CURRICULUMUL ȘI METODOLOGIA CURSULUI DE FORMARE PENTRU DECIDENȚI ȘI PRACTICIENI DIN DOMENIUL ASISTENȚEI SOCIALE Selina Martin Cano Fotografie: ptrabat

CURRICULUMUL ȘI METODOLOGIA CURSULUI DE FORMARE PENTRU DECIDENȚI ȘI PRACTICIENI DIN DOMENIUL ASISTENȚEI SOCIALE Selina Martin Cano Fotografie: ptrabattoni (pixabay.com), CC0 Public Domain Licenţă Creative Commons Atribuire Distribuire în condiţii identice 4.0 Internațional Publicat de: CONFEDERACIÓN ESPAÑOLA DE CENTROS DE ENSEÑANZA C/MARQUÉS DE MONDEJAR 29 28028 Madrid www.cece.es Madrid Cluj Napoca, 2016 Acest proiect a primit finanțare din partea UE. Această publicație reflectă numai punctul de vedere al autorului și AN și Comisia Europeană nu sunt responsabile pentru nicio utilizare care poate fi dată informațiilor pe care le conține.

Cuprins I. INTRODUCERE PREZENTAREA CONTEXTUL... 3 II. NOTE PRELIMINARE ASUPRA CURRICULUMULUI CURSULUI DE DEZVOLTARE PROFESIONALĂ PENTRU DECIDENȚI ȘI PRACTICIENI DIN SFERA SOCIALĂ... 4 II.1 Conceptul programului de dezvoltare profesională... 4 II.2 Justificarea... 7 II.3 Caracteristici ale curriculumului și metodologiei... 8 III. CURRICULUM CADRU PENTRU DEZVOLTAREA PROFESIONALĂ A DECIDENȚILOR ȘI PRACTICIENILOR DIN ASISTENȚĂ SOCIALĂ... 9 III.1 Cursanții... 9 III.2 Scopul programului de formare... 9 III.3 Rezultatele vizate ale învățării... 9 III.4 Strategii, metode, activități de învățare... 10 III.5 Materiale și resurse de învățare... 11 III.6 Evaluarea... 11 III.7 Feedback de la cursanți... 11 IV. EXEMPLU DE PROIECTARE A UNUI CURS PE BAZA CURRICULUMULUI... 13 IV.1 Pregătirea descrierii cazurilor... 13 IV.2 Alocarea timpului... 14 IV.3 Descrierea detaliată a atelier... 14 V. REFERINȚE... 16 VI. ANEXE... 17 VI.1. Cazul din Estonia... 17 VI.2. Cazul din Italia... 19 VI.3. Cazul din Olanda... 21 VI.4. Cazul din Polonia... 23 VI.5. Cazul din România... 25 VI.6. Cazul din Spania... 27 2

I. INTRODUCERE PREZENTAREA CONTEXTUL Documentul de față a fost elaborat în cadrul proiectului Together Against Poverty (TAP) (Împreună împotriva sărăciei) ca parte a eforturilor parteneriatului de a contribui la combaterea sărăciei și excluziunii sociale prin sprijinirea și încurajarea diferitelor soluții de sprijin pentru persoane în risc de sărăcie și excluziune socială. Abordările la care recurg decidenții și practicienii din sistemele de securitate socială în țările membre ale Uniunii Europene sunt diferite. Familiarizarea cu diverse practici promițătoare din diferite țări și evaluarea fezabilității implementării lor într un sistem social diferit ar fi primi pași esențiali în pregătirea decidenților și practicienilor în vederea îmbunătățirii situației persoanelor aflate în risc de sărăcie și excluziune socială. Strategia Europe 2020 stabilește pentru Uniunea Europeană scopuri ambițioase ce trebuie atinse până la sfârşitul deceniului, unul dintre acestea fiind reducerea cu cel puţin 20 de milioane a numărului de persoane sărace și excluse social sau în risc de sărăcie și excluziune socială. Acest scop este larg împărtășit în UE și fiecare țară contribuie la realizarea indicatorului de mai sus, deși politicile și strategiile adoptate de Statele Membre pentru a preveni ;i combate sărăcia sunt diferite. Pentru a învăța din practicile altor state, este nevoie să ne angajăm într o acțiune de promovare a practicilor de succes între diversele instituții ale sistemelor de securitate socială din statele membre. Scopul principal al proiectului TAP este să prevină sărăcia prin dezvoltarea și implementarea unor instrumente educaționale potrivite pentru nevoilor celor două grupuri țintă principale ale proiectului: 1) persoanele cele mai vulnerabile la sărăcie și excluziune socială și 2) factorii interesați, inclusiv factorii de decizie din domeniul social. În prima etapă, am studiat fenomenele sărăciei și excluziunii sociale în paralel cu analiza modului în care sistemele de securitate socială combat aceste fenomene. Au rezultat astfel două rapoarte de cercetare intitulate Sărăcie și excluziune socială în câteva țări europene și Modele de securitate socială în câteva țări europene. Pe baza constatărilor din cadrul studiilor, în a doua etapă a proiectului am elaborat și am pilotat câte un program de formare adresat celor două grupuri țintă, prezentate în: Curriculumul și metodologia cursului de formare pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial la persoane în risc de sărăcie și excluziune socială și Curriculumul și metodologia cursului de formare pentru decidenți și practicieni din domeniul asistenței sociale (publicația de față). Prezentul material conține curriculumul formării și abordarea metodologică propusă pentru desfășurarea atelierelor în care participanții sunt decidenți și practicieni din sfera asistenței sociale. Recunoaștem că există multe puncte de pornire și abordări posibile în dezvoltarea profesională a decidenților și practicienilor din sfera asistenței sociale prin intermediul schimbului de bune practici. Abordarea descrisă în cele ce urmează este alegerea noastră, informată de analiza detaliată pe care am efectuat o. Furnizorii de programe de formare ar putea să fie inspirați de propunerea noastră sau ar putea să aleagă părți relevante din metodologia propusă de noi. Corelarea rezultatelor așteptate ale învățării cu temele propuse oferă orientare în luarea acestei decizii. Nu pretindem că acest program este suficient pentru ca participanții să fie pregătiți să înfrunte numeroasele aspecte ale combaterii sărăciei și excluziunii sociale, ci mai degrabă privim această abordare ca un punct de plecare bun care poate inspira persoanele doritoare să se angajeze într un demers de dezvoltare profesională. 3

II. NOTE PRELIMINARE ASUPRA CURRICULUMULUI CURSULUI DE DEZVOLTARE PROFESIONALĂ PENTRU DECIDENȚI ȘI PRACTICIENI DIN SFERA SOCIALĂ II.1 Conceptul programului de dezvoltare profesională Scopul prezentului program de formare este dezvoltarea profesională a decidenților și practicienilor din sfera social, mai specific, îmbunătăţirea cunoştinţelor despre modul în care funcţionează diferite sisteme de protecţie socială din alte state europene, facilitarea schimbului de informaţii și a eventualelor recomandări de îmbunătățire a funcţionării acestor sisteme. Atelierele urmăresc să sprijine participanții să învețe într o manieră cât mai aplicată despre modul de abordare a problemelor sociale în țările europene partenere. De aceea, atelierele se vor derula în jurul discutării unor cazuri sociale descries și a felului în care aceste cazuri se abordează în fiecare țară, funcţie de legislație, reglementări și practice concrete. Studiu de caz (Babbie, 2007) este una dintre cele mai populare metoda de efectuare cercetări aprofundate și a proceselor de analiză. Acest tip de cercetare se concentrează pe descrierea detaliată a stării actuale a fenomenului. În comun, este o bază pentru analize ulterioare, efectuată de ex în timpul interviului focus grup. În această metodologie, vom trata studiu de caz, ca bază pentru efectuarea de ateliere. Metodologia atelierelor se va baza pe o abordare în două etape. Pregătirea descrierii cazului Efectuarea unui focus grup Schema 1. Principalele etape folosind în metodologia O4 Metodologia implementării programului de formare presupune două etape: 1) Pregătirea descrierii cazului în această etapă, echipă de proiect (organizatorii cursului) alege un caz social pe care îl descrie conform unui format agreat. Această descriere va conține, de asemenea, mai economică și socială fundal situația cu unele date cuantificabile (cifre). Acesta va pregăti pe baza de realizat interviuri în profunzime. Fiecare partener pregătește un studiu de caz (a se vedea: schema 2). Aceasta a provocat, că 6 cazuri vor fi elaborate de către factorii de decizie și factorii de decizie politică socială. 4

