Pe baza propunerilor ministrului Lucrărilor Publice, Guvernul Moldovei a înaintat domnitorului Raportul nr

Transcriere

1 FONDATĂ ÎN ANUL 1927 SUB DENUMIREA REVISTA GENIULUI Anul XIX - Nr. 1 (28) - SERIE NOUĂ REVISTA ARMEI GENIU NR. 1/2016 RÂMNICU 1 VÂLCEA 2019

2 Revistă editată de CENTRUL DE INSTRUIRE PENTRU GENIU, EOD ŞI APĂRARE CBRN PANAIT DONICI sub egida STATULUI MAJOR AL FORŢELOR TERESTRE Fondată în anul 1927 sub denumirea REVISTA GENIULUI Nr. 28 / Mai Serie nouă - Anul XIX Coordonator: Lt.col.ing. Cristian-Gabriel Arinton Redactor şef: Lt.col. Marius Gâju Redactor şef adjunct: Lt.col. Claudiu Ţolea Redactori: Lt.col.ing. Cătălin Săracu Lt.col. Silviu Stănculescu Lt.col. Liviu Boscagini Cpt. Mihai-Alexandru Radu Plt.maj. Marin Grecu Pcc Corina Stan Foto coperta 1: La datorie, sub drapel Autor: Plt.maj. Laurenţiu Dinescu Foto coperta 4: Monumentul Leul, Bucureşti, acuarelă, Autor: artist plastic Violeta Scrociob Fotografii: arhiva Editurii Revistei Armei Geniu Rm.Vâlcea; arhivele U.M. colaboratoare; arhivele personale ale autorilor. Adresa redacţiei: RÂMNICU VÂLCEA Str. Tudor Vladimirescu, nr. 31 Telefon: 0250/ int Fax: 0250/ Web: ro sagcf_vl@yahoo.com ISSN Tiparul a fost executat la CENTRUL TEHNIC EDITORIAL AL ARMATEI În atenţia colaboratorilor! Articolele trimise de colaboratori vor avea indicată bibliografia (cu numele autorilor) folosită la realizarea lor; Articolele trimise spre publicare vor fi redactate, dactilografiate sau tehnoredactate în orice editor de text care se conformează normelor Academiei Române privind lexicul, gramatica şi ortografia; Articolele se vor trimite la redacţie listate şi semnate de autor; se recomandă colaboratorilor să trimită articolele la redacţie şi pe suport electronic, care se va returna expeditorilor; Manuscrisele nu se înapoiază; Articolele vor fi semnate, chiar dacă autorii doresc să apară în revistă sub pseudonim; Articolele apărute în alte publicaţii nu pot fi reproduse în Revista Armei Geniu; Pentru articolele care nu sunt originale se va menţiona dacă sunt traduceri sau comentarii, citându-se sursa şi autorul; Traducerile vor fi însoţite de autorizaţia autorului sau a editurii; Articolele nu vor conţine informaţii clasificate; Articolele se vor publica sub responsabilitatea autorului; Corespondenţa se va trimite la,,revista Armei Geniu, str. Tudor Vladimirescu, nr. 31, Râmnicu Vâlcea, telefon sau , int sau prin poşta electronică la adresa din caseta redacţională, cu menţiunea Pentru Revista Armei Geniu. Redacţia

3 REVISTA ARMEI GENIU NR. 1 / 2019 Ordinul şefului Statului Major al Apărării privind sărbătorirea a 160 de ani de la înfiinţarea Armei Geniu Mesajul şefului Statului Major al Forţelor Terestre cu prilejul aniversării a 160 de ani de la înfiinţarea Armei Geniu Geniul arc peste timp 7 Locotenent-colonel ing. Cristian-Gabriel ARINTON Arma geniu în contextul operaţional modern 16 Locotenent-colonel Ciprian BALICA Baza de Instruire pentru EOD structură indispensabilă la ceas de bilanţ 18 Locotenent-colonel Angel-Cătălin FLOREA Militarii Batalionului 136 Geniu Apulum - salvatori, scriitori sau ctitori de monumente - o sinteză a activităţilor dedicate sărbătoririi centenarului Marii Uniri 21 Căpitan Iulian GORUN Batalionul 3 Geniu General Constantin Poenaru - oriunde, oricând 27 Sublocotenent Nicoleta PANĂ Centrul 70 Geniu General-Maior Gheorghe Teodorescu - în pas cu modernizarea 29 Sublocotenent Iulia-Ştefana SĂCĂDAT Arma geniu în Batalionul 17 Vânători de Munte 31 Plutonier Cătălin HUSA, Plutonier Georgel MUZICIUC Cercetaşii de geniu din Brigada 10 Geniu Dunărea de Jos 33 Locotenent Mircea Adrian PETRIDEAN Păstrătorii cerului senin 34 Căpitan Adrian NECHIFOR Prietenie dincolo de bariera limbajului 35 Sergent-major Cristian LENGA Activităţi internaţionale în domeniul C-IED organizate în România 37 Locotenent-colonel ing. Cătălin SĂRACU Priorităţi pe agenda NATO: controlul accesului în zonele protejate 39 Locotenent-colonel Claudiu ŢOLEA Tendinţe privind aplicarea tehnologiei stealth 45 Locotenent-colonel Marius GÂJU Stabilirea unei metode unice NATO de determinare a capacităţii portante a podurilor 49 Maior Ovidiu DAMIAN Implementarea la nivel naţional a modalităţilor de calcul a clasei militare de încărcare pentru poduri şi autovehicule 53 Locotenent-colonel Liviu BOSCAGINI Roboţii EOD trecut, prezent şi viitor 55 Locotenent-colonel Mihai GHIȚĂ, Maior Alexandru MINCIU Integrarea exoscheletului în câmpul de luptă modern 59 Locotenent-colonel Constantin EFRIM 1

4 Dispozitivele explozive improvizate (DEI) - arma de oportunitate a reţelelor teroriste 67 Colonel Cristian STANCIU, Căpitan Raluca POPESCU Aspecte privind exploatarea informativă a incidentelor ce implică utilizarea dispozitivelor explozive improvizate 71 Locotenent-colonel Ştefan IOVĂNESCU Evoluţia minelor terestre de la apariţie şi până în prezent 74 Colonel Cristian STANCIU Pionierii 79 Colonel dr.ing. Horea Gheorghe PUŞCĂU Crezul pionierului 80 Colonel dr.ing. Horea Gheorghe PUŞCĂU Generalul Constantin N. Hârjeu - valoare şi simbol spiritual al armei geniu 84 Colonel (rtr.) Marian GARGAZ Genişti şi pontonieri în trecerea Dunării, la 20 august Profesor dr. Florin EPURE In memoriam: General de brigadă Constantin Savu 94 Colonel (rtr.) Marian GARGAZ Regimentul 2 Vâlcea în Memoriile căpitanului Dumitru Păsat 97 Dr. Ionela DINESCU Risc şi succes în selecţia şi promovarea personalului 100 Locotenent-colonel ing. Nicolaie GOGHIU Factorii cheie care trebuie luaţi în considerare de şefii care îşi doresc subordonaţi motivaţi 104 Locotenent Iulia ANTON Principiile după care se ghidează un tânăr comandant de pluton 106 Sublocotenent Adrian FÎŞÎC PESCO cooperarea structurată permanent 108 Locotenent-colonel Codruţ-Cristinel NEDELEA, Maior Dragoş-Florentin DAMIAN, Locotenent Ionuţ-Cătălin BANU Evoluţia conceptului de război hibrid 112 Locotenent-colonel drd. Romulus MUNTEANU, Locotenent Andreea AFUMĂŢEANU Consideraţii generale privind sprijinul medical în operaţii ONU 116 Locotenent Andreea AFUMĂŢEANU, Locotenent-colonel drd. Romulus MUNTEANU Importanţa practicării exerciţiilor fizice în timpul liber, în procesul de formare multilaterală a viitorului personal militar 120 Locotenent Alina-Elena NEGOESCU Militarii genişti parte a comunităţii vâlcene 123 Colonel (rz.) Florian MARIN Parada militară de 1 decembrie 2018 de la Râmnicu Vâlcea un eveniment care a unit comunitatea locală 124 Inginer Mircia GUTĂU Ceremonie militară, religioasă şi cultural-istorică desfăşurată la cimitirul eroilor de la Călineşti Vâlcea 125 Profesor Eugen PETRESCU Râmnicu Vâlcea onoare şi armată 128 Violeta SCROCIOB Ziua Porţilor Deschise eveniment al comunităţii vâlcene 131 Căpitan Mihai-Alexandru RADU În propriul ritm 132 Plutonier major Laurenţiu DINESCU 2

5 ORDINUL Şefului Statului Major al Apărării privind sărbătorirea a 160 de ani de la înfiinţarea Armei Geniu La 31 mai 2019 se împlinesc 160 de ani de când, prin aprobarea dată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza pe raportul Consiliului de Miniştri, a fost consfinţită în mod oficial înfiinţarea unei noi arme în Armata României moderne, prin înfiinţarea la Iaşi a primului batalion de geniu, comandat de căpitanul inginer Panait Donici. Dezvoltarea şi modernizarea organismului militar românesc au făcut necesară înfiinţarea acestei arme. Totodată, era nevoie de genişti pentru realizarea unor lucrări publice de mare importanţă. Astfel, arma geniu a devenit, aşa cum aprecia generalul Constantin Nicolae Hârjeu, folositoare în timp de pace şi indispensabilă la război şi a beneficiat, încă de la început, de calităţile şi profesionalismul unui corp de personal cu pregătire superioară care, în timp, au transformat forţele de geniu într-o armă de elită, care a dat societăţii româneşti personalităţi de certă valoare, cu o contribuţie deosebită atât pe plan militar, cât şi în alte domenii ale vieţii sociale politic, economic, ştiinţific şi cultural. Istoria armei geniu s-a identificat cu cea a Armatei Române prin participarea la marile evenimente militare din istoria românilor, începând cu Războiul de Independenţă, Primul Război Mondial, campaniile celui de Al Doilea Război Mondial, dar şi cu activităţi de mare anvergură desfăşurate pe timp de pace, pentru amenajarea teritoriului, dintre care menţionăm: realizarea fortificaţiilor Cetăţii Bucureşti, a regiunii fortificate Focşani Nămoloasa Galaţi, a fortificaţiilor din zona Banatului, Olteniei şi de pe Litoral, refacerea, după război, a reţelei de drumuri, poduri, căi ferate şi aerodromuri, participarea la realizarea Transfăgărăşanului, a canalelor navigabile Dunăre Marea Neagră şi Poarta Albă Midia Năvodari şi construcţia sistemului de irigaţii. De asemenea, construcţia de locuinţe, obiective industriale şi turistice, participarea la prevenirea şi înlăturarea efectelor calamităţilor naturale constituie tot atâtea dovezi de îndeplinire a menirii acestei arme, de eroism, abnegaţie şi spirit de sacrificiu. După 1990, geniştii români au participat la misiuni de menţinere a păcii şi reconstrucţie în teatrele de operaţii din Angola, Bosnia-Herţegovina, Afganistan şi Irak, unde prin efort şi profesionalism au demonstrat capacitatea de a colabora cu structurile NATO, modul de îndeplinire al misiunilor fiind apreciat de înalţi responsabili militari şi politici ai Alianţei. 3

6 Toate acestea, precum şi rezultatele deosebite obţinute la exerciţiile militare cu participare multinaţională, au reprezentat o contribuţie importantă la efortul general de integrare militară europeană şi euroatlantică. Domnilor ofiţeri, maiştri militari, subofiţeri, gradaţi şi soldaţi profesionişti, personal civil contractual, Fiţi mândri de bogatele şi frumoasele tradiţii ale armei din care faceţi parte. Aveţi faţă de înaintaşii dumneavoastră înalta datorie de a fi demni de ei, de a le purta mesajul şi de a-i adăuga valoare, responsabilitate şi dăruire, contribuind astfel la întărirea spiritului de corp de elită pe care îl moşteniţi şi pe care trebuie să-l duceţi mai departe. Depuneţi toate eforturile necesare pentru creşterea competenţelor profesionale, condiţie de bază a îndeplinirii obiectivelor Armatei României de asigurare a securităţii naţionale şi de integrare euroatlantică. Cu prilejul aniversării a 160 de ani de la înfiinţarea armei geniu în Armata României, vă felicit şi vă doresc tuturor multă sănătate, putere de muncă şi cât mai multe realizări profesionale şi personale. La mulţi ani! ŞEFUL STATULUI MAJOR AL APĂRĂRII General NICOLAE-IONEL CIUCĂ 4

7 MESAJUL Şefului Statului Major al Forţelor Terestre cu prilejul aniversării a 160 de ani de la înfiinţarea Armei Geniu Împlinirea, la 31 mai 2019, a 160 de ani de existenţă a armei geniu în Armata României, constituie un prilej de evidenţiere a importanţei sale deosebite în peisajul militar românesc, dar şi a tradiţiilor deosebit de bogate ale acesteia, de omagiere a tuturor geniştilor care, prin eroism şi spirit de sacrificiu, au contribuit la îndeplinirea idealurilor poporului român. Apărută iniţial ca un corp tehnic de lucrători, pe structură militară, dar cu atribuţii şi în domeniul lucrărilor publice, arma geniu s-a impus în rândul celorlalte specialităţi militare, atât prin importanţa misiunilor sale, din ce în ce mai complexe, cât şi prin calitatea deosebită a personalului. Armă preponderent tehnică, a creat şi a fost deservită de-a lungul întregii sale istorii de oameni de excepţie, cu o înaltă pregătire profesională şi o ţinută morală incontestabilă. Este o realitate faptul că, de la înfiinţarea armei, militarii genişti şi-au adus o contribuţie deosebită la toate momentele importante ale istoriei militare a poporului român, plătind un important tribut de sânge şi sudoare pe câmpul de luptă, dar şi pe frontul reconstrucţiei ţării după conflictele militare şi a realizării unor importante lucrări de fortificaţii, lucrări de amenajare a teritoriului, construcţii industriale sau civile etc. Totodată, o ţară întreagă a fost martoră la manifestarea spiritului de solidaritate, devotamentului, curajului manifestat de către genişti pentru salvarea vieţilor oamenilor, a bunurilor acestora cu ocazia recentelor inundaţii, precum şi pentru refacerea drumurilor şi podurilor grav avariate sau distruse de puhoaiele dezlănţuite. Prin modul cum au înţeles să-şi îndeplinească misiunile încredinţate, prin dăruirea şi spiritul de sacrificiu, aceşti oameni, de multe ori anonimi, au câştigat stima şi preţuirea atât a camarazilor, cât şi a întregii populaţii. Astăzi, la ceas aniversar, geniştii militari urmează cursul ascendent, convinşi că numai prin muncă, seriozitate şi profesionalism vor putea face faţă provocărilor viitoare. 5

8 Domnilor ofiţeri, maiştri militari, subofiţeri, soldaţi şi gradaţi profesionişti, personal civil contractual, Este necesar să continuaţi să vă pregătiţi cu aceeaşi dedicare şi seriozitate pentru că, numai cu sprijinul şi implicarea dumneavoastră, Armata României va putea să continue ambiţiosul program de înzestrare şi consolidarea capacităţii naţionale de apărare. Achiziţia de tehnică modernă, dar şi programele de înzestrare presupun, în continuare, un efort uriaş din partea fiecăruia, pe care trebuie să ni-l asumăm cu responsabilitate şi profesionalism. Pentru a putea opera cu noile tehnologii trebuie ca modul de gândire să fie unul flexibil şi să rămânem permanent conectaţi la noutăţile din domeniu. Acum, la ceas aniversar, adresez tuturor geniştilor îndemnul de a vă perfecţiona continuu, de a dobândi noi competenţe, pentru ca, împreună cu militarii din celelalte arme şi specialităţi militare, să fiţi în măsură să răspundeţi misiunii nobile de apărare a securităţii naţionale. Daţi dovadă în continuare de realism, spirit prospectiv şi capacitate de adaptare la schimbările determinate de evoluţia situaţiei politico-militare interne şi internaţionale. Fiţi demni de înaintaşii voştri, manifestaţi-vă prin fapte recunoştinţa ce le-o datoraţi, iar prin eforturile dumneavoastră continuaţi tradiţiile deosebite ale armei geniu şi slujiţi cu devotament neamul românesc. Cu prilejul sărbătoririi a 160 de ani de la înfiinţarea armei geniu, vă felicit pentru realizările dumneavoastră, vă urez multă putere de muncă, noi şi însemnate succese profesionale în activităţile viitoare, sănătate şi bucurii. La mulţi ani! ŞEFUL STATULUI MAJOR AL FORŢELOR TERESTRE General-maior OVIDIU-LIVIU UIFĂLEANU 6

9 GENIUL ARC PESTE TIMP Locotenent-colonel ing. Cristian-Gabriel ARINTON În anul actului înfăptuit la 24 Ianuarie 1859, Mica unire a celor două Principate Moldova și Țara Românească, prin alegerea colonelului Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al acestora, au fost demarate reforme în toate domeniile, printre care și reforma armatei. În urma acestei reforme iau ființă unități și comandamente militare, Statul Major General (al Apărării, în prezent) fiind unul dintre ele și sunt puse bazele unor noi specialități și arme. În acest context, ia ființă și arma geniu prin crearea, în anul 1859 în Moldova, a primei unități de geniu Batalionul 1 Geniu, ca urmare a rezoluției Se încuviințează a domnitorului Alexandru Ioan Cuza pe raportul cu numărul 1902 al Consiliului de Miniștri, raport ce arăta, citez: În urma resoluțiunii Înălțimii Voastre, însemnat asupra raportului Consiliului de Miniștri sub No 1837 atingetor de a se statornici de către Ministrul Lucrărilor Publice în unire cu cel ostășesc principiile înființării unui corp de geniu pentru lucrările publice Domniile lor Miniștrii ai dziselor departamente pe lângă referatul sub No 4898 supuind Consiliului spre observare deviz de costul înființării și întreținerii unui Batalion de Geniu, care este de nevoe spre înaintarea lucrărilor publice: Consiliul a încuviințat mesurele propuse Domniile Lor pentru a se putea utiliza încăsuirea sumelor ce vor proveni din dispozițiile luate prin hotărârea Consiliului din 27 ale curentei, înalt încuviințată: pentru care cu respect aduc la cunosciință Înălțimii Voastre spre definitiva hotărâre. La comanda batalionului este numit căpitanul Panait Donici, nimeni altul decât ministrul lucrărilor publice din acea vreme. În septembrie 1860, căpitanul Panait Donici este chemat la București de către colonelul Ioan Emanoil Florescu, ministrul de război (care fusese, între timp, şi şef al Statului Major General), pentru a organiza şi aici un batalion de geniu după principiile şi asemănarea celui de la Iaşi, acţiune ce se finalizează cu înaintarea în gradul de maior a acestuia. Împreună, cele două batalioane aveau să constituie primul regiment de geniu. Încă de la înfiinţare, arma geniu a beneficiat de profesionalismul şi calităţile unui corp de cadre deosebit, care în decursul anilor au dovedit ceea ce spusese despre ele, generalul Constantin N. Hârjeu: Create pentru a satisface niște trebuințe de folos obștesc, trupele de geniu organizate militărește, care nu au întârziat de a lua caracterul unor trupe adevărat tehnice și de a deveni un factor important al armatei noastre, folositoare în timp de pace, indispensabile în timp de război. 7

10 Arma geniu a fost greu încercată încă de la înfiinţare. Istoria armei geniu se identifică cu cea a armatei române şi se concretizează atât prin misiunile şi lucrările executate, cât şi prin jertfele de sânge. Participarea la războiul de independenţă din , evidenţiază geniştii prin lucrările de întindere a podului de vase peste Dunăre la Siliştioara - Măgura şi fortificaţiile destinate investirii Plevnei. Campaniile războiului pentru întregirea neamului fac victime în rândul geniştilor, în memoria cărora şi din inițiativa generalului Constantin Ștefănescu Amza, comandantul Școalelor și Centrului de instrucție al geniului din acea vreme, a fost ridicat în București și dezvelit în 29 iunie 1929, monumentul eroilor din arma geniu - Leul. Realizarea regiunii fortificate Focşani - Nămoloasa - Galaţi, dar şi a fortificaţiilor Cetăţii Bucureşti, sunt lucrări impresionante cu dovezi ale existenţei lor şi în prezentul zilelor noastre. În perioada interbelică, geniştii participă la edificarea sistemului de fortificaţii de la graniţa de vest a ţării, urmând apoi să îşi aducă aportul și să treacă cel mai greu examen prin participarea la cel de-al Doilea Război Mondial, atât în campania de est, cât și în cea de vest. Pierderile suportate de arma geniu se înscriu în totalul pierderilor suferite de armata română în acest război. În campania de est se estimează pierderi de 9961 oameni aparținând armei geniu în timp ce, în campania de vest, obolul geniștilor este de 1735 de vieți omenești. După Al Doilea Război Mondial, trupele de geniu au cunoscut diferite modificări, au îndeplinit numeroase misiuni, perfecţionându-şi necontenit pregătirea de specialitate. De la înfiinţarea lor, trupele de geniu - în paralel cu desfăşurarea pregătirii militare - au participat în proporţii mereu crescânde la construirea unor mari obiective economice si sociale, la pregătirea teritorială pentru nevoile de apărare. Astfel, geniştii au participat efectiv la executarea unor lucrări de utilitate publică şi a unor obiective economice, activitate care s-a împletit armonios cu activitatea de instrucţie şi de pregătire militară a efectivelor. Prestigiul armei geniu este în mod onorant completat şi de participarea acesteia înainte de 1990 la marile construcţii realizate în acea perioadă istorică: platforme industriale, modernizări portuare, irigaţii, Transfăgărăşanul şi Canalul Dunăre - Marea Neagră, metroul bucureştean, dezvoltarea sau întreţinerea reţelei de drumuri şi căi ferate în toată ţara etc. Istoria militară a românilor de după momentul Revoluţiei anticomuniste din 1989, consemnează în paginile ei noi evenimente la care geniştii iau parte. Participarea militarilor români, în anul 1996, la misiunea UNAVEM III în Angola a reprezentat un pionierat al participării la operații de menținere a păcii. Printre militarii batalionului de infanterie s-au aflat şi reprezentanţi ai armei geniu. 8

11 În 1996, în baza rezoluţiei 1031 a Consiliului de Securitate al ONU, NATO a fost mandatat să asigure aplicarea în fosta Iugoslavie a prevederilor Acordului de pace de la Dayton. Pentru aceasta, NATO, prin ARRC (Allied Rapid Reaction Corps/Corpul Aliat de Reacţie Rapidă), a lansat o vastă operaţie, numită Joint Endeavour. La data de 20 octombrie 1995, a fost constituită forţa internaţională IFOR (Implementation Force/Forţa de Implementare), la care au fost invitate să participe şi state din afara NATO. Între acestea, şi România care participă cu un batalion de geniu. Începând cu 08 martie 1996, România a participat la misiune cu un batalion de geniu, cu un efectiv de 200 militari. În baza Ordinului de zi nr. 2 din 18 februarie 1996 al Ministrului Apărării Naţionale, Batalionul 96 Geniu a primit de numirea de Dr. Joseph Kruzel. Joseph Kruzel, diplomat american decedat pe timpul unei misiuni de pace în fosta Iugoslavie, a fost unul din susţinătorii intereselor de securitate ale României. Chiar în anul declanşării acestei misiuni, arma geniu se înregistrează cu primul erou căzut la datorie - sublocotenentul (p.m.) Remus Brânzan. Acesta cade la datorie în data de 17 septembrie 1996, în timp ce conducea excavatorul pe o pantă abruptă din Bosnia-Herzegovina, pentru a participa la o misiune de lărgire a coridorului Goradze. În memoria acestuia, în 2016, au fost ridicate şi dezvelite două plăci comemorative dedicate memoriei sublocotenentului - una amplasată în Parcul memorial amenajat în Camp Butmir, şi o a doua aflată pe coridorul Goradze, în dreptul localității Trnovo, locul în care eroul a căzut la datorie. Din anul 2000, ca urmare a stabilizării păcii în Bosnia, Batalionul 96 Geniu Joseph Kruzel a fost reorganizat şi, în urma acesteia, au luat fiinţă două detaşamente în cadrul SFOR (forţa de stabilizare): Detaşamentul Naţional Bosnia cu un efectiv de 68 de militari, staţionat la Butmir şi Detaşamentul Naţional Olanda care a acţionat în cadrul contingentului olandez cu un efectiv de 38 de militari, cuprinzând şi o echipă EOD pentru neutralizarea dispozitivelor explozive. În Teatrul de Operaţii Irak, geniştii au desfăşurat misiuni în cadrul unui detaşament de geniu în perioada august 2003 şi iulie 2006, timp de şase rotaţii, însumând un total de 850 militari. Pe perioada prezenţei lor în Irak, militarii genişti au acţionat sub control operaţional polonez, în cadrul Diviziei Multinaţionale Centru-Sud. Cele şase detaşamente, comandate succesiv de maiorul Paul Nuţulescu, maiorul Adrian Iloiu, maiorul Florin Cucu, locotenent-colonelul Gheorghe Soare, maiorul Dan Cosma şi maiorul Mircea Misceag au fost dislocaţi în taberele de la Al Hillal, Ad Diwaniyah şi Al Kut şi au îndeplinit misiuni specifice de construcţie şi revitalizare a căilor de comunicaţii, heliporturi, lucrări terasiere şi de fortificaţie, de inspecţie a podurilor logistice. 9

12 O nouă provocare a constituit-o prezenţa geniştilor în Teatrul de Operaţii Afganistan. Arma geniu a fost reprezentată la noua misiune, începând cu data de 24 iunie 2009, de două plutoane - Plutonul Geniu Sprijin General şi Plutonul Geniu Luptă - cu un efectiv de 38, respectiv 23 de militari, aflate în subordinea batalioanelor de manevră. Principalele obiective ale subunităţilor în zona de responsabilitate ZABUL au fost reprezentate de asigurarea sprijinului de geniu pentru forţele batalioanelor de manevră care au executat misiuni în TO Afganistan. De asemenea, grupele EOD au acţionat în sprijinul batalioanelor de manevră în cadrul misiunii ISAF (Zabul), executând misiuni de neutralizare a dispozitivelor explozive improvizate şi a muniţiilor neexplodate şi asanarea poligoanelor de trageri. În cadrul acestor grupe au participat şi câinii de serviciu militari specializaţi în detecţia substanţelor explozive, împreună cu conductorii lor. Cunoscuţi rămân Max şi Biţă, ambii trecuţi în rezervă şi ajunşi, în cele din urmă, în raiul eroilor patrupezi. Arma geniu a fost şi este reprezentată în continuare în comandamentele multinaţionale ce acţionează în teatrele de operaţii din Irak şi Afganistan, în cel din urmă continuând cu misiuni de asistenţă şi consiliere în domeniul armei a forţelor armate afgane. Ultimii ani şi-au pus amprenta asupra militarilor genişti prin participarea la un altfel de misiuni pe teritoriul naţional, în sprijinul populaţiei civile aflată în situaţii de urgenţă cauzate de inundaţii, căderi masive de zăpadă, alunecări de teren şi altele. Exemple vii rămân în amintirea noastră participarea la construcţia de poduri fixe şi plutitoare peste cursurile de apă în judeţele Buzău, Vâlcea şi Suceava, pentru a asigura accesul serviciilor de urgenţă şi ambulanţelor la persoanele aflate în nevoie, precum şi legătura populaţiei izolate de restul civilizaţiei, la evacuarea persoanelor şi bunurilor acestora din locuinţele şi gospodăriile inundate de apă în judeţele Buzău, Vâlcea, Brăila şi Galaţi, la îndepărtarea zăpezii viscolite de pe drumuri şi evacuarea vehiculelor surprinse de viscol şi căderile masive de zăpadă. Viitorul va oferi noi provocări în faţa geniştilor la care aceştia, cu siguranţă, vor face faţă. În privința specialităților militare, arma geniu a cuprins o diversitate, variabilă în timp, de specialități militare. Astfel, în războiul de independență, organizarea batalionului de geniu cuprindea săpătorii minari, topografii, pontonierii, lucrătorii de căi ferate și telegrafiștii. Premergător Primului Război Mondial, au fost luate măsuri pentru perfecţionarea organizatorică a armei geniului, care cuprindea serviciul de geniu şi trupele de comunicaţii, în cadrul cărora găsim o mare varietate de subunităţi de specialitate: săpători minari, poduri, pontonieri, căi ferate, telegrafie, aerostaţii, automobile, secţii de porumbei. Înzestrarea armatei cu mijloace radio, motociclete, automobile şi proiectoare a dus la constituirea, în anul 1908, a unei subunităţi specializate, compania de specialişti transformată în anul 1913 în Batalionul de specialişti, care grupa tot ce era nou în tehnica militară de geniu. Perioada interbelică aduce cu ea transformări și reorganizări ale armei geniu, astfel încât pe durata celui de-al Doilea Război Mondial, trupele de geniu au fost reprezentate de unități de pionieri, transmisiuni, drumuri, poduri-fluvii, poduri-râuri, treceri-ambarcațiuni și căi ferate. 10

13 După cel de-al Doilea Război Mondial, evoluţia tehnică a echipamentelor şi noile prevederi doctrinare conduc la o nouă gândire privind întrebuinţarea trupelor de geniu, lucru ce conduce la apariţia altor specialităţi militare şi la separarea unora care aveau să devină arme de sine stătătoare, precum transmisiunile şi căile ferate. Printre specialităţile care apar şi sunt conţinute în arma geniu şi din care unele se menţin încă, enumerăm: cercetaşul de geniu, drumarul, podarul, pontonierul, pionierul, constructorul de fortificaţii, mascare, asigurare cu apă, asigurare cu energie electrică, asigurare cu lemn, mecanicii conductori pe echipamentele şi utilajele de geniu etc. În ultimii ani, au apărut şi alte specialităţi date unor subunităţi, precum construcţiile pe verticală (cu sarcini de asigurare a infrastructurii pe verticală - clădiri, barăci, depozite etc. şi care necesită introducerea unor specialităţi specifice construcţiilor: tâmplar, dulgher, instalator, electrician etc.) şi construcţiile pe orizontală (cu sarcini în asigurarea platformelor de depozitare, căilor de acces, lucrărilor peste obstacole uscate sau umede etc. şi care presupun includerea unor specialităţi specifice lucrărilor de drumuri şi poduri). Noile doctrine privind sprijinul de geniu, grupează aceste specialităţi în cele patru domenii specifice sprijinului de geniu: mobilitate, contramobilitate, menţinerea capacităţii operaţionale şi sprijinului de geniu general. În urma creşterii impresionante a ameninţărilor specifice din teatrele de operaţii ca urmare a utilizării la scară largă a dispozitivelor explozive improvizate şi existenţa muniţiilor neexplodate pe teren, în ariile de responsabilitate, a apărut o nouă specialitate a armei geniu - EOD (Explosive Ordonance Disposal/ neutralizarea mecanismelor explozive). Noile provocări la adresa securităţii statelor lumii de la începutul secolului XXI au produs mutaţii serioase pe scena internaţională, care au relevat importanţa structurilor EOD. Contracararea dispozitivelor explozive - CIED - este un domeniu nou conex armei geniu, cu importanţă deosebită în asigurarea mobilităţii, siguranţei şi protecţiei forţelor într-un teatru de operaţii şi se bazează pe efortul colectiv de a ataca reţeaua adversarului (poate fi considerat terorist, insurgent etc.), de a înfrânge dispozitivul exploziv improvizat şi de a instrui forţele. În acelaşi timp, este un domeniu care trebuie abordat din prisma joint/întrunit, inter-agenţii şi multinaţional, la realizarea căruia contribuie multe alte entităţi, precum structurile de informaţii militare şi nu numai, structurile CIMIC, structurile EOD, de geniu, de căutare militară şi eliberare rute etc. Căutarea militară/military Search a intrat şi ea în sfera geniului, fiind un domeniu conex structurilor de informaţii militare, de cercetare și structurilor EOD. Se poate realiza la nivelul de bază, intermediar sau avansat, urmărind aplicarea unor 11

14 proceduri specifice de căutare a persoanelor, vehiculelor, clădirilor, căilor de comunicații și a terenului prin folosirea echipamentelor specifice în vederea localizării unor ținte specificate în sprijinul operațiilor militare, ținte ce pot fi persoane, informații și resurse materiale utilizate de adversar. Utilizarea câinilor de serviciu militari specializaţi în detecţia substanţelor explozive aduce cu sine o nouă specializare alături de EOD şi anume EODD/Explosive Ordnance Detection Dog, specializare ce presupune atât formarea şi instruirea la standardele specifice atât a câinelui, a conductorului său, cât şi a echipei canine respective. Sarcinile sprijinului de geniu devin tot mai complexe, cadrul normativ standardizat al NATO aducând în sfera geniului noi sarcini precum eliberarea rutelor/ RC - Route Clearance, al cărui scop este detecţia şi în cazul descoperirii, confirmarea, identificarea, marcarea şi neutralizarea, distrugerea sau îndepărtarea mecanismelor explozive, precum şi a obstacolelor neexplozive de pe o anumită rută, permiţând continuarea operaţiei militare cu riscuri scăzute. La realizarea acesteia participă atât specialiştii EOD, cât şi structurile de geniu, fiind o modalitate CIED de înfrângere a dispozitivelor explozive improvizate. În privința echipamentelor și utilajelor de geniu suntem încă tributari trecutului, cu implicații asupra mentenanței și operativității acestora, parcurile auto așteptându-și încă noua generație de echipamente care să asigure forțelor românești de geniu capabilitatea fizică de a își îndeplini sarcinile derivate sprijinului de geniu. Înlocuirea recentă, într-o oarecare măsură, a unor utilaje de geniu din curtea unităților de profil aduce o plusvaloare care, cu siguranță se va concretiza pe timpul desfășurării viitoarelor exerciții multinaționale planificate. În perspectivă, structurile de geniu vor fi în continuare modernizate, înzestrate cu tehnică şi materiale, astfel încât să fie în măsură să asigure interoperabilitatea cu forţele din structurile NATO şi sprijinul de geniu pentru acţiunile desfăşurate. Odată cu istoria armei geniu, se dezvoltă și se scrie și istoria învățământului militar de geniu. Până la înfiinţarea primei unităţi de geniu din Armata României şi, ulterior, până la apariţia primei şcoli militare române specială pentru pregătirea şi specializarea personalului militar genist, existau în oştile Ţărilor Române şi apoi, după 1859, în Armata României, ofiţeri cu pregătire genistică, dar a căror specializare se realiza în străinătate, în instituţii cu un pronunţat caracter ingineresc, cum ar fi cele din Franţa (Paris, Metz, Fontainbleau), Belgia (Bruxelles) şi Germania, unde îşi completau studiile tehnico-inginereşti şi de specialitate. Ca exemple de ofiţeri români, cu renume în istoria armatei române şi în special, a armei geniu, absolvenţi ai unor astfel de instituţii, evocăm pe generalii Anton Berindei, G. Slăniceanu, I. Culcer, Constantin N. Hârjeu (a urmat Şcoala Politehnică din Paris - unde a obţinut titlul de inginer - şi Şcoala de Aplicaţii de Artilerie şi Geniu de la Fontainbleau) şi maiorul Panait Donici - simbol al armei şi învăţământului militar de geniu - absolvent al Şcolii de Drumuri, Şosele şi Poduri din Paris. Ulterior, ca formă de pregătire şi specializare a geniştilor, a fost adusă în ţară o misiune franceză pentru introducerea unor metode moderne de instruire a trupelor şi implicit a geniştilor, timp în care au fost redactate primele manuale de specialitate şi primul regulament de bază al armei. 12

15 După Războiul de Independenţă s-a simţit nevoia înființării unei şcoli aparte pentru armele speciale, geniul şi artileria, care să satisfacă noile cerinţe şi să limiteze trimiterile la studii în străinătate. Ofiţerii superiori ai armatei au continuat totuşi, prin burse de studii, să îşi completeze studiile necesare accederii la funcţii înalte, în străinătate. Astfel, la 7 aprilie 1881 ia fiinţă, prin Înaltul Decret Regal nr. 996, semnat de principele Carol I, Şcoala Specială de Artilerie şi Geniu, şcoală ce a funcţionat iniţial în Bucureşti, într-o clădire de pe Uliţa Târgoviştei (azi Calea Griviţei), la nr. 28. În 1895 are loc o nouă reorganizare a învăţământului de geniu. Prin decretul nr din 2 noiembrie 1895 iau fiinţă 4 instituţii de învăţământ militar de geniu: Şcoala de aplicaţie de artilerie şi geniu, Şcoala superioară de artilerie şi geniu (care a început să funcţioneze abia în anul 1910), Şcoala militară de guarzi de artilerie şi geniu şi Şcoala militară de artilerie şi geniu. Cele patru şcoli aveau sarcini şi profiluri distincte, funcţionând însă sub o conducere unică cu denumirea generică de Şcoala militară de Artilerie şi Geniu. Între anii 1900 şi 1920, prin Ordinul Ministrului de Război, în Şcoalele militare de artilerie şi geniu au fost pregătiţi şi ofiţerii necesari marinei militare, şcoala luând numele de Şcoala militară de artilerie, geniu şi marină, nume purtat până în Datorită evenimentelor istorice și a deciziilor politice, instituția de învățământ pentru formarea personalului militar din arma geniu, funcționează în diferite locații și având diverse denumiri. Din cauza desfăşurării nefavorabile a campaniei din 1916, şcoala a fost mutată la Iaşi, unde funcţionează până în 1917, când artileriştii se mută la Botoşani, iar geniştii la Huşi. Geniștii au pentru prima dată propria instituție de învățământ, în anul 1920, prin separarea școlilor militare de artilerie și geniu. Școalele militare de geniu, așa cum a fost numită instituția cea nouă, funcționau în București, în vechea cazarmă de pe dealul Cotroceni, pregătind ofițeri și subofițeri de geniu. După cel de-al Doilea Război Mondial, în 1949, Școala militară de ofițeri de geniu se mută la Râmnicu Vâlcea apoi, în 1961, la Sibiu, unde funcționează ca și secție a Școlii superioare de ofițeri activi. Din 1975, învățământul militar de geniu pentru formarea ofițerilor de armă se reîntoarce la Râmnicu Vâlcea, noua școală pregătind și ofițerii pentru armele construcții și căi ferate. Formarea subofițerilor din arma geniu se realiza în școala de la București-Cernica. În 1991, ca urmare a reformei învățământului militar, Școala militară de ofițeri activi de geniu, construcții și căi ferate se transformă în Institutul militar de geniu, construcții și căi ferate, învățământul fiind de nivel universitar. Anul 1997 aduce transformarea institutului militar în Școala de aplicație pentru geniu, construcții și căi ferate, cu sarcini de perfecționare continuă a personalului activ din arma geniu și de formare a personalului în rezervă, ofițerii din arma geniu fiind formați la Academia Trupelor de Uscat, ulterior Academia Forțelor Terestre din Sibiu 13

16 iar maiștrii militari și subofițerii, la Școala militară de maiștri militari și subofițeri a Trupelor de Uscat/Forțelor Terestre de la Pitești. Procesul continuu de transformare a învățământului militar determină modificări și schimbări atât în denumire, cât și în sarcini ale instituției, astfel: Școala de aplicație pentru geniu și căi ferate,,panait Donici Centrul de pregătire pentru geniu,,panait Donici Centrul de instruire pentru geniu, EOD și apărare NBC,,Panait Donici Centrul de instruire pentru geniu, EOD și apărare CBRN Panait Donici În prezent, sarcina Centrului de instruire este aceea de a asigura, în colaborare cu instituțiile de învățământ postliceal militar și cu cele de învățământ superior militar, definitivarea procesului de formare profesională inițială a personalului militar activ și de rezervă, precum și desfășurarea procesului de formare profesională militară continuă în arma geniu, în specialitatea EOD și în domeniul C-IED. Îmi doresc și îmi propun desfășurarea în cadrul Centrului a unui proces educațional performant și de calitate, bazat pe implementarea principiilor de management al proiectelor. Dispunem de un corp valoros de instructori cu experiență bogată căpătată în de-a lungul multor ani de profesare în calitate de formatori, dar și în activitățile și misiunile internaționale la care au participat. Logistica didactică permite desfășurarea unui proces educațional de calitate care să contribuie la formarea acelor capacități și competențe previzionate și necesare absolventului programelor de formare și specializare desfășurate în cadrul centrului. Arma geniu este o armă preponderent tehnică, ceea ce conduce la ideea că pregătirea tehnică a ofițerului de geniu trebuie să vizeze înzestrarea acestuia cu metode și procedee de exercitare a tuturor atributelor conducerii, de la diagnoză și prognoză la controlul activităților, sarcinilor și misiunilor specifice armei. De aceea, consider că pregătirea ofițerilor de geniu necesită o nouă abordare care să confere acestora capacități de planificare și organizare a unor sarcini și misiuni din ce în ce mai complexe care angrenează resurse umane, materiale, tehnice și financiare raportate toate la resursa timp care, de cele mai multe ori, nu este în beneficiul rezolvării confortabile a sarcinilor primite. Abordarea implementării principiilor de management de proiecte în formarea ofițerilor din arma geniu îi ajută în repartizarea resurselor pe obiective și sarcini concrete, eșalonarea în timp și gestionarea ulterioară a acestora. Ne propunem includerea în oferta educațională a Centrului pentru anul , a unui curs pilot de management de proiecte, concomitent cu implementarea în activitățile educaționale ale cursului de bază și cursului avansat pentru ofițerii de geniu a utilizării instrumentelor 14

17 software de planificare și organizare a lucrărilor de geniu și de programare a resurselor umane, tehnice și materiale în resursa temporală. Activitățile educaționale internaționale reprezintă o altă prioritate în fața comandantului Centrului. Continuarea găzduirii și derulării în anul 2019 în Centrul de instruire pentru geniu, EOD și Apărare CBRN a Cursului de exploatare tactică şi analiză tehnică a incidentelor cu dispozitive explozive improvizate (Weapon Intelligence Team/WIT Course) organizat de Centrul de Excelență NATO pentru C-IED din Spania, aduce beneficii cu impact asupra calității actului educațional desfășurat în Centru: perfecționarea experienței instructorilor români prin cooperarea și împărtășirea acesteia cu instructori din alte armate, îmbogățirea bazei și logisticii didactice cu materiale didactice de ultimă generație, implementarea unui nou tip de curriculum educațional și a unei abordări deosebite a organizării unor astfel de cursuri, cu posibilități de generalizare și extindere pentru alte tipuri de cursuri. Organizarea în România a cursului Train the trainer de către Centrul de Excelență NATO pentru EOD din Slovacia, va permite perfecționarea instructorilor români ca formatori pentru a prelua de la acest centru și a desfășura la Râmnicu Vâlcea, cursul Home made Explosives - Basic. Participarea instructorilor la cursurile organizate de Centrul de Excelență NATO pentru Geniu din Germania, va permite implementarea elementelor doctrinare din domeniul armei în curricula cursurilor de formare profesională continuă desfășurate în Centrul de instruire pentru geniu. Implementarea metodelor stabilite la nivelul NATO privind determinarea claselor militare de încărcare a vehiculelor, podurilor, bacurilor și portițelor de transport reprezintă o altă prioritate pe termen scurt. Organizarea cursurilor de tip Train the trainer vine în sprijinul perfecționării instructorilor asociați, instructori ce vor completa resursa formațională a Centrului. Viitoarea abordare a managementului educațional din cadrul Centrului, prin transformarea instructorilor din catedrele componente în viitori directori de curs nu face decât să contribuie la creșterea calității actului educațional. În încheiere, cu ocazia împlinirii a 160 de ani de existenţă a armei geniu, urez geniştilor români un călduros La mulți ani!, multă sănătate lor şi familiilor acestora, realizări atât în plan profesional, cât şi personal! 15

18 ARMA GENIU ÎN CONTEXTUL OPERAŢIONAL MODERN 16 Locotenent-colonel Ciprian BALICA Infanteria este regina bătăliilor, dar geniştii sunt îngerii ei păzitori. Meseria lor este riscul. În fiecare an îi sărbătorim la 31 mai. Prima unitate de geniu a fost înfiinţată sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza. Dezvoltarea şi modernizarea organismului militar românesc au făcut necesară înfiinţarea acestei arme. Totodată, era nevoie de genişti pentru realizarea unor lucrări publice de mare importanţă. De-a lungul timpului, geniştii militari au participat la misiuni în ţară şi în teatrele de operaţii. Au construit poduri, au reclădit căile de comunicaţii distruse, au intervenit atunci când calamităţile naturale au perturbat viaţa comunităţii civile. Specialiştii EOD intervin când sunt descoperite dispozitive explozive improvizate şi atunci când mijloacele clasice nu pot fi utilizate. Pregătirea temeinică, inteligenţa, inventivitatea, ingeniozitatea şi spiritul organizatoric au făcut ca din rândul ofiţerilor de geniu să se ridice personalităţi ce au avut înalte responsabilităţi atât în armată, cât şi în administraţia de stat: un mareşal (Constantin Prezan), un prim-ministru (gl. Artur Vaitoianu), opt miniştri de război, patru miniştri la departamentul lucrărilor publice, zece şefi ai Marelui Stat Major, peste treizeci de ataşaţi militari, şapte membri ai Academiei Romane, un membru al Societăţii Regale de Ştiinţe din Londra (C. Avram) şi mai mulţi membri ai academiilor de artă sau ştiinţe din S.U.A., Italia, Franţa şi Germania. Urmărind evoluţia impredictibilă şi efervescentă a conflictelor militare recente, observăm întrebuinţarea tot mai frecventă a tehnicilor şi tacticilor specifice războiului hibrid, ceea ce aduce noi provocări forţelor armate moderne din punct de vedere al actualizării doctrinei militare şi a tehnicilor, tacticilor şi procedurilor specifice operaţiilor militare cinetice. Astfel, pentru a sprijini planurile permanente de apărare naţională pe direcţiile strategice probabile ale unei agresiuni, Brigada 10 Geniu pivotul de manevră al structurilor de geniu a fost constituită şi dislocată strategic în proximitatea coridoarelor de mobilitate ale unui eventual agresor. Printr-o organizare robustă, orientată pe capabilităţi şi misiuni specifice, brigada este în măsură să sprijine acţiunile atât defensive, cât şi de apărare ale grupării de forţe întrunite (în special diviziei de infanterie) responsabilă de respingerea unei agresiuni dinspre Est.