2) Efectuarea interviurilor focus grup (UFG) în această etapă, reprezentanții factorilor de decizie și factorii de decizie politică socială a adus împreună cu un moderator se va concentra pe analiza studiilor de caz. Focus grupurile urmăresc să inițieze o discuție în loc de răspunsuri individuale la întrebări formale, și să producă date calitative (preferințe și credințe) care pot sau nu pot fi reprezentative pentru populația generală. În cazul nostru, FGI va permite elaborarea soluțiilor posibile pentru cazurile prezentate din alte tari partner`s. Factorii de decizie și responsabilii politici sociale vor permite crearea de idei, împreună cu referire critică la acestea. Pentru o imagine de ansamblu a demersului, a se vedea schema de mai jos. Pe diagonală apar reprezentate cazurile descrise (echipa din Polonia a descris un caz real din Polonia, cea din Estonia un caz real din Estonia etc.), pe orizontală și verticală arătăm că fiecare echipă a primit de la fiecare altă echipă câte cinci soluţii și a trimis câte o soluţie pentru cazul prezentat de fiecare echipă. PL EE ES IT NL RO PL EE ES IT NL RO Caz descris Caz soluționat Schema 2. Responsabilitatea partenerului pentru pregătirea și dezvoltarea cazurilor Cele două (principale) etape sunt legate de activități suplimentare necesare pentru a fi făcut. Schema 3. prezintă cercul de desfășurare a atelierelor orientate spre factorii de decizie și factorii de decizie politică socială. Efectuarea de cercetare și de depunere a chestionarului Pregătirea raportului după ateliere de lucru și... Pregătirea studiului de caz Se pregătește feedback-ul pentru autori solutions` Efectuarea de interviuri focus grup și pregătirea soluțiilor propuse Evaluarea propoziției de către factorii de decizie și responsabilii politici sociale din țară case`s autor Schema 3. activități detaliate care desfășoară în metodologia O4 5

Se pornește de la colectarea situației informații se referă la viața persoanelor expuse riscului de sărăcie sau excluși social. Această acțiune a fost făcută în timpul cercetării în (în profunzime de cercetare asupra sărăciei și a excluziunii sociale) Proiectul TAP prin efectuarea de cercetare și depunerea chestionarelor de către toți partenerii. Pentru a pregăti acest curriculum, partenerii au ales un singur chestionar, care este o bază pentru pregătirea studiului de caz (a doua activitate). Acest studiu de caz include zona principală: Scurtă prezentare a unei persoane, a unei gospodării, familii. Această secțiune trebuie să contribuie la formarea impresiei despre persoana sau persoanele în cauză. Scurtă descriere a situației sociale a persoanei (persoanelor). Cu ce dificultăți se confruntă în prezent? Ce se întâmplă cu persoana/ ce s a întâmplat cu ea? Cum se descurcă actualmente? Enumerare pe scurt a riscurilor sociale la care este expusă persoana. Ce riscuri apar actualmente și care ar fi sarcina instituțiilor care ar trebui să o ajute să evite riscurile? Care sunt problemele pe care nu le poate depăși (din câte știm)? Fiecare partener TAP a descris câte un caz, raportându se la categoriile de informații de mai sus. În total, au rezultat astfel șase cazuri care urmau să fie abordate de practicieni și decidenți. Grație implementării acestor zone, parteneriatul a realizat o parte din aspectul cognitiv al atelierelor se referă la cunoștințele privind sărăcia, mecanismele responsabile pentru intrarea și ieșirea din sărăcie și specificul sărăciei într o anumită țară. Partea rămasă: ridicarea cunoștințelor cu privire la funcționarea modelelor de securitate socială și elaborarea propunerilor de îmbunătățiri în acest domeniu vor fi realizate în timpul atelierelor. Studiile de caz (pregătite de către toți partenerii, câte unul pentru fiecare țară a se vedea: schema 2), constituie baza pentru efectuarea interviurilor focus grup. Această acțiune este esențială și va include: Selectarea participanților atelieri; Invitarea acestora; Prezentarea cazurilor (fiecare din alte țări proiectului a); Pregătirea soluțiilor propuse. Toate soluțiile propuse vor fi transmise către factorii de decizie și factorii de decizie politică socială din țările de destinație pentru a familiariza cu propunerile. Ei vor pregăti evaluările fiecărei soluții ca un feedback pentru autori, ca parte a raportului de sinteză. Acest raport se va referi la îmbunătățirile sugerate pentru fiecare model de securitate socială țări. Datorită acestui fapt, partea rămasă din aspectul cognitiv al atelierelor vor fi realizate (ridicarea cunoștințelor cu privire la funcționarea modelelor de securitate socială și elaborarea propunerilor de îmbunătățire). Activitatea din urmă ar fi, de asemenea, un motiv pentru următoarele cercetări în viitor. 6

II.2 Justificarea Curriculumul programului de dezvoltare profesională pentru decidenți și practicieni se va centra pe următoarele rezultate ale învățării: Cunoașterea modului în care operează alte sisteme europene de asistență socială; Dezvoltarea abilităților de rezolvare de probleme; Exersarea abilităților de cooperare inter instituțională; Dezvoltarea abilităților de reflecție în rândul participanților. Motivul pentru care am decis să ne focalizăm eforturile pe aceste rezultate specifice ale învățării este în principal legat de constatările studiilor realizate în prima etapă a proiectului TAP ( a se vedea rapoartele de cercetare) și parțial limitărilor impuse de resursele disponibile pentru formare (pilotare) în cadrul proiectului. Am reținut din raportul Modele de securitate socială în câteva țări europene (Triacca et al, 2015) că sistemele de bunăstare socială din Europa sunt puse în fața numeroaselor provocări. Răspunsul la aceste provocări este coordonat într un cadru comun european care să permită atingerea țintelor strategiei EU2020. Raportul a constatat că organizațiile și instituțiile din sistemul de securitate socială nu au capacitatea de a răspunde tuturor nevoii crescânde a tuturor persoanelor în situaţie de risc de sărăcie și excluziune socială. Ca urmare a crizei economice, alocarea resurselor pentru sistemele de asistență socială s a redus în unele țări partenere, în consecinţă tipurile de problem s au diversificat, iar numărul persoanelor care necesită asistenţă socială a crescut. Recomandările raportului intitulat Modele de securitate socială în câteva țări europene (Triacca et al, 2015, pp. 96 97) includ informații relevante pentru design ul formării, indicând arii de învățare care decurg din nevoile de dezvoltare ale decidenților și practicienilor din domeniul asistenței sociale: Nevoia de a dezvolta capacitatea umană și metodologică a instituţiilor din domeniul asistenței sociale; Nevoia de a dezvolta abilitățile de cooperare (inclusiv de cooperare transnațională) și de a învăța din practicile promiţătoare ale organizațiilor neguvernamentale; Nevoia de a dezvolta abilitățile de ascultare active și de rezolvare de probleme; Nevoia de a dezvolta abordări creative. Ariile de dezvoltare mai sus numite pot fi abordate prin metodologia propusă și ele constituie o bază potrivită pentru învățare permanentă. În același timp, ele se potrivesc cu compoziţia diversă a grupului de participanți și cu alocarea de timp pe care participanții și o pot permite. Raportul de Sărăcia intitulat și excluziunea socială în țările europene selectate (Szczygiel, 2015, pp 92 98) include alte informații relevante pentru proiectarea instruirii pentru factorii de decizie și factorii de decizie politică socială: Pierderea locului de muncă este unul dintre factorii determinanți cele mai critice ale sărăciei; Incapacitatea de a face față situațiilor de risc, și mai ales lipsa de competențe antreprenoriale este un factor social cheie care cauzează sărăcia; Integrarea instituțiilor de ajutor este cel mai frecvent indicat ideea de îmbunătățiri ale sistemelor de securitate socială. Cele de mai sus enumerate domenii specifice de învățare sunt atât fezabile și susceptibile de a oferi o bază bună pentru învățarea ulterioară, și în același timp, adecvat pentru un grup de elevi, care pot fi la niveluri foarte variate de competență. 7