19 În altă ordine de idei, structurile de geniu aparţinând forţelor terestre şi-au reconsiderat şi adaptat în permanenţă capabilităţile pentru a răspunde provocărilor şi cerinţelor operaţionale impuse de noile ameninţări asociate cu misiunile de impunere sau menţinere a păcii. Prezenţa constantă şi consolidată a forţelor de manevră în teatrele de operaţii din Kosovo, Bosnia, Irak şi Afganistan a determinat dezvoltarea structurilor de geniu prin constituirea în 1997 a Grupurilor EOD, destinate pentru neutralizarea şi distrugerea muniţiilor neexplodate şi dispozitivelor explozive improvizate. Începând cu anul 2010, aceşti bravi militari au sprijinit infanteriştii pe timpul misiunilor de patrulare din Afganistan, expunându-se necondiţionat inamicului perfid materializat prin dispozitivele explozive improvizate. Aceşti camarazi cu greutate (costumul special de protecţie al geniștilor cântărește 35 de kilograme) sunt priviţi cu admiraţie şi constituie pentru infanterişti un exemplu de voinţă şi determinare pe timpul acţiunilor executate în condiţii inumane caracterizate prin temperaturi deşertice. Pentru a completa imaginea perfectă a specialiştilor EOD, acestora li s-a alăturat o armă secretă: câinii antrenaţi pentru operaţiunile de depistare a dispozitivelor explozive. Pregătirea acestor militari necuvântători durează patru luni. Cei doi specialişti, instructor şi câine, formează la finalul acestei perioade o echipă EODD (Explosive Ordnance Detection Dog), pregătită oricând de misiune. Astfel, geniştii au evoluat de la epoca modelării mediului operaţional fizic în sprijinul forţelor de manevră, prin lucrări brute executate cu utilaje masive, la perioada modernă a armei geniu, dominată de tehnologie sofisticată şi complexă. În aceeaşi ordine de idei, dezvoltarea accelerată a infrastructurii de comandă şi control actuale necesită un efort susţinut al structurilor de geniu responsabile cu asigurarea cu energie electrică şi a protecţiei fizice la standarde ridicate, având în vedere nivelul de complexitate şi sensibilitate a sistemului de comunicaţii şi informatică existent în punctele de comandă actuale. În concluzie, arma Geniu rămâne în continuare o specialitate complexă, versatilă şi ambivalentă, fiind capabilă în egală măsură să construiască, dar şi să distrugă, toate cu un singur scop modelarea mediului operaţional fizic în sprijinul forţelor de manevră. 17

20 BAZA DE INSTRUIRE PENTRU EOD STRUCTURĂ INDISPENSABILĂ LA CEAS DE BILANŢ Locotenent-colonel Angel-Cătălin FLOREA Foto: Plutonier major Laurenţiu DINESCU Vorbim întotdeauna despre competitivitate, concepţii de dezvoltare, schimburi de experienţă, analize şi sinteze, relaţionarea cu toate structurile EOD din Armata României şi celelalte structuri din SNAOPSN cu Centrele de Excelenţă pentru EOD, C-IED, HUMINT, ODC. Agreem mereu ideea de performanţă prin programe/angajamente/misiuni specifice NATO şi ONU, dezvoltarea ţintelor de capabilităţi, ale cerinţelor operaţionale, elaborarea de specificaţii tehnice, evaluarea testărilor, omologărilor, recepţiilor în cazul achiziţiilor de tehnologie de top. Avem imperios nevoia de specialişti cu o foarte bună pregătire în vederea participării la comisiile de evaluare/certificare a structurilor EOD asumate în cadrul diferitelor programe/angajamente/misiuni specifice NATO şi ONU, grupuri de lucru din domeniile standardizării, cooperării internaţionale şi al exerciţiilor multinaţionale. Ne-am întrebat vreodată cam ce presupune o asemenea structură? Cam de câte efective de militari de carieră este nevoie pentru a susţine toate aceste deziderate? Cam ce tip de pregătire şi nivel de expertiză sunt necesare pentru a face faţă acestor cerinţe de excepţie? Răspunsurile le vom găsi doar în cadrul Bazei de Instruire pentru EOD. La prima vedere, este o structură ca oricare altă structură militară. Dacă privim mai în profunzime, ca persoane avizate care pot face diferenţa în ceea ce priveşte atingerea unei performanţe unice, vom vedea că lucrurile nu stau chiar atât de simplu. Toţi vrem optimizare, toţi dorim să obţinem randament maxim cu cheltuieli minime, dar puţini sunt cei care apreciază valoarea unui moment de genialitate. Ea constă în simplul fapt de a-ţi opri doar cinci minute din timp să faci o analiză. Ea este necesară pentru că uneori, privind cu uşurinţă şi judecând pe baza unor criterii inexplicabile ulterior, rişti să îţi faci o impresie greşită. De cele mai multe ori se întâmplă să distrugem involuntar ceea ce cu greu a fost clădit. Cel mai bun exemplu care-mi vine acum în minte este încrederea. Ea se clădeşte în ani şi se distruge într-o secundă. Mi-am propus acum să încerc o altă abordare decât de obicei în ceea ce priveşte conţinutul unui articol. Voi face o succintă analiză a ceea ce a fost de la început şi până în momentul de faţă Baza de Instruire pentru EOD. 18

21 Baza de instruire pentru EOD este continuatoarea Centrului de Pregătire a Specialiştilor în Controlul Mecanismelor Explozive, care a fost înfiinţată la data de 1 august 1997, în baza Ordinului ministrului apărării naţionale numărul M.59 din 30 iulie 1997 şi funcţionează în subordinea Centrului de Instruire pentru Geniu, EOD şi Apărare CBRN Panait Donici, cu sediul în garnizoana Râmnicu Vâlcea. La început a fost dislocată în cazarma 2608 din Şoseaua Olteniţei - Bucureşti, anexă a Şcolii de Aplicaţie pentru Geniu, Construcţii şi Cai Ferate Panait Donici. Într-o perioadă relativ scurtă de timp, de la înfiinţare şi până în prezent, Baza de Instruire pentru EOD, a reuşit să pună bazele unei structuri de învăţământ militar modern, practic-aplicativ şi interactiv, cu capacităţi de interoperabilitate cu structurile similare din Alianţa Nord-Atlantică. Nimic nu ar fi fost posibil fără pasiunea, calităţile şi profesionalismul unui corp de cadre cu experienţă şi pregătire superioară. Actualmente, printre multe alte sarcini, instructorii din cadrul bazei participă la întocmirea documentelor specifice achiziţiilor de tehnică şi materiale de geniu. În afară de acestea, la catedra cursuri EOD şi EOR mai pot rezuma câteva activităţi reglementate de dispoziţiile şi ordinele în vigoare, cum ar fi: 7 cursuri, din care 2 cursuri internaţionale şi anume: Cursul de bază EOD - permanent şi Cursul de bază explozivi improvizaţi - HME (Home Made Explosive Training Course) permanent începând cu anul 2019, iar 3 cursuri naţionale ofertate pentru specialişti din structuri ale SNAOPSN - IGJR, IGSU, SPP; participarea cu specialişti pentru examenele de specialişti de clasă EOD (3 săptamâni/an); participarea cu specialişti pentru recertificarea specialiştilor EOD (8 săptamâni/ an). Pe lângă riscurile inerente activităţilor specifice, desfăşurarea acestor cursuri presupune un grad ridicat de implicare, fiind nevoie de cel puţin 2 instructori prezenţi la şedinţele practice, iar la majoritatea activităţilor practice este necesară cel puţin o iteraţie a procedurii/metodei pentru fiecare cursant. Aceste aspecte au dus şi la o încărcare didactică de peste 150%. Din multitudinea de activităţi didactice specifice desfăşurate de catedra cursuri C-IED, am putea să evidenţiem: executarea instruirii personalului militar în domeniul C-IED, în garnizoanele de dislocare la pace, prin echipe mobile de instruire (EMI) 18 misiuni EMI, cu durata de câte o săptămână fiecare în garnizoanele de dislocare şi 10 module de instruire desfăşurate în cadrul Bazei de Instruire EOD (RS KAF GDA, AIAT, TACC, IMP, SOAG, NSE, KAFOR, AP Polonia etc.) Au fost instruiţi aşadar, un număr total de

22 militari (inclusiv din structuri ale SNAOPSN IGJR, IGSU, SPP), doar într-un singur an; 6 cursuri, din care un curs internaţional WIT-Weapon Intelligence Team Training Course permanent; participarea cu instructori militari la Cursul de bază explozivi improvizaţi HME permanent, începând cu anul 2019; participarea cu instructori militari la cursurile organizate în C-IED COE; participarea cu specialişti C-IED pentru examenele de specialişti de clasă EOD (3 săptamâni/an); participarea cu specialişti C-IED pentru recertificarea specialiştilor EOD (8 săptamâni/an). La ora actuală, toţi instructorii din bază au cursuri de specializare şi în străinătate, 80% din instructorii din cadrul bazei au experienţă în teatrele de operaţii, 70% din instructori au predat în limba engleză la cursurile internaţionale organizate în cadrul Bazei EOD, iar peste 300 de specialişti EOD din Armata României şi de la alte structuri ale SNAOPSN sunt certificaţi anual de specialiştii din cadrul bazei. La Baza EOD s-au creat capabilităţi moderne de instruire folosind inclusiv resurse/fonduri NATO sau ale Centrului de Excelenţă pentru EOD din Slovacia şi Centrului de Excelenţă pentru C-IED din Spania. Astfel, în perioada , în cadrul Bazei de Instruire pentru EOD au fost instruiţi un număr de aproximativ 40 de militari din 17 state membre NATO sau partenere, iar în prezent este singura structură care are în ofertă cursuri de Military Search, WIT, EOD Basic Course. Închei aici rezumatul inspirat de aniversarea a 160 ani de la înfiinţarea armei geniu, prin evidenţierea structurii care gestionează baza de date cu lecţii învăţate şi incidente EOD din teatrele de operaţii (INSTUM, rapoarte şi publicaţii primite de la centrele de excelenţă EOD şi C-IED). Această structură participă în cadrul comisiilor de evaluare/certificare a structurilor EOD asumate în cadrul diferitelor programe/ angajamente/misiuni specifice NATO şi ONU şi la diferite grupuri de lucru din domeniile standardizării, cooperării internaţionale şi al exerciţiilor multinaţionale. Cu această minunată ocazie, doresc să urez un călduros La mulţi ani tuturor colegilor şi colaboratorilor care prin efortul lor susţinut au stat la baza evoluţiei armei geniu şi a specialităţii militare EOD. 20

23 MILITARII BATALIONULUI 136 GENIU APULUM - SALVATORI, SCRIITORI SAU CTITORI DE MONUMENTE - O SINTEZĂ A ACTIVITĂŢILOR DEDICATE SĂRBĂTORIRII CENTENARULUI MARII UNIRI - 21 Căpitan Iulian GORUN 26 august 2018, oraşul Zlatna - omagierea eroilor căzuţi în primul război mondial Un detaşament de militari conduşi de către maiorul Adrian Popa a participat cu Drapelul de Luptă al unităţii, garda portdrapel, garda de onoare şi cadre militare în asistenţă, la ceremonialul militar şi religios, care a cuprins: slujba religioasă, păstrarea unui moment de reculegere în memoria ostaşilor căzuţi pe fronturile războiului, rostirea solemnă a numelor a 300 de eroi care s-au jertfit pentru patrie, intonarea Imnului Eroilor şi depunerea de coroane, jerbe şi flori. Tuturor eroilor neamului căzuţi în luptă sau prizonierat, recunoştinţă veşnică! 25 iunie 2018, Alba Iulia - ceremonii militare organizate împreună cu Asociaţia de Tradiţii Militare Româneşti Regimentul 3 Artilerie 1877 La inițiativa membrilor Asociației de Tradiții Militare Românești Regimentul 3 Artilerie 1877 din Bacău, militarii Batalionului 136 Geniu Apulum, alături de cadre militare în rezervă, veterani de război şi membrii ai clerului de pe plan local, au participat la o serie de manifestări cu multiple semnificaţii, dedicate Centenarului Marii Uniri. Evenimentul principal l-a reprezentat întâlnirea aniversară a ofițerilor de geniu, promoţia 1969, care au prezentat faptele de vitejie ale ostaşilor români din Regimentul 27 Infanterie, în luptele pentru fixarea liniei frontului de la Cireşoaia, în vara anului De asemenea, au avut loc ceremonii omagiale la statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul și la busturile Regelui Ferdinand și Reginei Maria din fața Catedralei

24 Încoronării, unde a fost evocată contribuția decisivă a domnitorilor români și a conducătorilor țării la întipărirea în sufletele românilor a spiritului de unire. Un detaşament de 9 militari din Batalionul 136 Geniu au constituit garda de onoare în cadrul ceremoniilor, fiind îmbrăcați în uniforme ale Regimentului 27 Infanterie din Primul Război Mondial. Octombrie 2018, Alba Iulia - doi militari din Batalionul 136 Geniu Apulum sunt înscrişi în Campania 100 pentru România Caporalul Marcel Vişa, o pasiune cât un milion de cuvinte Scrie poezie de la vârsta de 14 ani, iar în toamna anului 2017 a debutat cu volumul de poeme intitulat Dumnelike, la prestigioasa editură Cartea Românească. Înainte de apariţia cărţii, a publicat în majoritatea revistelor literare importante din ţară: România Literară, Familia, Steaua sau Discobolul. O bună parte a activităţii sale literare se regăseşte pe site-urile de profil, mai ales în cadrul cenaclului online Qpoem al cărui membru este începând cu anul În septembrie 2017, la propunerea poetului şi profesorului universitar Aurel Pantea, directorul filialei Alba-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din România, a participat la maratonul de poezie organizat de Uniunea Scriitorilor din România la Casa de Creație de la Neptun. Juriul compus din cei mai importanți critici literari şi poeţi ai momentului: Nicolae Manolescu, Simona Vasilache, Daniel Cristea-Enache, Ioan Es. Pop, Mircea Mihăieș, Nicolae Prelipceanu, Răzvan Voncu a decis ca unul dintre premiile maratonului să îi revină lui Marcel Vișa. În noiembrie 2017 a participat, la invitația Institutului Cultural Român, la Târgul Internațional de Carte Tuyap de la Istanbul, unde a citit din poemele sale alături de alți trei scriitori români invitați. Lansarea volumului Dumnelike a avut loc în cadrul Târgului de Carte Internațional Gaudeamus, care s-a desfășurat la București în luna noiembrie 2017, în pavilionul Romexpo. Prezentarea volumului a fost făcută de către criticul literar Daniel Cristea-Enache și poetul Călin Vlasie, directorul editurii Cartea Românească. Acesta din urmă apreciază: Volumul Dumnelike este poate cel mai surprinzător debut în poezie al anului Autorul, Marcel Vișa se înscrie perfect în ceea ce am numit noua generație literară virtuală - o generație ale cărei origini ideologice se regăsesc în poetica anilor 1980, dar în latura imaginarului tratat ca parte substanțială a realității înconjurătoare și a universului comunicațional și ontologic internaut. La începutul anului 2018 fost nominalizat pe lista scurtă a premiul Eminescu Opus Primum. Pe 15 ianuarie 2018, la Botoșani, în cadrul Galei Premiilor Mihai Eminescu, i-a fost decernat premiul Editurii Cartea Românească pentru debut în poezie. 22

25 În data de 9 mai 2018, la sediul Statului Major al Forțelor Terestre a avut loc festivitatea de premiere a câştigătorilor din Forţele Terestre Române ai concursului Omul Anului pentru anul 2017, competiţie care a fost inaugurată în Armata României în anul 2010 şi care urmăreşte recompensarea valorii profesionale a personalului militar şi civil care contribuie prin faptele lor la crearea unei imagini pozitive instituţiei militare şi la creşterea vizibilităţii structurilor militare, la nivel naţional şi internaţional. În urma unei analize riguroase, în semn de apreciere pentru măiestria în arta condeiului, juriul a stabilit ca la secţiunea Presă, film şi literatură, locul II să îi revină caporalului clasa a III-a Marcel Ionel Vişa din Batalionul 136 Geniu Apulum. În perioada mai octombrie 2018, militarul nostru a realizat următoarele: - nominalizarea la premiile Uniunii Scriitorilor din România la secțiunea Debut ; - apariția cronicilor la volumul de poeme Dumnelike, de către criticul literar Daniel Cristea-Enache în revista România Literară, în revista Vatra din Târgu Mureș și în revista Convorbiri Literare ; - obținerea unei rubrici săptămânale pentru publicarea creațiilor proprii în revista online Literatura de Azi ; - a participat la activităţi de promovare a literaturii în școlile din județul Alba la inițiativa Bibliotecii Județene Lucian Blaga din Alba Iulia. Îl felicităm pe camaradul nostru pentru realizările sale și îi dorim ca, prin activitatea sa literară, să reprezinte oriunde cu mândrie Armata României. Spirit civic manifestat de soldatul Balea Mircea din Batalionul 136 Geniu Apulum Soldatul Mircea Balea, în vârstă de 38 de ani, originar din comuna Bistra, județul Alba, este încadrat la Batalionul 136 Geniu Apulum din luna aprilie În luna mai 2009, în timp ce se afla în trafic, a fost martorul unui accident rutier la ieșirea din orașul Brad, județul Hunedoara, în care un autoturism a derapat și a ieșit în afara părții carosabile, răsturnându-se în râul din apropiere. Militarul nu a ezitat și a dat dovadă de un înalt spirit civic, oprind mașina în care se afla și procedând de urgență la scoaterea șoferului din autoturismul avariat care se scufunda în apă. Pe timpul operațiunilor de salvare și în condiții de acces dificile pentru extragerea victimei, soldatul Mircea Balea i-a acordat primul ajutor persoanei scoase din autoturism până la sosirea ambulanței. În luna martie 2016, miliarul i-a acordat primul ajutor vecinului său care suferise un preinfarct, efectuându-i masaj cardiac până la sosirea echipajului specializat. Soldatul Mircea Balea a fost felicitat de către echipajul ambulanței pentru promptitudinea cu care a intervenit, iar vecinul acestuia i-a mulțumit ulterior pentru că i-a salvat viața. 23

26 17 noiembrie 2018, Alba Iulia - ceremonie militară şi religioasă de punere în urnă a ţărânei stropite cu sângele ostaşilor care şi-au jertfit viaţa pentru întregirea ţării din perioada Marelui Război În data de 17 noiembrie 2018, în Cetatea Alba Carolina a avut loc o ceremonie militar-religioasă dedicată eroilor care și-au jertfit viața pentru patrie, organizată de către Asociația Națională Cultul Eroilor Regina Maria cu sprijinul Arhiepiscopiei Alba Iuliei, Batalionului 136 Geniu Apulum, Batalionului 53 Geniu Scorilo și Colegiului Național Militar Mihai Viteazul. Batalionul 136 Geniu a participat cu militari pentru constituirea gărzii de onoare și garda drapelului, a oferit sprijin pentru organizarea și desfășurarea ceremoniei propriu-zise. Nu în ultimul rând, prin intermediul ofițerului de relații publice al Batalionului 136 Geniu, ceremonia din fața Catedralei Încoronării a fost transmisă în direct pe pagina oficială a Ministerului Apărării Naționale. Octombrie-noiembrie 2018, Alba Iulia - reabilitare clădiri Pe lângă activitățile de instruire specifice armei geniu, militarii albaiulieni au fost angrenați în reabilitarea clădirilor cu impact vizual în zona Cetății, aflate in administrarea Batalionului 136 Geniu Apulum. Astfel, aceștia au reușit în decurs de aproximativ o lună să renoveze fațada corpului principal din cazarma 415 orientată către Piața Cetății, însumând o suprafață totală de 850 metri pătrați. Astfel, la finalizarea lucrărilor de amenajare, clădirea se încadrează în peisajul arhitectural al Cetății Alba Carolina. 24

27 Octombrie-noiembrie 2018, Alba Iulia - sprijinul geniştilor în realizarea monumentului Marii Uniri Ca urmare a solicitării arhitectului Monumentului Marii Uniri de la Alba Iulia, sculptorul Mihai Buculei, Batalionul 136 Geniu Apulum a analizat și a sprijinit acțiunea cu personal și un mijloc tehnic din dotare. Personalul participant, autorizat pentru lucrul la înălțime, a reușit să manipuleze blocurile de piatră până la înălțimea de 22 de metri cu ajutorul automacaralei Grover (nou intrată în dotare). Echipa de militari (cap. Alin Laslo, cap. Valentin Hornoi, cap. Marius Jurcă și frt. Claudiu Giurcă) a lucrat timp de 23 de zile alături de artizanul monumentului, reușind asamblarea ultimei pietre în data de 17 noiembrie. 23 noiembrie 2018, oraşul Teiuş - dezvelire placă comemorativă Ioan Arion, realizată de către Batalionul 136 Geniu şi Asociaţia Eftimie Croitoru În cadrul activităților dedicate aniversării Centenarului Marii Uniri, vineri 23 noiembrie 2018, în stația CFR Teiuș a avut loc dezvelirea plăcii comemorative a stegarului Marii Uniri, Ioan Arion, realizată de Batalionul 136 Geniu Apulum din Alba Iulia și Asociația Eftimie Croitoru. În prezența prefectului județului Alba, Dănuț Hălălai, a reprezentanților autorităților locale, clericilor și militarilor, s-a realizat sfințirea plăcii, s-au rostit alocuțiuni în memoria martirului Ioan Arion și s-au depus coroane de flori. Militarii albaiulieni sunt mândri că au reușit să finalizeze la timp acest proiect și că au readus în mintea și inimile tuturor jurământul făcut de eroul martir Ioan Arion. 24 noiembrie 2018, Cluj Napoca - Alba Iulia organizare eveniment sportiv Maraton 100 de ani de km Evenimentul a fost organizat de către Batalionul 136 Geniu Apulum, Divizia 4 Infanterie Gemina și Clubul Sportiv Atletic Cluj, cu sprijinul Consiliului Județean Alba, Instituției Prefectului Județului Alba, Primăriei Municipiului Alba Iulia și Asociației Eftimie Croitoru și a făcut parte din seria de evenimente dedicate aniversării Centenarului Marii Uniri, reunite sub sigla Maraton 100 de ani km. La competiție au participat sportivi din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Justiției, sportivi afiliați la diferite cluburi sportive din țară, cât și simpli cetățeni încurajați pe tot parcursul traseului de plutonierul adjutant Cristian Zbutea, organizatorul acestei competiții. 25

28 La linia de sosire din apropierea Sălii Unirii, cei 120 de maratoniști au fost așteptați de însuși șeful Statului Major al Apărării, generalul Nicolae Ciucă și de șeful Statului Major al Forțelor Terestre, generalul-maior Ovidiu-Liviu Uifăleanu. Alături de aceștia au răspuns prezent reprezentanți ai autorităților locale și județene, în frunte cu prefectul Dănuț Emil Hălălai. Toți participanții au fost felicitați pentru efortul și voința de luptători, iar Batalionul 136 Geniu se mândrește cu locul II obținut de către caporalul Alin Laslo pe sectorul galben al maratonului. Noiembrie 2018, Alba Iulia - construire tribună oficialităţi Pentru activitățile desfășurate de administrația publică din Alba Iulia cu ocazia Zilei Naționale, în urma solicitării Primăriei municipiului Alba Iulia de realizare a unei structuri care va închide ieșirea în formă de amfiteatru a pasajului de pe Bulevardul 1 Decembrie 1918, Batalionul 136 Geniu a realizat documentația tehnică de execuție a patru deschideri de pod jos metalic P.J.M-72 cu infrastructură de lemn. Timpul de executare a lucrării, având destinație suportul tribunei oficialităților participante la activitățile prilejuite de Ziua Națională, a fost unul record, de numai 3 zile, fiind condiționat de asigurarea cu întârziere a materialelor de construcție. Astfel, din 23 noiembrie până în 26 noiembrie, geniștii au lucrat atât pe timp de zi, cât și la lumina reflectoarelor, pe vreme nefavorabilă, dar cu satisfacția că în data de 27 noiembrie 2018, ora 08.00, să raporteze misiune îndeplinită!. Alba Iulia este România. La mulți ani, Alba Iulia! La mulți ani, România! 26

29 BATALIONUL 3 GENIU GENERAL CONSTANTIN POENARU - ORIUNDE, ORICÂND - Sublocotenent Nicoleta PANĂ Batalionul 3 Geniu continuă cu onoare şi determinare misiunea specifică, a înaintaşilor săi, geniştii de cinste ai Batalionului 3 Pionieri, punându-şi oriunde şi oricând priceperea, experienţa şi implicarea militarilor săi la dispoziţia autorităţilor civile locale şi nu numai. În ultimii ani, geniştii buzoieni au participat cu sprijin specific de geniu la înlăturarea efectelor negative ale calamităţilor naturale. Reamintim astăzi una dintre cele mai importante misiuni şi anume construirea podurilor militare peste râul Buzău în urma inundaţiilor din 2005, acţiune decisivă pentru asigurarea libertăţii de mişcare dintre Moldova şi Muntenia. Având în vedere că oraşul Buzău este un important nod rutier ce leagă sudul de nordul ţării, dar şi Transilvania cu porturile dunărene şi litoralul Mării Negre, este foarte important ca acţiunea militarilor genişti buzoieni în degajarea căilor de acces să fie efectuată cu operativitate şi cu precizie, în cel mai scurt timp. Rezultatele actuale ale geniştilor sunt asigurate cu ajutorul noii tehnicii specifice de geniu, recent intrată în înzestrare, ceea ce a condus la obţinerea de rezultate remarcabile, Batalionul 3 Geniu fiind implicat în cadrul instrucţiei specifice pentru desfăşurarea exerciţiilor, taberelor, dar şi a instrucţiei prin practicare, scopul fundamental fiind acela de a evolua permanent. Astfel, militari ai Batalionului 3 Geniu au executat în anul 2018 instrucţie prin practicare concretizată în lucrări specifice de geniu în cadrul unităţii militare Vlădeni şi la Colegiul Naţional Militar Dimitrie Cantemir Breaza. Întreţinerea, repararea şi depozitarea tehnicii militare în condiţii optime este de asemenea un factor de maximă importanţă pentru unitatea noastră. 27

30 Instruiţi şi antrenaţi în condiţiile câmpului de luptă modern, numeroşi militari din cadrul batalionului au participat de-a lungul anilor, cu mândrie, în teatrele de operaţii, sub comanda NATO şi UE, în misiunile din teatrele de operaţii din: Irak, Afganistan, Somalia, Angola şi Bosnia-Herţegovina. Chiar şi astăzi avem personal din cadrul unităţii prezent în teatrul de operaţii din Afganistan. Totodată, aceşti bravi militari, genişti de calitate, îşi aduc contribuţia la desfăşurarea exerciţiilor militare multinaţionale. În acest context, anual, geniştii români, americani, olandezi şi britanici participă la exerciţiul multinaţional cu forţe de geniu,,resolute Castle, devenit un exerciţiu reprezentativ pentru militarii genişti din forţele terestre. În cadrul exerciţiului, utilizează tehnici şi proceduri de geniu specifice în comun ce au ca scop standardizarea instrucţiei în cadrul forţelor NATO. Cea mai importantă realizare a Batalionului 3 Geniu este punerea la dispoziţia NATO a Detaşamentului Purificare Apă începând cu anul Acesta are capacitatea de a instala şi deservi patru puncte individuale de aprovizionare cu apă din surse de suprafaţă, contaminate natural sau artificial. Echipamentele esenţiale pentru îndeplinirea misiunii sunt instalaţiile Aquator 501 S, filtre de mare capacitate care pot purifica până la 500 de litri pe oră în condiţii optime. Compunerea şi modul de instalare al completului fac din acesta o unealtă uşor de folosit, care poate fi transportată rapid în orice mediu şi relief, necesitând un spaţiu mic pentru desfăşurare. Batalionul 3 Geniu General Constantin Poenaru îşi propune să crească permanent nivelul de pregătire militară generală şi de specialitate, să menţină nivelul de operaţionalizare a Detaşamentului de Purificare a Apei şi, nu în ultimul rând, să realizeze coeziunea combatantă la nivelul subunităţilor, pentru îndeplinirea oportună a misiunilor în toate activităţile desfăşurate pe teritoriul naţional sau internaţional. 28

31 CENTRUL 70 GENIU GENERAL-MAIOR GHEORGHE TEODORESCU - ÎN PAS CU MODERNIZAREA - Sublocotenent Iulia-Ştefana SĂCĂDAT Evoluţiile doctrinare au generat schimbări semnificative în înţelegerea rolurilor, funcţiunilor şi misiunilor specifice de geniu, efortul de adaptare al Armatei României la cerinţele şi standardele Alianţei a cuprins, în consecinţă şi reconfigurarea structurilor de geniu. Aşadar, începând cu anul 2017, în cadrul Centrului 70 Geniu General-maior Gheorghe Teodorescu a apărut şi necesitatea constituirii unor structuri de geniu de tip uşor/dislocabile care să fie în măsură să asigure menţinerea în stare de operativitate a suprafeţelor de mişcare aeroportuară pentru desfăşurarea optimă şi în siguranţă a operaţiilor aeriene. Companiile Reparaţii Pistă Decolare-Aterizare şi Plutonul Dislocabil din organica Batalionului de Geniu/Centrul 70 Geniu ţin pasul cu modernizarea accentuată a Forţelor Aeriene şi sunt în măsură să îndeplinească o gamă vastă şi complexă de sarcini pentru asigurarea mobilităţii Forţelor Aeriene, precum: cercetarea de geniu în zona de operaţii, identificarea ameninţărilor la adresa mobilităţii forţelor, precum şi a oportunităţilor de facilitare a mobilităţii; căutare militară/military Search/MS orientată spre identificarea/descoperirea unor pericole/ameninţări de orice fel la adresa mobilităţii forţelor; sprijinul aviaţiei înaintate prin cercetarea/evaluarea infrastructurii de aerodrom la bazele de operare înaintate/forward Operating Base/FOB şi la punctele înaintate de aprovizionare şi realimentare/forward Arming and Refueling Point/FARP, respectiv piste de decolare/aterizare, căi de rulare, platforme de decolareaterizare pentru elicoptere, de parcare, de mentenanţă, de depozitare, de înarmare/dezarmare etc.; îndepărtarea obstacolelor din zonele adiacente suprafeţelor de mişcare aeroportuară necesare pentru asigurarea mobilităţii - curăţarea zonelor/area Clearance/AC sau îndepărtarea obstacolelor de pe căile de comunicaţii/route Clearance/RC de obstacole explozive sau neexplozive, în vederea asigurării mobilităţii; cercetarea de geniu a drumurilor/itinerarelor pentru executarea manevrei de către subunităţi de rachete, artilerie antiaeriană, cercetare şi supraveghere aeriană. 1 1 F.A./Ge.-4.4., Manualul pentru luptă al Plutonului Cercetare şi Determinare Tehnică din Forţele Aeriene, Bucureşti

32 Rolul existenţei acestor structuri de geniu în organica bazelor aeriene este unul extrem de important întrucât, odată cu dotarea Forţelor Aeriene cu aeronave de tipul C 130 Hercules, C 27J Spartan şi F-16 MLU, au apărut şi noi cerinţe/sarcini pentru determinarea nevoilor de reparaţii ale suprafeţelor de mişcare aeroportuară, determinarea duratei de viaţă a acestora, precum şi determinarea parametrilor tehnici în care se încadrează (PCI - indicele de degradare a suprafeţei, PCN - numărul de clasificare a pavimentului, coeficientul de frânare, capacitatea portantă). Cu pasiune şi determinare, militarii genişti din cadrul Centrului 70 Geniu desfăşoară numeroase misiuni de sprijin de geniu în toate unităţile din dispozitivul Statului Major al Forţelor Aeriene, îndeplinind cu eficienţă sarcinile sus menţionate. În desfăşurarea acestor misiuni, echipamentele moderne de care dispun subunităţile Centrului, precum: autolaboratorul mobil pentru infrastructura aeroportuară; deflectometrul cu masă căzătoare de tip greu; penetrometrul dinamic cu con; skidometrul pentru determinarea coeficientului de frânare pe pistă, reprezintă un real sprijin în efectuarea determinărilor tehnice. Astfel, militarii genişti obţin şi interpretează rapid şi cu eficienţă maximă datele esenţiale necesare evaluării caracteristicilor structurale ale suprafeţelor de mişcare aeroportuară. 30

33 ARMA GENIU ÎN BATALIONUL 17 VÂNĂTORI DE MUNTE Plutonier Cătălin HUSA Plutonier Georgel MUZICIUC Foto: Plutonier major Nicolae IGNAT În decursul istoriei, militarii din arma geniu au participat la executarea de lucrări la diferite unităţi militare, la construirea de cazărmi, spitale, ateliere, depozite, remize, tabere pentru instrucţia întrunită a trupelor, precum şi la ridicarea unor obiective ale economiei naţionale. În timp, forţele de geniu au cunoscut reorganizări ample în acord cu nevoile de sprijin pe linie de armă pe timp de război sau de reconstrucţie a ţării după campaniile militare, de dezvoltare a infrastructurii destinate armatei sau pentru pregătirea teritoriului pentru apărare. Un element specific îl constituie subunităţile de geniu din compunerea structurilor de vânători de munte care, pe lângă provocările sprijinului de geniu, se pot confrunta, deseori, cu situaţii specifice terenului muntos împădurit. Pentru ca forţele de vânători de munte să poată întreprinde operaţii cu caracter ofensiv, este necesar ca geniştii să fie în măsură să asigure mobilitatea forţelor proprii în condiţii de relief dificil. Amenajarea în aceste condiţii de relief a unor treceri care să permită menţinerea ritmului acţiunilor, folosind atât mijloace din înzestrare, cât şi mijloace improvizate, precum şi îndepărtarea barajelor inamice, reprezintă nu doar o provocare majoră, dar şi o condiţie esenţială a succesului unităţilor sprijinite. Pregătirea în specialitatea vânătorilor de munte este esenţială, mai ales pentru grupele de cercetare de geniu. Conceperea planurilor de acţiune depinde în mare măsură de cunoaşterea informaţiilor cu relevanţă genistică din zona de operaţii, necesare structurilor implicate în procesul de planificare şi luare a deciziei. Grupa de cercetare geniu a Batalionului 17 Vânători de Munte Dragoș Vodă a desfăşurat de-a lungul anilor, diferite tabere de instrucţie şi antrenamente, unde provocările au fost diverse. Astfel, în tabăra de instrucţie la apă din localitatea Frumoasa din judeţul Harghita și lacul Valea Uzului din județul Bacău, au executat activități de 31

34 instruire privind cercetarea de geniu a cursurilor de apă, a barajelor instalate pe plajă, a surselor de apă, confecţionarea mijloacelor improvizate pentru deplasarea pe apă, au exersat procedee de înot cu echipamentul şi armamentul individual şi au întocmit studii de situaţie locală în zona de desfăşurare a taberei. O altă activitate la care militarii din grupa cercetare geniu au reușit să-și etaleze priceperile și deprinderile a fost cea din luna iulie 2010, când, împreună cu militarii din Batalionul 72 Geniu General Constantin Savu, au reușit instalarea unui pod compus din 60 de pontoane peste râul Suceava. Localitatea Dornești a fost afectată de recentele inundații, iar podul rutier care asigura legătura, pe DN 17 A, între localitatile Radăuți și Dornești, a fost avariat. În mai 2014 și octombrie 2015, în cadrul exerciţiilor multinaţionale Black Sea Rotation Force, militarii din grupa de cercetare geniu au sprijinit forţele de vânători de munte în executarea marşurilor tactice prin deblocarea potecilor și crearea condițiilor favorabile deplasărilor în teren muntos împădurit. Pe tot parcursul modulului de pregătire, militarii au executat antrenamente în comun care au inclus exerciţii tactice cu trageri de luptă cu armamentul din dotarea fiecărei armate şi instrucţie alpină, având ca scop dezvoltarea nivelului de instruire a forţelor participante şi creşterea nivelului de interoperabilitate. Putem concluziona că acțiunile militare la care geniştii din Batalionul 17 Vânători de Munte Dragoș Vodă au participat au fost un succes, iar pe viitor vor acţiona în vederea creşterii potenţialului de îndeplinire a misiunilor specifice şi asigurării interoperabilităţii cu aliaţii. Astfel, rezultatele obţinute în cadrul exerciţiilor la care au participat forţele de cercetare geniu, ne oferă motive de mândrie şi motivaţia necesară unei perfecţionări continue a pregătirii profesionale. BIBLIOGRAFIE:

35 CERCETAŞII DE GENIU DIN BRIGADA 10 GENIU DUNĂREA DE JOS Locotenent Mircea Adrian PETRIDEAN Cercetarea de geniu este o misiune specifică sprijinului de geniu acordat forţelor care execută operaţii militare şi se execută de către subunităţi de valoare grupă şi pluton, pentru procurarea datelor şi informaţiilor necesare în vederea folosirii lor în procesul elaborării deciziei comandantului. La nivelul Brigăzii 10 Geniu Dunărea de Jos, structura care execută misiuni de cercetare de geniu este Compania 102 Cercetare de geniu. Rolul acestei structuri este de a procura date şi informaţii cu caracter genistic despre inamic şi teren şi a le disemina în vederea folosirii lor în procesul elaborării deciziei comandantului în situaţii de criză şi de război. Cercetaşii de geniu din cadrul Companiei 102 Cercetare de geniu execută un program riguros şi deosebit de solicitant, atât din punct de vedere fizic, cât şi din punct de vedere psihic. Militarii se instruiesc prin parcurgerea modulelor de specialitate, printre care: cercetarea de geniu a unui itinerar, cercetarea de geniu a pădurilor, cercetarea de geniu a surselor de apă, cercetarea de geniu a lucrărilor hidrotehnice şi de hidroamelioraţie, cercetarea de geniu a unui teren mlăştinos, cercetarea la minare a terenului şi a unui obiectiv strategic deosebit de important, cercetarea de geniu a unui pod, cercetarea de geniu a unui curs de apă şi cercetarea de geniu a unui drum. De asemenea, participă la exerciţiile organizate la nivelul brigăzii, prin desfăşurarea de activităţi specifice, atât pe teritoriul naţional, cât şi internaţional. În taberele de instrucţie la munte desfăşurate la Diham, la Colibiţa sau la Soveja, dar şi în taberele la apă de la Vărsatura, cercetaşii de geniu pun un accent deosebit pe pregătirea de specialitate, desfăşurând un program intens de instrucţie, în cadrul căruia îşi perfecţionează deprinderile şi cunoştinţele dobândite anterior. În taberele de instrucţie la munte, cercetaşii execută module de instrucţie pe schiuri, module de supravieţuire în condiţii izolate şi module de specialitate de cercetare de geniu. Principalele procedee prin care se execută cercetarea de geniu, necesară pentru obţinerea de date şi informaţii sunt: observarea şi fotografierea terestră din posturile de observare de geniu, prin cercetarea nemijlocită, prin prelucrarea datelor şi informaţiilor obţinute din alte surse şi prin incursiunea patrulelor de cercetare. În taberele de instrucţie la apă desfăşurate la Vărsatura şi în Insula Mare a Brăilei, cercetaşii de geniu îşi perfecţionează deprinderile şi cunoştinţele legate de cercetarea de geniu a unui itinerar, cercetarea de geniu a pădurilor, module de supravieţuire în condiţii izolate, module de înot şi de traversare a unui râu, atât pe mijloace plutitoare confecţionate, cât şi pe TAB 79C. 33

36 De asemenea, cercetaşii de geniu îşi perfecţionează deprinderile şi cunoştinţele necesare identificării echipamentelor şi activităţilor genistice ale inamicului şi mascare, camuflare şi protecţie, care influenţează îndeplinirea misiunii. În completarea programului de instrucţie, cercetaşii de geniu pun un accent important şi pe participarea la activităţile sportive şi competiţiile militare aplicative, în fiecare an cercetaşii de la Compania 102 Cercetare de geniu obţinând rezultate foarte bune. Prin misiunile executate, de a furniza date şi informaţii în timp oportun, în procesul de planificare a operaţiilor şi de luare a deciziei, atât la nivelul Brigăzii 10 Geniu, cât şi la nivelul Armatei României, cercetaşii de geniu au un rol deosebit de important. PĂSTRĂTORII CERULUI SENIN Căpitan Adrian NECHIFOR Spectrul larg de circumstanţe imprevizibile din zilele noastre face ca realizarea controlului spaţiului aerian să implice măsuri permanente de supraveghere, detecţie şi de combatere a inamicului aerian. Printr-o scurtă definiţie, misiunea principală a acestei nobile arme este combaterea şi nimicirea mijloacelor de cercetare şi lovire ale adversarului aerian, înainte ca acesta să-şi îndeplinească misiunea. Ca în fiecare an, Bateria 104 Rachete Antiaeriene C.A. 94 din organica Brigăzii 10 Geniu Dunărea de Jos se instruieşte pentru perfecţionarea nivelului instrucţiei de specialitate şi realizarea coeziunii pentru luptă, astfel încât să fie în măsură să participe la apărarea antiaeriană, prin executarea sarcinilor specifice de înştiinţare şi asigurare a unui nivel adecvat de protecţie împotriva mijloacelor aeriene, a P.C./Bg.10 Ge. şi a raioanelor de îndeplinire a misiunii de către structurile de geniu din compunerea brigăzii. Militarii Bateriei 104 Rachete Antiaeriene C.A. 94 se instruiesc şi colaborează pe linie de armă cu o structură a Brigăzii 9 Mecanizate Mărăşeşti, respectiv Batalionul 348 Ap.A.A. Dobrogea. În anul 2017, în cadrul unui exerciţiu de rezolvare a unei situaţii tactice, lansatorii bateriei şi-au verificat abilităţile cu ajutorul unei instalaţii de antrenament de câmp (I.A.C. A-94), antrenându-se şi în determinarea regimului de lansare, introducerea unghiurilor de avans şi în întrunirea operaţiunilor pentru lansare. În perioada , Bateria 104 R.A.A a executat antrenament la Centrul de pregătire prin simulare M.T.S. 2 - Capu Midia, militarii ce încadrează funcţiile de lansatori fiind antrenaţi şi evaluaţi în cercetarea, descoperirea, identificarea şi recunoaşterea ţintelor aeriene simulate, aceştia obţinând rezultate foarte bune. 34