II.3 Caracteristici ale curriculumului și metodologiei Trăsăturile definitorii ale programului de dezvoltare profesională propus sunt următoarele: Este adaptabil la cerințele specifice ale grupului țintă; Rezultatele vizate ale învățării sunt esențiale pentru dezvoltarea profesională a participanților vizați; Conținuturile pot fi abordate parțial (nu trebuie discutate toate aspectele cazurilor sau toate cazurile primite de la parteneri); este posibilă o abordare flexibilă în termeni de gestionare a timpului, a activităților de învățare și a materialelor de învățare; Permite colaborarea cu alți decidenți și practicieni din alte țări, facilitând schimbul de experiență și de idei și învățarea reciprocă din expertiza partenerilor. 8

III. CURRICULUM CADRU PENTRU DEZVOLTAREA PROFESIONALĂ A DECIDENȚILOR ȘI PRACTICIENILOR DIN ASISTENȚĂ SOCIALĂ Prezenta secțiune oferă răspunsuri la următoarele întrebări: Cine sunt cursanții vizați de prezentul program de formare? Ce scop urmărește programul de formare? Ce se dorește ca aceste persoane să știe, să fie capabile să facă etc. la încheierea programului de formare (cu alte cuvinte, care sunt rezultatele vizate ale învățării)? Care sunt conceptele cheie pe care programul le va aborda / prezenta cursanților (unități de învățare, teme)? Ce abordări și resurse oferă programul pentru a facilita învățarea (strategii, metode, activități, materiale, alocare de timp)? Cum se va realiza monitorizarea și evaluarea progresului participanților? III.1 Cursanții Prezentul program de formare este dedicat decidenților și practicienilor din domeniul asistenței sociale care doresc să se implice în învățare prin cooperare cu decidenți și practicieni din alte instituții/ organizații din aceeași țară, precum și prin cooperare mediată cu astfel de persoane din alte țări europene. Grupul de cursanți poate include persoane șefi de servicii și manageri de centre de politici sociale, centre / instituții de asistență socială, asistență sociali, manageri de caz, reprezentanți ai instituțiilor de ocupare a forței de muncă etc. De asemenea, cursanții pot fi persoane care activează în instituțiile centrale (ministere) responsabile pentru securitate socială, precum și policy maker i. Curriculumul vizează nevoile de învățare ale acelor persoane care pot avea un impact asupra modului în care funcționează sistemul bunăstării sociale. Ținând cont de cele de mai sus, fiecare organizație ar trebui să își dezvolte strategia proprie de recrutare a cursanților. Recrutarea/ înscrierea cursanților poate fi realizată de către furnizorul de formare în parteneriat cu instituții publice sau private din sistemul de protecție socială, deoarece acest aspect poate fi util pentru monitorizarea cursanților după încheierea programului de formare. Cursanții ar trebui să se angajeze să participe la întregul program de formare (ambele ateliere). III.2 Scopul programului de formare Finalitatea programului de formare este să contribuie la reducerea sărăciei și excluziunii sociale prin facilitarea dezvoltării profesionale a persoanelor care au posibilitatea de a cauza schimbările pozitive în sistemele de securitate socială. Mai specific, programul își propune dezvoltarea abilităților de rezolvare de probleme, a celor de colaborare la nivel interinstituțional, îmbogățirea cunoștințelor participanților în ceea ce privește modul de operare a altor sisteme europene de asistență socială și învățarea din practicile promiţătoare ale altor instituţii/ sisteme. III.3 Rezultatele vizate ale învățării Rezultatele vizate ale învățării în cadrul acestui curs sunt: 9

Cunoaștere mai bună a fenomenului sărăciei și a mecanismelor specific care determină intrarea și ieșirea din starea de sărăcie în țările partenere; Cunoaștere mai bună a aspectelor practice ale funcţionării sistemelor de securitate socială în țările europene partenere; Îmbunătăţirea abilităților de rezolvare de probleme. Rezultatele învățării / O parte a studiului de caz Creșterea cunoștințelor privind sărăcia Cunoașterea sporită a funcționării modelelor de securitate socială Elaborat propunerile Partea I Persoanele implicate X Partea II Scurtă descriere a cazului X X Partea III Riscuri Chestionar cu soluție propusă (e learning) X X III.4 Strategii, metode, activități de învățare După cum s a recomandat în urma analizei nevoilor de învățare, strategiile de învățare trebuie să fie de natură participativă, care să implice activ cursanții într un grup cu o compoziție diversă în toate etapele învățării, pentru a stabili un model de învățare reciprocă. De aceea, atelierele vor fi facilitate punându se accept pe colaborarea între cursanţii. În această manieră, înţelegerea diverselor aspect reliefate în cazurile descrise va fi mai profundă, iar soluțiile vor fi mai fezabile, mai realiste. De fapt, grație colaborării, așteptarea noastră este ca sugestiile de îmbunătățire a funcţionării diverselor sisteme de asistenţă socială să fie mai adecvate și mai bine informate de experiențe directe și expertize semnificative. Propunem o abordare generală în care facilitatorul să vină în sprijinul persoanelor care învață prin pregătirea materialelor, organizarea grupurilor, clarificarea sarcinii de lucru, stabilirea timpului de lucru, moderarea discuțiilor, rezumarea ideilor principale. Atelierelor vor include un grup de circa 10 persoane, însă recomandăm ca acest grup să fie împărțit în subgrupuri de 3 5 persoane care lucrează la câte un caz, astfel încât fiecare persoană să poată contribui semnificativ la discuție. Discuțiile în grupuri mai mari de 5 persoane par să extindă prea mult timpul alocat sarcinilor sau să nu permită tuturor să își exprime poziţia, opinia. 10

III.5 Materiale și resurse de învățare În timpul atelierului, cursanţii vor putea folosi o varietate de surse de informaţii, pe lângă cele indicate în anexe. În acest document, împărtășim un set de descrieri de cazuri, dar elevii ar putea folosi de exemplu: strategii sau programe sociale, acte juridice, acorduri de cooperare în domeniul securității sociale, precum și materiale ilustrative (video sau surse audio din mass media, informații din ziare, etc.). Locul în care se va desfăşura formarea ar trebui să aibă mobilier care să permită diverse aranjamente pentru grupuri de lucru de mărimi diferite. Este important ca subgrupurile să fie distanțate unele de altele pentru a nu se deranja reciproc. Este nevoie de o masa pentru fiecare subgroup pentru a putea nota ideile esenţiale care se discută. III.6 Evaluarea În ceea ce priveşte evaluarea, aceasta se va realiza prin observarea directă a cursanților lucrând în grupuri și subgrupuri, precum și prin autoevaluare (reflecție individuală scrisă și reflecție orală în grup). Furnizorul / organizatorul programului de formare va solicita feedback ul participanților la curs mai ales în termini de utilitate a învățării și atractivitate a activităţilor de învățare propuse (a se vedea mai jos). La parcurgerea cu succes a cursului, participanții vor primi o adeverință de participare. III.7 Feedback de la cursanți Feedback ul de la cursanţi se va referi la toate aspectele atelierului de lucru: organizare și facilitare, resurse de învățare, rezultate percepute ale învățării. Pentru cursanți: Vă rugăm să ne oferiți opiniile dumneavoastră despre cursul/atelierul pe care l ați parcurs. Nu este nevoie să vă treceți numele pe acest formular. Se va aprecia deosebit de mult părerea dumneavoastră foarte sinceră. I. Evaluarea generală a atelierelor Pe o scară de la 1 (foarte slab/ foarte puțin) la 5 (foarte mult/ bine), cum apreciați următoarele? Vă rugăm să încercuiți cifra care reflectă cel mai bine opinia dumneavoastră. I.1. Atmosfera din cadrul cursului/ atelierelor (abordare prietenoasă, nivel de încredere reciproc etc.) 1 2 3 4 5 I.2 Relevanța și accesibilitatea materialelor care vi s au pus la dispoziție 1 2 3 4 5 I.3 Sprijinul oferit de către facilitatori pe durata atelierelor/ activităților de grup 1 2 3 4 5 11

I.4 Relevanța conținuturilor pentru nevoile dumneavoastră 1 2 3 4 5 I.5 Timpul (ziua din săptămână și intervalul orar) la care s au organizat atelierele 1 2 3 4 5 II. Progresul pe care l ați înregistrat în cursul formării II.1 Cu cât înțelegeți mai bine acum față de începutul cursului mecanismele de intrare în situația de sărăcie și de ieșire din această situație? 1 2 3 4 5 II.2. Cu cât înțelegeți mai bine acum față de începutul cursului specificitatea sărăciei în țările partenere? 1 2 3 4 5 II.3. Cu cât înțelegeți mai bine acum față de începutul cursului cum anume funcționează sistemele de asistență socială în țările partenere? 1 2 3 4 5 II.4. Vă rugăm să comentați pe marginea celor de mai sus pentru ca facilitatorii/ designerii acestui curs să înțeleagă cât mai bine ce ar trebui îmbunătățit la această formare. III. Ați recomanda cursul și altor persoane? Vă rugăm, încercuiți răspunsul potrivit. 1. Da 2. Nu 3. Poate Vă rugăm să explicați alegerea de mai sus: Vă mulțumim pentru feedback. 12

IV. EXEMPLU DE PROIECTARE A UNUI CURS PE BAZA CURRICULUMULUI IV.1 Pregătirea descrierii cazurilor În cursul testării acestui program de formare, am folosit două modalităţi de descriere a cazurilor sociale pe care urma să le analizăm reciproc între parteneri: unii parteneri au intervievat din nou o persoană în situaţie de risc de sărăcie sau în sărăcie și excluziune socială, alții au preluat informațiile din interviurile realizate în prima parte a proiectului, în cursul colectării datelor pentru studierea fenomenului sărăciei și excluziunii sociale în țările partenere. Pe baza modelului agreat (a se vedea mai jos), s au colectat șase descrieri una din fiecare țară parteneră. Prezentarea cazului Formatul de descriere a cazului social Partenerii au tradus apoi în limba națională cele cinci cazuri pe care le au primit. Acestea urmau să fie folosite la prima întâlnire de tip atelier de lucru din cadrul programului de dezvoltare profesională. Întâlnirea 1 Următoarele activităţi au avut loc în prima întâlnire: 1. Alegerea studiilor de studiu / caz de caz realizat de către moderator (Anexa VI.1); 2. Prezentarea demersului / sarcinilor în ansamblul atelierului de lucru; se decide dacă se vor aborda toate cele cinci cazuri sau mai puţine, funcţie de timpul disponibil; 3. Discuție în grup și formularea soluției pentru cazul abordat; 4. Redactarea soluției în formatul agreat (a se vedea mai jos). Întâlnirea 2 (on line, e learning) În vederea pregătirii celei de a doua întâlniri, organizatorii au primit și tradus în limba oficială a țării respective soluțiile oferite de partenerii din celelalte cinci țări. Următoarele activităţi au avut loc în cea de a doua întâlnire: 1. Familiarizarea cu soluţiile oferite de către grupurile din țările partenere; 2. Compararea cu modul de soluționare/ abordare a cazului în țara proprie; 3. Cântărirea fezabilității soluțiilor oferite de alte țări, dacă sunt diferite de cele aplicate în țara proprie și dezbaterea schimbărilor necesitate pentru a pune în aplicare soluțiile formulate (dacă este cazul) (e learning) 4. Evaluare și feedback (e learning) 13

IV.2 Alocarea timpului Lungimea atelierului depinde de eficienţa colaborării grupului de participanți și de facilitarea rezolvării sarcinilor. Durata recomandată pentru ședințele față în față este de 3 4 ore/ întâlnire, cu alte cuvinte un timp total de 6 8 ore/ formare. În plus, participanții se pot documenta referitor la cadrul legal și contextul de funcţionare a diferitelor sisteme de asistenţă socială în afara acestor ședințe de lucru. Durata propusă a atelierelor depinde de colaborarea efectivă a grupului. Datorită metodei UFG folosind timpul atelierelor de lucru, principalul determinant al alocării timpului este eficiența atelierelor de lucru. Ea depinde, în principal, de moderare efectivă a discuțiilor și activitatea participanților. Ea cauza ca tehnicile de motivare vor fi necesare pentru a aplica. durata de timp sugerată pentru fiecare etapă, în cazul alegerii doar un singur caz se va ridica la aproximativ 4 ore (2 ore pe ședință). Durata de timp relativ va crește proporțional cu alegerea numărului mai mare de cazuri. În cazul în care alege toate cele 5 cazuri din alte țări, durata de timp final al atelierelor de lucru se va ridica aproximativ 20 de ore și poate fi împărțit între număr mare de întâlniri. Din cauza propunerea noastră de a conduce UFG cu grup mai mic (3 5 persoane), numărul total de ore ar fi crescut de două ori sau de mai multe ori. IV.3 Descrierea detaliată a atelier În această unitate, în plus față de a fi introdus în proiectul TAP (care oferă un context larg pentru învățare a acestora), cursanții vor ajunge să se cunoască reciproc și să se familiarizeze cu formatori / facilitatori atelier. În scopul acestor activități introductive este acela de a stabili o atmosferă marcată de încredere reciprocă și cooperarea în contextul învățării în comun. Tabelul 1. Întâlnirea 1 Durata Activitatea (descriere) Resurse necesare 20 Prezentarea studiului de caz (Anexe VI.1) Copii ale studiului de caz 40 Reflecție și discuții Pauză 60 Prepararea soluției propuse pentru fiecare caz ales, factorii de decizie și factorii de decizie politică socială va pregăti soluția propusă. Această informație va fi în formă scrisă, dar fără nici un fel de aspect impus al conținutului. Scopul principal este de a scrie un răspuns la întrebarea: "? Cum, în țara noastră, suntem capabili de a ajuta o persoană fiind într o astfel de situație" Răspunsurile scrise ar trebui să descrie toate metodele și formele de a ajuta persoana respectivă în țara disponibile participantilor. Acesta ar trebui să includă descrierea fiecărei etape pe care persoana ar trebui sa ia pentru a primi ajutorul Stilou și hârtie 14