37 PRIETENIE DINCOLO DE BARIERA LIMBAJULUI Sergent-major Cristian LENGA Se spune despre câine că este cel mai bun prieten al omului. Privind puțin din celălalt unghi, am putea spune, de asemenea, și că omul este cel mai bun prieten al câinelui. În urmă cu aproximativ doi ani intram pentru prima dată pe poarta Sectorului de Creștere, Instrucție și Dresaj Câini (SCIDC) din Râmnicu Vâlcea. Această structură unică din M.Ap.N, anexă a Centrului de Instruire pentru Geniu, EOD și Apărare CBRN Panait Donici, înființată în anul 2000, are scopul de a înmulți, crește, predresa și dresa câini de serviciu din rasa ciobănesc german. La comanda sa se afla plutonieruladjutant principal Gheorghe Băzăvan, care mi-a vorbit despre modul în care a pornit canisa, cum s-a dezvoltat și provocările pe care le impune o astfel de misiune. Timp de doi ani, între 2000 și 2002, sectorul s-a axat pe reproducția câinilor. Pentru început, au avut zece femele și patru masculi. Apoi a apărut primul lot de căței, iar activitățile de predresaj și dresaj au putut începe. Specialitatea: pază obiective speciale. Dar nu numai patrupezii au fost cei care au beneficiat de instrucție, ci și militarii care doreau să devină conductori de câini. Acestea fiind stabilite, prima serie de câini, 16 la număr, a fost distribuită unităților militare chiar în anul Șase ani mai târziu, datorită apariției și dezvoltării unei noi specialități militare, EOD, sectorul a primit o misiune nouă. De data aceasta, câinii trebuiau selecționați, dresați și instruiți pentru a detecta substanțe explozive. Structura a reușit să pregătească peste 500 de câini pentru paza obiectivelor și a realizat în jur de 30 de echipe EODD capabile să execute misiuni, atât pe teritoriul național, cât și în afara acestuia. Câinii sunt analizați în detaliu încă de la vârsta de trei luni, moment în care începe predresajul. Apoi, în funcție de capacitatea fiecăruia, câinii sunt selecționați și îndreptați spre o specialitate potrivită temperamentului. Statisticile arată că aproximativ 5% din câinii pe care sectorul îi pregătește, au capabilitatea de a detecta materiale explozive. Și asta pentru că aceste abilități sunt transmise genetic și se dezvoltă pe parcursul perioadelor de predresaj și dresaj. Probabil că cei mai mulți dintre noi nu realizăm cât de sensibil poate fi subiectul referitor la montă. Nu se iau, pur și simplu, doi câini pentru a produce pui, ci se ține cont de arborele genealogic, un factor extrem de important atunci când vine vorba despre împerecheri. De asemenea, un alt aspect de care se ține cont, câinii nu trebuie aibă grad de rudenie între ei. Există riscul apariției fenomenului de consangvinizare, 35

38 adică înrudirea de sânge, în urma căruia pot apărea pui cu probleme, defecte genetice, malformații sau rezistență scăzută la boli. După cum am arătat anterior, selecția câinilor se face de la o vârstă fragedă, în funcție de temperamentul fiecăruia. Însă, prioritare sunt atașamentul și disciplina. Urmează a se obișnui câinele cu numele, zgarda, lesa, cu recunoașterea conductorului, iar joaca va fi pentru deconectare și ca recompensă. Câinii specializați în detectarea materialelor explozive trebuie să fie echilibrați psihic, docili, ascultători și să aibă abilitatea de a aduce înapoi obiecte pe care conductorul le aruncă (aportori). În cazul celor care sunt potriviți pentru pază, patrupezii selecționați trebuie să aibă un temperament mai agresiv, să latre la mișcări bruște, dar să aibă capabilitatea de a face diferența între conductor și alte persoane. Înțelegerea psihologiei câinelui este extrem de importantă. Tocmai de aceea, militarii care doresc să devină conductori trebuie să obțină o simbioză om-câine. O altă condiție elementară este vocația pentru lucrul cu câinele. Doar cei care dețin aceste aptitudini sunt capabili de a crea o conexiune necesară noului cuplu, pentru a da randament maxim în misiuni. De asemenea, conductorul trebuie să fie echilibrat, inteligent, sensibil, înțelegător, rezistent la efort fizic și psihic, dar și răbdător și ordonat. Mai mult decât atât, trebuie să știe și când să fie distant cu câinele. Toate acestea, întrunite, reprezintă factori cheie în predresaj și dresaj. Câinele va sta în serviciu timp de șapte ani și jumătate. La împlinirea acestei vârste, patrupedul va fi reevaluat pentru a se stabili dacă mai este capabil pentru continuarea misiunilor. Se verifică din punct de vedere al calităților morfologice, fizice și psihice, auzul, văzul, mirosul și articulațiile. Unii dintre câini trec de această vârstă și îşi pot continua misiunile, însă cei care nu îndeplinesc condițiile vor fi trecuți în rezervă. Câinele pensionat va rămâne la unitatea care îl deține, dar conductorul are și opțiunea de a-l lua acasă dacă dorește. 36

39 ACTIVITĂŢI INTERNAŢIONALE ÎN DOMENIUL C-IED ORGANIZATE ÎN ROMÂNIA Locotenent-colonel ing. Cătălin SĂRACU Ameninţarea cu dispozitive explozive improvizate reprezintă o provocare importantă pentru statele europene, parte din acestea având în ultimii ani de gestionat incidente majore care au curmat vieţi şi au produs pagube materiale însemnate, dar mai ales au creat un climat de nesiguranţă în cadrul anumitor naţiuni. Activităţile de schimb de experienţă, instruiri în comun sau participarea la diferite programe de cercetare internaţionale se prezintă în momentul de faţă ca un efort comun pentru limitarea acestei ameninţări. România a fost gazda a două astfel de evenimente importante în acest domeniu, ambele fiind desfăşurate la Bucureşti în toamna anului trecut. În data de 1 octombrie 2018 s-a desfăşurat, la sediul Palatului Cercului Militar Naţional, seminarul de profil în domeniul contracarării dispozitivelor explozive improvizate (C-IED). La această activitate organizată de Forţele Terestre Române în colaborare cu Centrul de Excelenţă C-IED din Madrid au participat, alături de personal din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, experţi în domeniul C-IED din Spania, Portugalia, SUA, Marea Britanie, Olanda, Slovacia, Elveţia, Belgia, Germania, Norvegia, Turcia şi Italia, dar şi specialişti din cadrul SRI, SPP, Jandarmeriei Române şi Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă. Scopul seminarului a fost de a realiza schimbul de experienţă şi de a armoniza abordarea C-IED specifică fiecărei structuri. Participanţii au prezentat diverse studii de caz, iar în urma discuţiilor s-au evidenţiat direcţii şi modalităţi de cooperare ulterioară, în vederea dezvoltării capabilităţilor specifice domeniului C-IED. 37

40 A fost subliniat faptul că, deşi legislaţiile naţionale diferă de la un stat la altul, o caracteristică definitorie a activităţii C-IED este cooperarea interdepartamentală şi internaţională la nivelul structurilor specializate, întrucât ameninţările cu dispozitive explozive improvizate exced graniţele anumitor state sau limitele unor teatre de operaţii, iar singura modalitate de a acţiona eficient împotriva reţelelor teroriste/insurgente este colaborarea şi schimbul de informaţii la nivel regional sau chiar global. În perioada 2-4 octombrie s-a desfăşurat, la Bucureşti, a 20-a Reuniune a Grupului de Lucru NATO în domeniul C-IED. Principalul obiectiv al acestui grup de lucru este de a gestiona activitatea de elaborare a standardelor NATO aplicabile acestui domeniu, pe agenda de lucru aflându-se dezbateri asupra lecţiilor învăţate şi a bunelor practici în domeniile exploatării tehnice a incidentelor cu IED, activităţi C-IED în mediul maritim, dar şi referitoare la ultimele proceduri de antrenament şi folosirea în operaţii a câinilor de serviciu. Pe timpul lucrărilor s-au stabilit direcţiile de acţiune pentru elaborarea sau modificarea doctrinelor şi standardelor NATO în domeniul C-IED, precum şi modalităţi de cooperare între naţiuni pentru optimizarea activităţii de standardizare şi validare a standardelor prin exerciţiile naţionale sau multinaţionale. De asemenea, au fost prezentate diferite capabilităţi de instruire în domeniul C-IED, iniţiative naţionale şi internaţionale care au ca scop dezvoltarea sistemelor tehnice ce pot identifica sau neutraliza dispozitivele improvizate, precum şi metode şi proceduri de exploatare şi analiză a incidentelor IED. Ambele activităţi, desfăşurate în premieră în ţara noastră, au fost conduse de directorul Centrului de Excelenţă NATO C-IED, colonel Jose Antonio Cruz Moro, care a apreciat efortul depus de organizatorii evenimentelor, subliniind importanţa colaborării între naţiuni şi organizaţiile cu responsabilităţi în contracararea dispozitivelor explozive improvizate. 38

41 PRIORITĂŢI PE AGENDA NATO: CONTROLUL ACCESULUI ÎN ZONELE PROTEJATE Locotenent-colonel Claudiu ŢOLEA Odată cu evoluţia ameninţărilor şi schimbarea mediului de operare, imperativele desfăşurării misiunilor rămân aceleaşi: protecţia bazelor, amenajarea terenului în scopul împiedicării libertăţii de mişcare a inamicului şi securizarea graniţelor reprezintă cerinţele esenţiale. Unele dintre aceste capabilităţi există deja, dar constrângerile intrinseci în ceea ce priveşte utilizarea forţei de muncă, timpul la dispoziţie şi necesitatea reducerii pierderilor civile conduc spre nevoia găsirii de noi soluţii tehnologice. Eliminarea din dotarea statelor membre NATO a minelor antipersonal, în baza Convenţiei de la Ottawa din 1997 privind interzicerea utilizării, stocării, producţiei şi transferului acestora, precum reducerea şi utilizării de către forţele NATO a minelor antiblindate, a condus la o diminuare semnificativă a protecţiei forţei şi a capabilităţilor de contramobilitate, iar necesitatea reducerii daunelor colaterale a dictat implementarea unor măsuri de control punctuale şi cu un grad crescut de siguranţă. Misiunile specifice desfăşurate de forţele Alianţei au stabilit necesitatea dezvoltării unor sisteme de control, interzicere sau autorizare a accesului în zonele protejate, nu doar la război, ci în cadrul întregului spectru de operaţii, inclusiv cele de menţinere a păcii. Pentru a surmonta această vulnerabilitate, încă din anul 2014, o echipă de experţi sub autoritatea Grupului NATO pentru consiliere în domeniul industrial (NATO Industrial Advisory Group NIAG) a fost însărcinată să analizeze posibilitatea realizării unui sistem de control al accesului în zonele protejate (Area Access Control AAC), care să poate să asigure, prin mijloace letale şi neletale, protecţia acestora împotriva accesului neautorizat al personalului şi vehiculelor, inclusiv a celor blindate, prin utilizarea celor mai noi tehnologii în domeniu, capabil să funcţioneze în întregul spectru de operaţii desfăşurate la nivelul Alianţei. Bazate în principal pe capabilităţi tradiţionale câmpuri de mine, lucrări de distrugeri, realizarea de obstacole neexplozive metodele actuale de realizare a AAC nu fac discriminare între forţele proprii sau aliate, inamic, militari, civili, oameni sau animale. Cele mai multe dintre acestea rămân în funcţiune pentru perioade nedefinite de timp, constituind un pericol încă mult timp după ce scopul lor a devenit redundant. Chiar dacă se cunoaşte locaţia exactă a acestora lucru de multe ori imposibil după încheierea unor perioade de conflict intens neutralizarea şi îndepărtarea lor este dificilă chiar şi pentru cei care le-au amplasat. 39

42 În contextul actual, NATO încearcă să construiască un cadru global de capabilităţi, în concordanţă cu conceptul Smart Defence 2, concentrat pe două axe principale: standardizarea (STANAG/STANREC) şi dezvoltarea politicilor de achiziţie în comun, cu posibilitatea introducerii conceptului AAC în catalogul NSPA 3, realizarea interoperabilităţii sistemului fiind astfel evaluată ca un factor cheie. Analiza factorilor implicaţi în realizarea capabilităţii AAC au condus la identificarea de către experţi a două aspecte critice, privind minele terestre utilizate pentru realizarea obstacolelor tactice şi a zonelor de interzicere, precum şi lipsa controlului acestora şi a posibilităţii discriminării ţintelor, în acest moment neexistând standarde acceptate privind obstacolele sau proceduri de testare pentru îndrumarea statelor privind achiziţia unor sisteme de obstacole interoperabile sau a elementelor acestora pe componentele de comandă şi control, reţele de comunicaţii, senzori sau receptori, inclusiv muniţii letale sau neletale. În cadrul analizei s-a constatat, de asemenea, inexistenţa unor sisteme complet controlabile de obstacole, care să îndeplinească cerinţele de capabilităţi AAC, majoritatea statelor folosind în acest scop mine antiblindate şi obstacole neexplozive. O evoluţie majoră în acest domeniu, depăşind minele terestre convenţionale, a constituit-o apariţia în industria de profil a obstacolelor care pot fi controlate, activate şi dezactivate de la distanţă, pot localiza, urmări, identifica şi angaja, la comandă umană, ţinte adverse, folosind efecte letale sau neletale şi care, la nevoie, pot fi rapid distruse sau eliminate. În aceste condiţii, în cadrul celei de-a 17-a Reuniuni a Grupului de lucru NATO pentru standardizare în domeniul Geniu (NATO MILENG WG), care s-a desfăşurat în perioada 29 ianuarie - 01 februarie 2019 la Ingolstadt (Germania), a fost propusă o soluţie de standardizare pentru interzicerea deplasării personalului şi vehiculelor inamice în zonele neliniare controlate, inclusiv prin pasaje subterane, ca element de protecţia forţei în cadrul proiectului AAC, având ca obiectiv elaborarea unei noi doctrine şi a unei recomandări de standardizare (STANREC), care să ţină cont de limitările legale privind utilizarea minelor, în condiţiile în care se prevede renunţarea completă la folosirea minelor care nu pot identifica ţinta sau care nu au control uman direct. Conceptul AAC constă, în primul rând, în detectarea şi localizarea, respectiv identificarea uneia sau mai multor persoane şi/sau vehicule, inclusiv drone sau vehicule ghidate de la distanţă, care intră într-o zonă controlată. Sistemul trebuie să fie capabil să afişeze permanent situaţia mijloacelor de răspuns letale şi neletale disponibile, să interzică accesul intruşilor, precum şi să permită activarea controlată de la distanţă a senzorilor. 2 Smart Defence (în traducere liberă apărare inteligentă, n.a.) reprezintă un concept NATO care încurajează statele membre să coopereze în dezvoltarea, achiziţia şi menţinerea capabilităţilor militare, în scopul îndeplinirii cerinţelor actuale de securitate, în concordanţă cu noul Concept Strategic NATO, prin punerea în punerea în comun a capabilităţilor, stabilirea priorităţilor şi o mai bună coordonare a eforturilor naţiunilor. 3 NATO Support and Procurement Agency Agenţia NATO pentru Sprijin şi Achiziţii. 40

43 De asemenea, acesta trebuie să poată preveni pătrunderile ulterioare în zona protejată, prin mijloace de răspuns activ, operate de la distanţă de către operatori sau semiautonome activate de intruşi, în concordanţă cu legislaţia naţională şi regulile de angajare. Nu în ultimul rând, sistemul trebuie să permită dezactivarea la nevoie a mijloacelor de răspuns, pentru a putea asigura traversarea zonei de către forţele proprii sau aliate, pentru realizarea mentenanţei şi/sau pentru recuperarea componentelor. În cadrul studiilor efectuate, au fost identificate trei mari scenarii de utilizare a conceptului: protecţia forţei, prin amplasarea sistemelor AAC pentru protecţia unor locaţii fixe (baze militare, campuri, infrastructură cheie, puncte de acces); realizarea contramobilităţii prin interzicerea zonelor amplasarea sistemelor AAC în sprijinul schemei de manevră, prin întârzierea, dirijarea sau împiedicarea deplasării inamicului şi creşterea efectelor focului direct sau indirect al forţelor proprii; realizarea contramobilităţii prin interzicerea căilor de comunicaţie amplasarea sistemelor AAC în sprijinul forţelor de securitate locale, prevenirea amplasării de către inamic a obstacolelor şi utilizarea lor pe căile de acces la punctele obligate de trecere. Arhitectura sistemului AAC constă în realizarea a trei subsisteme: un sistem de comandă şi control (C2), un sistem de senzori, receptori şi activatori, respectiv un sistem de mijloace de răspuns. Aspectul principal în realizarea sistemului constă în necesitatea luării deciziei de către factorul uman şi realizarea reţelei C2 pentru dislocarea mijloacelor de răspuns letale şi neletale şi discriminarea ţintelor. 41

44 Capabilitatea AAC presupune posibilitatea controlului accesului în zone nesupravegheate, prin interzicerea sau permiterea, după caz, a accesului personalului sau echipamentului. Sistemul trebuie să funcţioneze în cele mai diverse medii de operare terestru, aerian, naval sau subteran, în orice tipuri de teren, climă şi condiţii de stare a vremii, fără a produce efecte negative pe termen lung asupra mediului. Exemple de zone care pot fi protejate astfel sunt: baze militare, zone de interes, graniţe, infrastructura cheie, puncte vitale şi zone de acces, secţiuni de drumuri, puncte de control, pasaje subterane etc. AAC trebuie să permită coordonarea cu celelalte capabilităţi cu care se suprapune în perimetrul controlat, precum cele de supraveghere şi manevră a forţelor, pentru a se realiza optimizarea utilizării resurselor şi a se evita situaţiile de conflict intern, precum fratricidul. De asemenea, sistemul trebuie să fie flexibil şi modular, pentru a permite folosirea lui la nivel tactic, în operaţii desfăşurate de la pluton până la brigadă, într-o gamă diversă de misiuni, de la monitorizarea graniţelor, protecţia bazelor militare şi supraveghere, până la realizarea de obstacole în mediul urban şi în teren complex. Alte cerinţe majore identificate pentru realizarea sistemului sunt interoperabilitatea, siguranţa în amplasarea şi utilizarea de către operatori, care trebuie să deţină controlul total al deciziei şi letalităţii efectului, funcţionarea în regim neîntrerupt, respectiv reversibilitatea, pentru a permite demontarea şi redislocarea echipamentului. Pregătirea necesară pentru operarea sistemului trebuie să fie de nivel minim, cu posibilitatea de a fi încorporată în pachete standard de instruire, utilizarea trebuie să fie facilă şi intuitivă, iar operaţiunile de bază pentru mentenanţa sistemului şi reparaţiile curente precum înlocuirea bateriilor să poată fi executate de către operator la locul de amplasare, fără a necesita intervenţia specialiştilor. Utilizarea AAC poate avea aplicabilitate şi în alte domenii, precum: sprijinul operaţiilor de contramobilitate, prin reducerea posibilităţilor de manevră a inamicului şi interzicerea selectivă a folosirii terenului de către acesta, inclusiv prin crearea de obstacole în zonele de ducere a operaţiilor terestre. Astfel, se reduce efectul superiorităţii numerice şi se realizează canalizarea forţelor adversarului în zone nefavorabile, în mod gradat şi diferenţiat, în funcţie de situaţia tactică şi nivelul ameninţării; sprijinul de geniu pentru realizarea protecţiei forţei, inclusiv protecţia campurilor şi bazelor militare, constă în desfăşurarea acelor activităţi pentru minimizarea riscurilor şi efectelor acţiunilor inamicului asupra forţelor şi obiectivelor proprii; sprijinul operaţiilor de mobilitate, prin acţiuni desfăşurate în scopul menţinerii libertăţii de mişcare a forţelor proprii în zonele desemnate. Până la această dată, ţările care au făcut paşi importanţi în direcţia implementării unor sisteme AAC la nivel naţional sunt Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Spania şi SUA. Astfel, geniştii olandezi au dezvoltat un sistem pe bază de mine pentru interzicerea accesului în zonele protejate (Mine-based Area Denial MAD), care se 42

45 bazează pe un singur tip de mijloc de răspuns, respectiv minele antiblindate, ca soluţie temporară, prin folosirea unor tehnologii deja existente. Sistemul este compus din trei componente principale: senzori ochii şi urechile sistemului, care pot identifica tipul elementului infiltrat în zonă şi direcţia de deplasare a acestuia, având şi capabilităţi de autodiagnosticare privind locaţia şi nivelul energiei proprii; ecran de control tip tabletă, conectat atât la senzori, cât şi la mijloacele de răspuns, asigurând cunoaşterea permanentă a locaţiei şi controlul acestora în zona protejată; mijloace de răspuns de tip mine antiblindate de generaţia a doua, care pot fi armate şi dezactivate de la distanţă, de către operator, prin intermediul ecranului de control. Mijloacele de răspuns pot fi de tip letal sau neletal, oferind astfel posibilitatea folosirii sistemului şi pe timpul exerciţiilor şi activităţilor demonstrative, mijloacele cele de tip neletal fiind reutilizabile, pentru reducerea costurilor asociate. Conceptul norvegian Områdekontroll 4 are ca finalitate achiziţia unui sistem modern, eficace şi rapid dislocabil pentru realizarea AAC, prin utilizarea unor variante îmbunătăţite ale senzorilor, mijloacelor de răspuns şi măsurilor de contramobilitate aflate deja în dotarea forţelor norvegiene. SUA utilizează sisteme care furnizează capabilităţi AAC în cinci arii de interes privind capabilităţile principale pentru securitatea bazelor militare, astfel: securitatea perimetrală: sistemul tactic de securitate (Tactical Security System TSS), compus dintr-o gamă de senzori cu acţiune la suprafaţă, în subteran sau în apă, precum şi camere de supraveghere video cu rază scurtă de acţiune; 4 Controlul teritoriului, în traducere liberă (n.a.). 43

46 supraveghere şi detecţie cu rază lungă de acţiune: un sistem terestru de supraveghere, dislocabil, bazat pe radare de supraveghere zinoapte, amplasate în turnuri terestre, cu capabilităţi de detectare a ameninţărilor până la distanţe de 10 km; controlul punctelor de acces: personal şi obstacole tip barieră, complete de verificare şi inspecţie portabile pentru accesul în baze şi controlul traficului; avertizarea şi alertarea bazelor: o gamă de sisteme audio şi vizuale care furnizează detalii rapide şi specifice privind multiple ameninţări la adresa bazelor militare, precum şi direcţionare şi răspuns adecvat la acestea; integrarea datelor transmise de senzori: un program de calculator care analizează şi integrează datele transmise de senzori privind supravegherea, securitatea şi apărarea bazelor, furnizând în acelaşi timp variante de răspuns la ameninţări specifice. Sistemul modular de lansare a minelor antiblindate (Vehicle Launched Scatterable Antitank System VLSAS), utilizat de Marea Britanie, este o adaptare a modelului american Volcano care permite dislocare rapidă în teren a câmpurilor de mine dispersabile antiblindate şi are ca elemente componente, pe lângă muniţiile antiblindate, lansatorul de mine, platforma de comunicare cu lansatorul şi un modul de comandă electronică a sistemului. Sistemul folosit de Spania permite controlul la o distanţă de siguranţă a accesului persoanelor în zona protejată şi constă într-o reţea dislocabilă de senzori şi elemente de acţionare, conectate la o unitate de control şi un ecran auxiliar, operate de factorul uman, care acţionează sistemul numai după confirmarea prezenţei elementului inamic, eliminând astfel posibilitatea declanşării accidentale sau fără discriminarea ţintelor. În contextul actual al restricţiilor asumate ca semnatar al Convenţiei de la Ottawa privind interzicerea utilizării minelor antipersonal, cât şi ţinând cont de situaţia politico-militară tot mai dinamică şi volatilă din zonă, este necesar ca şi România să includă acest domeniu foarte important al controlului accesului în zonele protejate ca prioritate în programele de achiziţie şi înzestrare derulate, în strânsă legătură cu nevoia de interoperabilitate şi conceptul Smart Defence, atât pentru furnizarea capabilităţilor multidomeniu la care contribuie acesta, cât şi pentru asigurarea interoperabilităţii cu sistemele partenerilor din cadrul Alianţei Nord-Atlantice. 44

47 TENDINŢE PRIVIND APLICAREA TEHNOLOGIEI STEALTH Locotenent-colonel Marius GÂJU Arta de a camufla, a ascunde şi a înşela adversarul îşi are originile încă din primele momente ale istoriei conflictelor armate. Strategiile de luptă se bazează pe îndeplinirea şi răspândirea rapidă, durabilă a sistemelor de luptă polimorfe, bine ascunse şi cu un nivel de protecţie înalt care se confruntă cu sisteme moderne de recunoaştere. Astăzi, dezvoltarea tehnologică a realizat perfecţionarea sistemelor de senzori şi a schimbat condiţiile de desfăşurare a conflictelor armate. Ochiul uman poate fi, încă, senzorul dominant, dar pericolul major vine de la ochiul artificial dispus pe platforme de cercetare sau cercetare-lovire terestre, aeriene sau cosmice. Războaiele secolului trecut au arătat carenţele existente în domeniul mascării şi urmările negative ale utilizării în mod defectuos ale acesteia. Supravieţuitorii pot depune mărturie despre precizia şi puterea distructivă a sistemelor de arme moderne, care împreună cu ajutorul celor mai recente sisteme de cercetare şi recunoaştere nu oferă mari şanse de supravieţuire celor atacaţi 5. Se apreciază că orice ţintă descoperită şi recunoscută este neutralizată în proporţie de 90%. Eficacitatea acestor sisteme de arme este atât de mare încât orice ţintă militară neprotejată, aflată în apropierea zonelor de luptă poate fi considerată aprioric pierdută. Noua calitate a senzorilor de recunoaştere a oferit specialiştilor în domeniul CCD impulsul necesar dezvoltării tehnicilor, mijloacelor şi materialelor de camuflare, ascundere şi înşelare. Procedeele de luptă şi sistemele de armament, fiecare luat în parte sau în cooperare pot influenţa în mod pozitiv obţinerea victoriei în luptă. Din această cauză, protecţia efectivă a forţelor şi mijloacelor proprii faţă de acţiunea sistemelor de cercetare lovire de înaltă precizie a căpătat un caracter de prioritate în condiţiile actuale. Viabilitatea unei acţiuni militare depinde de mijloacele de mascare folosite pentru protejarea forţelor şi mijloacelor înaintea intrării lor efective în luptă, pe timpul luptei şi după încheierea acesteia. Probabil că nu mai este o noutate pentru nimeni cuvântul în limba engleză stealth. Toată lumea interesată a auzit, cu siguranţă, de tehnologia stealth, dezvoltată între anii 1970 şi 1990 de SUA, pentru reducerea semnăturii radar, pornind de la adaptarea formei exterioare, structurii şi învelişului aeronavelor militare. 5 Comisar-şef ing. Gheorghe Petre Plotuna, Contribuţii la studiul posibilităţilor de camuflare a ţintelor detectabile cu ajutorul sistemelor optoelectronice de vedere pe timp de noapte, Editura Academia Tehnică Militară, Bucureşti, 2007, p

48 Încercând o definire generală a conceptului am putea spune că prin tehnologia stealth se urmăreşte aplicarea de contramăsuri pentru evitarea detectării avioanelor, rachetelor şi navelor militare în scopul de a le face mai puţin vizibile (ideal invizibile) şi a le creşte şansele de a rămâne nedetectate. Această tehnologie s-a dovedit fezabilă, dar pretenţioasă în realizare şi, în primul rând, foarte costisitoare, iar în acelaşi timp, dificil de procurat, motiv pentru care primele variante experimentale au fost testate după anul Tehnologia stealth s-a dezvoltat în decursul anilor în domeniile: radar (domeniul cel mai important şi pentru care a fost concepută iniţial), infraroşu, vizibil, acustic, vapori de apă, dioxid de carbon, fum. Invizibilitatea radar, după cum am prezentat anterior, se obţine prin aşa-zisa reducere a secţiunii tranversale echivalente (RCS radar cross section). Tehnologia stealth îşi propune ca datorită proiectării şi utilizării de materiale şi vopsele speciale să realizeze obiecte, fie că este vorba despre o aeronavă sau un submarin, care să prezinte un profil mai mic pentru a rămâne nedetectat. Prin proiectare se urmăreşte adoptarea de forme ce reflectă foarte puţin undele electromagnetice din spectrul folosit de radare (forme cu o anumită curbură), a formelor ce reflectă undele radar concentrat în anumite direcţii (suprafeţe plane, derive înclinate etc.), dar şi evitarea celor care reflectă undele radar ca o oglindă perfectă (colţuri cave tridimensionale, de exemplu guri de admisie a aerului în motoare). De asemenea, aeronavele vor fi echipate cu geamuri metalizate (pentru ca undele radar să nu se reflecte de cavităţile interioare) şi cu dispozitive pentru lansarea contramăsurilor radar active. Pentru construcţia tehnicii în sistem stealth sunt incluse materiale care nu reflectă undele radar (plastice, compozite) şi materiale care absorb undele radar (vopsele pe bază de ferite). Alături de măsurile tehnice (folosirea materialelor speciale şi proiectare adecvată), tehnologia stealth presupune şi aplicarea operaţională a unor tactici corespunzătoare. Planificarea misiunilor se poate face cu pătrundere şi retragere la o altitudine cât mai joasă, unde relieful ecranează radarele (tehnica LO-HI-LO). Această măsură este însă ineficientă dacă adversarul dispune de radare ambarcate pe avioane care patrulează la mare înălţime. Este cunoscut şi recunoscut faptul că aeronavele sunt echipate cu motoare puternice care prin jetul generat degajă o mare cantitate de căldură. Pentru reducerea semnăturii termice (în infraroşu) trebuie ca această căldură să fie diminuată cât mai mult posibil. Avionul invizibil a fost un vis de multe decenii al specialiştilor militari americani, dar şi al altora. Parţial se poate spune că s-a realizat. De ce parţial? Pentru că problema nu este rezolvată satisfăcător în spectrul vizibil, invizibilitatea fiind obţinută 46

49 numai pe timp de noapte, ceea ce limitează disponibilitatea numai la misiuni de noapte. Aceasta a fost, evident, o situaţie care nu a putut fi tolerată şi a fost lansat un program pentru a stabili dacă s-ar putea face de fapt aparatul de zbor invizibil. S-a încercat cu vopsirea în diferite nuanţe folosind vopsele speciale. Rezultatele nu au fost cele aşteptate, aşa că s-a apelat la un sistem special de iluminare, dar şi la alte tehnologii pentru a le face aproape invizibile ochiului uman. Reducerea semnăturii acustice produsă de motoare conduce la măsuri asemănătoare cu cele pentru reducerea semnăturii termice. Particulele de carbon, eliminate de motoare, sunt centre de condensare a umidităţii atmosferice. Pentru realizarea mascării trebuie evitată formarea dârelor de condensare. Măsurile pentru evitarea acestui fenomen constau în planificarea misiunilor la înălţimi mici (unde aerul nu este saturat cu vapori de apă) şi înlocuirea motoarelor cu unele de puteri mai mici (care să nu elimine mulţi vapori proveniţi din arderea hidrogenului din hidrocarburile combustibilului). Tehnologiile stealth sunt, în prezent, relativ eficiente pentru evitarea detecţiei prin radar şi, împreună cu celelalte măsuri, asigură mari şanse de succes împotriva unui adversar mai puţin dotat tehnologic şi tehnic, însă nu sunt eficiente împotriva unui adversar care dispune de teledetecţie prin satelit 6. În general, nu se poate obţine concomitent şi la un nivel înalt şi viteză, şi capacitate de încărcare, şi invizibilitate. Situaţia, în acest sens, a avioanelor reprezentative care beneficiază, în prezent, de tehnologia stealth, se prezintă astfel: la F-117 sunt limitate viteza (ca urmare capacitatea de luptă aer-aer), supravieţuire în caz de observare şi capacitatea de încărcare; la F-22 Raptor este limitată capacitatea de încărcare; la B-2 Spirit este limitată viteza şi, în caz de observare, capacitatea de supravieţuire. În paralel cu dezvoltarea tehnologiei stealth de către SUA, încă din anii '80, fosta URSS a dezvoltat un program ultrasecret de realizare a unei replici ruseşti la programul american, dar colapsul imperiului sovietic, de la începutul anilor '90, a redus drastic posibilităţile de finanţare a unui astfel de program. Primul prototip din cadrul programului, lansat în anul 1986 şi denumit MIG 1.44, avea să fie finalizat în cea mai mare parte abia în anul În paralel, biroul Suhoi a dezvoltat modelul S-37, denumit Berkut (Vulturul auriu), primul aparat care a efectuat un astfel de zbor fiind realizat în anul 1997, în timp ce prototipul MIG 1.44 a fost lansat în ianuarie Suhoi S-37 şi MiG 1.44 au fost declarate drept replică superioară, din multe puncte de vedere, a programului ATF/F-22 Raptor, însă nu erau decât nişte aparate experimentale care nu corespundeau integral tehnologiei stealth realizată la acea dată în SUA. În anul 1999, academicianul Anatoliy Koroteyev, directorul Centrului de Cercetări M.V.Keldysh (Institut pentru cercetarea ştiinţifică a proceselor termale), a dezvăluit agenţiei ITAR - TASS că a pus la punct şi testat (atât static, cât şi în zbor) o nouă metodă de reducere a semnăturii radar, diferită conceptual de sistemul stealth. În anul 2002, Rusia a testat generatorul de plasmă montat pe Suhoi Su-27, care împreună cu RCS (secţiunea transversală radar), a redus vizibilitatea de 100 de ori 7. 6 Stealth Russian Air Force to Upgrade 20Su-27s in

50 Sistemul rusesc creează artificial un nor de particule de plasmă în jurul aeronavei. Acesta, pe de o parte, absoarbe din energia undelor electromagnetice incidente ale radarului inamic, iar pe de altă parte, undele electromagnetice au tendinţa să ocolească norul de plasmă. Teoretic, acest sistem nu ar depinde de forma exterioară sau de structura aeronavei. Greutatea suplimentară care ar trebui instalată la bord pentru noul sistem nu depăşeşte 100 de kg, iar puterea ce trebuie generată la bord pentru punerea sa în funcţiune variază de la câţiva kw la câteva zeci de kw (putere instalată la bord este de 65 kw) 8. Sistemul a fost declarat în anul 2003 a fi disponibil, inclusiv la export, în două variante una care reduce semnătura radar a aparatului propriu şi cealaltă care creează semnale false pentru inducerea în eroare a sistemelor de detecţie ale adversarului 9. În dezvoltare, pe planşetele proiectanţilor s-au aflat MiG-29 şi Su-27 (ulterior, MIG-35 şi Su-35), declarate ca replică la programul american Joint Strike Fighter (JSF). În septembrie 2008, comandantul forţelor aeriene ruse, generalul colonel Alexander Zelin, citat de Ria Novosti, a anunţat că Federaţia Rusă a început testarea noilor avioane de vânătoare de generaţia a cincea, care au fost introduse în serviciu în anul Noul avion de luptă, denumit Suhoi PAK FA sau T-50, beneficiază de tehnologia plasma stealth şi a fost proiectat să facă faţă avioanelor americane de ultimă generaţie, F-22 Raptor şi F-35 Lightning II 10. De asemenea, cercetătorii ruşi afirmă faptul că această tehnologie este disponibilă şi poate fi aplicată pe orice tip de tehnică terestră. Viitorul va demonstra dacă sistemul cu nor de plasmă este superior, fiabil şi la fel de fezabil precum tehnologia americană stealth. De altfel, tehnologia stealth aplicată, iniţial, în special aeronavelor, după anul 2000 a fost extinsă şi asupra echipamentelor terestre, şi chiar individuale, fiind realizate modele de uniforme noi, create cu ajutorul tehnologiei digitale avansate. Specialiştii susţin că aceste modele pot fi aplicate, cu uşurinţă, numai ca formă specializată individualizată şi creează dezavantaje în cazul folosirii peste camuflajul convenţional /11/ Moscova se dotează cu Suhoi PAK FA, varianta rusească a lui F-22 Raptor, 48

51 STABILIREA UNEI METODE UNICE NATO DE DETERMINARE A CAPACITĂŢII PORTANTE A PODURILOR Maior Ovidiu DAMIAN Centrul de Excelenţă NATO pentru Geniu Un aspect important în planificarea și executarea misiunilor este identificarea itinerariilor de deplasare/manevră, în vederea asigurării mobilităţii forţelor proprii. Ofiţerii de stat major de arma geniu participă activ la acest proces de planificare, iar una dintre contribuţiile lor majore o reprezintă raportarea capacităţii portante a podurilor ce se află de-a lungul acestor itinerarii analizate la nivelul Statului Major. Comandanţii forţelor de manevră solicită date certe cu privire la poduri şi podeţe, indiferent de tipul şi arhitectura acestora, pentru a se asigura că acestea pot susţine deplasarea tehnicii şi echipamentelor militare. Odată cu ratificarea în anul 2017 a STANAG 2021 şi ATP Military Load Classification of Bridges, Ferries, Rafts and Vehicles, statele membre NATO şi partenere au adoptat un cod unic de evaluare, clasificare şi raportare, aplicat atât vehiculelor militare, cât şi podurilor, pentru a facilita compararea capacităţii portante a podurilor cu volumul maxim de încărcare a unui vehicul militar. Valorile de clasificare a încărcăturii militare (MLC - Military Load Classification) sunt atribuite atât vehiculelor militare, cât şi podurilor. Atât timp cât MLC-ul unui vehicul nu depăşeşte MLC-ul podului, se poate trage concluzia că podul poate susţine în condiții de siguranță traversarea temporară a acestui vehicul. Deoarece, în general, acţiunile militare se desfăşoară cu rapiditate, în context multinaţional şi în diferite medii operaţionale, structurile de geniu au nevoie de un instrument analitic rapid şi eficient, recunoscut şi acceptat la nivelul Alianţei, pentru a determina prin metodologii comune atât MLC pentru vehiculele militare, la nevoie, cât mai ales pentru podurile existente. Aceste metode ar spori cooperarea mutuală dintre Forţele Aliate, ar consolida şi fluentiza fluxul informaţional, ar sta la baza luării unor decizii critice şi oportune, ar contribui, cu alte cuvinte, la standardizare şi interoperabilitate în rândul forţelor partenere. Proiectul NATO de determinare a capacităţii portante a podurilor Încă din anul 2010, Germania a semnalat problema necesităţii unei metode unice NATO de determinare a capacităţii portante a podurilor ca o cerinţă operaţională pentru a veni în sprijinul mobilităţii forţelor de manevră. În acelaşi an, fostul grup de asigurare a capabilităţilor pe linia armei Geniu în NATO (NATO Land Capability Group 7), în prezent denumit Material Panel, subordonat Grupului de Lucru NATO pe linie de geniu NATO Military Engineering Working Group (MILENG WG) a acceptat această cerinţă operaţională şi a convenit pentru înfiinţarea unei echipe de experţi Team of Experts Military Bridge Assessment (ToE MBA) care, prin întâlniri punctuale, urma să identifice şi să propună soluţii pentru o modalitate simplă şi eficientă de determinare a capacităţii portante a 49

52 podurilor civile utilizate în scop militar. Germania a preluat conducerea acestei echipe de experţi, în compunerea căreia s-au alăturat experţi în domeniu reprezentând ţări precum Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Belgia, Olanda, Polonia, Franţa, Danemarca, Italia, Suedia şi Austria. În paralel, s-au iniţiat demersuri pentru crearea de platforme comune de instruire în vederea realizării schimbului de informaţii, respectiv evaluarea tehnicilor şi procedurilor curente, naţionale, de cercetare şi evaluare a podurilor. Prima iniţiativă în acest sens a avut-o Belgia, care a organizat, atât în anul 2013, cât şi în 2014, un curs internaţional denumit Bridge Assessment and Reconnaissance Team (BART). Ulterior, pe baza unui acord încheiat între Belgia, Germania şi Centrul de Excelenţă NATO pentru Geniu (MILENG COE), s-au organizat 3 cursuri denumite International Bridge Assessment Course (IBAC) în anii 2015, 2016 şi Încă de la început, aceste platforme comune de instruire au afişat abordări distincte şi metode naţionale diferite pentru evaluarea capacităţii portante a podurilor, conducând adesea la rezultate divergente, creând confuzie şi nesiguranţă. Prin urmare, s-a conturat încă o dată necesitatea unei standardizări în domeniu, concluzia substanţială fiind de a se stabili o metodologie unică de evaluare a podurilor pentru a fi propusă ca standard NATO. Aceste constatări au fost prezentate în cadrul NATO Senior Joint Engineer Conference în decembrie 2015 la Praga, iar şefii structurilor de Geniu din cadrul Alianţei au cerut ca MILENG WG și MILENG COE să revizuiască STANAG 2021 pentru a propune un standard comun NATO pentru evaluarea podurilor. Ca urmare, prin aportul personal al subsemnatului, MILENG COE a iniţiat, în iunie 2016, un proiect NATO denumit The Interoperable Bridge Classification Project, care a fost aprobat şi finanţat de către NATO prin Emerging Security Challenges Division (ESCD). Scopul principal era de a finanţa dezvoltarea unui sistem integrat, care să combine module de cercetare, de calcul şi de raportare într-o aplicaţie software care, până la sfârşitul anului 2017 să fie pregătită pentru diseminare către toate statele membre NATO şi partenere. În urma organizării a două evenimente majore la sediul MILENG COE intitulate The NATO Interoperable Bridge Classification methods Demonstration and Trials Workshop, în septembrie 2016 şi The Final Test-Bed Workshop, în iulie 2017, precum şi ca urmare a lucrului în cadrul ToE MBA (noiembrie 2016 în Marea Britanie, iunie 2017 în Statele Unite şi noiembrie 2017 în Germania), la sfârşitul anului 2017, următoarele produse au rezultat în urma proiectului: o broşură destinată evaluării rapide a podurilor prin metoda corelaţiei, dar şi prin metoda observării traficului rutier (metoda siluetelor), aplicabilă atât podurilor rutiere, cât şi celor improvizate, cu sau fără restricţii de tonaj; 50

53 o aplicaţie digitală pentru platformele ce operează cu programe de tip Windows pentru evaluarea rapidă a podurilor, ce respectă atât doctrina canadiană, cât şi pe cea a Statelor Unite şi Marii Britanii, dezvoltată de Colegiul Militar Regal din Canada (The Royal Military College of Canada); o aplicaţie digitală pentru platformele ce operează cu sistemul Android pentru evaluarea rapidă a podurilor, dezvoltată de Universitatea Militară din München (The University of Bundeswehr from Germany); o aplicaţie digitală pentru platformele ce operează cu programe de tip Windows pentru evaluarea vehiculelor, cât şi a podurilor, prin metoda expeditivă a corelaţiei şi a siluetelor, dezvoltată de Colegiul Militar Regal din Canada (The Royal Military College of Canada); o aplicaţie digitală pentru platformele ce operează cu programe de tip Windows pentru evaluarea detaliată/analitică a podurilor, ce respectă atât doctrina canadiană, cât şi cea a Statelor Unite şi Marii Britanii, dezvoltată de Colegiul Militar Regal din Canada (The Royal Military College of Canada). Termenul propus inițial sfârșitul anului 2017 pentru diseminarea produselor finale nu a putut fi îndeplinit, în principal deoarece aceste produse au fost dezvoltate de coordonatori pe baza standardelor lor naționale de construcţie a podurilor, care s-au dovedit a fi diferite faţă de standardele altor țări. În consecinţă, au fost identificate noi nevoi de informaţii, care să cuprindă date referitoare la standarde naţionale de proiectare/construcţie a podurilor şi a fost stabilită o nouă etapizare a activităţilor de dezvoltare și modernizare a produselor. Ca urmare, pe data de 15 decembrie 2017, The Interoperable Bridge Classification Project a fost închis oficial și un nou proiect a fost propus de subsemnatul, denumit The Interoperable Bridge Classification Project - Upgrading to a Geoghraphical User Interface, acceptat din nou pentru a fi sprijinit financiar de către ESCD/NATO HQ. Proiectul specifica noi repere temporare pentru dezvoltarea și completarea produselor deja finalizate la sfârşitul anului 2017, cu un nou termen de finalizare a acestora, în iunie 2019, obiectivul principal constând în culegerea de date şi informaţii despre diferite standarde naţionale de proiectare/construcţie a podurilor şi introducerea acestora în sisteme, pentru a conduce la o valoare cât mai precisă a capacităţii portante a podurilor, în funcţie de locaţia geografică unde se face evaluarea. 51

54 În primul semestru al anului 2018, prin contribuţia diferiţilor experţi din cadrul Naţiunilor, produsele au fost perfecţionate atât din punct de vedere tehnic, cât şi vizual, iar în vara anului 2018 acestea au fost distribuite pentru prima dată în scop de testare. Acest lucru a fost posibil în urma organizării la sediul MILENG COE a unui Grup de Lucru, The NATO Bridge Classification Workshop, în perioada iulie 2018, la care au participat reprezentanţi din 16 ţări. Produsele au fost prezentate participanţilor de către experţii care le-au conceput, au fost explicate caracteristicile acestora şi au fost diseminate informaţiile necesare, obiectivul principal fiind testarea acestor produse de către participanţi în ţările de origine şi înaintarea până la sfârşitul lui 2018 a eventualelor propuneri de îmbunătăţire a acestora, în vederea pregătirii variantei finale a produselor, care va fi distribuită în luna iunie Activităţi următoare Pe termen scurt, intenţia este ca toate produsele să fie finalizate până în vara anului 2019 şi diseminate oficial către ţările membre NATO şi partenere, pe timpul desfăşurării MILENG WG din perioada iunie 2019, organizat la Roma, Italia. Pe termen mediu, în paralel se lucrează la ediţia a 9-a a STANAG 2021 şi ATP Military Load Classification of Bridges, Ferries, Rafts and Vehicles, în cadrul căreia aceste produse vor fi propuse ca metode comune NATO de determinare a capacităţii portante a podurilor, publicaţie ce va fi oferită ţărilor membre NATO şi partenere pentru ratificare în cursul anului Pe termen lung, MILENG COE va continua să organizeze în vara fiecărui an câte un curs NBAC - NATO Bridge Assessment Course cu durata de 5 zile, prin care se va urmări instruirea liderilor cheie pentru folosirea corectă, rapidă şi eficientă a produselor rezultate în urma finalizării acestui proiect (perioada planificată pentru 2019 este iunie). Ulterior, odată ce ediţia a 9-a a STANAG 2021 va fi promulgată, MILENG COE va începe demersurile necesare pentru ca NBAC să devină un curs certificat NATO, de tip Train the Trainers. În încheiere, personal mă simt mândru că am reuşit de-a lungul ultimilor 3 ani să derulez acest proiect NATO, interacţionând şi colaborând cu experţi şi tehnicieni din cadrul multor ţări, reuşind ca împreună să răspundem la o cerinţă de interoperabilitate şi standardizare solicitată de la cel mai înalt nivel pe linie de armă în NATO, oferind soluţii concrete ce vor îmbunătăţi modul cum ne instruim, cum desfăşurăm exerciţii şi aplicaţii dar, mai ales, modul cum vom executa misiuni şi operaţii în context naţional sau multinaţional. 52

55 IMPLEMENTAREA LA NIVEL NAŢIONAL A MODALITĂŢILOR DE CALCUL A CLASEI MILITARE DE ÎNCĂRCARE PENTRU PODURI ŞI AUTOVEHICULE 53 Locotenent-colonel Liviu BOSCAGINI În domeniul utilizării podurilor existente, dar şi celor realizate de către unităţi de geniu sunt instruiţi/ specializaţi din ce în ce mai puţini militari. Datorită acestui fapt, s-a identificat necesitatea creării unui instrument automatizat pentru a ajuta inginerii şi planificatorii militari în determinarea în mod precis şi rapid a clasei militare de încărcare (MLC) a podurilor existente. După desfăşurarea la sediul Centrului de Excelenţă NATO pentru Geniu (MILENG COE) în luna iulie 2018 a grupului de lucru The NATO Bridge Classification Workshop, s-a planificat şi desfăşurat în perioada septembrie 2018, la sediul Centrului de Instruire pentru Geniu, EOD şi Apărare CBRN Panait Donici din Râmnicu Vâlcea, Convocarea pentru stabilirea metodologiei de calcul a claselor militare de încărcare/mlc pentru poduri şi vehicule militare şi folosirea unor softuri standardizate. Participanţilor prezenţi la convocare li s-au prezentat diferitele proceduri de evaluare a clasei militare de încărcare existente a podurilor civile, pe baza rezultatelor actuale ale proiectului (cuprinzând explicaţii de ordin tehnic precum performanţele practice asociate cu interfaţa utilizatorului etc.). De asemenea, aceştia au fost instruiţi privind utilizarea softurilor puse la dispoziţie de către reprezentanţii şcolilor militare de geniu/experţii civili ai statelor membre NATO, ulterior au executat testarea şi validarea acestor softuri pentru podurile existente pe teritoriul naţional din zonele de responsabilitate. Totodată, aceştia au primit ca sarcină realizarea unei baze de date, prin colectarea şi furnizarea unor detalii constructive ale podurilor civile (cel puţin 20 de poduri) după modelele primite la convocare, atât prin studierea proiectelor de execuţie ale acestora, în colaborare cu autorităţile locale/ naţionale de drumuri şi poduri care deţin aceste proiecte, cât şi prin cercetarea podurilor la locul de construcţie.