(așa numita "calea de ajutor"), precum și toate cerințele pe care el / ea trebuie să le îndeplinească. Participanții la atelierele de lucru ar putea mentiona cu privire la reglementările legale în țara lor, în acele zone. Tabelul 2. Întâlnirea 2 (on line, e learning) Durata Activitatea (descriere) Resurse necesare 15 Prezentarea de primire soluții (procedura se va repeta pentru Soluția fiecare propoziție) 15 Reflecţie 30 Evaluarea soluției va conține informații despre credit soluția pentru cerințele legale în vigoare în țară. Această evaluare va conține, de asemenea, o informație ce ar putea fi, luând în considerare în viitor (din această soluție), precum și, ce măsuri ar fi necesare pentru ao pune în aplicare. Activitatea cu ajutorul chestionarului de evaluare (e learning) Chestionarele de evaluare Pauză... Posibila repetarea procedurii de evaluare a propunerilor 60 Se pregătește îmbunătățirile sugerate ale modelului de securitate socială aceasta va viza reflecția și pregătirea îmbunătățirilor propuse pe baza soluțiilor de recepție (elearning) îmbunătățiri sugerate în modelul de chestionar de securitate socială 15

V. REFERINȚE 1. Babbie, E. (2007). The Practice of Social Research, Thomson Wadsworth, Belmont 2. Szczygieł, E. (2015). Poverty and social exclusion in selected European countries, Stowarzyszenie Centrum Wspierania Edukacji i Przedsiębiorczości, Rzeszów 3. Triacca, N. et al (2015). Social security models in selected European countries. Volontariato Torino 16

VI. ANEXE VI.1. Cazul din Estonia Țara (regiunea): Estonia, populaţie: 1,3 milioane, Tallinn cca 400.000 locuitori Persoana/ persoanele: Scurtă prezentare a unei persoane, a unei gospodării, familii. Această secțiune trebuie să contribuie la formarea impresiei despre persoanele implicare, despre subiectul acestui studiu de caz. Malle, femeie de 61 ani, cu diplomă de economist. Trăiește cu fiica divorțată și mama bolnavă în capitala Tallinn. A fost contabilă la o firmă de contabilitate. Și a pierdut locul de muncă cu 7 ani în urmă când s a îmbolnăvit: firma s a închis din cauza crizei economice și n a mai reușit să și găsească alt loc de muncă. Sunt prea mulți contabili în Estonia și acum este foarte greu să găsești un loc de muncă în domeniul acesta. I se termină banii foarte repede tot timpul și nu poate economisi. Are nevoie de sume din ce în ce mai mari pentru mama ei bolnavă (medicamente, tratament special). Malle are datorii. Nu are sentimentul siguranței financiare. Trebuie să se îngrijească să aibă bani pentru mâncare, pentru medicamente și pentru a plăti facturile și din această cauză e stresată tot timpul. Cere împrumut prietenilor ei după care trebuie să le dea înapoi banii, așa că e într un cerc vicios fără ieșire. Are prieteni, o familie mică și vecini, astfel că nu are sentimentul singurătății deoarece este ocupată tot timpul cu îngrijirea mamei bolnave și cu treburile familiei. Malle se simte discriminată deoarece este în vârstă și este femeie. Mulți angajatori au refuzat să o angajeze din aceste motive. Chiar dacă este interzisă discriminarea, firmele găsesc o modalitate să o refuze. A încercat să se angajeze ca recepționeră la un hotel într un orășel dar managerul i a spus că la recepție sunt doar femei tinere și că nu se va simți în largul ei alături de ele. Majoritatea companiilor nu au răspuns la email urile ei când și a trimis CV ul. Malle caută orice loc de muncă, dar ar prefera să lucreze ca și contabilă. Scurtă descriere a cazului: Descrieți situația persoanelor (sau individului). Cu ce se confruntă în prezent? Ce se întâmplă cu persoana/ ce s a întâmplat cu ea? Cum se descurcă actualmente? Malle a mers la asistența socială în ultimele 6 luni și primește 64 euro pe lună ca ajutor social deoarece a fost persoană fizică autorizată (PFA). A plătit sume mari de a lungul anilor la contribuție socială și impozite și când și a pierdut locul de muncă, statul i a dat o sumă incredibil de mică. Astfel că nu are încredere în sistemul de asistență socială. Și a închis PFA ul imediat deoarece ca PFA are de efectuat plata impozitelor în avans la fiecare 3 luni și acum, când nu are loc de muncă, nu se poate descurca cu acest sistem. Când a început să lucreze ca PFA în 2007, a plătit impozit o dată pe an și ulterior când își știa venitul total pe anul precedent. Fiica ei are un venit mic (320 EUR) și mama ei are o pensie modestă (365 EUR), astfel că încearcă să se descurce cu această sumă. Dar venitul gospodăriei nu este suficient pentru a satisface nevoile curente (salarul mediu în Estonia este peste 1000.00 EUR). Riscuri: Enumerare pe scurt a riscurilor cu care persoana se confruntă. Ce riscuri apar actualmente și care ar fi sarcina instituțiilor care ar trebui să o ajute să evite riscurile? Care sunt problemele pe care nu le poate depăși (din câte știm)? 17

Riscuri principale: lipsa locului de muncă, vârsta, genul, lipsa resurselor adecvate, sentimentul de nesiguranță financiară, lipsa perspectivelor de a și îmbunătăți situația. Malle consideră că principala problemă este vârsta. Are ocazia să se pensioneze în 3 ani dar înainte are nevoie de un loc de muncă. Educația este importantă, dar e și mai important să fie persoane care îi oferă un loc de muncă sau care o ajută să găsească de lucru. Sunt multe persoane în Estonia cu un nivel de educație foarte bun și nimeni nu este interesat să le ofere un loc de muncă. Nu contactează instituțiile publice deoarece crede că sistemul de securitate socială este doar pentru cei care și au pierdut locul de muncă recent. Malle nu dorește să inițieze o firmă și să aibă propria afacere, deoarece știe că este dificil. Este dificil să găsești împrumuturi și să produci ceva, dar cel mai dificil este să vinzi lucruri. 18