56 Pe parcursul lunilor septembrie, octombrie şi noiembrie s-a efectuat cercetarea pe teren a unor poduri de pe teritoriul naţional, iar acolo unde nu s-a putut am fost sprijiniţi cu datele tehnice ale podurilor existente pe drumurile naţionale şi judeţene, prin consultarea unor proiecte de execuţie la arhivele Secţiilor de Drumuri Naţionale, respectiv Regiilor Autonome Judeţene de Drumuri şi Poduri. Documentaţia, completată pe parcursul acestor luni cu toate datele cerute de către responsabilii din unităţile de geniu din teritoriu, a fost înaintată Centrului de Instruire pentru Geniu, EOD şi Apărare CBRN pentru centralizare. Baza de date realizată a fost înaintată MILENG COE pentru realizarea formei finale a proiectului. Această problematică a fost discutată în cadrul seminarului privind schimbul de informaţii pe linie de geniu, desfăşurat la Ingolstadt, Germania. Aceste rezultate vor contribui la desfăşurarea cursurilor de perfecţionare a ofiţerilor şi subofiţerilor de geniu care se desfăşoară în Centrul de la Râmnicu Vâlcea, dar şi la versiunea finală a programului pentru calculul MLC a podurilor (anexă la viitoarea ediţie a STANAG 2021). Acest proiect va rezolva o cerinţă importantă în cadrul Alianţei, în domeniul sprijinului mobilităţii o metodă standardizată prin care se va putea determina MLC a podurilor existente, astfel încât forţele Alianţei le vor putea utiliza normal sau cu limitări. Produsele proiectului nu sunt făcute să înlocuiască metodologiile naţionale existente pentru evaluarea podurilor. Responsabilitatea revine fiecărei naţiuni pentru datele furnizate cu privire la propriile infrastructuri şi anume, acurateţea rezultatelor calculelor capacităţii portante atât pentru podurile existente, cât şi pentru podurile realizate de către structurile de specialitate de geniu. 54

57 ROBOŢII EOD TRECUT, PREZENT ŞI VIITOR Locotenent-colonel Mihai GHIŢĂ Maior Alexandru MINCIU Chiar dacă roboții EOD au fost introduși recent în Armata României, în armatele NATO ei sunt folosiți de mai bine de 40 de ani. În continuare vom încerca să prezentăm dezvoltarea acestor droizi lenți care, până la urmă, au un sfârșit exploziv. Oriunde i-a fost teamă omului să meargă, acesta a încercat să dezvolte noi modalități de a diminua pericolul, prin angajarea, pe cât posibil, de la distanță. De aici a apărut nevoia de dezvoltare a roboților EOD care, printre multele sarcini pe care le pot îndeplini, eliminarea/neutralizarea bombelor este una dintre cele mai periculoase, deoarece riscul de deces al operatorului EOD pândește la fiecare pas. Roboții EOD au fost folosiți pentru a neutraliza în siguranță muniția explozivă de peste 40 de ani, de atunci fiind folosiți de sute, dacă nu chiar de mii de ori. Cu toate acestea, termenul de robot de eliminare a bombei este impropriu, deoarece nu sunt roboți tehnici. Conform DEX, un robot este aparat automat al cărui program conține un sistem complex de legături inverse (cu reacție) stabilite la anumite excitații exterioare și care, ca urmare, este capabil de o serie de acțiuni dirijate. El poate înlocui efortul uman, deși nu are, în cele mai multe cazuri, vreo asemănare cu omul sau un mod de funcționare de tip uman. Termenul a fost preluat din piesa Rossum s Universal Robots (1920) aparținând scriitorului ceh Karel Capek. În prezent se utilizează roboți foarte performanți și în alte domenii: la fabricarea de automobile, asamblarea de avioane, realizarea de produse electronice sau care execută unele lucrări în condiții periculoase pentru om [1]. Potrivit Dicționarului Oxford Englez, un robot este o mașină capabilă să efectueze automat o serie complexă de acțiuni [2]. O definiție mai potrivită pentru un robot EOD poate fi aceea de dronă, la fel ca vehiculele fără pilot, deoarece sunt controlaţi de la o distanță sigură de un operator uman. Acești roboți operează ca o prezență fizică, la distanță, pentru experții în eliminarea/neutralizarea bombelor sau doctorii de bombe, așa cum sunt cunoscuți în armata britanică. Acest lucru le permite să examineze cu atenție dispozitivele și să le mute într-o altă zonă, fără a se pune pe ei înșiși sau pe ceilalți în pericol. Odată ce dispozitivul a fost examinat, robotul îl poate pune în stare sigură. Totodată, precizăm că roboții nu neutralizează doar bombe, ei pot neutraliza orice dispozitiv care ar putea exploda: minele terestre, dispozitivele explozive improvizate sau munițiile. Unul dintre primii roboți EOD a fost Mark 1. Acesta a fost dezvoltat de către armata britanică în 1972, când locotenent-colonelul Peter Miller a venit cu ideea de a folosi un șasiu cu motor electric pentru a tracta dispozitive suspecte, cum ar fi bombele amplasate sub vehicule, astfel încât acestea să poată fi detonate în siguranță fără a răni vreo persoană. Prototipul inițial s-a dovedit dificil de manevrat, astfel că Centrul de inginerie și vehicule militare din Chertsey (în prezent nu mai există) a adus îmbunătățiri la sistemele de control și de urmărire al acestuia. 55

58 Robot de eliminare a bombei controlat prin cabluri Mai târziu, Miller a adăugat la robot pigstick-ul maiorului Robert Patterson - termenul militar pigstick definea un jet puternic de apă - ceea ce a făcut ca robotul lui Miller să poată neutraliza bombe, nu doar să le mute/tracteze din locurile periculoase. Investigarea unui dispozitiv suspect de către un robot fără a pune în pericol pe cineva În zilele noastre, cheia unei misiuni de eliminare a unei bombe este aceea de a o face nefuncțională, fără să o detoneze. În mod obișnuit, roboții fac acest lucru prin tragerea unui jet puternic de apă cu o presiune foarte mare asupra firelor dispozitivului. Un dispozitiv exploziv necesită, de regulă, o sursă de alimentare pentru a detona, iar împiedicarea alimentării cu energie electrică a acestuia, prin întreruperea circuitului electric, face ca dispozitivul exploziv să devină nefuncțional și de cele mai multe ori sigur. Cu toate acestea, unele dispozitive au sisteme secundare care pot determina explozia dispozitivului în cazul în care acesta este manipulat. De aceea, eliminarea dispozitivelor explozive este cel mai bine să fie efectuată cu ajutorul unui robot. 56

59 Roboții sunt controlați de operatorii EOD de la o distanță sigură, aceștia fiind capabili să vadă pe un ecran ceea ce vede robotul, printr-o serie de camere montate pe carcasa exterioară a robotului, care transmit permanent imagini operatorilor. De obicei, există o cameră de luat vederi montată pe partea frontală a robotului, astfel încât operatorul să fie capabil să vadă pe unde merge robotul, împreună cu o a doua cameră montată pe brațul de acționare, pentru a oferi o vedere mai largă asupra zonei înconjurătoare. Primii roboți erau controlați cu ajutorul unor funii dar, pe măsură ce tehnologia a avansat, a fost introdus un cablu de telecomunicații pentru a transmite comenzile către sistemele electrice ale robotului. Cu toate acestea, existența acestui cablu limitează raza de acțiune a robotului, existând riscul ca acesta să fie prins sau încurcat pe obiectele din jurul sau de pe traseul către dispozitivul exploziv. Detonarea unei bombe în Irak cu ajutorul robotului EOD În zilele noastre, majoritatea roboților folosiți de structurile EOD sunt controlați prin intermediul legăturilor wireless. Acest lucru a avut drept urmare o creștere considerabilă a razei de acțiune a acestora dar, pe de altă parte, există riscul de hacking al acestora, risc minim totuși, datorită sistemelor de protecție ale acestora. Deși designul roboților s-a schimbat foarte mult de-a lungul timpului, misiunea de bază a acestora a rămas aceeași. Cu toate că tehnologia folosită s-a dezvoltat, minimizat și în același timp a devenit mai robustă, roboții folosiți pentru îndepărtarea bombelor sunt în continuare urmăriți de operatori, sunt roboți controlați de om, cu un braț ce poate manipula dispozitivele suspecte. În ceea ce privește mobilitatea, roboții au plecat de la a avea o singură pereche de șenile, iar acum s-a ajuns la variante cu două perechi de șenile sau la altele care au șase sau mai multe roți. Acest lucru le permite acestora să traverseze un teren tot mai dificil, iar unele modele pot chiar să urce pe scări. 57

60 Brațul roboţilor oferă o versatilitate deosebită, iar cele mai multe echipe EOD au în prezent diferite instrumente care pot fi atașate la acesta. Acest lucru permite robotului să ocolească diferitele obstacole care împiedică înaintarea sa ori să treacă de acestea - utilizarea cleștelui de sârmă permite tăierea gardurilor din sârmă. De asemenea, roboții EOD sunt destinați să lucreze într-o varietate de condiții ostile, aceștia fiind în măsură să reziste la condiții meteo extreme. În funcție de destinația acestora, roboții pot avea diferite dimensiuni, de la roboți care pot fi purtați în rucsacul militarului și pot fi efectiv aruncați în/pe clădiri, până la cei de mărimea unei mașini de tuns iarba, dar cu aparatură X-ray și senzori de detectare a explozivilor. Dezvoltarea roboticii și a sistemelor de control la distanță va determina apariția unor roboți tot mai sofisticați. Există prototipuri dezvoltate care sunt capabile să sară peste ziduri și să aterizeze pe cealaltă parte, altele sunt dezvoltate având două brațe, oferind astfel roboților o mai mare dexteritate manuală, care le permite să deschidă portbagajul de la o mașină și să privească înăuntru. În acest moment încep să fie proiectați și dezvoltați roboți specializați, iar tendința actuală este ca în loc să se utilizeze un singur robot multifuncțional, să fie folosiți roboți cu funcțiuni specifice/diferite. Aceștia vor opera împreună, în echipă, unul va descoperi explozivii, iar celălalt va acţiona pentru neutralizarea propriu-zisă a acestora. În concluzie, pe măsură ce tehnologia din spatele roboților EOD se îmbunătățește, numărul de vieți salvate de aceștia va crește. Sethu Vijayakumar, profesor și director al centrului de robotică din Edinburgh, spunea despre roboții EOD că aceștia...pot intra, pot fi controlaţi de la o distanță sigură și, în cel mai rău caz, pot fi sacrificați [3]. BIBLIOGRAFIE: [1] [2] [3] Surse foto: 1. Getty Images

61 INTEGRAREA EXOSCHELETULUI ÎN CÂMPUL DE LUPTĂ MODERN Locotenent-colonel Constantin EFRIM Centrul de Excelenţă NATO pentru EOD Misiunile de neutralizare şi distrugere a dispozitivelor explozive (EOD) constituie operațiuni deosebit de periculoase prin natura lor, operatorii EOD riscându-și viața pe timpul contracarării amenințărilor de acest fel [1]. Profesia de operator EOD este considerată una dintre cele mai periculoase ocupații din lume, probabil cea mai periculoasă din mediul militar. Până în prezent, dispozitivele explozive improvizate (IED) sunt responsabile pentru producerea majorității deceselor și rănirilor grave ale militarilor aliați pe timpul operațiunilor din Irak (4886) și Afganistan (3559) [2]. Din păcate, IEDurile au devenit arma preferată a atacurilor teroriste asupra personalului civil și militar aproape peste tot în lume. De exemplu, doar în 2018, în regiunea Indo-Pacifică au avut loc un număr de 1175 de evenimente IED [3]. Proliferarea utilizării unei astfel de arme a dus la creșterea rolului operatorilor EOD în căutarea, neutralizarea și eliminarea IED. Pentru a se proteja împotriva efectelor exploziei (suprapresiune, fragmentare, impact și căldură) și pentru a diminua riscul expunerii, personalul EOD poartă echipament special, un costum de protecție împotriva efectelor provocate de explozia bombelor. Datorită materialelor folosite (necesare pentru a asigura o protecție minimă balistică), costumul de protecție este extrem de greu, greutatea sa medie fiind mai mare de 30 kg. Acest lucru conduce la creșterea consumului de energie și, în consecință, la imposibilitatea operatorului EOD de a desfășura acțiuni pe termen lung. Observând sursele istorice și dovezile materiale aferente, se poate spune că dezvoltarea echipamentelor de protecție a evoluat concomitent cu cea a armelor ofensive și efectelor acestora. Protecția luptătorului a reprezentat o preocupare constantă de-a lungul secolelor, cele mai vechi armuri cunoscute fiind cele descoperite în China antică. În Europa, cea mai veche armură cunoscută este panoplia Dendra, datând din epoca miceniană (figura nr.1). În istoria Evului Mediu, armurile au fost folosite în diferite configurații, chiar și în timpul perioadei utilizării prafului de pușcă. Era modernă vine cu armament avansat, care întrerupe cumva utilizarea armurilor grele, dar nu în întregime. La începutul Primului Război Mondial, unele trupe de cavalerie încă purtau armuri pe câmpul de luptă. Folosind aceste surse de inspirație, cercetătorii militari au încercat să ofere o mai mare protecție trupelor, experimentând și producând diferite armuri (figura nr. 2). Mai târziu, după cel de-al Doilea Război Mondial, au fost descoperite și întrebuințate materiale noi, mult mai ușoare și mai eficiente (kevlarul, de exemplu) pentru fabricarea echipamentului individual de protecție balistică. Figura nr. 1. Armură Myceniană 1400 BC Figura nr. 2. Armură din Primul Război Mondial 59

62 Echipamentul de protecție individual EOD Datorită funcționării defectuoase a unor cantități mari de muniție (bombe de aviație, proiectile de artilerie, muniții de infanterie etc.), neutralizarea acesteia a devenit o practică formalizată în Primul Război Mondial (figura nr. 3). Al Doilea Război Mondial a venit cu și mai multe muniții, mai avansate, inclusiv muniții echipate cu detonatoare cu acțiune întârziată. Neutralizarea acestor muniții neexplodate (UXO) a fost una dintre cele mai periculoase misiuni. Chiar și așa, la acel moment încă nu fusese creat un echipament de protecție special dedicat operatorilor care lucrau pentru eliminarea pericolului produs de UXO (figura nr. 4). Figura nr. 3. Muniţii germane neexplodate (1918) Figura nr. 4. Neutralizarea unei bombe (1940) De-a lungul timpului, dispozitivele explozive improvizate au devenit arma preferată pentru multe grupuri teroriste din întreaga lume. În paralel cu evoluția acestei amenințări, echipamentele de protecție specifice pentru operatorii EOD au evoluat și ele. Cu toate acestea, cei mai mari pași în dezvoltarea acestor echipamente au fost făcuți după începutul secolului XXI. Intensitatea crescândă a conflictelor și a atacurilor teroriste a condus la evoluția, adaptarea permanentă și modernizarea tacticilor și procedurilor EOD, inclusiv a instrumentelor și echipamentelor de protecție specifice. Dacă iniţial costumul de protecție a fost capabil să protejeze partea superioară a corpului operatorului doar împotriva fragmentelor mici de metal sau a șrapnelului, fără a asigura protecția brațelor sau a picioarelor (figura nr. 5), în decursul anilor a evoluat devenind deosebit de complex (figura nr. 6), oferind o protecție sporită a capului, a membrelor superioare și inferioare și a trunchiului (figura nr. 7). Figura nr. 5. Costum de dezamorsare al Poliţiei din New York (1972) Figura nr. 6. Noul costum de protecţie, alături de echipamentul vechi (1987) [4] Figura nr. 7. Costumul EOD actual 60

63 Problemele constante și caracteristice evoluției echipamentului de protecție sunt greutatea și ergonomia. În ciuda accesului la toate materialele și tehnicile noi, operatorii EOD trebuie să se confrunte, în afara condițiilor tactice, factorilor de mediu și climatici, care influențează negativ și ele, cu problema greutății mari a echipamentelor, a mobilității limitate și a manevrabilității reduse. Șansele de rănire a soldatului sunt mai mari atunci când transportă încărcături grele datorită reducerii agilității, producerii epuizării premature și creșterii riscului de rănire. Cele mai frecvente leziuni legate de transportul sarcinilor sunt cele la articulațiile picioarelor, sistemul muscular-osos și piele. Oricare dintre acestea poate influența negativ capacitatea soldatului de a-și îndeplini rolul și sarcinile pe câmpul de luptă. Proiectul IEB Divizia NATO pentru Provocări Emergente în Domeniul Securităţii (ESCD) a lansat proiectul Integration of the Exoskeleton in the Battlefield (IEB) în 2017, parte a pachetului de proiecte din cadrul programului de apărare împotriva terorismului (DAT POW). DAT POW constituie o cale rapidă de dezvoltare a capabilităților și se concentrează asupra celor mai critice amenințări teroriste. Proiectul IEB a fost repartizat Centrului de Excelență NATO pentru EOD (EOD COE), pentru a fi dezvoltat în colaborare cu Agenția NATO pentru Comunicare și Informare (NCIA). Beneficiarul acestui proiect de trei ani este Grupul de capabilităţi terestre privind sisteme pentru militarii debarcaţi (LCG DSS). Scopul principal al acestui proiect este acela de a ajuta NATO și națiunile din cadrul NATO să înțeleagă posibilitățile de integrare și utilizare a acestor tehnologii avansate în cadrul programelor militare care vizează dezvoltarea soldatului viitorului prin augmentarea capabilităţilor sale. Sistemele de tip Exoschelet Exoscheletul se referă la sisteme care extind sau amplifică abilitățile fizice ale unei persoane. Ele ajută o persoană să ridice sau să transporte încărcături mai grele, să alerge mai repede sau să sară mai sus. În domeniul militar, exoscheletul îi va ajuta pe militari să acționeze mai bine pentru o perioadă mai lungă de timp, deoarece pot fi mai bine protejați, pot transporta o încărcătură mai mare sau chiar au mai multă putere, consumând în acest timp o cantitate redusă de energie. Cel mai vechi dispozitiv asemănător exoscheletului a fost dezvoltat în 1890 de către Nicholas Yagn (figura nr. 8). Acesta a proiectat un set de aparate asistate de mers pe jos, pentru sărituri și alergare. O versiune anterioară folosea un arc de dimensiuni considerabile. Versiunea finală a utilizat saci comprimați pentru a stoca energia [5]. În 1917, Leslie C. Kelley, SUA, a inventat și brevetat Pedomotorul (figura nr. 9,) un aparat alimentat cu abur. Persoanele purtau pe spate un dispozitiv cu aburi care îi ajuta să alerge trăgând ligamentele artificiale. Pedomotor a fost conceput pentru a reduce nivelul de utilizare a mușchilor pe timpul deplasării și pentru a crește viteza de mers [6]. 61

64 Figura nr. 8. Dispozitive pentru facilitarea deplasării, alergării şi săriturilor Figura nr. 9. Pedomotorul lui L.C. Kelley Primele experimente privind posibila exploatare a exoscheletului în scop militar datează la mijlocul secolului al XX-lea. Un exemplu sunt așa-numitele amplificatoare umane, un costum cu armură dezvoltat de Cornell Aeronautical Laboratories din Buffalo, New York, încă din anii '60 (figura nr. 10). În anul 1961, laboratoarele au primit finanțare pentru explorarea aceste idei. Prin cercetările desfășurate, Cornell a stabilit că structura externă în forma corpului uman, un exoschelet, ar putea prelua sau chiar realiza anumite sarcini de rutină sau specifice [7]. Figura nr. 10. Conceptul amplificării efortului uman În domeniul militar există o clasificare a acestui echipament în diferite categorii, pe baza funcțiilor lor [8] : exoschelet pentru întreg corpul sunt mari, au multe dispozitive de acționare și sunt relativ greu de controlat. Ca rezultat, multe astfel de proiecte au fost modificate și realizate ca module separate: pentru partea inferioară a corpului, respectiv pentru cea superioară (figura nr. 11); exoschelet pentru partea inferioară a corpului echipament pentru extremitățile inferioare, oferă asistență picioarelor. Anumite prototipuri transferă greutatea încărcăturii/echipamentelor pe sol (figura nr. 12); 62

65 exoschelet pasiv nu au actuatori, baterii sau echipamente electronice. Acestea pot transfera un procent din greutatea echipamentului cărat în spate de către un soldat direct în pământ (figura nr. 13); exoschelet autonom energetic energia necesară este furnizată de utilizator. Pe măsură ce utilizatorul pășește, flexia și extensia genunchilor rotesc un motor care încarcă un condensator care, la rândul său, încarcă o baterie (figura nr. 14). exoschelet staționar în general, este un exoschelet pentru partea superioară a corpului. Un exemplu este echipamentul pentru braț [9], care simte și anulează mișcarea de tremur din brațul purtătorului pe timpul ochirii și executării tragerii (figura nr. 15). Figura nr. 11. Exoschelet pentru întreg corpul Figura nr. 12. Exoschelet pentru partea inferioară a corpului Figura nr. 13. Exoschelet pasiv Figura nr. 14. Exoschelet autonom energetic Figura nr. 15. Exoschelet staționar MAXFAS Dezvoltarea proiectului Acest proiect se concentrează pe organizarea de conferințe și demonstrații live ale tehnologiilor specifice realizării augmentării umane disponibile în prezent. Proiectul se va încheia prin realizarea unui studiu privind gradul de maturitate tehnologică (TRLR) și dezvoltarea unui concept de operare (CONOPS) specific acestui tip de sisteme tehnologice (figura nr. 16). Figura nr. 16. Evoluţia în timp a proiectului IEB Primul atelier de lucru (WS) a fost organizat la sediul EOD COE din Trencin, Slovacia, în noiembrie Scopul activității a fost crearea unui cadru favorabil discuţiilor privind tehnologiile specifice EHPA disponibile în prezent, precum și cele mai recente realizări în acest domeniu. La activitate au participat diferiți reprezentanţi ai mediului academic, din domeniul militar, precum și al industriei. Primul IEB WS s-a focalizat îndeosebi pe următoarele subiecte importante: ultimele realizări în domeniul EHPA (mediul academic); maturitatea tehnologiei EHPA (industria); experiență operațională/de testare la nivel național (industrie, domeniu militar). 63

66 Pe parcursul desfăşurării atelierului au fost vizualizate două prototipuri: exoscheletul Ultralight Extreme Ruggedized Integrated Soldier Exoskeleton (UPRISE), prezentat în figura nr. 17, produs de compania canadiană Mawashi și exoscheletul Laevo, produs de compania olandeză cu același nume. Acestea au fost testate împreună cu costumul de protecție model EOD-9 produs de MED-ENG. S-a dovedit că îmbinarea celor două tehnologii poate conduce la un echipament care să vină în sprijinul operatorilor EOD. De exemplu, exoscheletul UPRISE a putut fi folosit împreună cu costumul EOD-9 după executarea unor ajustări minore. În baza datelor culese, s-a trecut la elaborarea unei liste a cerințelor minime militare inițiale pentru un concept de exoschelet pentru EOD. Această listă a devenit fundamentul discuțiilor ulterioare privind cerințele militare pentru acest nou concept. Al doilea IEB WS a fost organizat în martie 2018 în Baza Militară Maj. Housiau Quartier din Peutie, Belgia. Obiectivul principal al celui de-al doilea atelier de lucru a fost de a investiga modul în care tehnologia disponibilă în prezent poate ajuta direct în misiunile EOD și modul în care poate sprijini și îmbunătăți mobilitatea operatorului EOD, rezistența, precizia asupra țintei, precum și creșterea capacității de încărcare utilă. Activitatea s-a desfășurat pe parcursul a trei zile și a constat dintr-o sesiune de revizuire și scriere a cerinţelor minime militare (MMR), precum și o sesiune practică de experimentare a exoscheletului pe timpul unor scenarii specifice EOD. Aceste scenarii au fost create pentru a identifica în ce măsură acest prototip de exoschelet îndeplineşte cerințele minime militare identificate. Operatorii EOD au simulat efectuarea a diferite sarcini de eliminare a IED (scenariul IEDD) și munițiilor convenționale (scenariul CMD), purtând costumul de protecție tip GARANT combinat cu exoscheletul UPRISE. În tot acest timp, o echipă medicală din cadrul Centrului de Excelenţă NATO pentru Medicină Militară (MILMED COE) a monitorizat, măsurat și colectat date privind ritmul cardiac, temperatura corporală și alte statistici ale performerului (figura nr. 18). Figura nr. 18. Încercări executate pe timpul desfăşurării celui de-al doilea atelier de lucru 64

67 În ultima zi a activității, toți pașii efectuați și datele colectate în acest proiect au fost prezentate membrilor LCG DSS într-o sesiune specială ce a avut loc la sediul comandamentului NATO din Bruxelles (figura nr. 19). Figura nr. 19. Aspecte din timpul reuniunii LCGDSS Acest al doilea atelier de lucru a reprezentat un pas important în demonstrarea modului în care tehnologia exoscheletului poate veni în sprijinul operatorilor EOD. În urma interpretării datelor colectate de echipa medicală, se poate afirma că în cele două scenarii realizate (CMD și IEDD), stresul fizic pentru operatorul EOD a fost mai mic pe timpul întrebuințării exoscheletului. Următorul atelier de lucru s-a desfășurat în perioada octombrie 2018 la Praga, Cehia, sub umbrela evenimentului Future Forces Forum. Acesta a oferit oportunitatea realizării unei comunități de interes în jurul acestui proiect. Activitatea în sine a prezentat un interes deosebit, la ea participând peste 40 de specialiști militari, cercetători și producători din Bulgaria, Canada, Cehia, Germania, Olanda, Polonia, România, Slovacia, SUA, Turcia, Marea Britanie și Ungaria, precum și reprezentanţi ai ESCD, NCIA, MILMED COE și Centrul Internaţional Geneva pentru Deminare Umanitară (CICHD). Pe durata a trei zile au fost revizuite și îmbunătățite cerințele minime militare și s-au stabilit elementele de detaliu pentru întocmirea TRLR și CONOPS. Figura nr. 20. Prezentarea stadiului proiectului de către reprezentantul EOD COE Figura nr. 21. Prezentarea realizată de către Laboratorul de Cercetări al US Army 65

68 Figura nr. 22. Prezentarea realizată de către MILMED COE Figura nr. 23. Prezentarea exoscheletului realizată de către MAWASHI UPRISE Evoluţia viitoare a proiectului Proiectul IEB continuă în anul 2019 prin organizarea a încă două ateliere în Trencin, Slovacia. Mai mulți dezvoltatori de exoschelete și-au anunțat participarea la următoarele ateliere. Noi studii și noi teste vor fi derulate cu sprijinul comunității științifice și industriei de profil în vederea atingerii obiectivului final, realizarea unui CONOPS viabil și folositor țărilor membre NATO. Concluzii Exoscheletele militare sunt dezvoltate de o multitudine de țări, cele mai avansate în domeniu fiind SUA, China, Canada, Marea Britanie, Japonia și Rusia. Se observă o intensificare a interesului privind utilizarea acestor echipamente în industria civilă, tot mai multe companii implementând și utilizând astfel de soluții tehnologice în sprijinul angajaților lor. Din punct de vedere militar, cercetarea se concentrează asupra utilizării eficiente a exoscheletului pentru operațiuni de luptă și non-combat, în special pentru optimizarea performanței soldatului, reducerea consumului de energie și eliminarea tulburărilor muscular-osoase. Putem afirma că noua tehnologie a exoscheletului nu numai că va conduce soldații în viitor, ci îi va ajuta, de asemenea, să-și îndeplinească misiunile într-o manieră mai sigură. Pentru operatorii EOD, fuzionarea exoscheletului cu costumul de protecție EOD poate fi deja considerat o etapă naturală în evoluția echipamentelor de protecție specifice acestui tip de operațiuni. BIBLIOGRAFIE: [1] AJP-3.18, Allied Joint Doctrine for Explosive Ordnance Disposal Support to Operations, Edition A Version 1, March 2017; [2] Statistics, table Fatalities by year and country, [3] IED Activity Report, Asia-Pacific Counter-IED Fusion Center 2018, 31 December 2018; [4] David Middlecamp: Before 1987, the county bomb squad s suit looked like a baseball catcher, The Tribune, September 01, 2017; [5] Yagin, Nicholas. Apparatus for Facilitating Walking U.S. Patent 440,684 filed February 11, 1890 and issued November 18, 1890; [6] Kelley, C. Leslie. Pedomotor U.S. Patent 1,308,675 filed April 24, 1917 and issued July 1, 1919; [7] N. J. Mizen: Preliminary design for the shoulders and arms of a powered, exoskeletal structure, Cornell Aeronaut. Lab. Rep. V V-4 (1965); [8] Bobby Marinov: 19 Military Exoskeletons into 5 Categories, Exoskeleton report.com, July 5, 2016; [9] Daniel M. Baechle: MAXFAS: a mobile arm exoskeleton for firearm aim stabilization, Spring

69 DISPOZITIVELE EXPLOZIVE IMPROVIZATE (DEI) - ARMA DE OPORTUNITATE A REŢELELOR TERORISTE Colonel Cristian STANCIU Căpitan Raluca POPESCU Numărul în creștere al atacurilor cu dispozitivele explozive improvizate (DEI) din zonele de conflict, la nivel global, demonstrează faptul că acestea continuă să reprezinte arma cea mai la îndemână a rețelelor teroriste, devenind foarte probabil ca acest fenomen să continue în următorul deceniu. DEI-urile pot folosi pe de o parte încărcături explozive, iar pe de altă parte o pot face într-un scenariu hibrid complex, folosind încărcături CBRN (chimic, biologic, radiologic și nuclear). Acestea sunt fabricate în mod improvizat și au rolul de a incapacita personalul și tehnica, precum și de a distruge facilitățile. DEI-urile sunt arme tactice care pot genera efecte la nivel strategic. Componența DEI-urilor, precum și sistemul de inițiere, variază de la simplu la complex. Costurile de producție sunt în general mici, iar componentele includ de la muniție militară (mine, proiectile de artilerie), la compuși chimici (gen azotat de amoniu), disponibili pe piață, care pot fi combinați pentru a produce explozivi. Deși sunt deja folosite de mult timp, în războaiele civile și conflictele la nivel global, pagubele provocate de DEI-uri au un efect de campanie cumulativ și sunt puncte cheie, atât pentru teroriști, cât și pentru grupările rebele în lupta lor cu forțele convenționale, superioare din punct de vedere tehnologic. Organizația întrunită pentru combaterea amenințărilor cu DEI (Joint Improvised Threat Defeat Organization - JIDO), întocmește rapoarte cu privire la evoluția atacurilor cu DEI la nivel global. Rapoartele arată că în perioada aprilie - iunie 2017, în Afganistan, 3043 de oameni au fost uciși sau răniți în 1143 atacuri cu DEI. Comparativ cu perioada ianuarie - martie 2017, s-a înregistrat o creștere cu 8% a numărului de incidente și o creștere cu 39% a numărului de morți și răniți, iar față de aceeași perioadă a anului 2016, s-a înregistrat o creștere cu 17% a numărului de morți și răniți, cu toate că numărul de incidente a scăzut cu 18%. Afganistanul a fost singura țară care a înregistrat o creștere a numărului de morți și răniți, precum și a numărului de incidente comparativ cu primele 3 luni. De asemenea, se observă o tendință de creștere cu 38% a numărului atacurilor cu mașini capcană (VBIED - Vehicle Borne Improvised Explosive Device) și sinucigași (SBIED - Suicide Borne Improvised Explosive Device), în perioada mai - august 2017, comparativ cu aceeași perioadă a anului Irakul a înregistrat în aceeași perioadă (aprilie - iunie 2017), o scădere cu 15% a numărului de incidente și cu 30% a numărului de victime, față de primele 90 zile ale lui În Afganistan, insurgenții au descoperit că o modalitate eficientă de a descuraja sprijinul guvernului afgan, acțiunile organizațiilor internaționale (NGO - Non Governmental Organizations) și de a obține o vizibilitate constantă, este să crească numărul de atacuri cu DEI. Un alt motiv pentru care talibanii preferă atacurile cu DEI, ar putea fi faptul că ei nu controlează orașele, pe când ISIS a reușit să ocupe și să controleze orașe din Irak și Siria, iar DEI-urile reprezintă arme de oportunitate care le permit să lupte împotrivă forțelor internaționale, precum și a forțelor naționale afgane de securitate. 67

70 Conform statisticilor Organizației Internaționale pentru Siguranța NGO-urilor (INSO - International NGO Safety Organisation), care urmărește dinamica incidentelor în zonele de conflict globale, pe tipuri de incidente, în anul 2018 s-au înregistrat următoarele date: în Afganistan au avut loc incidente, dintre care 2886 incidente cu DEI (adică 9,8% din totalul de incidente); în Somalia au fost înregistrate un număr de 2641 incidente, dintre care 446 incidente cu DEI (16,9%). În celelalte zone de conflict în anul 2018, nu au fost înregistrate date cu privire la atacuri cu DEI. Afganistanul rămâne în continuare centrul atacurilor cu DEI. Din păcate, în ultima vreme, majoritatea victimelor atacurilor cu DEI fac parte din rândul populației civile. Conform Misiunii de Sprijin a Națiunilor Unite în Afghanistan (UNAMA - United Nation Assistance Mission in Afganistan), atacurile cu DEI au provocat în perioada 1 ianuarie - 30 septembrie 2018, aproape jumătate din totalul de victime civile. S-au înregistrat 1065 civili morți și 2569 civili răniți, adică o creștere cu 21% comparativ cu aceeași perioadă a anului De asemenea, numărul de civili morți în urma atacurilor sinucigașe a crescut cu 46%, comparativ cu aceeași perioadă a anului Mai mult chiar, UNAMA a subliniat faptul că a crescut numărul atacurilor deliberate asupra populației civile, executate de către talibani și grupările locale afiliate ISIS. Între 1 ianuarie - 30 septembrie 2018, misiunea a înregistrat 2354 civili răniți și 676 morți, în urma a 93 de atacuri sinucigașe și alte atacuri cu DEI, care au avut ca țintă în mod deliberat civilii, adică o creștere cu 2/3 a numărului de victime civile și aproape dublarea numărului de atacuri cu DEI, comparativ cu aceeași perioadă a anului Conform NATO, DEI-urile rămân cele mai letale arme din arsenalul insurgenților, generând mai mult de jumătate din totalul victimelor forțelor NATO în operațiile din Irak și Afghanistan. Din 2006 până la 1 iunie 2018, aproximativ 2177 militari americani au murit în pe timpul operațiilor Iraqi Freedom ( ), New Dawn ( ) și Inherent Resolve (2014-prezent), dintre care aproximativ jumătate se datorează atacurilor cu DEI, respectiv 1082 de morți. Raportat la aceeași perioadă, în Afganistan au murit 1961 militari americani, dintre care 910 (aproximativ 47%) au murit în urma atacurilor cu DEI. [1] IRAK AFGANISTAN Figura nr. 1. Situația militarilor americani morți în urma atacurilor cu DEI în Irak și Afganistan Din anul 2002 până la sfârșitul anului 2018, ca urmare a participării militarilor români la misiunile din teatrul de operații Afganistan, s-au înregistrat 45 de militari răniți și 22 de militari decedați în urma atacurilor cu DEI asupra patrulelor românești. În misiunile executate în teatrul de operații Irak s-au înregistrat 2 militari români morți ca urmare a atacurilor cu DEI. [2] 68

71 Cele mai recente amenințări referitoare la atacurile cu DEI sunt reprezentate de posibilitățile grupărilor teroriste ISIS și Al-Qa ida de a confecționa și lansa atacuri cu CB DEI (DEI cu încărcătură chimică și biologică). Al-Qa ida a lansat în anul 2007, în Irak, o serie de atacuri chimice cu dispozitive explozive, având ca încărcătură principală cilindri cu clor. În ceea ce privește confecționarea DEI-urilor cu încărcătură radiologică și nucleară, materialele radiologice pot fi combinate cu explozivi pentru a produce un dispozitiv radiologic dispersabil (DRD), denumit și bombă murdară iar materialele nucleare pot fi folosite pentru a dezvolta dispozitive nucleare improvizate (DNI), generând o explozie nucleară. Totuși, la momentul actual, datorită complexității componentelor și procesului de construire și amplasare, RN DEI (radiologic și nuclear) nu sunt în prezent la îndemâna rețelelor teroriste. Pentru NATO, combaterea sistemului DEI al adversarului (Countering Improvised Explosive Devices/C-IED), a reprezentat și reprezintă, în continuare, unul dintre principalele obiective ale misiunilor multinaționale. Combaterea sistemului DEI este reglementată la nivelul alianței prin AJP-3.15, Allied Joint Doctrine For Countering Improvised Explosive Devices. C-IED reprezintă eforturile colective pentru înfrângerea sistemului DEI al inamicului prin: Pregătirea forței, Atacul rețelelor și Neutralizarea dispozitivului. [3] (Figura nr. 2, Pilonii combaterii DEI). Scopul C-IED este să învingă sistemul DEI, să interzică, restricționeze și împiedice inamicul să folosească DEI, cu scopul să protejeze forțele proprii și libertatea lor de acțiune, facilitând astfel succesul operațiilor multinaționale Combaterea sistemului DEI Pregătirea forței Atacul rețelelor Neutralizarea dispozitivului Înțelegere și Informații Figura nr. 2. Pilonii combaterii DEI Conform NATO, sistemul DEI presupune personal, resurse și activități necesare pentru a planifica, executa și exploata un incident DEI. Incidentul DEI este orice incident care implică acțiuni sau activitățile legate de dispozitivele explozive improvizate. Astfel de acțiuni includ: explozia, atacul, descoperirea, DEI false și predarea [3]. Rețeaua DEI reprezintă inamicul care amplasează DEI, incluzând aici persoanele implicate, legăturile și relațiile dintre ele, precum și resursele pe care le folosesc. Neutralizarea dispozitivului presupune înțelegerea caracteristicilor DEI și a modului în care adversarul le amplasează. Acest lucru permite Alianței să dezvolte tipuri de antrenamente, tehnici, tactici, proceduri (TTP) și măsuri de protecția forței (FP) adecvate. Atacul rețelei - înțelegerea și informațiile stau la baza activităților de atac al rețelei, prin identificarea punctelor (nodurilor) de legătură și a conexiunilor dintre 69

72 acestea, precum și concentrarea atenției pe vulnerabilitățile critice și ținte de înaltă valoare. Fuziunea dintre informații și considerentele operaționale este critică pentru angajarea eficientă a rețelelor adversare. Pregătirea forței - înțelegerea și informațiile facilitează activitățile de pregătire a forței prin cunoașterea culturală și operațională, precum și familiarizarea cu mediul operațional înainte de dislocare. Alianța folosește înțelegerea și informațiile pentru a planifica antrenamente și exerciții eficiente, facilitând repetițiile pentru misiune și dezvoltând TTP-uri adecvate. NATO urmărește reducerea riscurilor generate de DEI, prin ajutarea membrilor Alianței și a partenerilor pentru a-și dezvolta propriile capabilități C-IED, cu accent pe instruirea forţelor, dezvoltarea doctrinelor naționale și dezvoltarea măsurilor tehnologice de contracarare. Alianța se concentreză pe reducerea frecvenței și severității atacurilor cu DEI, urmărind în același timp și neutralizarea rețelelor care le realizează. Eforturile C-IED presupun muncă, cercetare, testare și instruire desfășurate la nivelul Comandamentului NATO de la Bruxelles, Supreme Allied Command for Transformation (SACT), în SUA, în diferite centre de excelență (C-IED CoE - Madrid, Spania; EOD CoE - Trencin, Slovacia) și agenții NATO. Aceste structuri se concentrează pe instruire, dezvoltarea de tehnologii pentru a învinge DEI-urile, schimbul de informații între parteneri, precum și cu actorii non-nato, pentru a neutraliza rețelele inamicului, înainte ca DEI-urile să rănească sau să ucidă militari și civili. Numărul mare de victime militare și civile din zonele de operații din Afganistan și Irak, înregistrat ca urmare a atacurilor cu DEI, confirmă faptul că DEI-urile constituie arma de oportunitate preferată a rețelelor teroriste, atât datorită simplității în procurarea materialelor, confecționarea și amplasarea dispozitivelor, precum și datorită amplelor efecte tactice, numărului mare de victime, precum și puternicului efect psihologic. Ținând cont de faptul că rețelele teroriste vor continua să utilizeze DEI-urile pentru a controla mediul din zonele de conflict, la nivel global, Combaterea sistemului DEI al adversarului este vitală pentru succesul operațiilor curente și viitoare ale NATO. BIBLIOGRAFIE: AJP-3.15, Allied Joint Doctrine For Countering Improvised Explosive Devices, Edition C, Version 1, FEBRUARY 2018, pg 1-5;

73 ASPECTE PRIVIND EXPLOATAREA INFORMATIVĂ A INCIDENTELOR CE IMPLICĂ UTILIZAREA DISPOZITIVELOR EXPLOZIVE IMPROVIZATE Locotenent-colonel Ştefan IOVĂNESCU În contextul de securitate actual şi din perspectiva acţiunilor desfăşurate de forţele armate române în teatrele de operaţii, una dintre zonele importante de efort pe linie de informaţii o constituie fenomenul terorist. Contribuţia informaţiilor de geniu poate fi substanţială în acţiunile de factură contrateroristă. Una dintre metodele predilecte de acţiune a elementelor teroriste sau insurgente implică utilizarea dispozitivelor explozive improvizate (DEI). Literatura de specialitate şi publicaţiile militare tratează exhaustiv problematica Explosive Ordnance Disposal (EOD), însă la fel de relevante sunt şi aspectele legate de acţiunile elementelor de geniu după dezamorsarea unui DEI sau după securizarea zonei unde un astfel de dispozitiv a fost detonat. De regulă, acţiunile post incident DEI intră în responsabilitatea echipelor de analiză tactică şi exploatare tehnică sau cum sunt cunoscute în limbaj NATO, Weapons Intelligence Teams (WIT). WIT este o capabilitate relativ recentă şi aflată în curs de dezvoltare la nivelul armatelor occidentale. Pionieratul în domeniul WIT aparţine forţelor armate ale Marii Britanii care şi-au dezvoltat expertiza ca urmare a confruntării cu Armata Republicană Irlandeză (IRA) în Irlanda de Nord. 11 La ora actuală, la nivelul NATO, domeniul se bucură de tot mai mult interes, fiind inclus în oferta de cursuri a Centrului de excelenţă NATO în domeniul Counter-IED din Spania. 12 După securizarea zonei de către echipa EOD, WIT intervine pentru exploatarea informativă a incidentului. Echipele WIT pot fi comparate, fără a greşi, cu echipele de criminalistică ce acţionează pentru strângerea de probe la scena unei crime. De regulă, echipele WIT sunt constituite din patru membri: şeful echipei, scrib/documentarist, fotograf şi criminalist. 13 Când acţionează în plan extern, echipele WIT pot fi augmentate cu translatori, pentru a le facilita interacţiunea cu populaţia locală. 11 Doug Brittain, FH Weapons Intelligence Course Gets Additional Skill Identifier, US Army, Fort Huachuca, Arizona, 10 mar. 2011, online, accesat la: 22 ian. 2019, disponibil la: 12 ***, The Counter Improvised Explosive Devices Centre of Excellence, Madrid, Spania, online, accesat la: 21 ian. 2019, disponibil la: 13 ***, Weapons Intelligence Training Course, Resolute Support Media, Flickr, online, accesat la: 25 ian. 2019, disponibil la: 71

74 Echipa WIT procesează scena incidentului DEI, adună dovezi, colectează mostre, face măsurători, adună date tehnice, după care asigură colaţionarea, evaluarea şi diseminarea acestora către beneficiari. Pentru coordonarea unor eforturi eficiente împotriva teroriştilor sau insurgenţilor, este necesară înţelegerea tacticilor, tehnicilor şi procedurilor (TTPs), inclusiv a echipamentului şi nivelului de abilităţi tehnice asociate unui grup terorist şi conexiunile cu grupuri similare sau persoane de interes. Munca WIT reprezintă astfel o funcţiune vitală a efortului de informaţii, în special în combaterea terorismului. 14 Incidentele DEI nu sunt limitate doar teatrelor de operaţii, existând şi state europene care au fost vizate prin astfel de atacuri, Franţa, Marea Britanie, Spania sau Belgia, fiind doar câteva exemple în acest sens. 15 Astfel, activitatea WIT se poate desfăşura atât pe plan extern, în sprijinul elementelor naţionale sau aliate dislocate în teatrele de operaţii şi a populaţiei civile, cât şi pe plan intern. Contribuţia WIT este esenţială în următoarele domenii: protecţia forţei şi a populaţiei civile produsele informative rezultate în urma activităţii WIT sunt utile pentru dezvoltarea şi implementarea unor măsuri de contracarare a ameninţării, iar forţele proprii îşi pot adapta tehnicile, tacticile şi procedurile în mediul de confruntare; procesul de targeting împotriva organizaţiilor/persoanelor responsabile informaţiile culese ajută în identificarea persoanelor implicate în furnizarea elementelor constitutive a DEI, constructorul DEI şi eventual alte persoane care au intrat în contact cu dispozitivul; condamnarea în justiţie a persoanelor responsabile componentele recuperate în urma incidentului DEI sunt procesate în baza celor mai recente standarde criminalistice, putând fi utilizate ca probe pentru aducerea în faţa justiţiei a persoanelor responsabile. Totodată, informaţiile rezultate sunt stocate în baze de date disponibile la nivel internaţional forţelor poliţieneşti şi de securitate. 16 Pentru îndeplinirea misiunilor şi valorificarea activităţii, membrii WIT trebuie să deţină expertiză pe următoarele subiecte: procedurile de investigaţie; procesarea scenei unui atentat managementul scenei, căutarea criminalistică, proceduri de analiză; proceduri de siguranţă; explozivi industriali şi artizanali; elemente de electronică şi comunicaţii; modul de operare al grupărilor teroriste; fabricarea artizanală a bombelor; 14 ***, Weapons Intelligence Team (WIT) - Operations and Planning Training Course (WIT), online, accesat la: 21 ian. 2019, disponibil la: 15 Cornelia Bădin, Punct de referință pentru EOD, Trustul de Presă al Ministerului Apărării Naţionale, Bucureşti, martie 2018, accesat la: 23 ia. 2019, disponibil la: 16 ***, Weapons Intelligence Team, Australian Government Department of Defense, 12 ian. 2012, online, accesat la: 21 ian. 2019, disponibil la: 72

75 fotografierea; indici de identificare a bombelor, surselor de provenienţă a componentelor, depozitelor de armament şi explozivi; întocmirea de rapoarte. 17 Înţelegerea inamicului, a sistemelor sale de armament, a tacticilor şi intenţiilor constituie aspecte critice în eforturile de contracarare a ameninţărilor şi reducere a riscurilor asociate acestora. Informaţiile sunt vitale pentru succesul acţiunilor de contracarare a ameninţărilor de tip DEI, orientând acţiunea pe trei direcţii convergente: atacarea reţelei/organizaţiei responsabile; scoaterea din uz a DEI; informarea/pregătirea forţelor proprii. 18 Echipele WIT constituie primul eşalon implicat în culegerea, analiza şi diseminarea informaţiilor legate de modul de operare al inamicului pe linie DEI. Scena unui incident DEI poate constitui o sursă vastă de informaţii. Echipele WIT sunt pregătite pentru exploatarea la maxim a acestor situaţii şi pot avea o contribuţie substanţială în cunoaşterea inamicului. 19 Prin expertiza dobândită şi dezvoltată în cadrul Centrului de Instruire pentru Geniu, EOD şi Apărare CBRN Panait Donici din Râmnicu Vâlcea, forţele armate ale României pot contribui atât la nivel naţional, cât şi internaţional la consolidarea cunoaşterii ameninţării de tip DEI, care, pe lângă salvarea vieţii personalului dislocat în teatrele de operaţii, sprijină şi procesul de cercetare şi producţie a echipamentelor de detecţie şi protecţie. BIBLIOGRAFIE: 1. Bădin, Cornelia, Punct de referință pentru EOD, Trustul de Presă al Ministerului Apărării Naţionale, Bucureşti, martie 2018, accesat la: 23 ian. 2019, disponibil la: 2. Brittain, Doug, FH Weapons Intelligence Course Gets Additional Skill Identifier, US Army, Fort Huachuca, Arizona, 10 mar. 2011, online, accesat la: 22 ian. 2019, disponibil la: 3. ***, The Counter Improvised Explosive Devices Centre of Excellence, Madrid, Spania, online, accesat la: 21 ian. 2019, disponibil la: 4. ***, Weapons Intelligence Training Course, Resolute Support Media, Flickr, online, accesat la: 25 ian. 2019, disponibil la: 5. ***, Weapons Intelligence Team (WIT) - Operations and Planning Training Course (WIT), online, accesat la: 21 ian. 2019, disponibil la: 6. ***, Weapons Intelligence Team, Australian Government Department of Defense, 12 ian. 2012, online, accesat la: 21 ian. 2019, disponibil la: 7. ***, Intelligence and Exploitation, Worldwide Counter Threat Solutions, Fredericksburg, Virginia, online, disponibil la: Fotografii: 1. Mihai, Eugen, Punct de referință pentru EOD, Trustul de Presă al Ministerului Apărării Naţionale, Bucureşti, martie 2018, accesat la: 23 ia. 2019, disponibil la: 2. Ard, Michael, Weapons Intelligence Training Course, Camp Marmal, Afghanistan, Resolute Support Media, Flickr, online, accesat la: 25 ian. 2019, disponibil la: 17 ***, Weapons Intelligence Team (WIT) - Operations and Planning Training Course (WIT), online, accesat la: 21 ian. 2019, disponibil la: 18 ***, Intelligence and Exploitation, Worldwide Counter Threat Solutions, Fredericksburg, Virginia, online, disponibil la: 19 ***, Intelligence and Exploitation, Worldwide Counter Threat Solutions, Fredericksburg, Virginia, online, disponibil la: 73

76 EVOLUŢIA MINELOR TERESTRE DE LA APARIŢIE ŞI PÂNĂ ÎN PREZENT Colonel Cristian STANCIU Armamentul modern devine din ce în ce mai sofisticat într-un timp din ce în ce mai scurt. Oamenii au parcurs un drum extraordinar de la săbii şi suliţe la roboţi şi vehicule fără pilot. Totodată, unele arme moderne nu sunt atât de recente precum se crede, ci au corespondențe mai antice care arată că omul nu s-a sfiit să fie inventiv nici în domeniul distrugerii. Una din aceste arme este reprezentată de mina terestră, a cărui raport eficiență/cost este greu de egalat. Prin mină se înţelege tipul de muniţie destinată să fie amplasată sub, pe sau în apropierea pământului ori a altei suprafeţe şi să explodeze prin prezenţa, la apropierea sau la contactul cu o persoană sau cu un vehicul. De-a lungul istoriei, minele s-au dovedit a fi niște arme foarte eficiente și datorită acestui fapt s-au cheltuit sume exorbitante pentru producerea și perfecționarea lor. Totodată acestea, în special minele antipersonal sunt considerate unele din cele mai perfide arme folosite pe câmpul de luptă datorită suferințelor pe care le provoacă mai ales în rândul civililor. Mai multe organizații internaționale, precum și mari personalități au militat pentru interzicerea minelor antipersonal, dar nu s-a reușit interzicerea producerii și folosirii acestora. Cauzele care au stat la neîndeplinirea acestui deziderat au fost reprezentate de interesele financiare ale unor companii care câștigă sume importante din producerea acestor arme și a unor state care la rândul lor își umflă bugetele din această industrie. În decembrie 1997, la Ottawa, a fost adoptată o convenție pentru interzicerea utilizării, stocării, producerii și transferului de mine antipersonal. La aceasta au aderat peste 140 de state, între care și România, însă unele țări puternice, precum Statele Unite ale Americii, Rusia, China, India şi Pakistan nu au aderat. Minele terestre au fost folosite pentru prima dată acum 800 de ani de către chinezi împotriva invadatorilor mongoli conduși de Genghis Khan sub forma unor dispozitive explozive improvizate. În timpul invaziei mongole în China, în secolul al XIII-lea, inventatorii chinezi au venit cu o soluţie ingenioasă pentru a opri călăreţii. Tunetul subteran, cum a fost denumit, speria armatele străine numai când se zvonea despre el. Minele, dintr-un soi de praf de puşcă se îngropau în pământ, la suprafaţă rămânând ceea ce păreau a fi niște vârfuri de suliţă, îndemnând duşmanii să apuce ceea ce credeau că sunt arme. Apucând aceste capete, se declanşa o reacţie chimică puternică care declanşa o explozie devastatoare. Minele formate ca un ansamblu din încărcătură de exploziv, capsă detonantă și percutor au fost pentru prima dată utilizate pe timpul Războiului Civil American ( ). Acestea au fost inventate de Gabriel Rains ce lupta în armata Confederației și erau alcătuite dintr-un înveliș metalic, încărcătură de exploziv și un percutor din alamă acoperit de ceară. Astfel, după asediul orașului Yorktown din primăvara anului 1862, Rains împreună cu o echipă de militari au plantat mine antipersonal de-a lungul unei căi de comunicații, în timp ce armata Confederației se retrăgea. Pierderile semnificative provocate în rândul soldaților armatei Uniunii, dar mai ales efectul psihologic devastator asupra acestora, au ridicat încă de atunci semne de întrebare privind folosirea acestora pe câmpul de luptă. 74

77 Figura nr. 1. Mina antipersonal folosită pe timpul Războiului Civil American Odată cu Războiul Civil American, și tehnicile de utilizare a minelor s-au extins rapid în întreaga lume, fiind utilizate în cele mai importante conflicte armate care au urmat: cele două războaie mondiale și conflictele regionale din timpul Războiului Rece. Cel mai interesant aspect privind folosirea minelor pe timpul Primului Război Mondial, este legat de folosirea de către ambele părți beligerante a tunelurilor săpate până sub pozițiile părții adverse în care erau introduse încărcături de exploziv (figura nr. 2). Unul din cele mai elocvente exemple a avut loc pe frontul de Vest, atunci când un grup de mineri a săpat tunele până la adâncimi de 30 de metri, cu intenția de a planta și detona încărcături de exploziv sub tranșeele inamice. Cel mai mare succes al lor a fost în timpul bătăliei de la Messines, din Belgia, când 450 de tone de exploziv au fost detonate simultan în 19 tunele, linia germană a frontului fiind distrusă, iar explozia fiind auzită până la Londra, la peste 200 de kilometri distanță. Figura nr. 2. Tehnica amplasării încărcăturilor de exploziv sub tranșee, folosită în Primul Război Mondial Apariția tancului în Primul Război Mondial a condus la schimbarea modului de ducere a acțiunilor pe câmpul de luptă, acestea fiind mult mai mobile. Tehnica săpării tunelurilor sub pozițiile inamice și-a pierdut din eficiență, deoarece acestea se pretau pentru acțiuni statice. Astfel, a început dezvoltarea minelor antiblindate care erau mult mai eficiente în noul context creat, iar din simplu motiv că acestea puteau fi dezgropate și folosite de forțele adverse, minele antipersonal au cunoscut și ele o dezvoltare rapidă. 75

78 Pe timpul celui de-al Doilea Război Mondial, minele terestre au fost folosite extensiv, mai mult de 300 milioane de mine fiind plantate de ambele părți implicate în acest conflict. Acestea au cunoscut o evoluție extraordinară, cele mai performate mine fiind capabile să provoace distrugeri însemnate și în același timp să fie greu detectabile. Astfel, una din cele mai performante mine antipersonal a fost mina Schrapnellmine dezvoltată de naziști (figura nr. 3). Aceasta era o mină săritoare care, o dată declanșată, era proiectată la o înălțime de un metru deasupra solului, explozia încărcăturii de exploziv producându-se cu o întârziere de 4 secunde de la declanșare. Pentru obținerea unui efect maxim în corpul minei, au fost introduse bile metalice care erau împrăștiate circular pe o rază de aproximativ 100 m. Figura nr. 3. Mina antipersonal Schrapnellmine Privind minele antitanc, mina Topfmine produsă de naziști a fost una din cele mai avansate mine folosite pe timpul războiului, fiind nedetectabilă de către detectoarele de metale folosite de Aliați. Aceasta caracteristică a fost obținută prin folosirea materialului plastic pentru confecționarea carcasei și a ansamblului percutor, singurul element metalic fiind reprezentat de cuiul percutor. Figura nr. 4. Mina antiblindate Topfmine 76

79 Un alt element inovativ al acestei mine a fost dat de faptul că vopseaua aplicată pe corpul minei (Tamsand) era radioactivă pentru a permite detectarea acestora doar de către naziști, deoarece detectoarele lor erau singurele care puteau să detecteze aceste substanțe. Evoluția minelor a continuat și pe parcursul conflictelor ce au urmat celor două conflagrații mondiale, noile tehnologii apărute punându-și amprenta asupra designului și capabilităților acestora. Războiul din Vietnam ( ), Războiul Civil Cambodgian ( ), Războiul Afgano-Sovietic ( ), Războiul din Bosnia ( ), războaiele Arabo-Israeliene (1956, 1967, 1973) sunt unele din cele mai importante conflicte pe parcursul cărora s-au folosit mine terestre. Privind minele antipersonal, dezvoltarea acestora a fost în mare măsură influențată de Convenția de la Ottawa din Una din cele mai inovative mine dezvoltate este mina Claymore, care deține o putere mare de foc, un nivel de siguranţă şi o versatilitate în utilizare ce surclasează categoric orice dezavantaj legat de greutate (1,5 kg) sau costuri. Mina Claymore a fost concepută ca un uriaş cartuş cu alice, menită a oferi un sistem în principal defensiv, folositor infanteriei (figura nr. 5). Aceasta încorporează în carcasa din plastic de culoare verzuie o cantitate de 680 grame de exploziv plastic C4 şi 700 de bile din oţel cu diametrul de 3,2 mm. La detonare, bilele din oţel sunt deformate, căpătând aspectul gloanţelor de calibrul 22 LR (5,6 Geco), fiind astfel stabilizate în zbor. Zona efectivă de lovire este la distanţa de 50 metri, unde se acoperă un şablon cu înălţimea de 1,8 metri şi lăţimea de 50 metri, asigurându-se un echilibru optim între letalitatea fragmentelor şi saturaţia zonei, probabilitatea de lovire a unei ţinte de dimensiuni umane în poziţia culcat fiind de 30%. Figura nr.5. Mina antipersonal Claymore Minele antiblindate, în schimb, au cunoscut o evoluție fulminantă, ajungându-se până în prezent la așa numitele mine inteligente. M 93 Hornet este una din cele mai reprezentative mine inteligente, având capabilitatea de a detecta, urmări, clasifica și angaja potențialele ținte prin lansarea unei submuniții deasupra acesteia. Prin aceasta s-a urmărit atacarea vehiculelor blindate în părțile cele mai vulnerabile deasupra turelei sau a compartimentului motor, întrucât blindajul gros al acestora din partea frontală sau al podelei este greu de penetrat. Mina este echipată cu senzori acustici și seismici, are o rază de acțiune de 100 m, este complet autonomă și are un sistem de autodistrugere. 77

80 Figura nr. 6. Mina antiblindate M 93 Hornet Apariția acestor mine inteligente va conduce cel mai probabil la schimbarea tehnicilor și tacticilor folosirii obstacolelor genistice. Câmpurile de mine antiblindate clasice care necesită un volum mare de muncă și un consum mare de muniții de geniu vor fi înlocuite de obstacole explozive constituite din grupuri de mine inteligente amplasate de regulă de-a lungul căilor de comunicații ce vor presupune un volum de muncă și un consum de materiale redus. Spre exemplu, tehnica realizării unui obstacol genistic cu efect de întrerupere utilizând mina M 93 Hornet constă în amplasarea manuală a 20 de mine sub forma literei X, timpul de realizare a acestuia fiind unul foarte scurt. În final, putem concluziona că minele terestre au fost, sunt şi vor rămâne unul dintre cele mai eficiente şi mai ieftine mijloace de descurajare a unui potenţial inamic. Un câmp de mine integrat cu manevra și sprijinul prin foc va limita drastic libertatea de manevră a oricărui potenţial inamic pe câmpul de luptă. Pentru Armata României, minele antiblindate rămân un mijloc deosebit de important pentru combaterea unui inamic superior, de aceea trebuie avută în vedere înzestrarea cu noi tipuri de mine antiblindate, pe cât posibil mine inteligente, care să conducă la creșterea eficienței obstacolelor genistice pe câmpul de luptă. BIBLIOGRAFIE: 1. scurtă istorie a minelor terestre; 2. Doilea Război Mondial/Minele germane un pericol ascuns; M 93 Hornet. 78

81 PIONIERII În 1859, sub domnia colonelului Alexandru Ioan Cuza, căpitanul inginer Panait Donici, întemeietor al Școlii Naționale de Poduri și Șosele din București, devenea primul comandant al Batalionului de Geniu. Acest început a fundamentat dezvoltarea continuă și adaptarea tehnologică cu vremurile a unităților și marilor unități de geniu ale Armatei României în momentele determinante ale istoriei naționale moderne: Războiul de Independență ( ), Războaiele Balcanice ( ), Primul Razboi Mondial ( ), Al Doilea Război Mondial ( ), Perioada comunismului ( ) și Pre-aderare la Alianța Tratatului Atlanticului de Nord ( ). Astăzi, la ceasul aniversar al geniului, Armata României cunoaște momente de redefinire într-un context de securitate incert, o societate în transformare perpetuă și într-o conjunctură tehnologică deosebită. Realitatea portavionului Crimeea, starea demografică și impactul mediului cibernetic Colonel dr. ing. Horea Gheorghe PUŞCĂU asupra tuturor aspectelor vieții Şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul, noastre constituie vectorii Mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este, eforturilor de modernizare, de Duşmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste... schimbare a modului clasic de a Mihai Eminescu Scrisoarea III gândi atât în operațiile militare, cât și în relațiile din societate. În aceste momente trebuie asumată reînvierea pregătirii pentru lupta de apărare a Patriei, continuarea tradițiilor de luptă cu recunoașterea învățămintelor aflate în timpul ducerii operațiilor de menținere a păcii. Mentalitatea pionierilor trebuie reevaluată, pusă în contextul social al secolului XXI și al tehnologiei. Trăsăturile profesionale ale geniștilor trebuie să rămână constante: curajoși și hotărâți să planteze sau să depășească obstacole, explozive sau neexplozive, manageri de proiecte pragmatici aplicând mereu moderna metodă de optimizare a drumului critic, utilizatori experimentați ai aplicațiilor informatice de calcul de infrastructură rutieră sau de fortificații de campanie, lideri respectați, fini cunoscători ai geografiei și a tacticilor moderne și, nu în ultimul rând, creativi și inovatori. Regele Carol I salută trupele trecând Dunărea, sursa: Magazin istoric, Mai

82 Pentru noi, pionierii secolului XXI, testamentul înaintașilor se rezumă la asumarea responsabilității de pionier: să fim primii, să nu ne dăm bătuți și să deschidem La un semn, un ţărm de altul, drumuri mașinilor de luptă. Îndemn azi, 30 Mai legând vas de vas, se leagă pe toți geniștii în activitate, să ne punem Mihai Eminescu Scrisoarea III emblema de Pionier al Armatei României și să conducem Arma Geniu Tot înainte! CREZUL PIONIERULUI Colonel dr. ing. Horea Gheorghe PUŞCĂU Tot Înainte!. Arma Geniului în Armata României și-a păstrat caracteristica de pionierat tehnologic în domeniul militar pe parcursul celor trei secole de existență: XIX, XX și XXI. În acest context geniul, ca trăsătură a intelectului uman, devine o cerință în fișa postului genistului, nu doar o titulatură fericită a unei specialități militare. Forța Terestră, și prin ea arma geniu, trebuie să evolueze o dată cu vremurile. Mediul operațional este tot mai nesigur, mai complex și dispersat. Tehnologia informației generează noi tipuri de amenințări, iar conducerea nu a avut nicicând astfel de provocări. Acest material încearcă să redefinească rolurile Geniului, de aceea el trebuie citit, însușit și practicat de geniști la toate nivelurile. În continuare se va folosi și termenul de pionier, pentru că descrie cu acuratețe mai mare rolul genistului la nivel tactic și locul geniului în panoplia de arme și specialități militare ale Armatei României. Pentru definirea mediului de operare sunt propuși următorii termeni: nivelurile de ducere a războiului, înțelegerea spațiului de luptă în relație cu inamicul, conceptele fundamentale ale luptei derivate din principiile războiului ale lui Clausewitz, locul geniului în concertul de capabilități, eficacitatea conducerii forțelor de geniu și formarea liderilor. În primul rând este nevoie de analiza caracteristicilor ce diferențiază acțiunile militarilor, ca personal de stat major sau ca luptători la subunități. Pentru aceasta, arta militară definește nivelurile războiului: tactic, operativ (întrunit) și strategic. Rolul și finalitatea misiunilor unităților și marilor unități de la aceste niveluri sunt, pe scurt: tactic nivelul la care are loc confruntarea directă în spațiul de luptă, asigurând succesul luptelor prin confruntarea directă a forței combative proprii cu cea a inamicului (reprezentat de la grupă, pluton până la nivelul Componentei operaționale terestre); operativ (întrunit) cel la care sunt sincronizate în folosul eșaloanelor tactice efectele combinate specifice categoriilor de forțe (de exemplu, asigurarea sprijinului aerian direct unităților Forțelor Terestre sau menținerea fluxurilor de aprovizionare cu resurse), într-un efort comun pentru succesul operațiilor (reprezentat de Comandamentul Forțelor Întrunite) și strategic divizat componenta militară (reprezentată în România de Statul Major al Apărării), subordonată celei politice (Comandantul Suprem și Consiliul Suprem de Apărare al Țării, Ministerul Apărării Naționale și Parlamentul României) și este locul în care se iau deciziile de începere a unui război sau de alăturare la o alianță pe timpul ducerii unei campanii militare, precum și de asigurare cu resurse suficiente cantitativ și calitativ în folosul eșalonului operativ (întrunit) pentru garantarea victoriei. 80

83 În relația cu inamicul, indiferent de nivelul eșalonului (tactic, operativ, strategic), spațiul de luptă se definește pe trei paliere: zona geografică în care se poate defini aliniamentul de contact dintre forțele proprii și cele ale inamicului, denumită zona de contact; zona geografică pe care inamicul o utilizează pentru a-și organiza în adâncime dispozitivul de luptă, inclusiv sistemul de Comandă-Control (C2) și logistic, denumită adâncime și, similar, zona din spatele unităților/marilor unități aflate la contact în care se organizează propriul dispozitiv de luptă, denumită zona de spate. Aceste zone se definesc în funcție de nivelul ierarhic al unității sau marii unități. În funcție de tipul operației au dimensiuni diferite. Este imperioasă și definirea tipurilor de capabilități ale Armatei României. Unitățile militare sunt de trei tipuri: luptătoare (infanterie, tancuri, elicoptere de asalt), de sprijin de luptă (geniu, artilerie și CBRN) și de sprijin servicii de luptă (comunicații și informatică, intendență, mentenanță, medical, transporturi și căi ferate, construcții, financiar etc.). Arta militară însă, distinge două forme de luptă și numai două: Ofensiva și Apărarea. Concertul unităților în luptă trebuie să aibă un permanent spirit ofensiv. Doar ofensiva, prin câștigarea inițiativei în spațiul de luptă poate duce la obținerea victoriei. Alte forme de manifestare sunt doar forme tranzitorii care se vor finaliza fie printr-o ofensivă fie prin trecerea la apărare. În situația organizării apărării, în permanență trebuie menținut spiritul ofensiv, pentru recâștigarea inițiativei la nivel tactic sau operativ, oprirea ofensivei inamicului și crearea condițiilor pentru trecerea la ofensivă. Începând cu Sun Tzu, în a sa Arta războiului, până în zilele noastre, teoreticienii războiului au definit, sub diverse forme cele 10 Principii ale războiului: 1 Unicitatea misiunii (căruia îi este atribuit și rolul central), 2 Menținerea moralului (determină nivelul spiritului de sacrificiu și derivă din încrederea în lideri, valori naționale comune și spiritul de corp), 3 Caracterul ofensiv al acțiunilor (modalitatea practică de a obține avantaje, de a susține ritmul operațiilor și de a câștiga inițiativa), 4 Securitatea (asigurarea și menținerea unui climat operațional care permite libertatea de acțiune pentru atingerea scopurilor, la momentul și în locul necesar), 5 Surpriza (inducerea la inamic a stării de șoc și confuzie prin acțiuni neașteptate), 6 Concentrarea forțelor (sincronizarea confruntării inamicului la momentul și în locul ales și cu forțe superioare), 7 Economia de efort (livrarea secvențială în luptă doar a forțelor și materialelor strict necesare succesului), 8 Flexibilitatea (capacitatea de adaptare din mers rezultată din agilitate, capacitate organizatorică ridicată, reziliență, acuitate vizuală și informativă și adaptabilitate), 9 Cooperarea (abilitatea de a opera în parteneriat cu alte unități, de a accepta responsabilități nespecifice, de a asuma riscuri și oportunități în orice moment al luptelor), 10 Sustenabilitatea (capacitatea de a genera resursele necesare susținerii efortului de luptă și a libertății de acțiune). În războiul modern, aceste Principii au fost reformulate în cele 6 Funcțiuni ale luptei: Comanda și Controlul, Informațiile, Manevra (pentru dobândirea unei poziții avantajoase față de inamic), Sprijinul prin foc, Operații Informaționale, Protecția și Susținerea cu resurse. Pe câmpul de luptă, unitățile luptătoare tactice vor întreprinde patru tipuri de acțiuni: localizarea inamicului, fixarea acestuia prin reducerea libertății de acțiune, lovitura decisivă urmată de exploatarea succesului. Plecând de la cele expuse mai sus se definește tipul sprijinului de geniu. La nivel tactic, asigurarea libertății de manevră a forțelor luptătoare determină acțiunile pionierilor 81

84 grupate generic în categoria de misiuni tip Geniu Luptă. Geniu Luptă presupune acțiuni militare cu complexitate medie, dar standardizate și presupun asigurarea mobilității în câmpul tactic, executarea barajelor, asigurarea protecției genistice și asigurarea infrastructurii și viabilității comunicațiilor în zona de spate. La nivel operativ, instalarea infrastructurii de comandă-control-comunicații și informații (C3I), precum și constituirea fluxurilor de resurse, asigurate de nivelul strategic și livrarea acestora eșalonului tactic la timp și în volum complet, reprezintă două din principalele funcții ale unui astfel de eșalon. Astfel, sarcinile geniului nu mai sunt condiționate de executarea acestora prin expunerea directă și frecventă focului inamic. În context operativ, sarcinile au o complexitate tehnică ridicată, implică termene îndelungate de realizare și combinarea mai multor tipuri de specialități militare (de exemplu, construcția drumurilor sau podurilor, unde durata de maturizare a betonului determină uneori termene care se măsoară în săptămâni). Acest tip de sarcini sunt grupate sub denumirea de Geniu Sprijin General. Aceste sarcini pot fi: construcții/refacere infrastructură de drumuri/poduri, reparații clădiri/instalări puncte de comandă, amenajări platforme și împrejmuiri de securitate sau alte elemente de infrastructură spații logistice, spații pentru spitale, spații pentru sarcini CBRN, sarcini EOD, asigurare cu utilități (energie electrică, apă), refacere locală a rețelelor de utilități (energie electrică, apă, canalizare, gaze naturale). La nivel operativ, gruparea acțiunilor militare pe cele 6 Funcțiuni ale luptei se menține. Aici apare deosebirea cantității. La acest nivel se operează în zone de operații întrunite cu întindere mare, se sincronizează acțiunile între toate componentele participante la operații (terestre, aeriene, navale, cibernetice și de forțe speciale). Principalul instrument de conducere este informația, iar rolul de intermediar între eșalonul strategic și cel operativ este acela de a menține capacitatea combativă a forțelor, de a le livra în mod constant materialele necesare acoperind toate clasele (I alimente, furaje și medicamente, II materiale normate, echipament și tehnică militară, materiale sanitare, III carburanți, lubrifianți și lichide speciale, IV materiale nenormate, în special materiale de construcții și materiale de geniu, V muniții și explozivi). Sarcinile geniștilor în sprijinul misiunilor acestui nivel nu sunt în relație directă cu inamicul. Ele sunt în relație cu organizarea punctelor de intrare în Teatrul de Operații a fluxurilor, de infrastructura existentă, capacitatea acesteia de preluare, stocare, distribuire a fluxurilor necesare direcționate către eșaloanele tactice și de menținere a viabilității acesteia pe timpul operației întrunite. Gruparea misiunilor se poate face sub denumirea de Geniu pentru Sprijin al Forței. La nivel strategic se pot defini o serie de sarcini specifice geniului dar care, în România, sunt date în competența Armatei la ordin, și vor fi gestionate prin eșaloane tactice. Acestea ar putea fi menținerea/repunerea în stare de funcționare a infrastructurii critice de stat, intervenția la dezastre în folosul autorităților publice, locale sau centrale. Acestea pot fi denumite sub forma de Geniu pentru Intervenții. Hotărât fiind să reușească, liderul pionierilor trebuie să înțeleagă specificul mediului înconjurător, inclusiv elementele de natură socială și economică, natura și puterea inamicului, cu accent pe unitățile de geniu ale acestuia și limitările lor în aceeași măsură cu reprezentarea mentală clară a posibilităților unităților luptătoare proprii. Din această postură și înțelegând continuum-ul luptei, conducerea unităților de geniu în luptă comportă îndeplinirea simultană a trei tipuri de activități: exersarea rolului de lider, luarea deciziei și exercitarea controlului [Control în acest context nu se referă la executarea unor activități de verificare ci, se referă la faptul că pentru punerea în aplicare a unei decizii, autoritatea 82

85 este delegată unui subordonat. În plus, aspectele Controlului din sintagma Comandă- Control presupun și organizarea unui flux informațional continuu care să permită vizualizarea în timp aproape-real a stadiului implementării deciziei, care să permită ajustarea execuției cu scopul ducerii la îndeplinire a deciziei.]. Atât pentru luarea unei decizii informate, cât și pentru exercitarea controlului este necesară existența unui nucleu de stat-major care să prelucreze informațiile specifice, să le pună în context și care să reliefeze aspectele esențiale ale viitoarei misiuni (în cazul pregătirii deciziei) sau să permită evaluarea stadiului și stabilirea trendurilor pentru a putea înțelege dacă sarcinile se desfășoară în parametri ordonați (în cazul Controlului). Astfel, sarcinile de geniu se pot grupa în două tipuri: sarcini dependente de procese tehnologice (de exemplu, construcția drumurilor) sau sarcini dependente de instrucția la material (de exemplu, asigurarea trecerilor peste un curs de apă). Pentru procesele de geniu mai complexe care necesită calcule și determinări pentru a afla dacă execuția se poate face în termenele necesare forțelor luptătoare (beneficiari), se folosesc tehnicile dezvoltate prin teoriile Managementului Proiectelor. Pentru procesele de geniu bazate pe nivelul de instruire se folosesc evaluări bazate pe Activitățile Standard de Instruire și Evaluare (ASIE). Principiile managementului proiectelor se aplică pentru trasarea calendarelor de execuție, pentru optimizarea alocării de mijloace, de militari specializați și pentru determinarea consumurilor de materiale. La execuție, după asigurarea materialelor se vor utiliza tot ASIE, care au fost pregătite și exersate încă din timp de pace. Astfel, se poate deduce că un lider eficace este liderul recunoscut (hotărât pentru a avea succes), cu experiență (a făcut), familiarizat cu procesele tehnice (a învățat), a delegat responsabilitatea controlului (a cultivat încrederea reciprocă), este orientat către finalizarea la timp a misiunii (bun manager) și care raportează întotdeauna la timp finalizarea misiunilor. Acest lider, pe câmpul de luptă, va fi întotdeauna urmat de pionieri Tot Înainte!. Primatul misiunii se bazează pe încredere reciprocă între comandanți/lideri și cei pe care aceștia îi conduc, iar doctrina militară românească are la bază această prioritate. Astfel, pentru exersarea primatului misiunii, liderii au datoria de a asigura îndrumare și resurse care să permită subordonaților să elaboreze și să pună în aplicare propriile inițiative. În schimb, subordonații au datoria să acționeze cu loialitate și disciplină. Încrederea este un proces cu două sensuri, care este garantat de fiecare militar, lider sau executant, care nu abdică de la Valorile Morale ale Armatei României (Curajul, Disciplina, Respectul celor din jur, Integritatea, Loialitatea și Altruismul) și Standardele de aplicare ale acestora (Acțiunea Potrivită, Respectarea Legii și Profesionalism Total). Cultura militară este cea care pune responsabilități și autoritate pe umerii liderilor de la toate nivelurile. Astfel, se creează agilitate și ritm. Acestea capacitează Armata să depășească inamicul în circumstanțele cele mai haotice și mai solicitante. Astfel, permit eliberarea potențialului fiecăruia de a fructifica oportunități în drumul spre victorie, indiferent cum apar acestea. Liderii trebuie să delege responsabilități subordonaților în mod curent, prin aceasta construind încredere în sine pentru a acționa decisiv și independent pe câmpul de luptă. Trebuie luptat pentru maximizarea potențialului tuturor pionierilor și a utilizării talentului acestora pentru succesul campaniilor. Aceasta presupune că liderii își cunosc subordonații, îi înțeleg și pun grija față de aceștia ca prioritate în tot ceea ce fac. De asemenea, ei trebuie să tolereze riscuri asumate și să accepte greșelile fără rea-voință ca o fracție naturală a devenirii lor. 83

86 Micro-managementul 20 și super-siguranța 21 nu au loc în spațiul de luptă modern și nu ar trebui să fie nici pe timp de pace o caracteristică a pionierilor. Aceasta nu înseamnă că geniștii trebuie încurajați să fie nepăsători sau să riște în continuu, înseamnă acceptarea eventualelor erori ca produs natural al inițiativelor, determinării și asumării conștiente a riscurilor calculate. Acesta este Crezul Pionierului care se sintetizează în: Tot Înainte!. GENERALUL CONSTANTIN N. HÂRJEU VALOARE ŞI SIMBOL SPIRITUAL AL ARMEI GENIU Colonel (rtr.) Marian GARGAZ Preşedintele Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere din Arma Geniu General Constantin N. Hârjeu De-a lungul celor 160 de ani de existență și activitate în slujba patriei, Arma Geniu și-a înscris în glorioasa-i Carte de Onoare multiple valori și evenimente de conștiință națională. Printre valorile de notorietate națională, se numără și Constantin N. Hârjeu, eminent ofițer-inginer de geniu, profesor de știință și tehnică militară, istoric, cercetator, critic și analist militar de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Generalul Constantin N. Hârjeu, născut la 10 decembrie 1856 în orașul Galați, jud. Covurlui, a absolvit cu rezultate remarcabile Școala Militară de Ofițeri din București (șef de promoție), iar la 01 iulie 1876 a fost înaintat sublocotenent în Arma Geniu și repartizat la Batalionul Geniu București. A participat la Războiul de Independență în cadrul Companiei 3 Săpători/Divizia III Infanterie, îndeplinind multiple misiuni complexe și cu grad ridicat de dificultate în zonele Nicopole, Plevna, Grivița și Vidin ( ). Ulterior, potrivit datelor rezultate din Foaia de Serviciu/ Dosarul Personal, evoluția sa în cariera militară este consemnată astfel: cursant la Școala Politehnică/Paris ( , a obținut titlul de inginer) și Școala de Aplicație de Artilerie și Geniu/Fontainebleu - Franța ( ); profesor la Școala Militară de Artilerie și Geniu București, autor al primelor cursuri de geometrie descriptivă, telegrafie militară, căi ferate, fortificații de campanie, războiul de mine subterane etc. ( ); comandant al primului Batalion de Căi Ferate/Armata României și profesor la Școala Națională de Poduri și Șosele/București ( ); șef al Serviciului Tehnic/Ministerul de Război și profesor la Școala Superioară de Război/București ( ); șef al Serviciului Geniu la Corpul 2 Armată București ( ); ajutor al comandantului Regimentului 1 Geniu București ( ); 20 Micro-management stil de conducere caracterizat de supravegherea excesivă a subordonaţilor 21 Super-siguranţa luarea tuturor măsurilor care se crede că ar împiedica apariția riscurilor. Acest stil este opusul celui care își asumă riscuri pentru îndeplinirea obiectivelor (fără a fi un parior, însă). 84

87 director al Direcției Geniu/Administrația Centrală a Patrimoniului de Război ( ; ); șef al Serviciului Geniu la Corpul 3 Armată Galați și al Regiunii Întărită Focșani - Nămoloasa - Galați ( ); comandant al Regimentului 1 Geniu București ( ); comandant al Brigăzii 1 Infanterie București ( ), al Diviziei 2 Infanterie Slatina ( ), al Diviziei 6 Infanterie Focșani ( ) și al Corpului 1 Armată Craiova (1912). Cariera militară i-a fost încununată odată cu avansarea sa la gradul de general de divizie și încredințarea, la data de 14 octombrie 1912, a conducerii Ministerului de Război, în guvernul condus de Titu Maiorescu, funcție cu implicări directe asupra măsurilor politico-militare ce au vizat pregătirea și desfășurarea acțiunilor la care Armata Română a fost angajată în timpul celui de-al doilea război balcanic pe teritoriul Bulgariei, finalizate prin aducerea Cadrilaterului în granițele țării. A demisionat din această înaltă demnitate, la 3 ianuarie 1914; avându-se în vedere înaltele sale competențe de specialitate, i s-a încredințat în continuare prerogativele funcției guvernator al Cetății București și Inspector al Fortificațiilor Țării, însă la 1 iunie 1916, în contextul în care și-a exprimat cu vehemență dezacordul față de unele măsuri luate de Guvernul Român cu privire la pregătirea de război a armatei, și mai ales, față de decizia cu privire la desființarea fortificațiilor din jurul Bucureștiului, și-a dat demisia din armată. La 6 martie 1918 a preluat pentru a doua oară portofoliul Ministerului de Război, în guvernul condus de Alexandru Marghiloman, fiind prezent alături de acesta, în zilele de 26 și 27 martie 1918, la Chișinău, cu prilejul ședinței solemne a Sfatului Țării Basarabiei, susținând cu ardoare Unirea cu România. În mandatul său, au fost puse în aplicare măsurile de reorganizare și dispunere teritorială a structurilor operative ale Armatei Române ca urmare a unirii Basarabiei cu România, însă la 23 Octombrie, din motive de onoare și demnitate militară și-a dat din nou demisia din funcția de ministru, consacrându-se definitiv activității de cercetare științifică de specialitate și istoriografie militară. Opera generalului Constantin N. Hârjeu cuprinde un număr însemnat de prelegeri și studii/lucrări de teorie, pedagogie, psihologie, geografie, istorie și doctrină militară (peste 4000 de pagini). Activitatea teoretică și publicistică desfășurată de generalul Constantin N. Hârjeu a fost apreciată și elogiată în cercurile științifice din țară și străinătate. Unele dintre lucrările sale de specialitate au fost traduse și valorificate în forurile militare din Franța, Germania și Belgia. El este autorul lucrării monografice,,l Arme Roumaine (1900), al primei,,istorii a Armei Geniului din Armata României (1902, lucrare distinsă de către Academia Română cu premiul,,herescu Năsturel ) și al unui Jurnal Zilnic, cu peste 9000 de pagini scrise mărunt, în care au fost consemnate evenimente deosebite extrase din ziare și reviste, întâmplări și diferite observații personale. În semn de apreciere a valoroasei sale opere științifice, la 27 Mai 1909 i s-a atribuit titlul de Membru Corespondent al Academiei Române. Reprezentând una dintre personalitățile militare de seamă provenite din Geniu, începând cu anul 2000, generalul Constantin N. Hârjeu a devenit patronul spiritual al Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere din Arma Geniu. În memoria acestuia, în anul celebrării Centenarului Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, Asociația Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere din Arma Geniu, a 85