VI.2. Cazul din Italia Țara (regiunea): Italia, regiunea Piedmont, orașul Torino 2.284.400 locuitori Persoana/ persoanele: Scurtă prezentare a unei persoane, a unei gospodării, familii. Această secțiune trebuie să contribuie la formarea impresiei despre persoanele implicare, despre subiectul acestui studiu de caz. Chantal are 23 de ani, este originară din Congo și trăiește în Italia de 10 ani. Ea are un copil în vârstă de patru ani și locuiește singură. Nu face nicio referire la familia ei sau la cea a tatălui copilului. Chantal a fost licențiată în Congo, dar studiile nu îi sunt recunoscute în Italia. A mers la liceu, iar acum studiază comunicare interculturală la Universitatea din Torino. Ea crede că traiul în sărăcie, fără nici un stimulent cultural și fără nici o posibilitate de a te schimba este un fel de moarte lentă. Sărăcia este atunci când nu ai nicio posibilitate, este o stare de spirit," a mărturisit. Dacă stai într un mediu trist și sărac, eşti mai mult expus riscului de a fi sărac, este un cerc vicios. Din acest motiv, ea vrea să studieze, ceea ce îi va permite să aibă mai multe oportunități de locuri de muncă și de a deveni independentă și a putea oferi un viitor mai bun pentru fiul ei. Principala ei preocupare este copilul ei, vrea să i asigure un nivel ridicat de educație și o viață mai bună decât a avut ea. Chantal nu vorbește bine limba engleză. Scurtă descriere a cazului: Descrieți situația persoanelor (sau individului). Cu ce se confruntă în prezent? Ce se întâmplă cu persoana/ ce s a întâmplat cu ea? Cum se descurcă actualmente? Locuiește într un apartament la Cottolengo (organizație care furnizează servicii de locuințe sociale), cu chirie subvenționată, unde împarte spațiul cu alte 4 oameni. Când a fost în Congo a lucrat într un magazin ca și agent de vânzări și i a plăcut legătură cu oamenii. În prezent, lucrează ca servitor pentru o firmă de curățenie, timp de 20 de ore pe săptămână, de unde obţine 500 de euro pe lună. Este conștientă de faptul că este dificil să se schimbe, pentru a găsi un loc de muncă diferit, din cauza crizei și pentru că de fapt, prioritatea pentru ea acum este copilul și creșterea lui. A subliniat cât de des mamele singure, cu un copil mic sunt discriminate. În timpul unor interviuri de angajare, ea a fost refuzată din cauză că o mama singură nu este pe deplin disponibilă, deoarece este legată de starea de sănătate a copilului și de dificultatea de a se ocupa de situații neașteptate". Dar ea nu și a pierdut credința în viitor și în posibilitatea de a și schimba situația. Din fericire, primește ajutor din partea unei asociaţi de voluntari care au grijă de copil în timp ce ea lucrează sau e la școală. Copilul de fapt l au crescut voluntarii; copilul îi consideră pe aceştia un fel de familie, un fel de mătuși. Organizația voluntară, de asemenea, ajută cu plata chiriei și cheltuielilor de bază. Ea nu are datorii dar nici economii. Uneori, dacă trebuie să facă cumpărături pentru copil, cere bani împrumut de la asociație, dar numai atunci când nu reușește să acopere costurile, din cauză că a folosit banii pentru a plăti facturile. Riscuri: Enumerare pe scurt a riscurilor cu care persoana se confruntă. Ce riscuri apar actualmente și care ar fi sarcina instituțiilor care ar trebui să o ajute să evite riscurile? Care sunt problemele pe 19

care nu le poate depăși (din câte știm)? Principalele riscuri: lipsa altor locuri de muncă, lipsa de nivel înalt de studiu, competențe limitate, lipsa de resurse suficiente, lipsa unei garanții financiare, a securității financiare lipsa de stabilitate, lipsa de perspective de îmbunătățire a situației lor, riscul de a nu putea să își întrețină și să își crească copil, Lipsa unei familii și a unei rețele de prieteni, Probabil că ascunde o parte din trecutul ei, riscul ar putea fi un eveniment neașteptat legat de acest trecut. 20

VI.3. Cazul din Olanda Țara (regiunea): Olanda, oraș cu aproape 80.000 de locuitori Persoana/ persoanele: Scurtă prezentare a unei persoane, a unei gospodării, familii. Această secțiune trebuie să contribuie la formarea impresiei despre persoanele implicare, despre subiectul acestui studiu de caz. Este vorba despre o femeie de 38 de ani. Ea are trei copii, în vârstă de 16, 9 și 7 ani. Cea mai mare este fată, ceilalți sunt băieți. Ea a fost căsătorită până în urmă cu patru ani și era coproprietar al locuinței. Soțul ei a plecat brusc în străinătate, în urmă cu șase ani, fără a fi divorțat/ separate legal, iar în urmă cu patru ani, a decedat într un accident. Ea are un loc de muncă part time in domeniul sanitar, unde lucrează 2,5 zile pe săptămână, pentru a I rămâne timp de gospodărie. Locuiește într o casă mică. Se descurcă cu casa, economisind câte un pic, deoarece primește ajutor de locuire și alte beneficii din cauza veniturilor reduse. Pentru copii primește ajutor de la asistenţă social (bani). Ea are un prieten cu care vrea să se mute împreună. El lucrează la un atelier de mecanic auto, pe baza unor contracte temporare. El abia se descurcă cu veniturile și cheltuielile, dar dacă se mută împreună, ar putea economisi. Mama ei locuiește singură, are o dizabilitate și un loc de muncă cu bani modești. Se poate descurca binișor, dar nu poate economisi bani, astfel încât acestea nu o poate ajuta pe fiica ei cu bani. Scurtă descriere a cazului: Descrieți situația persoanelor (sau individului). Cu ce se confruntă în prezent? Ce se întâmplă cu persoana/ ce s a întâmplat cu ea? Cum se descurcă actualmente? După moartea soțului ei a fost dezvăluit faptul că el a comasat o datorie mare din speculații în cadrul unor companiilor. Acum ea are de rambursat aceste datorii. Ea este, de asemenea, înregistrată și în așa numitul "Registrul Național pentru Credite" (BKR), dar în mod interesant nu există nici o posibilitate ca ea să aibă o inspecție corespunzătoare a BKR, pentru a afla mai multe despre modul în care acest lucru este reglementat,. Din această cauză, nu mai pot lua credite. Ea se luptă pentru drepturile ei, să afle mai multe despre înregistrare, cu ajutorul experților (care costă bani), dar aceasta nu pare să funcționeze. Se teme că va trebui să plătească totul și nu este în măsură să ia împrumut încă timp de câțiva ani de zile, cum ar fi un credit ipotecar pentru cumpărarea unei case, dacă ar putea. Ar fi util, ocazional, să poată lua un împrumut sau să cumpere câte ceva pe rate. Când mașina de spălat se strică, trebuie să folosească pe cea a vecinilor, în speranța că un prieten îi va putea repara mașina de spălat. Copiii cresc și au nevoie de mai multe lucruri pentru școală. Se pot adresa unor organizații pentru îmbrăcăminte, jucării și alte lucruri, dar nu există buget în familie pentru alte lucruri de care ar avea nevoie. Mama ei dă câte ceva copiilor din când în când, dar este vorba doar de sume mici. În concluzie, se poate spune că situația în fapt, mai poate fi gestionată, dar pe plan emoțional și mental, nu este bine. Ea vrea să aibă grijă de copii, dar costurile sunt pur și simplu mai mari decât venitul. Și nu își poate lua mai mult de lucru. Ea și prietenul ei se gândesc să se mute împreună, dar ea înțelege că acest lucru are implicații potențiale pentru o diversitate de beneficii și indemnizații, astfel încât împreună s ar putea să aibă mai puțini bani de cheltuit. Dar încă nu s a decis cum vrea să procedeze. 21

Riscuri: Enumerare pe scurt a riscurilor cu care persoana se confruntă. Ce riscuri apar actualmente și care ar fi sarcina instituțiilor care ar trebui să o ajute să evite riscurile? Care sunt problemele pe care nu le poate depăși (din câte știm)? Riscurile cu care se confruntă sunt să intre în stare sărăcie în viitorul apropiat, mai specific: Există riscul ca bugetele pentru sectorul de îngrijire a sănătății să se reducă, astfel încât și ar putea pierde locul de muncă și să trăiască numai din prestații; Posibilitatea ca în cazul în care se mută împreună cu prietenul ei, unele ajutoare și beneficii vor dispărea sau vor fi mai mici. Există o șansă ca situaţia sănătății mamei ei să se deterioreze și mai mult și prin urmare aceasta să un îi poată oferi sprijin deloc, ba chiar să fie nevoie ca ea să își ajute mama în această situație Mașina de spălat și cuptorul sunt foarte vechi printre altele deci, dacă acestea trebuie să fie înlocuite, nu există nici bani pentru asta. Ea nu poate împrumuta bani, având în vedere înregistrarea în registrul național de credite. Când copilul ei cel mare ar dori să studieze, peste un an sau doi, costul va fi destul de mare. Ei nu știu de unde ar putea să ia bani pentru asta. În cazul în care nu există claritate în privinţa posibilității de împrumut și a plății datoriei fostului ei soț, există o mare șansă ca acest lucru să o streseze mintal. Ea consideră că nu mai poate continua în acest fel. 22