88 reușit să-i ridice o lucrare statuară de for public, în Sectorul 3 București, la intersecția bulevardului Unirii cu strada Ion Pillat. Fiind o lucrare de utilitate publică, proiectul de arhitectură a fost realizat,,pro bono de către cpt.rz.arh. Bogdan Costin Ionescu, cu sprijinul d-nei ing. Viorica Ionescu și a d-lui lt.ing.rz. Horia Dugan, membri simpatizanți ai asociației. Bustul propriu-zis, având o înălțime de 1,20 metri, a fost sculptat în similipiatră și finisat în imitație de bronz, de către artistul plastic cu renume la nivel național și internațional, domnul Valentin Tănase - membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. Bustul a fost dispus pe un soclu din beton armat, cu înălțimea de trei metri, placat cu granit, având gravată, pe fațada acestuia, efigia Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere din Arma Geniu. În forma finală, monumentul a fost ridicat în perioada martie - mai 2018, cu sprijinul firmei de construcții Bonec Consult Edil SRL, condusă de col.rtr. Nicolae Botezatu - ofițer de geniu/ promoția 1979, utilizându-se în cea mai mare parte resurse financiare realizate prin contribuția benevolă a membrilor Asociației și cu sprijinul material necondiționat a câtorva geniști din rezervă și oameni de bine. Ceremonialul militar și religios pentru dezvelirea și sfințirea monumentului s-a desfășurat în ziua de 30 Mai 2018, fiind oficiat de către reprezentantul Statului Major al Apărării - dl. gl.bg. Constantin Negrea, șeful Direcției Logistice. Au fost prezenți: artizanii lucrării; oficiali din partea administrației publice locale; reprezentanți ai unor structuri centrale și de geniu din Statul Major al Apărării, Statul Major al Forțelor Terestre și Statul Major al Forțelor Aeriene; comandanții actualelor unități de geniu din Armata României; președinți și membri ai unor structuri asociative ale militarilor din rezervă și retragere, de tradiții militare și de voluntariat; cadre didactice și elevi din Școala Generală nr. 70,,Cezar Boliac /Sectorul 3 București; membrii cotizanți și simpatizanți ai A.C.M.R.R./Arma Geniu, precum și un număr însemnat de cadre militare în rezervă și retragere din București și județele Bacău, Brăila, Buzău, Giurgiu, Ilfov, Neamț, Vâlcea, Teleorman. Incontestabil, ziua de 30 Mai 2018 se va regăsi consemnată în Cartea de Onoare a Armei Geniu ca un eveniment de referință istorică, a cărei măreție a fost amplificată de faptul că, după aproape 90 de ani de la ridicarea în capitala României a primului simbol al Eroilor Geniști - Monumentul Leul, s-a izbutit ca patrimoniul culturalturistic al municipiului București să fie înnobilat pe axa sa centrală, cu o nouă lucrare de artă vizuală, reprezentând bustul generalului de geniu Constantin N. Hârjeu. 86

89 GENIŞTI ŞI PONTONIERI ÎN TRECEREA DUNĂRII, LA 20 AUGUST 1877 Profesor dr. Florin EPURE Director executiv al Direcţiei Judeţene pentru Cultură Vâlcea Trecerea Dunării, în vara anului 1877, și izbânda în luptele de pe frontul din Bulgaria, rămân în istoria noastră ca un simbol al luptei pentru neatârnare a poporului român, un act de curaj fără de care nu ar fi fost posibilă evoluţia ulterioară a României și nici realizarea unității naționale la În vara anului 1877, batalionul de geniu al Armatei Române, împreună cu pontonierii, a construit podul de vase peste Dunăre pentru trecerea în cele mai bune condiții a militarilor și armamentului pe câmpul de luptă din Bulgaria; a executat lucrări de fortificaţii, asigurând şi comunicaţiile trupelor româno-ruse din zona redutei Plevna și a luat parte la toate luptele care s-au dat la sud de marele fluviu. Ministrul de externe Mihail Kogălniceanu declarase România o națiune de sine stătătoare, la 9 mai 1877, în plenul Adunării Deputaților 22. În aceeași zi, ambele camere ale Parlamentului au adoptat o moțiune prin care se lua act de ruperea legăturilor României cu Poarta și se anunța independența absolută a României, solicitând să se precizeze dacă pentru starea de război s-au luat toate măsurile necesare 23. A doua zi, la 10 mai 1877, proclamația și totodată legea adoptată de legislativul român au fost contrasemnate de Alteța Sa Principele Carol. Ca urmare a noilor realități, guvernul român a decis ca suma reprezentând tributul datorat Turciei (în valoare de lei), să fie direcționați spre bugetul armatei țării. Proclamarea independenței României a fost susținută de opinia publică internațională, dar cu toate acestea unele țări europene, precum Franța, au întâmpinat acțiunea românilor cu răceală, iar altele, precum Regatul Unit, cu adversitate. În aceste împrejurări, armatele otomane vor dezlănţui atacuri continue, furibunde, insistente asupra localităţilor româneşti de pe malul stâng al Dunării (la Zimnicea, Calafat, Turnu-Măgurele şi altele), bombardându-le. Armata otomană din Balcani dispunea de militari și 210 tunuri. Cu toată această inferioritate numerică față de tabăra rusă, turcii aveau avantajul fortificațiilor. După eșecul înregistrat în cucerirea fortificațiilor de la Plevna, arhiducele Nicolae, comandantul armatei țariste, solicită ajutor urgent din partea românilor. Din cauză că turcii atacau permanent teritoriul ţării în jurul Calafatului, la 20 august 1877, grosul trupelor române a trecut Dunărea pe acest pod de la Siliştioara. Pentru trecerea Dunării şi declanşarea ofensivei româneşti în zona Vidinului, Guvernul a luat măsuri, din 22 Kogălniceanu Mihail, Texte social-politice alese, Bucureşti, Edit. Politică, 1977, p ; 23 Monitorul Oficial al României, nr. 118, din 27 mai (8 iunie) Şedinţa Adunării Deputaţilor de la 9 mai 1877, p

90 vreme, pentru transformarea Olteniei într-o adevărată bază de operaţiuni. Cei mai mulţi dintre ostaşii vâlceni erau încadraţi în Divizia a 3-a, sub comanda colonelului Gheorghe Angelescu, Regimentul 2 Dorobanţi în Divizia 1 la Desa, escadronul de Vâlcea din Regimentul 2 Călăraşi, la Ciuperceni şi un batalion din Regimentul 2 Dorobanţi, precum şi în alte formaţiuni de luptă ce se desfăşurau în zona Dunării, apoi în Bulgaria. O comisie din Ministerul de Război a fost însărcinată să construiască un pod peste Dunăre, într-un timp cât mai scurt. Din comisia formată de Marele Cartier General pentru construirea podului românesc de vase la Siliştioara-Măgura au făcut parte maiorul Nicolae Demetrescu-Maican şi locotenentul inginer Izvoranu Ion din Corpul Flotilei 24. Ordinul prin care maiorul Maican era numit membru în comisia însărcinată cu conducerea lucrărilor construcţiei podului românesc de vase peste Dunăre cuprindea următoarele: Bucureşti, 6 iulie Domnule comandant, vi se face cunoscut că maiorul N. Demetrescu-Maican, comandantul bateriilor de asediu, este numit, conform cererii Cartierului General, membru în comisiunea însărcinată cu conducerea lucrărilor construcţiei podului peste Dunăre. Numitul ofiţer va fi însărcinat în special cu formarea barajelor de torpile. Veţi binevoi a da ordine maiorului N. Demetrescu-Maican a se pune la dispoziţia preşedintelui comisiei colonel Eracle Arion, când va îl trebuinţă şi numai după cererea preşedintelui comisiei. Această însărcinare eventuală nu va scuti pe numitul ofiţer a-şi continua serviciul la bateriile de coastă, p. Ministru Fălcoianu 25. Ofiţerii de marină P. Ponici şi D. Ionescu au participat la conducerea lucrărilor de construcţie a pontoanelor şi bărcilor şi la transportarea acestora la Corabia. Din scrisoarea trimisă la 21 august 1877 de căpitanul Josef Manega către Ministerul de Război Cesaro-Crăiesc de la Viena, vedem că operațiunile de construire a podului peste Dunăre nu au fost deloc ușoare pentru că trebuia mai întâi să fie procurat materialul pentru baza plutitoare: Românii dispun numai de bărci, de câteva vagoane de lemn tăiat brut pentru construcție de poduri, până la 30 de șlepuri şi luntre (mai mult de pescar); șlepuri, bărci și ceva material lemnos au fost rechiziționate în Oltenia. Armata găsește totuși, în aval de gura Oltului, bărci, plute de diferite mărimi și câteva nave construite la Râmnic, material care a fost folosit pentru încercările de trecere care au avut loc la sfârșitul lui iunie și care de atunci se folosește ancorat între Șiștovo și Turnu Măgurele 26. Cantitatea necesară de lemn a fost adusă, în mare parte, din localitățile vâlcene Câineni, Robești și Brezoi. Antreprenorul ceh Carol Novak încheiase, încă de la 23 mai 24 Petrescu Nicolae, Fapte de vitejie ale marinarilor români în războiul pentru cucerirea independenţei României, în Revista Muzeul Național, nr. IV, București, 1978, p. 220; 25 Arhivele Statului București, fond M.St.M., dos. nr. 605, f. 297; 26 Independența României, Documente, Vol. II: Corespondența diplomatică străină (1877 mai 1878 decembrie), Coord. Ionel Gal, București, Edit. Academiei RSR, 1977, p ; 88

91 1877, un deviz pentru 385 m 3 de lemn fasonat, necesar construirii podului peste Dunăre. Tot de la cehul Novak au fost rechiziționate de scânduri și 300 scânduri groase care au fost transportate cu plutele la Caracal, începând cu 3 iulie 27. Construcţia podului românesc de vase peste Dunăre la Siliştioara-Măgura a început în ziua de 14 august 1877, sub comanda directă a colonelului Eracle Arion, care, împreună cu locotenentul colonel Anton Berindei aleseseră și locul amplasării sale strategice. Vaporul Jiul, dar mai ales ambarcațiunile mici, cu echipajele lor, au format un grup comandat de locotenentul de marină Ilie Irimescu. Armata de operaţii a trecut Dunărea, folosind mijloace de trecere - bărci, plute, pontoane, portiţe, remorcate de şalupele Săgeata, Bucur şi Rândunica, manevrate de compania de pontonieri condusă de căpitanul Ion Vasiliu-Năsturel. Principele Carol a supravegheat personal lucrările de construcție a podului de la Siliștioara, încă din prima zi. Militarii batalionului de geniu au muncit fără întrerupere, ziua şi noaptea, pentru remorcarea pontoanelor de pe malul stâng al Dunării până la locul ce îl ocupau în construcţia podului. După ce le-au aşezat peste fluviu, au transportat şi fixat ancorele pentru pontoane. Cooperarea exemplară dintre genişti, marinari şi pontonieri a înscris în această acţiune pagini captivante de muncă şi dăruire. Geniştii construiau cu ardoare rampele pentru accesul trupelor de pod, pontonierii se întreceau în montarea căluşilor, grinzilor şi podinei, iar marinarii, luptîndu-se cu puternicul curent al Dunării, remorcau şi ancorau pontoanele. Lipsurile inerente într-o situație precipitată de război și condiţiile deosebite, au putut fi depăşite numai datorită spiritului de sacrificiu, dorinţei nestrămutate a ostaşilor genişti, pontonieri şi marinari chemaţi să îndeplinească această grea și nobilă misiune. În ziua de 19 august podul peste Dunăre era finalizat. Numărul total al pontoanelor era de 120, spațiul acoperit de ele cuprindea 800 de metri, iar întinderea totală de poduri, podețe, drumuri în construcție se întindea pe o distanță de 3 km 28. Cotidianul Românul, din 27 august 1877, titra: Construcţia şi aşezarea podului de la Corabia face onoare ofiţerilor noştri; oricine este în drept a fi mândru că pentru întâia oară când sunt chemaţi a pune în aplicare ştiinţa lor junii noştri ofiţeri au ştiut să se achite cu succes. Peste lăţimea celor 1000 de metri, cât avea Dunărea aici, s-a întins un pod care, cu rampele de acces, a totalizat metri, însumând 784 metri pe pontoane, 212 metri pe 27 Tamaș Veronica, Aportul județului Vâlcea la constituirea, de către armata română, a podului peste Dunăre în timpul operațiunilor militare din , în Buridava - studii şi materiale, III, Râmnicu Vâlcea, 1979, p. 126; 28 Văcărescu C. Theodor, Luptele românilor în resbelul din , Vol II: Luptele în Bulgaria, Bucureşti, Edit. Tipografiei Curții Regale, F. Göbl Fii, 1887, p. 231; 89

92 căluşi şi 40 metri pe rampele de acces. Au fost folosite 98 de pontoane şi 53 de căluşi. Între pontoanele din ax era o distanţă de 6 metri, iar între căluşi 4 metri. Podul a fost apărat de două baterii, formate fiecare din câte 6 tunuri de 80 mm 29. La 19 august, Marele Cartier General român ordonase Diviziei de rezervă comandate de colonelul Mihail Cerchez să fie gata de marş în după-amiaza zilei următoare. În dimineața zilei de 20 august, înainte de a pleca din satul Grădinile, Principele Carol îi scrie soției sale, Principesa Elisabeta: Peste puține ore ne va despărți Dunărea. Rămâi sănătoasă! Să dea Dumnezeu să ne revedem voioși în curând. De acum înainte știrile vor deveni mai rare, căci dincolo serviciul telegrafo-poștal lasă de dorit. Fii însă liniștită chiar dacă vei rămâne câteva zile fără știri. Comandamentul în fața Plevnei nu este tocmai un lucru foarte ușor, ne va costa lupte sângeroase până vom învinge pe turci; o chestiune mai mult este dacă peste tot vom ieși cu glorie din aceste lupte[...] Astăzi trec trupele noastre peste podul ce l-am construit nou peste Dunăre; Eu le voi trece mai întâi în revistă și apoi voi pleca la Turnu-Măgurele, pentru a merge prin Nicopol la cartierul meu general la Poradim 30. La ora prânzului, așa cum fusese programat, într-un cadru solemn, dominat de un mare entuziasm, în prezenţa miniştrilor şi a preşedinţilor corpurilor legiuitoare, sub privirile unei mulţimi de spectatori, a rudelor militarilor, viu mişcaţi, care alergaseră din toate părţile spre a saluta încă o dată pe cei ce porneau a-şi face datoria către patrie, trupele române ce urmau să mai treacă peste podul de la Corabia spre câmpul de luptă din Bulgaria (Divizia de rezervă, comandată de colonelul Mihail Cerchez şi unele subunităţi ale Diviziilor 3 şi 4 care se găseau deja angajate pe front) sunt trecute în revistă de către comandantul suprem al oştirii, domnitorul Carol. La ora 12.45, trupele române încep marşul spre pod 31. Preasfințitul Athanasie Stoenescu, Episcopul Râmnicului, în prezența domnitorului Carol, a comandantului Armatei de operaţii generalul Alexandru Cernat, a prim-ministrului Ion C. Brătianu și președintelui Camerei, C. A. Rosetti, a sfinţit podul de la Corabia, a botezat steagurile, a spovedit şi a cuminecat pe toţi soldaţii, înainte de înălțătorul moment al trecerii marelui fluviu. Alături de Episcopul Râmnicului s-au aflat mai mulți prelați Marin Istrate de la Corabia Veche, Ioan, fiul preotului Stan de la Dașova și Dobre Șapcă, fiul lui Popa Șapcă de la Celei 32. Episcopul Râmnicului a mers înaintea armatei și a domnitorului, stropind podul cu apă sfințită până la malul drept al Dunării, până la Măgura. Desfășurarea evenimentului este descrisă și în însemnările principelui Carol: Episcopul Râmnicului oficiază serviciul divin pe câmpul liber, blagoslovind trupele care sunt chemate să plece la luptă pentru Gloria patriei 33. Principele Carol a străbătut călare rândurile Armatei Române, iar apoi le-a adresat militarilor următoarele cuvinte mobilizatoare: 29 Petrescu N., op. cit., loc. cit; 30 Memoriile regelui Carol I al României: de un martor ocular, vol. III, , București, Edit. Machiavelli, 1995, p. 218; 31 Olteanu Constantin, Ceauşescu Ilie, Mocanu Vasile, Tucă Florian, Stoean Gheorghe, Cronica participării armatei române la Războiul pentru Independenţă , Bucureşti, Edit. Militară, 1977, p. 204; 32 Vornicescu Nestor, Arhiepiscop și Mitropolit, Desăvârșirea unității noastre naționale - fundament al unității bisericii străbune, Craiova, Intreprinderea Poligrafică «Arta Grafică», 1988, p. 285; 33 Memoriile regelui Carol I al României, p. 219; 90

93 Oşteni, a trecut anul de când lupta de peste Dunăre între turci şi creştini pune în primejdie hotarele noastre. Pentru a le apăra, ţara a făcut apel la voi. La glasul ei v-aţi părăsit căminele cu avântul oamenilor care au conştiinţă că de devotamentul lor atârnă fiinţa statului român. Pe cât timp oştirile operau în depărtare şi noi nu eram ameninţaţi decât de năvălirile unor cete de jefuitori, ne puteam ţine numai în apărarea ţărmurilor. Acum însă rezbelul s-apropie de hotarele noastre şi, dacă turcii ar fi învingători, este invederat că ar năvăli cu toţii asupra ţării, aducând cu dânşii măcelul, prădarea şi pustiirea. În această poziţiune, ca să scăpăm ţara de sălbăticiile năvălitorilor, este de datoria noastră a merge să-i combatem pe chiar ţărmul lor. Oşteni români, voi ştiţi cât de mult a suferit patria noastră pe timp de peste 200 ani, în care vi se răpiseră mijloacele de a mai apăra bărbăteşte, pe câmpul de bătaie, drepturile ei. Astăzi aveţi ocaziunea de a arăta din nou vitejia voastră şi Europa întreagă stă cu ochii ţintiţi spre voi. Înainte dar cu inima românească şi lumea să ne judece după faptele noastre. Reîncepem astăzi luptele glorioase ale străbunilor, alăturea de numeroasele şi bravele armate ale unei din cele dintâi puteri din lume. Armata română, deşi mică se va distinge, sunt sigur, prin bravura şi disciplina ei. Ea va reda astfel României rangul ce a avut altădată şi care i se cuvine între naţiunile europene. Aceasta este şi credinţa augustului împărat al tuturor ruşilor, de aceea nu numai românii se luptă alături cu ruşii pe acelaşi câmp şi pentru acelaşi scop, dar încă comanda superioară a ambelor armate despre Plevna îmi este încredinţată mie. Aceasta este onoarea care se răsfrânge asupra ţării, asupra voastră. Faceţi, dar, să fâlfâie din nou cu glorie drapelul românesc pe câmpurile de bătaie, unde strămoşii voştri au fost secole întregi apărătorii legii şi ai libertăţii. Înainte dar, ostași români, înainte cu bărbăţie şi în curând vă veţi întoarce în familiile voastre, în țara voastră, liberă prin voi înșivă, acoperiți de aplauzele întregii națiuni 34. Pe platoul din faţa podului, generalul Alexandru Cernat a dat citire Înaltului ordin de zi, încurajându-i pe ostași: Fac apel la devotamentul şi curajul vostru, cu toţii să ne îndeplinim măreaţa datorie ce ne impune iubirea de ţară şi drapelul 35. După citirea ordinului, în sunetul muzicilor şi al cântecelor însufleţite de simţiri eroice şi patriotice[ ], în frunte cu steagurile mândru desfăşurate în vânt, batalioanele, escadroanele, bateriile române porniră în lungi şiruri pe podul întins peste luciul larg şi măreţ al Dunării, în ale cărei unde razele soarelui răsfrângeau mii de scântei de pe oţelul săbiilor, al baionetelor şi al tunurilor. Impozant şi solemn moment! Un freamăt, o emoţiune nespusă cuprinsese pe toţi. Părea că deodată înaintea tuturor a dobândit fiinţă simbolică imagină [sic] a ţării; că România însăşi s-a întrupat aici tânără, frumoasă, 34 Văcărescu C. Th., op. cit., p ; 35 Cernat Alexandru, Memorii. Campania , ediție îngrijită de general-maior dr. Constantin Olteanu, București, Edit. Militară, 1976, p

94 înviată la glorie şi la neatârnare şi întrarmată şi în platoşă, dânsa pasă acum înainte cu fiii ei peste hotar spre a-şi apăra dreptul, a restatornici credinţa şi onoarea numelui său 36. Mulțimea i-a aclamat de mai multe ori pe vitejii ce se duceau să se lupte cu turcul, gata să-și dea viața pentru libertatea și independența țării. După serviciul divin și discursul domnitorului, trupele româneşti au trecut Dunărea pe podul întins peste luciul larg şi semeţ al bătrânului Danubius, într-un moment solemn şi emoţionant, cu steagurile mândru desfăşurate în vânt. Despre atmosfera înălțătoare, plină de patriotism, au scris gazetele vremii, pe drept cuvânt că este, fără îndoială, cel mai mare fapt de arme ce istoria Românei înregistrează de aproape două veacuri încoace! Dea Cerul, ca el să fie încoronat cu succesele faptelor de arme ale lui Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare și ale altor eroi cu care se mândrește neamul românesc 37. Ceremonia oficială a trecerii Dunării a fost imortalizată în memorabile creații artistice ale cunoscuților fotografi și pictori Carol Pop de Szathmári, Franz Duschek, Auguste André Lançon, Nicolae Grigorescu și Sava Henția. Albumul de fotografii realizat de Carol Pop de Szathmári: Suvenir din Resbelul , a avut o mai largă difuzare decât cele anterioare. Fotografiile sale au surprins trupele în marş, escadroane de cavalerie traversând Dunărea pe pontoane, baterii de artilerie pe malurile fluviului, unele deservite de marinari, cartierul general al principelui Carol, comandantul suprem al trupelor române şi statul său major 38. Folclorul popular a păstrat frumoasele versuri care amintesc de înălțătorul avânt al ostașilor români care au trecut fluviul: Frunză verde şi-o lalea Trec voinicii Dunărea, Câte patru alăturea, Voinici 'nalţi şi subţirei, Nu trece plumbul prin ei. Şi calcă din piatră-n piatră Parcă sunt făcuţi de-un tată, Şi calcă din urmă-n urmă, Parcă sunt făcuţi de-o mumă 39. Pe podul de la Corabia au trecut de ostași (42 de batalioane, 32 de escadroane și 18 baterii) 40. Armata Română, la ordinul principelui Carol I, concentra acum, la sud de Dunăre, un efectiv de circa de ostaşi şi 180 de tunuri. Ostașii români au contribuit decisiv la cucerirea cetății Plevna, punct strategic important în apărarea turcă. 36 Văcărescu C. Th., op. cit., p. 26; 37 Globul, București, An I, nr. 3, 20 august 1877, p. 43; 38 Ionescu Silvan-Adrian, Penel si sabie. Artisti documentariști și corespondenți de front în războiul de independență , București, Edit. Biblioteca Bucureștilor, 2002, p ; 39 Olteanu Constantin, Ceaușescu Ilie, Mocanu Vasile, Bejancu Gheorghe, Asalt la redute, București, Edit. Militară, 1977, p. 12; 40 Văcărescu C. Th., op. cit., p. 251; 92

95 După trecerea trupelor româneşti în Bulgaria, podul de la Siliştioara-Măgura a fost demontat şi transportat la Turnu-Măgurele, contribuţia marinarilor la această acţiune fiind, de asemenea, deosebit de importantă. Unităţile militare din Vâlcea, alături de celelalte arme, au trecut Dunărea - unele în august, altele în septembrie şi octombrie După trecerea Dunării, Regimentul 2 Dorobanţi şi celelalte unităţi s-au încadrat în diviziile de luptă ale Olteniei şi au participat la marile bătălii de la Plevna, Griviţa, Rahova, Smârdan, Opanez etc. 41 Participarea dorobanţilor pe front a fost reflectată pe larg în unele ordine de zi, în numeroase articole şi comunicate consacrate descrierii unor bătălii pentru ocuparea redutelor, precum şi în acele succinte portrete realizate unora dintre eroi şi veterani. La 8 octombrie 1878, în cadrul unei ample ceremonii desfăşurate pe câmpul de la Băneasa, Drapelul Regimentului 3 Artilerie, ca de altfel drapelele altor regimente participante la Războiul pentru Neatârnare a fost decorat cu Crucea Trecerea Dunării şi apoi a participat la intrarea triumfală în Capitală. Cu acest prilej, Domnitorul Carol s-a adresat armatei victorioase, prin Înaltul Ordin de Zi, precizând: Am ales această zi memorabilă, spre a pune la drapelele armatei aducerea aminte nepieritoare a trecerii Dunărei şi a decora drapelele regimentelor [Reg. 4 şi 6 Infanterie de linie, şi Reg. 9 Dorobanţi] care, la Smârdan, au lăsat o urmă mai mult despre vitejia română. Această amintire va îndemna pe urmaşii voştri a fi demni de voi, precum voi aţi fi fost demni de străbunii voştri, şi drapelul vostru va fi de-a pururea respectat ca şi numele de Român. [...] nu încetaţi a vedea în steagul vostru talismanul carevă îndeamnă a păstra, cu cea mai mare sfinţenie, simţământul de datorie şi disciplină. [...] Cu mândrie Mă pun acum în capul vostru, spre a intra în Capitala ţării, unde poporul recunoscător vă aşteaptă cu nerăbdare să vă arate dragostea şi iubirea sa 42. În amintirea înălțătorului avânt al trecerii Dunării din ziua de 20 august 1877, în localitatea Corabia se va ridica, mai târziu, o cruce mare reprezentând Monumentul Independenței, iar strada de pe malul fluviului s-a numit Trecerea Dunării 43. Datorită bărbăției și devotamentului depus de batalionul de pontonieri și detașamentele de geniu, toate piedicile legate de transportul materialelor și construirea efectivă a podului peste Dunăre au fost învinse, iar Armata Română s-a întors biruitoare de pe frontul din Bulgaria, consfințind independența statului român care avea să devină Regat la anul 1881, sub sceptrul Regelui Carol I al României. 41 Dumitraşcu Gheorghe, Epopeea Independenţei României în conştiinţa vâlcenilor, Râmnicu Vâlcea, Edit. Almarom, 2003, p. 91; 42 Stroea Adrian, Ghinoiu Marin, File din istoria artileriei: fapte, întâmplări şi oameni, Bucureşti, Edit. Centrului Tehnic- Editorial al Armatei, 2015; 43 Buzatu Dumitru, Din trecutul orașului Corabia, în Mitropolia Olteniei, An XIII, 1961, nr. 7-8, p

96 IN MEMORIAM: GENERAL DE BRIGADĂ CONSTANTIN SAVU Colonel (rtr.) Marian GARGAZ Preşedintele Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere din Arma Geniu General Constantin N. Hârjeu În Cartea de Onoare a Armei Geniu, la loc de cinste se află și gl.bg.rtr. Constantin Savu - părintele pontonieriei române moderne, patronul spiritual al Batalionului 72 Pontonieri Brăila. Constantin Savu s-a născut la data de 8 martie 1920 în satul Rădești, comuna Oporelu din județul Olt, într-o familie de ţărani, oameni gospodari, în care munca cinstită, obiceiurile străbune şi respectul față de semeni au reprezentat coordonate fundamentale ale vieții și convieţuirii sociale. A absolvit Școala Militară de Ofițeri de Geniu de la Cotroceni, promoția 10 Mai 1942, fiind repartizat comandant de pluton la Batalionul 2 Poduri Râuri Alba Iulia. În scurt timp, avea să plece pe front şi să participe peste 390 zile la ambele campanii ale celui de-al Doilea Război Mondial, în calitate de comandant de pluton în cadrul companiilor mobilizate de către Batalioanele de Poduri Râuri din Alba Iulia şi Bacău. După război, pentru perioade relativ scurte timp, a îndeplinit diferite funcții în statele majore ale Batalionului 6 Lucru, Batalionului 6 Administrație și Cercului Militar Teritorial din garnizoana Cluj. Cariera militară postbelică și-a continuat-o, pentru o vreme la comanda subunităților de nivel companie și batalion pontonieri, dar și ca șef de stat major în noul Regiment de Pontonieri din Alba Iulia, iar din anul 1952 în structurile de studii și experimentare tehnică de geniu din Comandamentul Trupelor de Geniu, având ca preocupare perfecționarea mijloacelor de treceri fluviale. A fost un împătimit pontonier, un ofițer rasat, cu o inteligență și gândire demnă de invidiat, iar eforturile sale au fost consacrate cu prioritate unei idei pentru care a militat cu ardoare mai toată cariera militară realizarea unor mijloace pontonieristice moderne, capabile să asigure trecerea peste cursurile de apă, în timp scurt și în siguranță, a tuturor categoriilor de tehnică militară din dotarea marilor unități, unităților și formațiunilor din compunerea armatei. Fiind unul dintre cei mai buni cunoscători ai tainelor trecerilor peste cursurile de apă, după mai mulți ani de studii și experimentări, Constantin Savu a reușit să tansforme în realitate multiple idei originale, idei concretizate în proiectarea, omologarea și intrarea eșalonată în dotarea trupelor a unor generații de poduri plutitoare, de tip modular binecunoscutele parcuri de pod românesc din pontoane P.R. 57, P.R. 60, P.R. 71 și P.R. 71M. 94

97 Pontoane de producţie românească dispuse pe autospeciale de transport Dotarea eșalonată a trupelor cu noile tipuri de pod din pontoane, concomitent cu îmbunătățirea continuă a performanțelor constructive și de lucru ale acestora a revoluționat realmente problematica trecerilor peste cursurile de apă și a uşurat semnificativ munca istovitoare a echipajelor de pontonieri, întrucât caracteristica lor principală a reprezentat-o încorporarea grinzilor de rezistenţă şi a elementelor de podină în structura pontoanelor şi a suporţilor de mal, adevărate porţiuni complete de pod care puteau fi cuplate între ele cu rapiditate și ușurință, printr-un sistem special cu buloane. În anul 1974, având gradul de colonel, a solicitat trecerea în rezervă, cu gustul amar al nerecunoașterii corecte a valoroaselor sale invenții pentru realizarea cărora și-a dedicat 20 ani de activitate și regretul de a nu fi finalizat alte proiecte aflate în lucru, și anume: podul submersibil, pontonul pliabil cu înălţime mică, pontonul ambarcaderdebarcader rabatabil (secţionat pe diagonală) şi pontonul ambarcader-debarcader cu rampe mobile; o parte dintre acestea au fost realizate în miniatură, la scară redusă sau normală şi experimentate, fără a fi omologate şi fabricate. Din acel moment, realmente a ieșit cu multă demnitate de pe scena existențială a unităților de geniu, iar generațiile ce au urmat acestui moment nu au mai avut șansa de a-l cunoaște. Ca pensionar, a fost deosebit de activ până în ultimul an de viață. Aproape zilnic își utiliza eficient timpul, antrenându-și abilitățile intelectuale de excepţie, compunând diferite exerciții și probleme de matematici superioare, scriind eseuri pe diferite teme și chiar frânturi de poezie, iar la vârsta de peste 90 ani ne-a oferit, cu dedicație, multora dintre noi remarcabila lucrarea în 3 volume, intitulată Gândiri de vorbă cu mine însumi, lucrare în care, cu mult rafinament, a sintetizat concepția domniei sale despre lume și viață. Personal l-am văzut pentru prima oară în vara anului 1975, pe plaja brațului Ara din zona Giurgiu, cu prilejul unui exercițiu experimental cu podul P.R.-71, iar după aproximativ 25 ani am fost onorat să-l revăd la sediul Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere din Arma Geniu General Constantin N. Hârjeu. 95

98 Momentul a fost deopotrivă impresionant și emoționant. L-am surprins relatându-i unele detalii despre activitatea de pe brațul Ara la care asistasem ca proaspăt locotenent, iar domnia sa era coordonator principal. În glumă mi-a spus: Deci noi avem cam aceeaşi vârstă, dumneavoastră ca ofițer activ, iar eu ca rezervist pensionar. Ulterior, avea să fie mentorul și coordonatorul meu științific în tot ceea ce am întreprins pentru elaborarea unor lucrări cu privire la istoria și tradițiile Armei Geniu. Întâlnirea de la sediul Asociației avea să reprezinte momentul care l-a revigorat ca fost ofițer de geniu cu renume, întrucât peste puțin timp l-am readus în atenţia cadrelor militare din Statul Major al Forţelor Terestre și tuturor comandanților unităților de geniu, cu prilejul sărbătoririi Zilei Armei Geniu în anul 2004, iar în vara aceluiași an, personalului Şcolii de Ofiţeri de Geniu şi Căi Ferate Panait Donici. De atunci, a fost asimilat ca membru de onoare al marii familii de geniști din garnizoana Brăila, răspunzând mereu prezent la evenimentele festive organizate cu diferite prilejuri de către Brigada 10 Geniu și Batalionul 72 Pontonieri. Se pregătea conștiincios pentru fiecare eveniment și se simțea pe cât de fericit, pe atât de emoționat, asemenea unui părinte care-și revedea copiii și prietenii apropiați. În anul 1996, în urma demersurilor Asociației, i s-a acordat gradul de general de brigadă în retragere. Cu tristețe ne aducem aminte de luna februarie a anului 2014, când la apelul solemn al Batalionul 72 Pontonieri, la apelul numelui Constantin Savu se răspundea cu sfială absent pentru totdeauna. Renumitul pontonier decedase la sfârșitul anului ce abia se încheiase, cu puțin timp înainte de a împlini venerabila vârstă de 95 ani. Incontestabil, numele său a fost așezat la loc de cinste pe panoplia personalităților marcante înscrise în Cartea de Onoare a Armei Geniu, iar începând cu anul 2016, în semn de înaltă apreciere a valoroaselor sale realizări în domeniul mijloacelor de trecere peste cursurile de apă, generalul Constantin Savu a devenit patronul spiritual al Batalionului 72 Geniu (Pontonieri). Spre mândria pontonierilor brăileni, începând cu data de 25 februarie 2019, a redevenit, simbolic, o prezență permanentă în incinta unității întrucât, cu prilejul sărbătoririi Zilei Pontonierilor, la împlinirea a 153 de ani de activitate neîntreruptă în slujba patriei, a fost ridicată și sfințită o lucrare sculpturală reprezentând bustul generalului al cărei nume îl poartă. 96

99 REGIMENTUL 2 VÂLCEA ÎN MEMORIILE CĂPITANULUI DUMITRU PĂSAT Dr. Ionela DINESCU Arhivele Naţionale Serviciul Judeţean Vâlcea Dumitru Păsat s-a născut la 20 mai 1906 în satul Călina, judeţul Vâlcea. Ca orfan de război tatăl său, soldat în Regimentul 42 infanterie Drăgăşani, moare de tifos exantematic în 1918 este primit copil de trupă. La început, este primit în cadrul Regimentului 42 Infanterie Drăgăşani, după care este transferat la Regimentul 2 Infanterie Râmnicu Vâlcea. Va urma cursurile Liceului Alexandru Lahovari, iar între este trimis la Iaşi, unde îşi va continua studiile la Liceul Militar din localitate. Va fi admis la Şcoala Militară din Sibiu, primind în 1928 gradul de sublocotenent. După terminarea şcolii este repartizat la Bazarcic, în Cadrilater, după care, în 1937 este transferat la Balcic, în cadrul Regimentului 4 Grăniceri din Divizia a 2-a de gardă, cu grad de căpitan, unde îl găseşte cel de-al Doilea Război Mondial. În 1941 participă la înăbuşirea rebeliunii legionare la Ploieşti, iar în 1942 este mutat la Centrul de Instrucţie Sărata, din Basarabia, unde i se dă comanda unei companii a Batalionului 991. Va participa la luptele de la Cotul Donului, unde este luat prizonier. Se va întoarce în ţară cu Divizia Horia, Cloşca şi Crişan. În anul 1947 este disponibilizat din armată şi obligat să accepte diverse munci necalificate pentru a-şi putea întreţine familia. În anul 1952 este reactivat şi devine vicepreşedinte al AVSAP (Asociaţia Voluntară pentru Sprijinirea Apărării Patriei) pentru regiunea Constanţa. Ulterior, se va stabili la Râmnicu Vâlcea, unde va ieşi la pensie. Din 1976 devine secretar al Asociaţiei Veteranilor de Război din Vâlcea. Moare în anul Memoriile sale păstrate la Serviciul Judeţean Vâlcea al Arhivelor Naţionale au fost scrise în mai multe etape. Manuscrisul integral acoperă perioada , iar Editura Humanitas a publicat o selecţie a amintirilor din cel de-al Doilea Război Mondial, pe care autorul le-a aşternut pe hârtie la puţină vreme după întoarcerea din prizonierat, în Manuscrisul a fost încredinţat de autor profesorului Eugen Negrici, în vederea publicării, în anul Fragmentele prezentate mai jos au fost selectate din volumul I al Memoriilor păstrate la Arhivele vâlcene şi prezintă perioada petrecută de adolescentul Dumitru Păsat, în calitate de copil de trupă, la Regimentul 2 Vâlcea din Râmnicu Vâlcea. Mutarea la Regimentul 2 Vâlcea În luna august acelaşi an, terminându-se cu războiul, a venit ordinul ca Regimentul 42 Infanterie din Drăgăşani, unitatea care ne primise pe noi şi ne purta de grijă, s-a desfiinţat şi pe noi copiii de trupă ne-a vărsat la Regimentul 2 Dorobanţi, fiindcă Regimentul 42 care era rezerva lui 2 Dorobanţi. În acel timp, la Rm. Vâlcea, era numai partea sedentară a lui 2 Vâlcea, partea activă era pe Nistru, în Basarabia, în apărarea frontierei spre răsărit. Într-o zi, ne luăm fiecare ce aveam şi ne-am urcat cu un delegat în tren la Drăgăşani şi am ajuns repede la Rm. Vâlcea. Eu aveam un cufăr de scândură şi acolo mi-am băgat toate lucrurile ce aveam 97

100 şi eu. În cazarma lui 2 Infanterie era şi un regiment de infanterie de recruţi ardeleni, dar foarte mulţi unguri, saşi şi şvabi, români mai puţini. Partea sedentară a Regimentului 2 Infanterie era comandată de dl. cpt. Popescu Iosif, care ne-a luat în primire, ne-a pus la drepturi, ne-a înscris pe fiecare la şcoala respectivă, ne-a destinat trei camere mari ca dormitoare, chiar în pavilionul de administraţie, a pus pe soldatul Gologan Ion să ne poarte de grijă cu masa, ceaiul etc. Mai era la partea sedentară şi dl. locotenent Işan, un bărbat foarte frumos, care se îngrijea şi dânsul de noi, ne cumpăra cărţi şi restul de rechizite şcolare. De îmbrăcăminte se interesa tot dl. locotenent Curechianu care venise şi el cu magaziile de la Drăgăşani la partea activă la Rm. Vâlcea. Aici am mai găsit copii ca noi la şcoală, doi erau la Şc. Normală, dar stăteau în internat, unul era la seminarul din Curtea de Argeş, alţii la şcoala de meserii. Eram acum în clasa a doua B cu Bozgă Marin. În apropiere de Crăciun a venit şi regimentul de pe frontieră de la Nistru şi regimentul din Ardeal plecase la altă garnizoană. Odată cu regimentul au mai venit şi alţii, dar din ei, nu era nimeni la liceu, erau la muzică, croitorie şi cizmărie. Acum eram destul de mulţi şi pentru a ne supraveghea şi îndruma bine, colonelul Băculescu, comandantul regimentului, a dat pe plutonierul major ca un fel de comandant al nostru. Între noi era şi un nepot al său în clasele primare, care a ajuns ofiţer de geniu. În vacanţa Crăciunului, după ce regimentul ne-a făcut un pom mare de Crăciun, mult mai frumos ca cel de la Drăgăşani, la care au luat parte şi ofiţerii din regiment cu soţiile şi copii lor, ni s-a dat drumul să mergem acasă. La serbarea pomului, noi am cântat O brad frumos..., am spus poezii şi am primit mai multe daruri decât la pomul de la Drăgăşani. La data de 20 mai 1924, eram în clasa a patra de liceu şi am împlinit vârsta de 18 ani. Potrivit legilor militare, la acea dată un copil de trupă la împlinirea vârstei de 18 ani era trecut în cadrul soldaţilor şi făcea serviciul militar ca orice soldat timp de trei ani. Iată-mă deci şi soldat. Am fost înscris în registrul de administraţie al companiei a cincea, comandată de cpt. Butănescu Iordan, un om scund şi gras, care se purta frumos cu trupa şi se îngrijea de bunul trai al soldatului. A terminat cariera militară cu gradul de general şi era de fel din aproprierea Rm. Vâlcea, din satul Pietrari. Plutonierul major cu administraţia era Onea Ion din satul Sticlăria de peste Olt şi i-a urmat fratelui său. Compania avea numai două plutoane, unul comandat de lt. Pişculescu şi în care eram şi eu încadrat. Acest ofiţer era foarte dur, nu-l auzeam decât înjurând ostaşii din pluton de mamă şi dumnezei. Nimeni nu-l iubea şi nici nu putea să fie iubit. Plutonul doi era comandat de plutonierul Onea, fratele majorului. Urma acum să părăsesc şcoala şi să rămân ca soldat să-mi fac stagiul militar. Au început zile grele pentru mine că nu mai beneficiam de vacanţă şi trebuia să iau parte la instrucţie, trageri, manevre etc. În această categorie mai era şi colegul de clasă Bozgă Marin, el era încadrat la altă companie. Comandant de regiment era colonelul Băculescu, un om înalt şi bun la suflet, care a apreciat just situaţia mea şi a lui Bozgă şi a dat ordin ca să ne lase o jumătate de zi la şcoală 98

101 şi la instrucţie să ne scoată mai rar, că noi prindem repede, să ne bage în gardă numai în zilele de sărbătoare, în vacanţe, dar de la trageri să nu lipsim. Dimineaţa urmam la cursuri, iar după amiaza, de trei ori pe săptămână, eram scoşi la instrucţie, în special în perioada instrucţiei soldatului şi a grupei. Mie îmi plăcea instrucţia, o făceam cu plăcere şi o învăţam bine, repede, de aceea locotenent Pişculescu mă folosea ca instructor. Lecţiile mi le făceam în timpul când eram scos la instrucţie, noaptea, după ora stingerii. Îmi era destul de greu cu mâncarea care era destul de proastă şi în loc de pâine se dădea foarte multă mămăligă. Vă închipuiţi că aproape nu mâncam când mă înapoiam la orele 13 de la şcoală şi găseam într-o gamelă o porţie de mâncare rece şi o bucată de mămăligă tot rece. Mâncam că nu aveam ce face, iar bani să-mi cumpăr cel puţin pâinea zilnică, nu aveam. În anul 1925, am fost avansat la gradul de caporal. În toamna acelui an vine la regiment un ordin care spunea că pot fi trimişi caporali sau sergenţi în termen la un curs de un an de zile la Liceul Militar la Iaşi. La acest curs, se preda de către profesorii liceului, materiile claselor 6-7 în afară de limba latină şi geometrie. Se preda câte 5-6 ore pe zi ca să însuşim materia claselor 6 şi 7 de liceu, după care se dădea un examen şi cine reuşea se putea prezenta la examenul de admitere la şcolile militare de ofiţeri de infanterie şi administraţie. Eu şi Cranta ne-am prezentat la examenul de admitere la Şcoala Militară de la Sibiu şi am reuşit cu o medie mai mare ca celor ce urmaseră liceul militar sau a unora care dăduseră şi bacalaureatul. Examenul de admitere s-a ţinut în luna iulie în anul Imediat după examen m- am prezentat la regiment, am predat hainele militare la compania a 5-a plutonierului major Onea, am mulţumit d-lui căpitan Butănescu pentru bunăvoinţa ce mi-a arătat, mi-am luat la revedere de la dl. lt. Pişculescu, care mă privea altfel acum Pe când vorbeam cu dânsul, trece pe lângă noi dl. maior Stănescu, comandantul Batalionului 2, care mă cunoştea. L-am salutat şi lt. Pişculescu îi spune că am reuşit la examenul de admitere la şcoala militară din Sibiu. Dl. maior se opreşte, îmi întinde mâna şi speră că după doi ani să fim camarazi. După aceea m-am dus la dl. colonel Băculescu, i-am arătat adeverinţa că am reuşit la examen la şcoala militară, i-am mulţumit pentru grija ce mi-a purtat-o şi am plecat acasă. Mulţumesc şi acum, ca şi atunci, tuturor care au gândit să ajute pe orfanii de război ca să-şi croiască un drum în viaţă. Mulţumesc şi acum şi să-i fie în veci memoria slăvită, bunului colonel Băculescu, comandantul Regimentului 2 Infanterie, că ne-a purtat de grijă şi nu ne-a lăsat să ajungem derbedei, aşa cum a putut, cum au fost dispoziţiile de la cei mari din acele timpuri. 99

102 RISC ŞI SUCCES ÎN SELECŢIA ŞI PROMOVAREA PERSONALULUI Locotenent-colonel ing. Nicolaie GOGHIU Nu există om atât de rău încât să nu-l poţi face bun la ceva (J. J. Rouseau) Cine n-a făcut niciodată vreo greşeală, n-a încercat nimic nou (A. Einstein) Introducere Sunt puţine domenii în care noul să fie atât de evident ca în selecţie şi în promovare, atât în partea teoretică cât şi aplicare, adică în metodologie. Progresul stiinţelor a dat şi încă dă un colorit specific alegerii metodelor de triere şi de promovare al oamenilor. Ele nu reprezintă o reţetă miraculoasă care să mărească productivitatea, ci este în concepţia contemporană un sistem educativ care implică riscul unei nereuşite, menit totuşi, să asigure o succesiune de alegeri în vederea adoptării şi integrării profesionale a unui individ. Orientarea profesională pregăteşte individul pentru selecţia profesională, care reflectă în general cerinţele specifice de muncă, faţă de individ. Selecţia profesională înseamnă alegerea celor mai buni dintr-un număr mai mare al celor care doresc să practice o meserie. Selecţia continuă acţiunea de orientare profesională şi are ca obiect, în funcţie de cerinţele unei anumite profesii, să aleagă pe acel candidat care are anumite însuşiri psihice şi pregătirea cea mai adecvată cerinţelor profesiunii respective. Selecţia profesională se realizează pe baza unui ansamblu de metode ştiinţifice, care urmăresc să stabilească dacă un candidat la o anumită profesiune, posedă aptitudinile cerute la exercitarea acelei profesiuni şi în acelaşi timp să aleagă, dintr-un număr de candidaţi pe cei care posedă, într-un grad mai înalt, aptitudinile cerute. Spre deosebire de orientarea profesională (care pleacă de la individ), selecţia pleacă de la profesie. Şi totuşi, ele nu se deosebesc totalmente. De regulă, şi în mod deosebit, în selecţia şi în promovarea profesională managerul îşi asumă riscul deoarece urmăreşte succesul, care nu poate şi nu trebuie să fie confundat cu orice realizare. În materie de promovări, avem de-a face cu realizarea unei valori şi, cu cât valoarea este mai greu de atins, cu atât succesul este mai mare. Asumarea de către manager a riscului în selecţie şi în promovare constituie un act de inteligenţă şi de cutezanţă, un spirit de dăruire faţă de instituţie şi de salariaţi, o ieşire în întâmpinarea noului. Şi încă un lucru important: situarea factorului uman pe acelaşi plan cu ceilalţi factori implicaţi în succesul unei activităţi constituie azi o optică eronată, anacronică, faţă de nivelul gândirii contemporane. Factorul uman este un factor special, care utilizează toţi ceilalţi factori cu a căror valorificare se află într-o relaţie de subordonare. 100

103 Riscul folosirii testelor de personalitate pentru selecţie Testele de personalitate sunt greu de validat pentru multe posturi şi de aceea ele trebuie să fie folosite cu mare precauţie. Un exemplu este cazul testelor psihologice controversate. Unele tipuri de teste folosite în procesul de selecţie, cum ar fi testele pentru droguri şi testele genetice, detectorul de minciuni şi analiza grafologică au generat nemulţumiri, adică: atitudini, trăsături temperamentale, interese. Detectorul de minciuni, folosit pe scară largă pentru selecţia personalului în SUA, înainte de 1989, mai ales în comerţul cu amănuntul şi în domeniul sănătăţii, este acum interzis prin lege. La fel de contestate sunt şi testele pentru onestitate. Candidaţii răspund cu da sau nu la o serie de întrebări de genul: I-aţi spune şefului dumneavoastră, dacă aţi şti, că un alt angajat fură de la companie? ; Consideraţi normal să împrumutaţi echipamentul companiei, să-l folosiţi acasă, iar după aceasta să-l înapoiaţi? ; Aţi intenţionat vreodată să prezentaţi în mod denaturat realitatea? etc. Firmele consideră că prin administrarea unor asemenea teste de onestitate, solicitanţii şi angajaţii sunt avertizaţi că necinstea nu va fi tolerată. Cercetările efectuate în această direcţie duc la concluzia că aceste teste au un rol educativ, dar nu pot garanta dacă potenţialul angajat se va comporta conform celor declarate. Controversată este şi folosirea analizei grafologice pentru testarea personalului în vederea selecţiei. Ea constă în analiza scrisului unei persoane pentru a-i verifica personalitatea. Modul cum un om pune punctul pe i, cum trage linia la t, cum înclină literele spre stânga sau spre dreapta, mărimea literelor etc., oferă grafologilor indicii despre personalitatea solicitanţilor. Dezavantajul acestei metode constă în subiectivismul aprecierii grafologilor care interpretează scrisul. Folosirea acestui tip de test este mult controversată, mai ales pentru faptul că nu există evaluări stiinţifice oficiale de grafologie. Este important şi de reţinut că grafologii pot recomanda ca rezultatele testărilor să fie folosite ca sursă suplimentară de informaţii despre solicitanţi şi nu ca un procedeu de selecţie în sine. 101

104 Riscul metodei centrului de evaluare Metoda centrului de evaluare a fost aplicată pentru prima dată de firma American Telephone and Telegraph, apoi de IBM şi Kodak. Firmele care o aplică s-au unit într-o asociaţie şi realizează schimburi de experienţă periodice. Prin această metodă se studiază comportamentul candidaţilor în situaţii critice. Scenariul detaliat permite candidaţilor să cunoască, în mod continuu, atât rezultatele proprii, cât şi pe cele ale concurenţilor. Pachetele de programe elaborate de către specialişti permit evaluarea candidaţilor pentru fiecare tip de sarcină şi aptitudine de conducere. Se pot evalua, de exemplu, următoarele aspecte: organizarea corespondenţei, formularea unor documente în scris, redactarea unei prelegeri, dezbaterile în grup, asumarea de rol, jocuri de management. În aparenţă, centrele de evaluare pot constitui un mijloc de selecţie foarte util. Cu toate acestea, ele sunt utilizate doar de 30% din organizaţii şi numai pentru selecţia managerilor şi personalului cu studii superioare. În plus, centrele de evaluare au, în ansamblu, o validitate moderată şi un grad de încredere inferior celor mai multe dintre metodele pe care le aplică. Dezavantajele centrelor de evaluare În primul rând, centrele de evaluare sunt foarte costisitoare. Ele trebuie înfiinţate şi apoi completate cu un număr de manageri de rang superior şi cu psihologi calificaţi. Dacă funcţionează în regim permanent, acest lucru presupune costuri suplimentare. În al doilea rând, este destul de dificil să se găsească managerii şi personalul de specialitate care să lucreze acolo. În al treilea rând, nu se poate şti cu precizie cum trebuie combinate rezultatele obţinute de la diferitele teste. Dar, ceea ce este important din punctul nostru de vedere, deciziile au uneori tendinţa de a fi subiective si pot fi contaminate de prejudecăţi, părtinire şi diferite aspecte care nu au legătură cu postul. Riscul politicii de promovare Promovarea reprezintă una dintre cele mai importante probleme sociale şi acesta cu atât mai mult, cu cât nici un salariat nu acceptă cu uşurinţă să rămână pe loc, de la angajare până la retragere, fără a trece la niveluri de salarizare şi trepte de răspundere mai înalte. Salariaţii sunt foarte atenţi la operaţiile de promovare, pentru că marea lor majoritate sunt interesaţi ca ele să se desfăşoare cât mai corect cu putinţă. De aceea, în domeniul promovărilor, esenţialul constă în stabilirea criteriilor şi rigurozitatea aplicării lor. 102

105 Politica de promovare constituie o componentă majoră a managementului resurselor umane deoarece ea este de natură să întărească sau să slăbească spiritul de echipă între salariaţi în strânsă dependenţă cu starea de satisfacţii sau de permanentă nemulţumire pe care le generează. Pentru a nu greşi, este necesar ca managerul să cunoască temeinic şi concret aptitudinile şi calităţile salariaţilor săi, iar pe această bază să-i utilizeze la capacitatea lor maximă. În felul acesta, managerul va genera la salariaţi sentimentul că, mai devreme sau mai târziu vor progresa, adică vor promova. În legătură cu semnificaţia deosebită a politicii de promovare, în numeroase întreprinderi, elementele esenţiale ale acesteia se regăsesc în contractele colective de muncă. În planul semnificaţiei vom reţine şi faptul că, o promovare judicios concepută şi realizată este de natură să stimuleze în mod eficace iniţiativa şi ambiţia salariatului, dând puternic impuls la ridicarea nivelului său de calificare, îl conduce la perfecţionare, îi măreşte satisfacţia sa în muncă şi îl incintă să se identifice cu funcţia sa şi cu instituţia în care lucrează. Risc şi succes în promovare Logic, orice promovare implică riscul unei nereuşite, şi totuşi managerul este dator să rişte, să manifeste curaj în promovare, spirit de investigaţie. Nu trebuie uitat că între nivelul riscului asumat şi probabilitatea de a obţine succes în politica de promovare există o inter-influenţă. În promovare riscul cere curaj, iar prudenţa este actul premergător asumării riscului. Înainte de a concepe şi de a realiza politica de promovare, este necesar ca managerul să cugete, să analizeze, să pregătească un feed-back al succesului sau eşecului în domeniul respectiv. Mai mult chiar, nu este recomandabil ca managerul să-şi asume riscuri extreme în materie de promovare. Pentru depăşirea riscului în promovarea salariaţilor este necesar să se cunoască situaţia, pe baza unei temeinici analize. Şi acesta pentru simplul motiv că situaţia este ceea care poartă noul ce trebuie realizat. Cu alte cuvinte se implică valoarea. În cadrul analizei situaţiei la care ne refeream mai sus, este necesar ca managerul să se oprească asupra mecanismului balanţei - risc - succes în materie de promovări. În acest cadru, asumarea riscului trebuie concepută şi tratată ca o valoare cultural-socială incomparabil mai puternică decât conservatorismul, către care mai sunt tentaţi unii manageri să,,alerge. 103

106 FACTORII CHEIE CARE TREBUIE LUAŢI ÎN CONSIDERARE DE ŞEFII CARE ÎŞI DORESC SUBORDONAŢI MOTIVAŢI Locotenent Iulia ANTON Un om nu poate motiva totdeauna direct pe altul, dar poate demotiva cu uşurinţă o sută (Jan Duncan) De fiecare dată când se vorbește de calitatea muncii, implicit se face referire la eficiența angajaților și cum poate fi aceasta îmbunătățită. Discuția avansează în continuare către motivație ca factorul principal care explică o anumită stare de fapt. Literatura de specialitate, dar și cea de popularizare abordează motivarea din diverse perspective. Ne datorăm reușitele unei bune motivări și, adesea, ne explicăm eșecul cu nu am fost suficient de motivat. Este oare motivația forța care determină individul să acționeze într-o manieră eficientă, la maximul potențialului său? Întrebarea este pur retorică. DA, motivația este forța care susține indivizii în oricare din acțiunile lor. Motivația este una din laturile personalității noastre care a susținut omul pe tot parcursul evoluției sale. Este cea care ne face să acționăm pentru atingerea obiectivelor urmărite. Principalul său atribut îl reprezintă caracterul său intrinsec. Indivizii sunt cei care își construiesc motivația care îi susține în demersurile lor. Pentru asta, fiecare dintre noi are nevoie de reușite, aprecieri și confirmări care să ne hrănească motivația proprie. Motivaţia reprezintă factorul care îl determină pe individ să îşi dorească să se perfecţioneze, să se depăşească pe sine şi care anihilează starea de letargie, de neimplicare în sarcini. De fiecare dată motivația trebuie asociată cu motivarea. Dacă prima este un construct personal, cea de a doua este un proces extern care ține de ceilalți cu impact direct asupra noastră în termeni de stimă de sine, încredere, curaj, implicare și responsabilizare. Motivarea subordonaților, pentru a fi autentică și de durată, nu trebuie să se bazeze doar pe criteriul financiar. Orice șef/comandant care îşi construiește discursul motivațional doar pe recompensele financiare, nu poate să se aștepte la rezultate mai bune sau la o implicare mai mare a subordonaților. De aceea, motivarea subordonaților impune ca șefii/comandanții să aibă capacitatea de a comunica eficient, de a superviza cu atenție, de a asigura o bună instruire, de a consilia la momentul oportun, de a forma echipe coezive și de a lua deciziile care trebuie, când trebuie și cum trebuie. Toate aceste procese, dacă sunt realizate profesionist, reprezintă factori motivaționali puternici. 104

107 Semnele unei bune motivări sunt atunci când subordonații au încredere în șeful lor și în ei înșiși, acordă importanță și valorifică activitatea profesională, sunt interesați de dezvoltarea profesională. Pentru ca motivarea să fie forța care asigură implicarea subordonaților fără rezerve și la un potențial maxim, trebuie să se țină seama de mai multe aspecte: Respectul subordonaților nu se construiește în virtutea autorității șefului. Autoritatea poziției nu este suficientă. Șefii trebuie să și-o asume și să acționeze în acest sens. Exemplul personal constituie un factor motivațional esențial. Subordonații își respectă și prețuiesc șefii atunci când le recunosc calitatea de profesionist și cea de om. Subordonații se așteaptă ca șeful lor să fie un bun profesionist, dar vor ca acesta să fie onest și corect. În acest fel își construiesc încrederea în superior și își dezvoltă autodisciplina, fiind motivați să lucreze cu acesta. Aprecierea subordonaților. Oricine, indiferent de pregătirea profesională, de poziția pe care o are, simte nevoia de a fi considerat util, valoros pentru echipă. În relațiile cu subordonații, este important ca șefii să se raporteze la fiecare individ ca fiind o persoană distinctă cu rol meritoriu în realizarea sarcini lor. Nimic nu scade motivația mai mult ca sentimentul că în ochii șefului ești doar un membru într-o masă amorfă de indivizi. Fiecare persoană are nevoie să fie apreciată. De aceea, şeful trebuie să poată să își exprime sincer aprecierea pentru contribuția pe care fiecare din membrii echipei o aduce la rezolvarea sarcinii. Sprijin și ajutor în realizarea sarcinilor. Chiar dacă oamenii din subordine sunt conștiincioși, disciplinați, responsabili și implicați în realizarea sarcinilor de serviciu, întotdeauna este nevoie de a li se comunica în mod clar, precis, în timp util ceea ce au de executat. Absența informațiilor concrete, necomunicarea scopului pentru care trebuie executată activitatea sau ceea ce se așteaptă de la ei generează nesiguranță în acțiune, temeri și incertitudine, care, pe termen lung determină scăderea motivației. Subordonații așteaptă ajutorul și sprijinul șefului lor, și la rândul lor, își vor oferi sprijinul și suportul pentru realizarea atribuțiilor de serviciu. Mai mult, șefii trebuie să se asigure că subordonații au acces la toate mijloacele necesare pentru îndeplinirea sarcinilor. Stilul de conducere. Un șef care îşi prețuiește activitatea și își respectă subordonații se va strădui în permanență să își dezvolte încrederea în subordonații săi, se va implica în cunoașterea lor și a problemelor cu care se confruntă, îi va implica în luarea deciziilor, atunci când este cazul, va menționa contribuția lor la obținerea rezultatelor propuse, îi va susține în fața altor structuri, nu va folosi instrumentele de conducere pe care le are la dispoziție pentru a-și ușura activitatea. Toate acestea vor contribui la un colectiv implicat, responsabil, coeziv și scade riscul apariției resentimentelor, a comportamentelor excesiv de prudente, a temerilor. 105

108 Rezolvarea problemelor interne. De cele mai multe ori, problemele de comunicare sau, mai degrabă, nerezolvarea la timp a acestora poate genera un climat de lucru tensionat, necooperant, neplăcut. În acest sens, un șef care își dorește un climat de muncă eficient trebuie să poată identifica și rezolva la timp conflictele care pot să apară între subordonați, diminuând riscul acutizării acestora. De aceea, intervenția trebuie să fie fermă, realizată cu tact și diplomație. O astfel de situație trebuie să se transforme într-o lecție și o etapă în plus pentru dezvoltarea grupului. Un bun șef trebuie să poată să facă distincția între un subordonat care nu vrea și unul care nu poate; trebuie să poată să transmită subordonaților că, deși le pasă de ei ca oameni, așteaptă mai mult de la ei din punct de vedere profesional. În loc de încheiere, vă invit la o temă de reflexie cu privire la cât de mulţumit sunteţi de modul în care reușiți să vă motivați subordonații? Cât de mulţumit sunteţi de atmosfera de lucru din cadrul biroului/structurii unde vă desfăşuraţi activitatea de zi cu zi? Ce puteți îmbunătăți pentru rezultate și mai bune? Reuşind să vă răspundeţi în mod onest/sincer la aceste întrebări, veţi afla o serie de informaţii despre propriile dumneavoastră abilități, competențe, scopuri şi sentimente. Toate acestea vă permit să înțelegeți rolul esențial pe care îl aveți în procesul motivațional al subordonaților dumneavoastră. PRINCIPIILE DUPĂ CARE SE GHIDEAZĂ UN TÂNĂR COMANDANT DE PLUTON Sublocotenent Adrian FÎŞÎC Odată cu finalizarea anilor de studiu din cadrul Academiei Forţelor Terestre Nicolae Bălcescu din Sibiu, se încheie o etapă în care studentul militar a parcurs un amplu proces de modelare şi perfecţionare, având ca finalitate tânărul ofiţer, înzestrat cu un mare bagaj de cunoştinţe şi având formate deprinderile de bază, necesare pentru exercitarea primei sale funcţii, cea de comandant pluton. Perioada petrecută în băncile şcolii, cea de formare, văzută de unii ca intervalul de timp în care au posibilitatea îmbunătăţirii şi desăvârşirii, formării de noi aspiraţii, ori de alţii ca o numărătoare inversă până la obţinerea noului statut, îşi va pune amprenta asupra primilor paşi din viitoarea carieră. În rândurile ce urmează, doresc să evidenţiez câteva constatări, rezultate în baza observaţiilor proprii şi a experienţelor împărtăşite de diverşi instructori militari şi 106

109 profesori, care se pot constitui şi ca recomandări în sprijinul tinerilor ofiţeri, aflaţi, la început de carieră, la cârma subunităţilor. Astfel, un bun comandant de pluton trebuie să aibă în atenţie următoarele aspecte: 1. Stabilirea standardelor şi implementarea acestora. Exercitarea actului de comandă asupra unei subunităţi nu reprezintă o simplă formalitate, ci solicită disponibilitatea comandantului de pluton, la orice oră sau moment, dacă situaţia o cere. În consecinţă, acesta trebuie să conceapă standarde ferme şi complexe, stabilite concret în cadrul subunităţii, iar pentru a facilita implementarea acestora, transmiterea lor trebuie să se realizeze în baza lanţului de comandă al plutonului. Tânărul ofiţer trebuie să fie exigent, ferm, riguros şi corect, dar şi rezonabil în ceea ce pretinde de la subordonaţi. Acest stil de conducere va aduce respectul şi consideraţia subordonaţilor, în timp ce adoptarea unui stil permisiv, prietenesc, bazat pe îngăduinţă şi compromisuri, va conduce la subminarea autorităţii şi apariţia nemulţumirilor. 2. Organizarea. Comandantul de pluton are ca atribuţii, printre altele, întocmirea documentelor (administrative, de conducere a instrucţiei etc.), organizarea şi conducerea instrucţiei în cadrul plutonului, evaluarea modului de instruire a subunităţii sau gestionarea resursei umane. De multe ori, acestora li se adaugă sarcini neprevăzute, de un anumit nivel de complexitate, care necesită aprofundarea cunoştinţelor în vederea soluţionării. Pentru îndeplinirea tuturor cerinţelor şi gestionarea timpului avut la dispoziţie, tânărul ofiţer trebuie să îşi stabilească clar sarcinile şi activităţile, să le rezolve în ordinea priorităţilor, să evite aglomerarea generată de preluarea unor sarcini sau informaţii suplimentare şi, cel mai important, să delege din îndatoriri subordonaţilor. Acest ultim aspect are mai multe avantaje, precum: evitarea supraîncărcării şi posibilitatea de concentrare pe sarcinile importante, responsabilizarea anumitor persoane şi întărirea lanţului de comandă în cadrul plutonului. 3. Exemplul personal. Desfăşurarea activităţii la comanda plutonului presupune contactul direct şi interacţiune zilnică cu subordonaţii în marea majoritate a timpului. Pentru a câştiga respectul şi admiraţia acestora şi pentru a-i determina să îl urmeze necondiţionat, comandantul de pluton trebuie să adopte principiul fă cum fac şi eu, nu fă cum spun eu. Astfel, acesta se va remarca drept un lider veritabil, care îşi asumă deciziile şi comportamentul. 4. Spiritul de echipă. Pentru succesul operaţiilor şi îndeplinirea misiunilor, este nevoie de aportul fiecărui militar din cadrul subunităţii. Uneori, lipsa coeziunii membrilor poate afecta decisiv obţinerea rezultatelor propuse. Astfel, tânărul lider trebuie să creeze un climat plăcut, să promoveze sentimentul de apartenenţă la grup şi concepţia de unitate. 5. Grija faţă de subordonaţi. Factorul uman reprezintă cea mai importantă resursă avută la dispoziţie, care necesită o atenţie deosebită. Gestionarea problemelor subordonaţilor reprezintă activitatea principală a comandatului de pluton, o îndatorire 107

110 morală, asumată, care necesită, de cele mai multe ori, disponibilitate suplimentară şi multă răbdare. Un adevărat lider va fi onest, corect şi un bun ascultător atunci când vine vorba de luarea deciziilor în privinţa militarilor din subordine. Dacă acesta manifestă un real interes pentru înţelegerea şi rezolvarea problemelor, va avea parte de încrederea statornică a subordonaţilor săi. 6. Controlul. Un tânăr ofiţer aflat la început de carieră trebuie să se asigure că ordinele transmise de el se vor executa întocmai şi la termenul stabilit. Lipsa verificării sau neefectuarea controalelor va conduce, mai devreme sau mai târziu, la neglijarea sarcinilor primite sau tratarea acestora cu grad scăzut de semnificaţie. 7. Creştere continuă. Pentru a accede şi a se menţine la un nivel ridicat de profesionalism şi competenţă, îmbogăţirea cunoştinţelor şi formarea de noi deprinderi trebuie să reprezinte o preocupare constantă pentru comandantul de pluton. În concluzie, cei care îşi vor trasa obiective clare şi ambiţioase, care se vor impune în faţa subordonaţilor şi îi vor determina să se întrebuinţeze la maxim în direcţiile şi scopurile propuse, vor fi cei capabili să depăşească orice obstacol în drumul lor spre reuşită şi spre accederea la cele mai înalte trepte din ierarhia militară. PESCO COOPERAREA STRUCTURATĂ PERMANENT Locotenent-colonel Codruţ-Cristinel NEDELEA Maior Dragoş-Florentin DAMIAN Locotenent Ionuţ-Cătălin BANU Evoluţia societăţii a condus la creşterea complexităţii sistemului de relaţii dintre diferitele entităţi sociale şi la globalizarea riscurilor şi ameninţărilor la adresa stabilităţii regionale şi a celei globale. Complexitatea problematicii securităţii a condus la crearea unor structuri de securitate în cadrul cărora să se elaboreze norme de a căror respectare depinde pacea regională şi mondială. Odată cu cristalizarea organizaţiilor socio-umane, au apărut şi preocupările pentru securitatea acestora, scop în care au fost asigurate mijloacele şi condiţiile necesare prevenirii şi respingerii agresiunii. La baza securităţii a stat practica şi teoria forţei prin care s-au emis principii, norme şi modalităţi de organizare a forţelor pentru descurajarea agresiunii şi a rezistenţei la acţiunile agresive. În 2004, în cadrul Uniunii Europene, a fost înființată Agenția Europeană de Apărare (AEA). Ea ajută cele 27 de state membre (toate țările UE, cu excepția Danemarcei) să își dezvolte resursele militare. Agenţia promovează colaborarea, lansează inițiative noi și propune soluții pentru îmbunătățirea capacităților de apărare. De asemenea, ajută statele membre care doresc să își dezvolte împreună capacitățile de apărare. Agenția Europeană de Apărare depune eforturi în vederea consolidării industriei europene a apărării și acționează ca facilitator și interfață între părțile interesate din domeniul militar și politicile UE care au impact asupra apărării. 108

111 La 22 iunie 2017, liderii UE au convenit să lanseze o cooperare structurată permanent (PESCO - Permanent Structured Cooperation) pentru a consolida securitatea și apărarea Europei. La 13 noiembrie 2017, miniştrii din 23 de state membre au semnat o notificare comună privind cooperarea structurată permanentă (PESCO) și au înaintat-o Înaltului Reprezentant și Consiliului. La 7 decembrie 2017, Irlanda și Portugalia au notificat și ele decizia lor de a lua parte la PESCO. La 11 decembrie 2017, Consiliul a adoptat o decizie de stabilire a PESCO. Toate statele membre ale UE participă la PESCO, cu excepția a trei țări (Danemarca, Malta și Marea Britanie). Un vis a devenit realitate astăzi, a precizat președintele Consiliului European, Donald Tusk, la înfiinţarea PESCO. PESCO este expresia practică a dorinței noastre de a construi o apărare europeană. Aceasta este o veste bună pentru UE și pentru aliații noștri și o veste rea pentru inamici. Secretariatul PESCO este asigurat întrunit de către Serviciul European de Acțiune Externă (European External Action Service - EEAS) şi Agenția Europeană de Apărare (European Defence Agency - EDA), fiind singurul punct de contact în cadrul UE pentru toate problemele legate de PESCO. Cooperarea structurată permanentă în domeniul politicii de securitate și apărare a fost introdusă prin Tratatul de la Lisabona (articolul 42.6, 46 şi Protocolul 10). Tratatul de la Lisabona sau Tratatul Lisabona (inițial cunoscut ca Tratatul de Reformă) este un tratat internațional care amendează două tratate care constituie forma bazei constituționale a Uniunii Europene (UE). Tratatul de la Lisabona a fost semnat de statele membre UE la 13 decembrie 2007 și a intrat în vigoare la 1 decembrie Tratatul amendează Tratatul privind Uniunea Europeană (cunoscut de asemenea și ca Tratatul de la Maastricht) și Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene (cunoscut de asemenea și ca Tratatul de la Roma). 109

112 Tratatul de la Lisabona Tratatul prevede posibilitatea ca mai multe state membre ale Uniunii Europene să coopereze mai strâns în domeniul securității și al apărării. Acest cadru permanent de cooperare în domeniul apărării permite acelor state membre care doresc și sunt capabile să facă acest lucru, să dezvolte în comun capabilităţi de apărare, să investească în proiecte comune și să îmbunătățească contribuția și disponibilitatea operațională a forțelor lor armate. Cele 25 de state membre care participă la programul PESCO sunt: Austria, Belgia, Bulgaria, Republica Cehă, Croația, Cipru, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Ungaria, Italia, Irlanda, Letonia, Lituania, Luxemburg, Țările de Jos, Polonia, Portugalia, România, Slovenia, Slovacia, Spania și Suedia. 110

113 Statele membre participante la PESCO au adoptat, de asemenea, o declarație, concomitent cu adoptarea deciziei de stabilire a PESCO. Declarația salută acordul politic care identifică o listă inițială de 17 proiecte care urmează să fie derulate în cadrul PESCO. Acestea vizează domenii precum formarea, dezvoltarea capabilităților și disponibilitatea operațională în domeniul apărării. Consiliul UE a adoptat o foaie de parcurs pentru punerea în aplicare a cooperării structurate permanente. Aceasta oferă o direcție strategică și orientări cu privire la modalitatea de structurare a viitoarelor lucrări privind atât procesele, cât și guvernanța, inclusiv pentru proiecte și în ceea ce privește stabilirea etapelor îndeplinirii angajamentelor. În acest sens, foaia de parcurs stabilește un calendar pentru procesul de revizuire și evaluare a planurilor naționale de punere în aplicare, care detaliază modul în care statele membre participante intenționează să își îndeplinească angajamentele reciproce mai stricte pe care și le-au asumat. De asemenea, aceasta prevede un calendar pentru ajungerea la un acord asupra unor posibile proiecte viitoare, precum și asupra principiilor de bază ale unui set comun de norme de guvernanță pentru proiecte care urmează a fi adoptat de către Consiliu. Faţă de lista inițială de 17 proiecte identificate pe data de 11 decembrie 2017 şi adoptate formal pe 6 martie 2018, Consiliul a adoptat în data de 19 noiembrie 2018 încă 17 proiecte noi. Acestea vizează domenii precum formarea, dezvoltarea capabilităților și disponibilitatea operațională pe uscat, pe mare și în aer, precum și apărarea cibernetică. Printre aceste proiecte se numără şi CBRN Surveillance as a Service (CBRN SaaS), proiect dezvoltat în domeniul apărarii CBRN de către Austria, având ca participanţi Franţa, Croaţia, Ungaria şi Slovenia. Diferenţa esenţială între PESCO şi alte forme de cooperare este obligativitatea angajamentelor asumate de cele 25 de ţări participante. Lista ambiţiilor şi angajamentelor comune obligatorii asumate de către fiecare participant PESCO conţine 20 de angajamente individuale, împărţite în cinci zone/direcţii cheie stabilite prin articolul 2 al Protocolului 10 al PESCO anexate Tratatului de la Lisabona. PESCO urmează să funcționeze sub cadrul existent în UE și să devină piatra de temelie a unei arhitecturi de securitate pentru întreaga Europă. PESCO este o opțiune valabilă pentru toate statele membre care sunt decise să își asume angajamente unul față de celălalt, în spiritul integrării europene. BIBLIOGRAFIE: 1. accesat la data de ; 2. accesat la data de ; 3. accesat la data de ; 4. accesat la data de ; 5. accesat la data de ; 6. accesat la data de ; 7. accesat la data de

114 EVOLUŢIA CONCEPTULUI DE RĂZBOI HIBRID Locotenent-colonel drd. Romulus MUNTEANU Locotenent Andreea AFUMĂŢEANU Ultimii zece ani au asigurat continentului european o perioadă de pace, fapt ce a facilitat o dezvoltare economică susţinută a acestei zone, diminuând totodată importanţa factorului militar în relaţiile dintre state. Conflictul din Ucraina a modificat această paradigmă, demonstrând încă o dată că Europa mai are probleme ce nu şi-au găsit rezolvare pe cale diplomatică, cu toate că au fost semnate acorduri de cooperare sau colaborare atât în plan economic, cât şi în plan militar. Dacă până la sfârşitul secolului XX mijloacele de ducere a acţiunilor militare erau în majoritate convenţionale, începutul secolului XXI a produs un glisaj către zona neconvenţională. Diversitatea acestor noi tipuri de conflicte a dus la apariţia noţiunii de război hibrid ce suscită şi în acest moment dezbateri în mediile de specialitate. Actorii statali şi nonstatali implicaţi în aceste acţiuni utilizează tehnici ascunse pentru îndeplinirea obiectivelor strategice cu impact foarte mare în rândul opiniei publice internaţionale. Acest nou concept face o trecere şi între conflictele preponderent convenţionale clasice în care factorul militar avea cel mai important din perioada Războiului Rece şi cele actuale ce îmbracă forme neconvenţionale şi o componentă convenţională redusă. Apariţia la graniţa de est a Uniunii Europene a acestui tip de conflict denumit de specialiştii militari de tip hibrid din cauza cumulului de acţiuni convenţionale cu acţiuni neconvenţionale, a găsit statele europene nepregătite în a asigura o ripostă comună imediată. Analiştii militari şi de politică externă au identificat fără urmă de îndoială factorul declanşator al acestor tipuri de acţiuni, analizând în detaliu efectele acestei acţiuni, fără a se apleca şi asupra cauzelor declanşatoare. Plecând de la declaraţia comună a şefilor de stat şi de guvern participanţi la reuniunea Consiliului Nord-Atlantic din Ţara Galilor din 4-5 septembrie 2014, în care se spunea Noi, şefii de stat şi de guvern din ţările membre ale Alianţei Nord-Atlantice, ne-am reunit în Ţara Galilor, într-un moment crucial pentru securitatea euro-atlantică. Acţiunile agresive ale Rusiei împotriva Ucrainei au reprezentat o provocare fundamentală pentru viziunea noastră a unei Europe întregi, libere şi în pace Declaraţia Reuniunii din Ţara Galilor adoptată de şefii de stat şi de guvern participanţi la reuniunea Consiliului Nord Atlantic din Ţara Galilor. 4-5 septembrie 2014, 112

115 Deşi termenul de război hibrid nu este nou, el a fost folosit în mod oficial în Declaraţia acestei Reuniuni NATO: Vom asigura că NATO este capabilă să abordeze eficient provocările specifice ale ameninţărilor războiului hibrid, care implică utilizarea unei game largi de măsuri militare, paramilitare şi civile, deschise şi sub acoperire, într-o arhitectură cu un grad înalt de integrare. Este esenţial ca Alianţa să dispună de instrumentele şi procedurile necesare pentru a descuraja şi a răspunde eficient ameninţărilor războiului hibrid, precum şi de capacităţile de întărire a forţelor naţionale. Aceasta include, de asemenea, dezvoltarea comunicărilor strategice, dezvoltarea scenariilor de exerciţii pentru războiul hibrid şi întărirea coordonării între NATO şi alte organizaţii, conform deciziilor relevante adoptate, în scopul îmbunătăţirii schimbului de informaţii, procesului de consultare politică şi coordonării interne 45. Sfârşitul Războiului Rece a declanşat o schimbare de paradigmă referitoare la ordinea mondială, nu doar sub aspectul mutaţiei de la bipolaritate la multipolaritate, ci şi în ceea ce priveşte multiplicarea şi apariţia unor noi faţete ale războiului 46. În dicţionarul explicativ, noţiunea de război este definită ca un conflict armat (de durată) între două sau mai multe grupuri, categorii sociale sau state pentru realizarea unor interese economice şi politice 47. În literatura de specialitate, noţiunea de război este tratată într-o varietate de formulări teoretice, prin care se demonstrează că acesta este un fenomen social ce evoluează odată cu societatea umană, luând o multitudine de forme, ceea ce face ca fizionomia operaţiilor militare să se afle într-o permanentă schimbare ce pendulează între convenţional şi neconvenţional. După cum observăm, războiul modern se regăseşte în aria dihotomiei dintre convenţional şi neconvenţional, iar caracteristicile de bază ale acestuia nu depăşesc sfera de cuprindere al celor două. Evoluţia societăţii umane a dus şi la o evoluţie a conceptelor referitoare la război. Astfel, a apărut în ultimii ani în spaţiul public conceptul de război hibrid ce a făcut obiectul mai multor studii expuse în diferite publicaţii de specialitate din întreaga lume. Conceptul a fost inclus în unele regulamente americane, prin care s-a încercat şi o explicare a acestuia din punct de vedere militar. Unii specialişti l-au definit ca o strategie militară ce îmbină războiul convenţional cu războiul neconvenţional şi războiul cibernetic. Nathan Freier 48 de la Centrul Internaţional pentru Studii Strategice, în analizele pe care le-a făcut referitor la războiul hibrid, a ajuns la concluzia că acesta implică ameninţări convenţionale, neconvenţionale, teroriste şi perturbatoare utilizate pentru a contracara 45 Idem. 46 Teodor Frunzetti, Convenţional şi neconvenţional în acţiunile militare, Impact Strategic, nr.4 [45] 2012, Universitatea Naţională de Apărare Carol I, p Nathan Freier, profesor asociat al Programului internaţional de securitate din cadrul Centrului Internaţional pentru Studii Strategice. 113

116 superioritatea militară. Lt.col. Bill Nemeth din Marina SUA a definit războiul hibrid ca fiind formă contemporană de război de gherilă. Williamson Murray şi Peter Mansoor, au analizat în cartea lor Hybrid Warfare: Fighting Complex Opponents from the Ancient World to the Present noţiunea de război hibrid din punct de vedere al conflictelor istorice, ajungând la concluzia că acesta reprezintă o parte normală a războiului convenţional din antichitate. Concluziile au fost trase în urma analizei conflictelor dintre armata romană cu triburile germanice, Rebeliunea O Neill ( ) sau Războiul de Independenţă American ce a dus la formarea naţiunii americane. Cercetătorii afirmă, pe baza analizei documentelor istorice, că multe războaie sunt caracterizate de operaţii convenţionale şi neconvenţionale ce sunt coordonate la nivel strategic şi care acţionează simultan pentru obţinerea obiectivelor prestabilite. În literatura de specialitate americană există conceptul de război combinat ce poate fi considerat precursorul războiului hibrid. Noţiunea de război combinat a fost utilizată pentru prima oară de Thomas M. Huber, în 1996, în articolul denumit Napoleon în Spania. În acest articol, autorul a descris modul de acţiune al forţelor regulate şi neregulate ce au dus la eşecul acţiunilor lui Napoleon în încercarea de a pacifica Peninsula Iberică, explicând faptul că toate marile conflicte au avut componente convenţionale şi neconvenţionale semnificative şi care au acţionat simultan sub aceeaşi comandă. 49 Încă din anul 2007, Frank Hoffman 50 a dezbătut în cartea sa Conflict in the 21 st Century: The Rise of Hybrid Wars conceptul de război hibrid, plecând de la conceptul de război combinat. Autorul, fiind cel mai mare susţinător al acestui concept, consideră că acesta trebuie să aibă un grad ridicat de coordonare strategică între acţiunile separate ale forţelor neregulate cu cele ale forţelor regulate 51, afirmând totodată că războiul viitorului va fi multimodal şi nu o concepţie alb-negru simplă, aşa cum au sugerat alţii. În opinia autorului, războiul hibrid cuprinde o gamă largă de manifestare a diferitelor tipuri de război, care include capabilităţi convenţionale, formaţiuni şi tactici neregulate/asimetrice, acte teroriste violente şi de coerciţie şi tulburări cu caracter criminal. 52 Oficiali militari americani de rang înalt arătau în faţa Congresului American, încă din 2010, că actualii şi viitorii adversari ai SUA vor utiliza cel mai probabil tactici de tipul războiului hibrid, ce vor consta dintr-o fuziune de ameninţări, atât statale, cât şi non-statale, ce pot utiliza reţelele de calculatoare, rachetele portabile, dispozitivele explozive improvizate, manipularea mass-media în scopul atingerii obiectivelor proprii stabilite. Ameninţarea hibridă este definită în Training Circular 7 100, Hibrid Threat ca o combinaţie diversă şi dinamică de forţe regulate, forţe neregulate şi/sau elemente criminale, care acţionează în comun pentru acelaşi scop. 53 Încă din anul 2010, analizele făcute specialiştii militari ai NATO au arătat că ameninţările cu care se poate confrunta Alianţa sunt cele ale războiului hibrid, prin care 49 Thomas M. Huber, Compound Warfare: That Fatal Knot, U.S. Army Command and General Staff College Press, Kansas, 2002, p.vii, disponibil online la: _warfare.pdf. 50 Frank Hoffman, cercetător in cadrul Centrului pentru Cercetări Strategice de la Universitatea Națională de Apărare (UNAp), S.U.A. 51 Frank G. Hoffman, Hybrid Warfare and Challenges, National Defence University, Institute for National Strategic Studies, Washington DC, 2009, p Frank G. Hoffman, Conflict in the 21 st Century: The rise of Hybrid War, Potomac Institute for Policy studies, Arlington, Virginia, 2007, p.8. disponibil online la: potomac_hybridwar_0108.pdf. 53 Trainig Circular (TC) 7 100, Hybrid Threat, Department of the Army, Washington DC, 2010, p.5, disponibil online la: pdf/ tc7_ 100.pdf. 114

117 se înţelege ameninţarea oricărui adversar actual sau potenţial statal, non-statal sau terorist, ce are capacitatea demonstrată sau probabilă de a folosi simultan mijloace convenţionale şi neconvenţionale adaptate pentru îndeplinirea obiectivelor. Valery Gherasimov, şeful statului major al forţelor armate ruseşti, spunea într-un articol din revista VPK, specializată pe probleme de apărare, din februarie 2013, referitor la modul de abordare a conflictelor viitoare, că metodele conflictului s-au schimbat şi implică acum recursul masiv la măsuri politice, economice, informaţionale, umanitare şi alte măsuri non-militare, toate acesta pot fi suplimentate prin consolidarea populaţiei locale ca o a cincea coloană 54 şi prin forţe armate sub acoperire. Războiul hibrid reprezintă mai mult decât utilizarea forţelor convenţionale în acţiuni militare. Îndeplinirea obiectivelor politico-militare se realizează în acest tip de război prin utilizarea forţelor convenţionale şi a acelor neconvenţionale, concomitent cu măsuri politice, diplomatice, economice, informaţionale şi sociale. După cum se observă, importanţa forţelor militare convenţionale în acest tip de conflict depinde de obiectivele strategice ce trebuie îndeplinite. Forţa convenţională obligă în general adversarul să se concentreze numai asupra planificării şi organizării apărării sau creării condiţiilor favorabile pentru trecerea la ofensivă. Evenimentele istorice reliefează că acest tip de acţiuni au fost utilizate şi de Germania Nazistă pentru ocuparea în anul 1938 a Austriei sau de sovietici pentru ocuparea în anul 1939 a estului Poloniei şi în anul 1940 a Basarabiei şi Bucovinei de Nord 55. În cadrul Forumului de la Bruxelles din 2015, generalul Philip Breetlove, Comandantul SHAPE, spunea, referindu-se la războiul hibrid sau războiul neconvenţional, că este o colecţie de instrumente, având în limbajul militar acronimul DIME, reprezentând Diplomatic, Informaţional, Militar şi Economic, care au mai fost utilizate şi în războaiele precedente 56. Noutatea în acest război hibrid este modul cum sunt utilizate aceste instrumente pentru a crea presiune asupra actorilor statali. Instrumentele diplomatice sunt utilizate de actorul statal agresor în încercarea acestuia de a discredita sau distruge coeziunea în cadrul unei alianţe, având scopul de a izola pe scena internaţională a statului vizat de agresiune. Deşi obiectivele utilizării instrumentelor militare au rămas aceleaşi, modalităţile de utilizare a acestora în războiul hibrid reprezintă o noutate. Modul cum sunt utilizate părţi din capabilităţile militare pentru a crea ambiguitate asupra intenţiilor reale ale actorului statal agresor reprezintă provocarea ce trebuie să îi facă faţă statul agresat. Se observă deci că, războiul hibrid este mai mult decât un cockteil de capabilităţi militare convenţionale, insurgenţă, terorism, război de guerillă, crimă organizată, război cibernetic şi tehnologie militară avansată 57 aşa cum spunea Petri Huovinen. Acesta presupune angajarea simultană şi combinată a unor mijloace convenţionale şi neconvenţionale de derulare a operaţiilor, în acelaşi timp cu utilizarea instrumentelor politice, diplomatice, informaţionale, economice, sociale, pentru atingerea scopurilor strategice politico-militare. 54 Coloana a cincea este orice grup de persoane care compromit un grup mai mare de persoane sau o naţiune din interior. Activităţile acesteia pot fi deschise sau clandestine şi se desfăşoară în scopul de a ajuta o forţă externă Anton Bebler, Freezing a Conflict: The Russian Ukrainian Struggle over Crimea, Israel Journal of foreign Affairs VIII: 3 (2014), 56 Gen. Phil Breedlove, NATO Supreme Allied Commander Europe /search?apn_ dtid=^bnd412^yy^ro&. 57 Petri Huovinen, Op.cit., p