VI.4. Cazul din Polonia Țara (regiunea): Polonia, oraș cu 100.000 500.000 locuitori Persoana/ persoanele: Scurtă prezentare a unei persoane, a unei gospodării, familii. Această secțiune trebuie să contribuie la formarea impresiei despre persoanele implicare, despre subiectul acestui studiu de caz. Dna. Elvira are 38 de ani, e mamă singură a unui băiețel de 10 ani, a terminat învățământul oblgatoriu, a făcut un curs de bucătăreasă și unul de calculatoare), este șomeră de 10 ani. Își sprijină familia cu ajutorul Centrului de asistență socială, face munci ocazionale și are parte de ajutor din partea bunicilor copilului. Are două surori, acum trăiește cu cea mai mică, care suferă de arterioscleroză. A mărturisit că în familia ei întotdeauna au dus lipsă de bani, mama a fost singura persoană care lucra, tatăl era alcoolic. Până la urmă, părinții au divorțat. Din nefericire, la cinci ani după divorț, mama s a îmbolnăvit de cancer și a murit, și în paralel Elvira a trebuit să poarte grija bunicii care era bolnavă la pat. Tatăl ei, care a ajutat o în timpul bolii mamei, a făcut cancer și el. Elvira s a simțit datoare să îl ajute și pe el, așa că îl însoțește la chimioterapie și la controalele medicale. Tatăl ei nu lucrează, este beneficiar de asistență socială și primește sprijinul financiar al mamei sale care are o dizabilitate și cu care trăiește în aceeași gospodărie. Bunicii fiului ei o ajută cât pot și ocazional și tatăl copilului o ajută. Elvira caută de lucru ca ajutor de bucătar sau ca îngrijitor de persoană în vârstă. Situația ei socială și materială este din ce în ce mai dificilă. Scurtă descriere a cazului: Descrieți situația persoanelor (sau individului). Cu ce se confruntă în prezent? Ce se întâmplă cu persoana/ ce s a întâmplat cu ea? Cum se descurcă actualmente? Dna. Elvira beneficiază de ajutorul direcției de asistență socială municipală în mod regulat, primind un ajutor temporar și ajutor de familie. A recunoscut că are de plătit rate în valoare de 1651.50 și nu are bani economisiți. La vârsta de 17 ani, a plecat de acasă și a lucrat ca îngrijitoare de persoane vârstnice în Italia, dar când s a întors permanent în Polonia nu și a găsit de lucru. În prezent, reușește să câștige niște bani ocazional având grijă de persoane vârstnice. Nu poate să acopere strictul necesar al familie, cum ar fi alimentele, cele necesare pentru curățenie și cheltuielile de întreținere ale apartamentului. Elvira se simte exclusă social, nu are sentimentul stabilității sau al securității. Nu are perspective de viitor. A început să vândă lucrurile mai valoroase din casă, să își limiteze nevoile curente, să ia datorii și să se bazeze pe ajutorul familiei, prietenilor și al instituțiilor de asistență socială, dar e tot insuficient ce poate să își permită. În plus, are grijă permanent de tatăl ei bolnav și de sora ei. Este tânără, dornică să lucreze, dar este foarte greu să găsească un loc de muncă pe care să l împace cu creșterea copilului ei. Sursa principală de venit a Elvirei este ajutorul social și ajutoarele sub formă de bunuri materiale, pensia alimentară, iar munca plătită este un fel de venit în plus. Venitul ei total net în luna precedentă a fost de 107,58. Dna Elvira a judecat greșit situația financiară a gospodăriei, care recunoaște că s a deteriorat semnificativ comparativ cu anul precedent, motivul fiind lipsa locului de muncă. Venitul fix este insuficient pentru a acoperi nevoile curente, nu își poate permite să se relaxeze, să beneficieze de asistență medicală specializată, fără să pomenim de o mașină, care nici nu încape în discuție. Riscuri: Enumerare pe scurt a riscurilor cu care persoana se confruntă. Ce riscuri apar actualmente și care ar fi sarcina instituțiilor care ar trebui să o ajute să evite riscurile? Care sunt problemele pe care nu le poate depăși (din câte știm)? 23

Riscuri principale: Lipsa locului de muncă; Lipsa educației, a calificărilor, a experienței de muncă Lipsa resursele suficiente Lipsa sentimentului securității Boli și amenințarea bolilor Lipsa stabilității Lipsa perspectivelor de a și îmbunătăți situația Riscul de a nu fi în stare să își sprijine și să își crească copilul Elvira se confruntă cu numeroase cazuri de boală în familia imediată, precum și cu sărăcie extremă. Simte că pierde controlul asupra propriei vieți și în fiecare dimineață se întreabă de unde să obțină bani pentru a și hrăni familia. Situația ei este un cerc vicios din care nu se întrevede scăparea. Singurul lucru care ar putea să îi schimbe semnificativ situația ar fi dacă ar găsi un loc de muncă. Nu are curajul să inițieze o afacere deoarece nu ar putea o gestiona șl nici nu are fondurile necesare pentru a investi în afacere. 24

VI.5. Cazul din România Țara (regiunea): România, oraș cu 100.000 500.000 de locuitori Persoana/ persoanele: Scurtă prezentare a unei persoane, a unei gospodării, familii. Această secțiune trebuie să contribuie la formarea impresiei despre persoanele implicare, despre subiectul acestui studiu de caz. Mădălina are 22 de ani, este nemăritată și nu cunoaşte nicio rudă care să locuiască în țară. Ea s a născut într o familie cu 5 6 copii (nu este sigură de câți frați are) într o așezare urbană mică și nu și amintește cu adevărat sau nu dorește să vorbească despre părinții ei. La șase ani, bunica ei, care a crescut o până atunci, a dat o în grija asistenței sociale, deoarece nu mai putea avea grijă de ea. Mădălina a fost dată în îngrijirea unei familii adoptive; un soț și soție, care aveau un copil matur, au luat o în grija lor pe Mădălina și pe încă cinci copii aproximativ de vârsta ei. Ea a mers la școală primară într o zonă urbană mai mare, iar când a terminat 8 ani de școală, a intrat la școală de ucenici, unde a învățat meseria de croitoreasă. Nu i a plăcut, dar a fost în regulă. Când a împlinit 18 ani, o fundație cu misiunea de a sprijini tineri care nu mai au dreptul de a beneficia de îngrijire și sunt, practic, fără adăpost și pe cont propriu a oferit să o ajute. A fost dusă la Cluj, unde fundația i a găsit un loc de muncă drept ajutor al unor femei de serviciu și un apartament cu două camere pe care îl împarte cu alte trei femei tinere de aproximativ vârsta ei. Ea ajută personalul care se ocupă de curățenie într un liceu tehnic și de două ori pe săptămână se duce la inspectoratul școlar județean, unde are aceleași sarcini. Mădălina a fost angajată și este plătită din fondurile proprii ale școlii, deoarece școala este una mare și femeile de serviciu angajate pe posturile de stat nu pot face față fără ajutor. Mădălina lucrează 6 ore pe zi (nu are normă întreagă). În ceea ce privește frații și surorile ei, aceștia nu sunt în țară, nu știe exact unde se află și nu dorește să afle. Vorbește la telefon din când în când cu părinții ei adoptivi, dar nu se vizitează reciproc. Mădălina este o tânără isteață. Este extrem de sociabilă și de asemenea pare descurcăreață. Nu are planuri clare pentru viitor, dar ar dori într o zi să aibă propria locuință și puțină intimitate. Mădălina nu este foarte sigură despre ce îi place să facă, dar când se apropie de un calculator, pare să fie dornică să învețe cum să l folosească; demonstrează că este capabilă de efort susținut, a fost observată învățând să utilizeze touchpad ul de la calculator, pentru a face copy paste la o povestire pe care a găsit o pe Internet în limba engleză, care i a fost recomandată și pentru care a folosit Google Translate ca s o înţeleagă. Capacitățile ei de a scrie și a citi sunt cu ceva mai avansate decât cele de bază. Citește cu voce tare cu dificultate, relative rar; are înțelegere limitată a ceea ce citește, dar este dispusă să încerce în continuare. Este de acord să experimenteze și acceptă cu fericire invitația de a participa la activități sociale. Scurtă descriere a cazului: Descrieți situația persoanelor (sau individului). Cu ce se confruntă în prezent? Ce se întâmplă cu persoana/ ce s a întâmplat cu ea? Cum se descurcă actualmente? Mădălina este, în principiu pe cont propriu; ea câștigă sub 150 de euro pe lună, care este salariul ei de la fundație. De fapt, fundația o angajează pe baza unui contract cu școala. Nu are nici datorii, nici economii. Trăiește extrem de modest de la un salariu la altul. Ceea ce este îngrijorător despre ea este că la cum arată condiția ei nu are șanse de a avansa. Este extrem de vulnerabilă și dependentă de celelalte trei persoane cu care locuiește pentru a putea plăti chiria. Este puțin probabil să fie capabilă de a economisi bani și cu pregătirea ei (și lipsa de experiență ca și croitoreasă, de asemenea, lipsa de interes pentru această ocupație), nu este probabil să găsească 25