118 CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND SPRIJINUL MEDICAL ÎN OPERAŢII ONU Locotenent Andreea AFUMĂŢEANU Locotenent-colonel drd. Romulus MUNTEANU În fiecare zonă în care se desfășoară operații de menținere a păcii, activitățile sunt îngreunate de un număr de caracteristici particulare, care au un impact fundamental la furnizarea serviciilor de asistență medicală. Medical, planurile de sprijin trebuie să fie construite pentru fiecare operațiune, să îndeplinească cerințele geografice specifice, nevoile naționale și individuale, diferite standarde medicale naționale, cererea pentru o planificare solidă, responsabilităţi clare şi atenţie asupra detaliilor aferente sistemului medical. Planurile trebuie să fie întocmite pentru a asigura o reacție inițială rapidă și suficient de flexibilă, pentru a gestiona rapid schimbarea cererințelor operaționale. În majoritatea misiunilor de menținere a păcii, două sisteme medicale diferite lucrează împreună, având trepte de integrare diferite de la misiune la misiune. Contingentele țărilor contributoare vor avea propriile doctrine şi proceduri standard de operare, deci este important ca aceste țări să înțeleagă sistemul medical al Organizației Națiunilor Unite (ONU), pentru a se asigura că personalul propriu primește cea mai bună asistență medicală. În timp ce principiile sprijinului logistic general se aplică în mod egal și asistenței medicale, totuși, personalul medical se confruntă cu probleme unice care afectează sănătatea personalului ONU detașat în cadrul operațiunilor. În general, obiectivul sprijinului medical este conservarea forței de muncă, conservarea vieții și limitarea producerii de dizabilități fizice și mentale reziduale. Prin urmare, sprijinul medical operațional necesită o orientare clar definită și distinctă 58. Structura de comandă a sistemului medical ONU La comandamentul ONU, Divizia de servicii medicale (MSD) dezvoltă și actualizează politicile medicale pentru a fi folosite de către departamentul de operații de menținere a păcii, comandanții militari și medicii din teren. MSD este responsabilă pentru stabilirea și revizuirea standardelor medicale pentru personalul aflat în misiuni de menținere a păcii. Membrii MSD vor vizita țara gazdă a misiunii și vor evalua facilitățile medicale disponibile. La nivelul comandamentului, MSD consiliază medicii, precum și comandanții contingentelor

119 În misiune, MSD recomandă și asistă la evacuarea și repatrierea medicală a personalului ONU, a observatorilor militari, poliției civile, forţelor ONU, personalului şi contractorilor locali. Sarcinile specifice planificării, executării și controlului asistenței medicale operaționale sunt complexe și necesită o expertiză specifică, acestea trebuie să fie delegate personalului medical instruit, cu experiență în domeniu și capabilități suficiente de comunicații și tehnologia informației. În toate locațiile misiunilor ONU, personalul medical nu funcționează în mod izolat, există o foarte bună colaborare cu personalul operațional și logistic, care să furnizeze datele necesare, resursele și sprijinul pentru întocmirea planurilor medicale. Sprijinul medical de la nivelul I la IV Sprijinul medical în operațiile de menținere a păcii este destinat să identifice funcțiile și nivelurile de capabilități medicale pe care o unitate le poate asigura. Manualul echipamentelor medicale deținute de către contingente oferă detalii ale cerințelor și standardelor la fiecare nivel. Nivelul cel mai scăzut se referă la primul ajutor de bază și practicarea medicinei preventive până la nivelul celei mai mici subunități. Dacă acolo nu există medic, asistența este asigurată de către observatorul militar, paramedic sau asistenţii medicali, utilizând echipamentul militar de bază și resursele avute la dispozitie. Sprijinul Medical Nivel I Nivelul I sau asistența primară este primul nivel unde este disponibil un medic ori există asistență medicală ale vreunei țări contributoare sau ale ONU. Este asigurată în primul rând asistența medicală, resuscitare de urgență, stabilizare și evacuare a victimelor la următorul nivel de sprijin medical. Capacitățile și capabilitățile de tratament disponibile la nivelul I sunt următoarele: a) Capabilități de tratament: tratamente ale bolilor comune; sprijin de viață avansat (menținerea respirației, ventilație, controlul hemoragiilor, tratamentul şocurilor și al deshidratării); 117

120 managementul traumelor (imobilizarea fracturii, rănilor, managementul arsurilor, controlul infecțiilor, analgezice); intervenții chirurgicale minore; medicina preventivă; evacuarea răniților. b) Capacități de tratament; Capacitatea facilităților medicale de nivel I este de a trata ambulatoriu 20 de pacienți pe zi. Are un grad de ocupare de până la 5 pacienți pentru 2 zile. La nivelul I rezervele medicale și consumabilele sunt asigurate până la 60 de zile. Sprijinul Medical Nivel II Nivelul II (servicii medicale spitalicești), la fel ca nivelul I, poate fi asigurat de către contingentul țării contributoare sau de ONU și are responsabilități vaste în aria de executare a misiunii. Este următorul nivel de asistență medicală și primul nivel unde expertizele și facilitățile chirurgicale sunt disponibile. La nivelul II, misiunea este de a asigura asistența medicală, stabilizare și resuscitare de urgență, salvarea membrelor și a vieții prin intervenții chirurgicale, asistență dentară de bază și evacuarea răniților către următorul loc. Capacitățile și capabilitățile de tratament disponibile la nivelul II sunt următoarele: a) Capabilități de tratament: tratarea situațiilor medicale comune; triajul; sprijinul de viață avansat și terapia intensivă; salvarea membrelor și a vieții sub anestezie; farmacie; asistență dentară de bază; facilități de laborator de bază (hematologie, viteza sângelui, urină etc.); diagnosticarea pe bază de radiografie; control igienic şi medicină preventivă; evacuarea răniților. b) Capacități de tratament: Capacitatea facilităților medicale de nivel II este de a trata 40 de pacienți zilnic, se pot face 3-4 intervenții chirurgicale majore pe zi și se pot îngriji între 10 şi 20 de pacienți pentru 7 zile fiecare. Pentru servicii medicale dentare, facilitățile de nivel II permit efectuarea a 10 tratamente, 10 radiografii cu raze X și 20 de teste de laborator pe zi. Pentru acest nivel se asigură stocul medical și consumabilele pentru 60 de zile. 118

121 Sprijinul Medical Nivel III Nivelul III este cel mai înalt nivel la care se asigură asistența medicală de către o unitate medicală ONU dislocată. Se combină capabilitățile unităților de nivel I și II cu capabilități adiționale, precum și cu multiple servicii de diagnosticare. Este important de știut că o facilitate medicală de nivel III este rareori dislocată și că acest nivel de sprijin medical se obține în general prin folosirea spitalelor militare și civile din aria misiunii. Capacitățile și capabilitățile de tratament disponibile la nivelul III sunt următoarele: a) Capabilităţi de tratament: Toate capabilităţile de la nivelul I si II descrise anterior, plus: servicii de consultații specializate; servicii de intervenții chirurgicale multiple; terapie intensive și post-operatorie; servicii complete de laborator; diagnosticare prin radiologie și computer tomograf; farmacie; intervenţii chirurgicale dentare și raze X. b) Capacități de tratament: Capacitatea facilităților medicale de nivel III este de a trata până la 60 de pacienți pe zi. Se pot efectua până la 10 operații pe zi și se pot îngriji până la 60 de pacienți pentru 30 de zile fiecare. Pentru servicii medicale dentare, facilitățile de nivel III pot asigura de tratamente pe zi. Pot fi facute 20 radiografii cu raze X și 40 de teste de laborator. Pentru facilitățile de nivel III se asigură stocuri medicale și consumabile până la 90 de zile. Sprijinul Medical Nivel IV Nivelul IV asigură asistență medicală definitorie și tratamente medicale înalt specializate, acesta include operații specializate și proceduri medicale, reconstructive, reabilitare și convalescență. Fiind foarte costisitor, nu este practic și nici rentabil pentru ONU să disloce o astfel de unitate în aria de desfășurare a misiunii. Serviciile medicale oferite de această facilitate medicală sunt în general căutate în țara gazdă, în țările vecine sau la țările contributoare. ONU poate planifica transferul unui pacient sau rănit la o astfel de facilitate și din motive de costuri, compensații și asigurări medicale, continuă sa monitorizeze progresul pacientului. Indicațiile pentru personalul ONU să folosească facilitățile de nivel IV sunt următoarele: când distanța dintre zona misiunii și țara de proveniență este prea mare și pacientul sau victima are nevoie urgentă de tratament medical de specialitate; când pacientul necesită tratament de specialitate pe termen scurt și este așteptat să se întoarcă la serviciu în termen de 30 de zile; când țara contributoare este în incapacitatea de a asigura tratamentul medical necesar prin facilitățile medicale existente de nivel inferior. 119

122 IMPORTANŢA PRACTICĂRII EXERCIŢIILOR FIZICE ÎN TIMPUL LIBER, ÎN PROCESUL DE FORMARE MULTILATERALĂ A VIITORULUI PERSONAL MILITAR Locotenent Alina-Elena NEGOESCU Exerciţiile fizice pot înlocui unele medicamente, dar niciun medicament din lume nu poate înlocui exerciţiul fizic" (Dr. Ph. Tirsie) În concepţia actuală, educaţia fizică şi sportul în timpul liber pot fi privite din două puncte de vedere esențiale: utilitatea practică şi lupta împotriva oboselii și a stresului acumulat în activitatea zilnică. În conformitate cu prevederile art. 4, din Concepția de educație fizică și sport în Armata României, educația fizică și sportul sunt privite ca activități care valorifică sistematic ansamblul formelor de activitate colectivă sau individuală 59 în vederea creșterii potențialului biologic, al dezvoltării și perfecționării capacității motrice a militarilor, necesare în timp de pace, în situații de criză și pe timp de război. După cum afirmă Gheorghe Cârstea 60, educația fizică este fiziologică prin natura exercițiilor, pedagogică prin metodă, biologică prin efecte și socială prin organizare (2000, p.10) 61. Același autor scoate în evidență faptul că educația fizică militară este un subsistem al educației fizice, alături de educația fizică a tinerei generații, educația fizică profesională, educația fizică a adulților, educația fizică a vârstei a treia și educația fizică independentă (2000, p.12) 62. De asemenea, în cap. II, art. 7 din Legea educației fizice și sportului nr. 69 din 28 aprilie 2000, actualizată și completată, se stipulează faptul că educația fizică militară este disciplină obligatorie, prevăzută în planul de instrucție și învățământ. 63 Ceea ce am subliniat mai sus scoate în evidență caracterul obligatoriu al educației fizice militare în cadrul activităţilor zilnice ale tuturor unităților, subunităților și instituțiilor militare de învățământ, conform planurilor și programelor de pregătire specifice. Educația fizică militară este alcătuită din componente asemănătoare educației fizice, cărora le imprimă un caracter personal adaptat cerințelor luptei armate. De subliniat este și caracterul formativ al educației fizice militare, deoarece, pe lângă programele zilnice de instruire ale militarilor, le oferă posibilitatea de efectuare, cu scop recreativ-distractiv, a exercițiilor fizice sub diverse forme: gimnastica aerobică, jocuri sportive, arte marțiale, fitness etc. Practicarea exercițiilor fizice, în timpul liber, sub diferite forme, contribuie la dezvoltarea musculaturii care, în timp, va avea efecte benefice asupra întregului organism, dar și a marilor funcțiuni ale acestuia. Gimnastica aerobică Practicarea sistematică, în mod organizat şi ştiinţific a gimnasticii aerobice, are un efect somatic asupra organismului uman şi este indicat să fie practicat la toate vârstele, având următoarele efecte: 59 Concepția de educație fizică și sport în Armata României, București, Specialist român în teoria și metodica educației fizice și sportului, autor a numeroase cărți de specialitate și lucrări de cercetare de interes național. 61 Cârstea, Ghe., Teoria și metodica educației fizice și sportului, Editura AN-DA, București, 2000, p Ibidem, p Legea educației fizice și sportului, nr.69 din 28 aprilie

123 întăreşte sănătatea, influenţând pozitiv diverse sisteme (cardiovascular, endocrin) şi aparate ale organismului uman (locomotor, digestiv, respirator, funcţiile de nutriţie şi secreţie); contribuie la dezvoltarea aptitudinilor psihofizice, fapt care duce la sporirea randamentului intelectual şi fizic, la creşterea capacităţii de muncă şi, implicit, la creşterea potenţialului biologic; îmbunătăţeşte coordonarea şi îndemânarea, necesare în practicarea atât a exerciţiilor fizice, dar şi a altor tipuri de activităţi. Jocurile sportive După E. Bayer (1987), citat de Dumitru Colibaba-Evuleț și Ioan Bota (1998), jocurile sportive trebuie privite sub trei aspecte: activitatea jucătorului, ideea de joc și regulamentul de concurs 64. Jocurile sportive dezvoltă spiritul de echipă, ajută la socializarea mai rapidă, elimină tensiunile de la nivel psihic și dezvoltă creativitatea prin alegerea celor mai eficiente soluții apărute în joc. Fitness-ul În literatura de specialitate anglo-saxonă, termenul de fitness este folosit cu sensul de condiţie fizică şi reprezintă capacitatea organismului de a efectua diferite feluri de activitate fizică, fără a epuiza complet resursele energetice ale organismului. Fitness-ul înseamnă să te simţi bine, să ai o condiţie fizică bună, de invidiat. Acest sport se înrudeşte cu culturismul, deoarece este nevoie de exerciţii cu greutăţi (în fitness se utilizează greutăţi mai uşoare decât în culturism). Arte marțiale Indiferent de tipul lor: Karate, Judo, Ju-Jitsu, Tae Bo, Taekwon Do etc., artele marțiale ajută la deprinderea tehnicilor de autoapărare, de creștere a încrederii în sine, de realizare a unui antrenament total atât fizic, cât și psihic. Educaţia fizică şi sportul recreativ contribuie la creşterea rezistenţei organismului la efortul intelectual şi fizic, la destindere şi relaxare, constituind o componentă însemnată a procesului de formare multilaterală a viitorului personal militar participant la diferite cursuri de carieră sau de perfecționare/specializare care se desfăşoară în Centrul de Instruire pentru Geniu, EOD și Apărare CBRN Panait Donici. Din acest considerent, în cele ce urmează, voi sublinia o serie de obiective pe care personalul militar le poate îndeplini pe parcursul practicării exercițiilor fizice, în timpul liber, în regim de autoorganizare şi autoconducere: formarea gustului pentru mișcare, acesta concretizându-se în înţelegerea rolului şi scopului practicării exerciţiilor fizice cu continuitate, mişcarea ordonată să devină o necesitate care oferă practicanților posibilitatea de a realiza un tonus optim pentru a desfăşura celelalte activităţi cotidiene; să dubleze programele de exerciţii cu măsuri igienice şi de călire a organismului; controlul stării de sănătate prin consultarea medicului cu privire la categoria de efort pe care intenţionează să o realizeze, în funcţie de starea sa de sănătate (analizele medicale anuale obligatorii, avizul medicului şi a persoanei nominalizate privind medicina muncii); procurarea materialelor necesare şi a unui echipament adecvat, specific conţinutului programului pentru care a optat, respectând astfel măsurile de protecţie a muncii impuse de legislaţia naţională; 64 Colibaba-Evuleț, Bota, I. Jocuri sportive. Teorie și metodică, Editura Aldin, București,

124 învăţarea modului de execuţie corectă a mişcărilor, dozarea lor şi cunoaşterea efectelor acestora asupra organismului; să aplice metode simple de autocontrol privind adaptarea organismului la efort (pulsometrie şi frecvenţa respiratorie); să-şi evalueze periodic progresele realizate şi să adopte în consecinţă, alte dozări ale exerciţiilor. Prin intermediul practicării exerciţiilor fizice se acţionează în sensul dezvoltării proporţionale a organismului, însuşirii unui sistem de cunoştinţe, deprinderi şi priceperi motrice, dezvoltării aptitudinilor motrice şi a trăsăturilor de voinţă şi caracter necesare oricărui personal militar. Timpul liber, etimologic, vine din latinescul licere, adică act de destindere. În Franţa este numit loisir, în Anglia leisure, în Statele Unite non-working time sau free time, iar în Germania freizeit. În literatura de specialitate cele 24 de ore ale unei zile şi nopţi sunt împărţite în trei, de unde şi expresia cei trei 8 (Dragnea, Teodorescu & Păunescu, 2006), care semnifică: 8 ore de muncă, de activitate profesională; 8 ore de odihnă pasivă (somn); 8 ore de activitate neprofesională, de distracţie şi relaxare. Schema celor trei 8 Gestionarea timpului liber este o activitate care presupune existenţa unor calităţi de autoorganizare şi autodirijare foarte bine dezvoltate, astfel încât timpul liber să fie consumat într-un mod cât mai eficient. Dacă educaţia fizică militară ajută la menţinerea și îmbunătățirea stării de sănătate fizică și psihică a militarilor din Armata României, exerciţiul fizic practicat în timpul liber vine să întărească aceste aspecte asigurând, în acelaşi timp, relaxarea şi recreerea bine meritată. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE: 1. Cârstea, Ghe. (2000). Teoria și metodica educației fizice și sportului (p.10). București: Editura AN-DA; 2. Cârstea, Ghe. (2000). Teoria și metodica educației fizice și sportului (p.12). București: Editura AN-DA; 3. Colibaba-Evuleț, D., Bota, I. (1998). Jocuri sportive. Teorie și metodică. București: Editura Aldin; 4. Concepția de educație fizică și sport în Armata României, Bucureşti, 2016; 5. Dragnea, A., Teodorescu, Silvia, Păunescu, A. (2006). Pregătire sportivă teoretică (p.33). București: Editura CD PRESS; 6. *** Legea educației fizice și sportului (p.6). Nr.69 din 28 aprilie

125 MILITARII GENIŞTI PARTE A COMUNITĂŢII VÂLCENE 123 Colonel (rz.) Florian MARIN Prefectul Judeţului Vâlcea Armata României a reprezentat dintotdeauna o instituţie fundamentală a statului, iar în cadrul acesteia, învăţământul militar a avut, are şi va avea în continuare un rol important în formarea şi perfecţionarea pregătirii personalului militar, fiind totodată o componentă importantă a sistemului educativ. Transformarea Armatei României prin noi concepte, capabilităţi şi participarea la îndeplinirea diferitelor misiuni, a fost posibilă ca urmare a unui context sociopolitic favorabil, astfel că răspunsul Centrului de Instruire la aceste schimbări nu a întârziat să apară, Centrul reuşind să-şi dezvolte capacitatea de a forma şi perfecţiona personal militar profesionalizat în armă, capabil să promoveze şi să protejeze interesele naţionale şi să îndeplinească angajamentele asumate de ţara noastră în cadrul Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord sau pe cele din cadrul Uniunii Europene. În anul de învăţământ 2018, educaţia şi instituţia au reprezentat elemente esenţiale ale transformării Armatei României, iar în acest context Centrul de Instruire pentru Geniu, EOD şi Apărare CBRN Panait Donici, a organizat şi realizat cu succes pregătirea şi calificarea militarilor din mai multe categoriile de forţe ale Armatei României, pe echipamentele de geniu din dotare. Semnificativ este şi evenimentul care a avut loc chiar în debutul anului Centenarului Marii Uniri sau într-un alt mod denumit, anul Omagial al Unităţii de Credinţă şi de Neam, când în ziua de 13 ianuarie, în dubla calitate de reprezentant al Guvernului în teritoriu, dar şi aceea de cadru militar în rezervă, la invitaţia comandantului Centrului am avut onoarea de a participa la depunerea Jurământului Militar pe platoul central din Scuarul Mircea cel Bătrân, acolo unde un număr de 72 de soldaţi profesionişti au ales să-şi unească destinele cu ţara, ca parte a unei instituţii fundamentale a statului român, respectată şi apreciată de toţi cetăţenii Armata României. Pentru efortul susţinut de a menţine un nivel ridicat al învăţământului militar în arma geniu, adresez felicitări cadrelor Centrului de Instruire pentru Geniu, EOD şi Apărare CBRN Panait Donici, tuturor celor care se dedică zi de zi profesiei şi îi asigur de întregul sprijin al Instituţiei Prefectului la derularea activităţilor viitoare. Îmi exprim totodată convingerea că Armata României este şi va rămâne un pilon naţional de stabilitate, iar printr-o dezvoltare echilibrată a fundamentului logistic şi uman, să rămână o demnă continuatoare a făuritorilor neamului, aceia ce s-au jertfit pentru viaţa României de astăzi. La mulţi ani geniştilor vâlceni!

126 PARADA MILITARĂ DE 1 DECEMBRIE 2018 DE LA RÂMNICU VÂLCEA UN EVENIMENT CARE A UNIT COMUNITATEA LOCALĂ Inginer Mircia GUTĂU Primarul municipiului Râmnicu Vâlcea Sărbătoarea Centenarului Marii Uniri la Râmnicu Vâlcea nu ar fi fost deplină fără implicarea, de care ne-am bucurat cu toţii, din partea Centrului de Instruire pentru Geniu, EOD şi Apărare CBRN Panait Donici, iar parada militară de pe Calea lui Traian, din 1 Decembrie, a fost, în mod simbolic, un eveniment care a unit. Vorbim în primul rând de stabilirea şi rezolvarea tuturor aspectelor organizatorice ale acestui moment. La aceeaşi masă, într-o sală de conferinţe a Centrului Panait Donici, s-au strâns laolaltă responsabili din cele mai diverse domenii printre instituţiile reprezentate fiind şi Primăria municipiului Râmnicu Vâlcea, iar atmosfera în care au fost stabilite sarcinile fiecărei entităţi participante a fost una cu adevărat în spiritul Marii Uniri. Datorită tocmai acestei bune conlucrări, evenimentul s-a desfăşurat fără probleme. În al doilea rând, privind din perspectiva programului întregii zile, parada militară a unit evenimentele solemne tradiţionale derulate dimineaţa, la Monumentul Independenţei, cu spectacolele organizate, începând cu amiaza acelei zile extraordinare, de către Primăria municipiului Râmnicu Vâlcea în Scuarul Mircea cel Bătrân. Parada impresionantă a cadrelor şi a tehnicii din dotare a fost, organizatoric şi spiritual în acelaşi timp, un liant în construirea unei sărbători a întregii comunităţi locale. Comunitatea locală a fost unanimă în a aplauda şi aprecia la justa valoare evenimentul coordonat de Centrul de Instruire pentru Geniu, EOD şi Apărare CBRN Panait Donici, dedicat Marii Uniri de la 1 Decembrie Am văzut, împreună, bătrâni, tineri şi copii, oameni în uniformă sau spectatori obişnuiţi, fluturând steguleţe tricolore şi bucurându-se de Centenarul Marii Uniri, de faptele trecutului, privite prin perspectiva prezentului cotidian. 124

127 Parada militară deschisă şi coordonată de Centrul de Instruire pentru Geniu, EOD şi Apărare CBRN Panait Donici a fost picătura de solemn care a făcut ca sărbătoarea Centenarului Marii Uniri de la Râmnicu Vâlcea să fie una întreagă. Mai mult, a fost capătul unui arc peste întreg anul 2018, care a unit acest eveniment cu ceremonia emoţionantă, din luna ianuarie, din centrul municipiului, în cadrul căreia zeci de soldaţi ai Centrului Panait Donici au depus jurământul militar. Vreau să le mulţumesc, de aceea, cadrelor militare şi conducerii Centrului de Instruire pentru Geniu, EOD şi Apărare CBRN Panait Donici pentru prezenţa acestei instituţii prestigioase în rândul comunităţii locale, nu doar cu ocazia marilor sărbători ale locului şi ale ţării, dar şi în viaţa de zi cu zi. CEREMONIE MILITARĂ, RELIGIOASĂ ŞI CULTURAL-ISTORICĂ DESFĂŞURATĂ LA CIMITIRUL EROILOR DE LA CĂLINEŞTI VÂLCEA Profesor Eugen PETRESCU Preşedintele Filialei Județene Matei Basarab Vâlcea şi al Centrului de Cercetări Istorice Pr. Dumitru Bălașa Joi, 22 noiembrie 2018, între orele , la Cimitirul Eroilor Primului Război Mondial din Călinești, situat pe raza oraşului Brezoi, judeţul Vâlcea, în prezenţa a peste 250 de locuitori ai oraşului, militari, preoţi şi oameni de cultură din reşedinţa de judeţ, din alte localităţi ale judeţului şi din ţară, s-a desfăşurat o ceremonie militară, religioasă, cultural-istorică şi artistică de cinstire a memoriei eroilor neamului, făuritori ai României Mari, căzuţi în toamna anului 1916 în luptele de pe Valea Oltului. Cimitirul de Onoare de la Călineşti este un cimitir mixt, înregistrat pe Lista monumentelor istorice cu indicativul: VL-IV-s-B-0017, aici fiind locul de veci pentru 810 eroi români şi ostaşi din armatele de ocupaţie germano-austro-ungare. Manifestarea, dedicată Centenarului Marii Uniri, a fost organizată de Obştea Moşnenilor Călineşti şi Asociația Națională Cultul Eroilor Regina Maria Filiala Județeană Matei Basarab Vâlcea, în colaborare cu Garnizoana Râmnicu Vâlcea, Arhiepiscopia Râmnicului şi Consiliul Judeţean Vâlcea. 125

128 Din partea Centrului de Cercetări Istorice Pr. Dumitru Bălașa (Râmnicu Vâlcea) al Asociației Naționale Cultul Eroilor Regina Maria au participat și au vorbit despre importanța istorică a luptelor din această zonă: gl. bg. (rtr.) Grigore Buciu (București), prof. univ. dr. Radu Ștefan Vergatti (București), conf. univ. dr. Tudor Rățoi (Drobeta-Turnu Severin), conf. univ. dr. Constanțiu Dinulescu (Craiova); au mai luat cuvântul: Robert Schell (primarul orașului Brezoi), Aurora Gherghina (subprefect al județului Vâlcea) şi Constantin Rădulescu (președintele Consiliului Județean Vâlcea). Cuvântul de încheiere a fost rostit de Eugen Dumitru Dulcea (președintele Obștii de Moșneni Călineşti), organizatorul principal al manifestării. Cu acest prilej, a fost oficiată o slujbă de pomenire a eroilor şi au fost depuse coroane şi jerbe de flori, iar elevii Liceului Gheorghe Surdu Brezoi și ai Școlii Gimnaziale Călinești au prezentat un program artistic; manifestarea s-a încheiat cu defilarea Gărzii de Onoare, constituită din militari ai Centrului de Instruire pentru Geniu EOD şi Apărare CBRN Panait Donici Râmnicu Vâlcea, pe muzica Fanfarei Constantin Brâncoveanu a Consiliului Județean Vâlcea. În discursul rostit în cadrul manifestării, am făcut referire la luptele de pe Valea Oltului din toamna anului 1916, la istoricul Cimitirului Eroilor de la Călineşti şi la cei ce s-au ocupat în ultimii ani de întreţinerea acestui obiectiv de patrimoniu naţional, mulţumindu-le tuturor pentru acest gest de aleasă trăire creştinească şi patriotică. În urmă cu 102 ani, Armata Română pătrundea prin marile trecători ale Carpaților în Transilvania pentru eliberarea fraților de sânge de sub dominația austroungară. Animată de visul de veacuri, câștigă mai multe lupte, dar, copleșită de forța inamicului germano-austro-ungar, mult mai numeros, mai bine instruit, dotat, echipat și hrănit, este nevoită să se retragă, să se reorganizeze și să opună rezistență pe aliniamente succesive stabilite pe crestele și văile munților și dealurilor subcarpatice. Așa se face că, în toamna anului 1916, Valea Oltului alături de Valea Jiului, Valea Prahovei, culoarul Rucăr-Bran, Oituz (primele două bătălii) a devenit teatrul unora dintre cele mai sângeroase lupte de apărare din istoricul an 1916, operaţii armate cunoscute în istoriografia română cu denumirea de bătăliile din trecători. Urmele 126

129 acestor confruntări armate se văd și astăzi pe munții din stânga și dreapta Oltului. Numeroasele tranșee, cartușe, obuze și oseminte descoperite pe munții și pe dealurile Vâlcii scot în evidență uriașul efort material și sacrificiul uman făcut de ambele tabere. Așadar, pe câmpurile de luptă situate la Est de Olt: Coți, Budislavu, Mormântu, Zănoaga, Spinu, Poiana Spinului, Bulzul, Cărbunaru, Valea Babii, Piscul Firii ș.a. și pe câmpurile de luptă situate la Vest de Olt: Dobrunu, Robu, Veverețu, Pietrosu, Negoveanu, Fețele Cheii, Murgașu, Tobuleața-Muereasca de Sus ș.a. au căzut la datorie mii de ostași români, osemintele lor odihnind astăzi sub glia pe care au luptat, în locuri cunoscute și necunoscute - situație demonstrată prin osemintele descoperite întâmplător în urmă cu trei ani și recent, în urma unor săpături arheologice, pe câmpul de luptă de la Poiana Spinului, comuna Perișani. Altele odihnesc în cimitirele de onoare de pe Dealul Mlăcii (Titești), de la Călinești (Brezoi), Mănăstirea Cozia (Călimănești), Bogdănești-Lunca (Bujoreni), Cetățuia (Râmnicu Vâlcea) și Drăgășani, unde sunt cinstite prin slujbe religioase și onoruri militare. În acest loc, donat în urmă cu o sută de ani de Grigore Popescu - veteran al Războiului de Independență de la și primar al fostei comune Călinești -, odihnesc osemintele a 488 eroi români și a 322 ostași din armatele de ocupație germano-austro-ungare, căzuți pe câmpurile de luptă din stânga și din dreapta Oltului: Călinești, Cornet, Murgașu, Fețele Cheii, Danu, Lespedea, Băncești, Pociovaliștea, Veverețu, Sasu, Poiana Spinului, Perișani ș.a. În semn de veșnică recunoștință față de sacrificiul ostașilor români, Asociația Națională Cultul Eroilor Regina Maria - organizație de utilitate publică, ce își desfășoară activitatea sub patronajul Ministerului Apărării Naționale și sub oblăduirea Patriarhiei Române - a depus sâmbătă, 17 noiembrie 2018, în cadru festiv, în Catedrala Încoronării din Cetatea Marii Uniri de la Alba-Iulia, o urnă cu pământ provenit de pe câmpurile de luptă și din cimitirele eroilor neamului din toate regiunile istorice care au format la 1918 România Mare. În această urnă, a Centenarului Marii Uniri, a fost depus și un săculeț cu pământ vâlcean, care a fost însoțit de un act de autenticitate semnat de către 12 reprezentanți ai județului Vâlcea: istoric Eugen Petrescu președintele Filialei Județene Matei Basarab Vâlcea a Asociației Naționale Cultul Eroilor Regina Maria ; lt. col. ing. Cristian-Gabriel Arinton comandantul Garnizoanei Râmnicu Vâlcea; ÎPS Arhiepiscop Dr. Varsanufie arhiepiscopul Râmnicului; Constantin Herțoiu (n. 28 feb. 1914, sat Câinenii Mici, com. Câineni) veteran al celui de-al Doilea Război Mondial; col. (rz.) Florian Marin prefectul județului Vâlcea; ec. Constantin Rădulescu președintele Consiliului Județean Vâlcea; lt. col. Iulian Constantin Trușcă comandantul Centrului Militar Județean Vâlcea; scms. de poliție Ionuț Cătălin Pâslaru coordonatorul Centrului de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog Vâlcea; prof. dr. Florin Epure directorul executiv al Direcției Județene pentru Cultură Vâlcea; pr. prof. Constantin Mihăiță Simion directorul Colegiul Energetic Râmnicu-Vâlcea, reprezentant al Cercului Școlar Județean Cultul Eroilor Vâlcea; ist. Gheorghe Rotaru președintele Asociației de Vexilologie Tricolorul, Râmnicu-Vâlcea; drd. Mihail Rogojinaru membru al Centrului de Cercetări Istorice Pr. Dumitru Bălașa al Filialei Județene Matei Basarab Vâlcea, din cadrul Asociației Naționale Cultul Eroilor Regina Maria. În încheiere, a fost adus un pios omagiu eroilor neamului, făuritori ai României Mari, cei care au luptat pentru idealurile acesteia pe acele meleaguri cu mai bine de un veac în urmă si a adresat celebrul îndemn persoanelor participante la manifestare: Trăiască România Mare, în vecii vecilor! 127

130 RÂMNICU VÂLCEA ONOARE ŞI ARMATĂ Violeta SCROCIOB vicepreședinte al Societății Culturale Anton Pann, realizator emisiune la Etalon Tv - Rm. Vâlcea Făcând o retrospectivă dincolo de anul 1981, văd un Râmnic care, prin mila Domnului, încă mai păstra clădiri vechi de o arhitectură prețioasă, care aminteau de elita vremurilor demult apuse; doamne elegante la brațul domnilor costumați impecabil, făcând plimbarea de duminică în acordurile fanfarei, care, negreșit, era prezentă în parc, în zilele de sărbătoare. Și dacă imaginația debordează, chiar auzi și tropotele cailor de trăsură care, într-o cadență perfectă, duceau la plimbare doamne și domnișoare îmbrăcate în crinoline, aruncând ocheade la adăpostul dantelelor umbreluțelor de soare... Acest Râmnic, despre care Virgil Ierunca spunea că este cel mai frumos oraș din lume, te invită, parcă, să-i cunoști istoria, acea istorie încorsetată între centura argintie a Oltului, spre răsărit și misteriosul deal Capela, spre apus. Aici, la fiecare sărbătoare istorică, defilează militarii Vâlcii în aplauzele publicului spectator. Plecând de la baza Dealului Capela perpendicular spre Olt, primești mai întâi binecuvântarea mută a femeii de piatră - Statuia Independenței care își apleacă spre oraș privirea tristă, dar ocrotitoare, scrutând zarea până la orizont, în direcția unde Podul Goranu se arcuiește peste Olt. Mergi apoi străjuit de o parte și de alta de cele două impunătoare clădiri, două bijuterii arhitecturale: clădirea Judecătoriei Vâlcea și clădirea Tribunalului Vâlcea. Zeița Themis, care tronează pe marginea acoperișului celei din urmă, sprijinit de patru coloane romane, pare să te urmărească cu privirea, deși are ochii acoperiți... Ajuns aici, îți amintești că în tinerețe ai citit Bal la Casa Ofițerilor, romanul lui Constantin Mateescu și încerci să dai viață scenelor petrecute chiar aici: tineri ofițeri cu talie subțire, zvelți, mândri în ținuta militară, conducând dansul cu multă eleganță, cu mâna în jurul taliei vreunei domnițe. Cobori emoționat și visător pe bulevardul străjuit de bătrînii castani, martori la cine știe câte întâmplări și povești de dragoste. Până să mai cauți câte ceva în memorie, ai și ajuns în apropierea căii ferate, unde, pe partea stângă, întâlnești noul local al Școlii Militare de ofițeri activi de Geniu, Construcții și Căi Ferate Panait Donici. Așa se numea atunci, când, aproape că nici nu îndrăzneai să gândești cum este în interior, însă 128

131 de la înființarea ei, la data de 7 aprilie, 1881, prin Înaltul Decret Regal nr. 996 semnat de Regele Carol I, titulatura a suferit mai multe modificări. Renumită prin nivelul universitar de înaltă calitate, actuala instituţie, acest kilometru zero al armei geniu care a dat istoriei Armatei Române o serie de personalităţi politice şi generali poartă acum denumirea CENTRUL DE INSTRUIRE PENTRU GENIU, EOD ȘI APĂRARE CBRN PANAIT DONICI. Prin importanța ei în istoria militară a țării, această instituție de învățământ militar constituie una dintre emblemele Râmnicului, pentru că, atunci când spui Geniu, spui Râmnicu Vâlcea. Dacă înainte de 1989 accesul în perimetrul unității militare era limitat potrivit legilor timpului, după evenimentele acelui an, Școala Panait Donici a început, puțin câte puțin, să își deschidă porțile. Astfel că, anual, de mai mult timp, cu prilejul Zilei Porților Deschise, aici pot veni în vizită civili, atât copii, cât și adulți. Mii de elevi trec pragul școlii, să cunoască mici secrete ale vieții militare. Acest lucru se datorează parteneriatelor încheiate între școlile din oraș sau județ și această instituție militară. Aici pot să ia naștere vise mărețe ale unor inimi mici de copii... Dar ce spun eu?! Și ca adult venit în vizită sau colaborator, te încearcă niște emoții grozave asistând la programul minuțios pregătit de vrednicii militari. În calitate de vicepreședinte al Societății Culturale Anton Pann din Râmnicu Vâlcea și realizator de emisiuni în cadrul televiziunii Etalon Tv, am participat, activ sau ca invitat, alături de scriitorul Nicu Cismaru, fost președinte al societății și de alți colegi, la mai multe evenimente cu caracter cultural-istoric sau militar organizate de inimoșii militari care constituie interfața dintre armată și civili și care țin torța acestei școli, aprinsă. Chiar în acest an, conducerea Centrului de Instruire a oferit câtorva tineri prilejul de a expune lucrări în acuarelă, icoane pe sticlă și origami, toate acestea constituindu-se într-o bogată triplă expoziție. Expozanții au fost membrii grupului Cromatic și copiii și adulții din cadrul Atelierelor de Vacanță organizate la Biblioteca Județeană Antim Ivireanul, autori ai lucrărilor origami. 129

132 Dacă vorbesc despre acest lucru, o fac cu mândrie determinată de prietenia cu acești oameni. A fost o onoare pentru noi să expunem chiar în holul Intrării Comandanților, spațiu care, el însuși constituie o expoziție de artă, aici regăsindu-se o lucrare amplă de mozaic cu temă care vizează activitatea de geniu, construcții și căi ferate. Desigur, această colaborare îmbracă aspectul reciprocității, domniile lor fiind prezente la activitățile noastre culturale, organizate de Societatea Culturală Anton Pann. Am remarcat deschiderea acestor oameni încă de la începutul colaborării noastre. Aș da câteva nume, cu scuzele de rigoare dacă omit pe cineva: dl. col. Dan Marin, pe atunci comandant fiind, lt.col.ing. Cristian-Gabriel Arinton, actualul comandant, dl. lt.col. Florentin Duman-Şendrescu, dl. cpt. Alexandru Radu și, actualmente, dl. lt. Cristian Băiașu. Copii veniți aici în vizită, au trăit experiențe pe care, probabil, nu le vor uita. Pe lângă expoziția de mașini specifice activităților de EOD și apărare CBRN, care mai de care mai interesante, deliciul publicului s-a constituit în demonstrația de dresaj al câinilor lupi geniști, antrenați sa depisteze explozibilul în multele lui forme, cât și imobilizarea eventualilor răufăcători. Ar fi multe de povestit, de la montarea rapidă și eficientă a pontoanelor, până la depistarea minelor și a altor dispozitive explozive, dar ce pot afirma cu tărie este faptul că noi, vâlcenii, ne mândrim cu geniștii noștri (și, cu siguranță, și cu celelalte structuri militare). Oricine ar fi uimit de priceperea, îndemânarea și inteligența de care au dat dovadă geniștii români în teatrele de operații din diverse țări, unde datoria i-a chemat. Într-una din edițiile emisiunii noastre de la Etalon Tv, l-am întrebat pe domnul fost comandant, col. Dan Marin, dacă ar fi pregătiți în caz că am fi surprinși de un conflict militar și dacă populația poate să se bazeze pe experiența lor; răspunsul a fost ferm, sigur, afirmativ, cu mare încredere în capacitatea militarilor care au trecut porțile acestei școli militare. Văzându-i, simțindu-i aproape, cunoscându-i, te simți invincibil în țara ta. Cum să nu-i iubești, cum să nu-i respecți când ei se pun în slujba poporului constituindu-se în centura de siguranță de care avem nevoie cu toții, când ei au ales să ducă de fapt o viață de sacrificiu?! De aceea vă spun, domnilor geniști, domnilor militari, de aici și de pretutindeni, acum, în an centenar: ONOR ARMEI GENIU, ONOR ARMATEI ROMÂNE!!! 130

133 ZIUA PORŢILOR DESCHISE - EVENIMENT AL COMUNITĂŢII VÂLCENE Căpitan Mihai-Alexandru RADU Luni, 23 aprilie 2018, în ziua de prăznuire a Sfântului Mucenic Gheorghe, patronul spiritual al Forţelor Terestre, Centrul de Instruire pentru Geniu, EOD şi Apărare CBRN,,Panait Donici a fost gazda unor evenimente organizate cu ocazia,,zilei Porţilor Deschise. Ca în fiecare an, instituţia noastră a reprezentat un punct de atracţie pentru locuitorii Râmnicului, dar şi pentru cei din împrejurimi. Aproximativ 1000 de elevi din peste 40 de clase ale unităţilor şcolare din întreg judeţul au vizitat muzeul, biblioteca, sălile de specialitate, şi au participat la expoziţia de tehnică, echipamente şi armament organizată pe platoul din curtea instituţiei. Evenimentul a fost marcat şi de vizita domnului Florian Marin, prefect al judeţului Vâlcea, precum şi de cea a echipei locale de handbal feminin SCM Râmnicu Vâlcea, jucătoarele vâlcene fiind captivate de jucăuşii căţeluşi şi de atelierele de tir cu arcul şi airsoft. Echipa a fost însoţită de staff-ul tehnic, condus de preşedintele clubului Petre Berbecaru, căruia i-au fost înmânate o diplomă şi o plachetă, în semn de mulţumire pentru activitatea desfăşurată şi pentru rezultatele obţinute de echipa de handbal, pe plan intern şi internaţional. Momentul care a făcut deliciul participanţilor a fost exerciţiul demonstrativ prin care câinii special antrenaţi pentru paza obiectivelor militare şi-au testat abilităţile de a semnala prezenţa intruşilor în zona de responsabilitate şi de a acţiona pentru imobilizarea lor. La finalul activităţii comandantul Centrului de Instruire pentru Geniu, EOD şi Apărare CBRN,,Panait Donici, locotenent-colonel ing. Cristian-Gabriel Arinton a apreciat interesul de care au dat dovadă invitaţii pe parcursul vizitei şi le-a adresat îndemnul de a alege cariera militară. 131

134 ÎN PROPRIUL RITM Plutonier major Laurenţiu DINESCU Trezirea celor lumeşti în mine s-a făcut cu sunete de trompetă, ca blocul de defilare compus din fiecare marionetă, Mai întâi mi-a tresărit stângul, ucigând instant chiar regina furnică, Apoi, dreptul se aliniase deja la bătăile inimii, deşi toba nu putea străpunge vocea mulţimii, Inima ştia fiecare pas menit să lase urme, în urma sa, în fiecare urmă a sa, în urechile celor ce văd sau nu, În sufletele celor născuţi imuni, mâinile zboară ordonat şi vuiesc, prea repede ca să pot să mai gândesc, Ritmul devine singular şi pocneşte, loveşte cu har timpanele, pe româneşte. Privirea e dură, atinsă doar de zâmbetul ce ştie că nimeni în acel moment nu mai e ca tine, Departe, spre zări ce cotesc fără vise, sunt toate minunile mele neatinse, Ma-ndrept către ele, cu suflu grăbit, m-aşteaptă virtutea de-a te jertfi pe pământ. Tu, brav şi semeţ, al meu camarad, de arme sau plânset, de bere sau dor, Îţi laşi mintea prinsă de epolet şi de grad? îţi duci propriul ritm, deşi îţi spui: am să mor?! Când totul devine o parte din mine, din tine, din noi amândoi sau noi, cei născuţi calatori, Pe frunte tu simţi că toată seva transpiră al tău legământ cu toţi cei ce te-admiră. 132

135 SPAŢIU REZERVAT C.T.E.A. 133

136 134