un loc de muncă pentru care este calificată, unde ar putea câștiga mai mulți bani. Nu are aproape nicio posesie proprie (cu excepția hainelor ei de mâna a doua și a unor obiecte mici); se hrănește modest și primește cu drag orice fel de mâncare. O treime din venitul ei mic este cheltuit pe chirie și utilități. Apartamentul în care locuiește are un televizor, dar nu are calculator. Nu are acces la un calculator și nu știe cum să învețe să îl folosească. Nu cunoaște oportunități de care ar putea beneficia să învețe. Ea este pe radarul fundației care a ajutat o cu găsitul apartamentului și care o angajează, în sensul că au o înțelegere prin care, dacă Mădălina părăsește orașul, trebuie să îi informeze unde pleacă (acest lucru este din motive de siguranță). În sezonul de vacanță de Crăciun și de Paști primește un pachet de mâncare de la fundație. De asemenea, există o persoană / familie care, uneori, o invită pentru un week end să petreacă timp împreună. Ei îi place să lucreze în școală foarte mult pentru că întâlnește oameni deștepți și buni acolo, și îi place compania lor. Riscuri: Enumerare pe scurt a riscurilor cu care persoana se confruntă. Ce riscuri apar actualmente și care ar fi sarcina instituțiilor care ar trebui să o ajute să evite riscurile? Care sunt problemele pe care nu le poate depăși (din câte știm)? Principalele riscuri: lipsa educației, a competențelor, a experienței de muncă dincolo de locul de muncă în curățenie, lipsa de resurse, lipsa unui sentiment de stabilitate financiară, lipsa unei perspective de îmbunătățire a situației sale; lipsa de autonomie; este extrem de vulnerabilă (povestea despre o călătorie cu trenul, când a fost atacată de un bețiv și a fost salvată, din fericire, în ultimul minut de către conductor). Pentru ca situația ei să se îmbunătățească, ar trebui să continue să învețe; calificarea pe care a primit o este de fapt numai pe hârtie; școlarizarea pe care o poate dovedi cu hârtii nu are nicio valoare reală în ceea ce privește competențele. In stadiul in care este, ea nu ar putea să și înceapă propria afacere, pentru că nu are niciun ban pe care ar putea să i investească și nici abilitățile necesare. Ar avea nevoie de sprijin educațional personalizat, care ar trebui să fie gratuit (ea un șiar putea permite să plătească pentru a învăța). 26

VI.6. Cazul din Spania Țara (regiunea): Spania, Madrid Persoana/ persoanele: Scurtă prezentare a unei persoane, a unei gospodării, familii. Această secțiune trebuie să contribuie la formarea impresiei despre persoanele implicare, despre subiectul acestui studiu de caz. María Dolores, 41 ani, mama singură cu un fiu de 5 ani, cu capacitate limitată de muncă de 46%, fără experiență profesională alta decât în munci necalificate (vânzătoare, femeie de serviciu). Mama și copilul trăiesc în casa tatălui ei, care a murit cu 5 ani în urmă. Scurtă descriere a cazului: Descrieți situația persoanelor (sau individului). Cu ce se confruntă în prezent? Ce se întâmplă cu persoana/ ce s a întâmplat cu ea? Cum se descurcă actualmente? Are multe probleme cu a găsi un loc de muncă, datorită dizabilității (46%) și educației limitate. Trebuie să aibă grijă de fiul ei, nu are o relaţie bună cu niciun membru al familiei de când a murit tatăl ei (cu 5 ani în urmă). Partea bună este că nu trebuie să plătească chirie deoarece casa este proprietate personală. Dar Maria nu are bani să plătească pentru grădinița copilului ei. Primește ajutor în bani de la instituțiile publice din cauza dizabilității (cca 400 euro pe lună), dar banii nu sunt suficienți pentru a acoperi toate cheltuielile pe care le are de făcut și facturile. A avut recent o problemă cu instituțiile de asistență socială: a solicitat ajutor ca să achite taxa de grădiniță a fiului ei și a fost aprobată cererea, dar după câteva luni i s a adus la cunoștință că nu va mai primi acest ajutor, deoarece instituția a trebuit să reducă cheltuielile, astfel că acum trebuie să acopere și această cheltuială singură, doar că nu are banii. Crede că instituțiile sociale nu funcționale bine și că nu fac destule, de asemenea că străinii au mai multe drepturi decât spaniolii în acest sens, deoarece asistența socială lot le dă bani tot timpul. În gospodăria ei banii se termină în fiecare lună deoarece beneficiile sociale pe care le primește nu sunt destule. Are multe datorii din trecut, când l a ajutat pe fostul ei soț (care a plecat și a lăsat o cu datorii de aproape 2000 de euro, bani pe care i a cerut împrumut înainte de să dispară). Maria plătește rate de 100 pe lună la bancă atunci când poate. Este într un cerc vicios: nici bani, nici loc de muncă, nici educație simte că nu poate ieși din această situație. Se simte discriminată datorită dizabilității ei și situației financiare. Riscuri: Enumerare pe scurt a riscurilor cu care persoana se confruntă. Ce riscuri apar actualmente și care ar fi sarcina instituțiilor care ar trebui să o ajute să evite riscurile? Care sunt problemele pe care nu le poate depăși (din câte știm)? Dizabilitate (46%) Lipsa educației adecvate Lipsa experienței de muncă Lipsa locului de muncă Datorii (datorită fostului soț) Mamă singură cu un fiu 27

Nu are relații bune cu restul familiei Nu poate să își permită să achite taxa de grădiniță pentru fiul ei Instituțiile de asistență socială nu o ajută destul Nu are bani destui să demareze o afacere sau capacitatea (competențele) chiar dacă ar avea bani Nu are încredere în instituțiile publice de asistență socială Se simte alienată și exclusă social 28

TAP Together Against Poverty TAP Razem przeciw ubóstwu