SCHENGEN Poarta ta către libera circulație în Europa Consiliul Uniunii Europene

SCHENGEN Poarta ta către libera circulație în Europa Consiliul Uniunii Europene

Aviz Această publicație este realizată de Secretariatul General al Consiliului și are exclusiv un scop informativ. Ea nu atrage răspunderea instituțiilor UE sau a statelor membre. Pentru informații suplimentare cu privire la Consiliul European și la Consiliu, vă rugăm să consultați site ul: www.consilium.europa.eu sau să contactați Serviciul de informații pentru public din cadrul Secretariatului General al Consiliului: Rue de la Loi/Wetstraat 175 1048 Bruxelles/Brussel BELGIQUE/BELGIË Tel. +32 (0)2 281 56 50 Fax +32 (0)2 281 49 77 public.info@consilium.europa.eu www.consilium.europa.eu/infopublic Informații suplimentare referitoare la Uniunea Europeană sunt disponibile pe internet (www.europa.eu). Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2015 Ediții precedente: 2011, 2012, 2013 Tipărită ISBN 978-92-824-4705-5 doi:10.2860/6057 QC-01-14-838-RO-C PDF ISBN 978-92-824-4682-9 doi:10.2860/57682 QC-01-14-838-RO-N Uniunea Europeană, 2015 Reutilizarea este autorizată cu condiția menționării sursei. Fotografii: Fotolia.com, Frontex Hartă: Lovell Johns, Oxford, UK, www.lovelljohns.com Pentru orice reutilizare a acestui material, trebuie solicitată permisiunea, în mod direct, deținătorului drepturilor de autor. Printed in Belgium Tipărită pe hârtie ecologică

SCHENGEN Poarta ta către libera circulație în Europa

CUPRINS Introducere 3 Dreptul la liberă circulație fără controale la frontierele interne 5 Cooperarea polițienească și vamală 5 Frontierele interne 5 Frontierele externe 6 Sistemul de informații Schengen (SIS) 6 Cooperarea judiciară 7 Vize 8 Azil 9 Y.L. Photographies Fotolia.com Harta Schengen 10

INTRODUCERE Schengen, un sat din sudul Luxemburgului pe râul Moselle, situat în locul în care se reunesc teritoriile părților contractante inițiale ale Acordului Schengen (Franța, Germania și statele Benelux), a devenit un sinonim pentru eliminarea controalelor la frontierele interne și pentru libera circulație în Europa. Evoluția spațiului Schengen a fost treptată: Uniunea Europeană A început la 14 iunie 1985, când cinci țări (Belgia, Franța, Germania, Luxemburg și Țările de Jos) au semnat Acordul Schengen. Cinci ani mai târziu, Convenția Schengen reglementa modul în care se aplică în practică eliminarea controalelor la frontierele interne. De asemenea, convenția stabilea o serie de măsuri compensatorii necesare privind intensificarea controalelor la frontierele externe, definirea procedurilor pentru eliberarea vizelor uniforme, adoptarea de acțiuni împotriva traficului de droguri și instituirea unui sistem comun de schimb de informații Sistemul de informații Schengen (SIS). Eliminarea efectivă a controalelor la frontiere a început la 26 martie 1995, când șapte țări (cele cinci țări inițiale plus Portugalia și Spania) au desființat controalele la frontierele lor interne. Iunie 2015 RO SCHENGEN 3

De atunci, spațiul Schengen s a extins în mod constant, incluzând în prezent Austria, Belgia, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Polonia, Portugalia, Republica Cehă, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Țările de Jos, Ungaria și patru țări care nu sunt membre ale UE: Elveția, Islanda, Liechtenstein și Norvegia. În viitor, odată cu aderarea deplină a Bulgariei și a României la spațiul Schengen, acesta va cuprinde 28 de țări europene. Alte patru state membre ale UE nu fac parte din spațiul Schengen, deși aplică unele dintre normele Schengen: Cipru, Croația, Irlanda și Regatul Unit. Fiecare țară Schengen este evaluată cu regularitate de către UE pentru a se asigura că normele convenite sunt aplicate corect de către toți. Rob Pitmann Fotolia.com Eliminarea controalelor la frontierele interne are consecințe pentru alte domenii de politică, precum abordarea infracționalității transfrontaliere, călătoriile transfrontaliere, comerțul transfrontalier și justiția transfrontalieră. Prin urmare, normele privind spațiul Schengen nu se referă doar la libera circulație a persoanelor, ci și la vize, azil ( 1 ) și poliție, vămi și cooperarea judiciară. ( 1 ) Deși azilul a fost inițial reglementat prin Convenția Schengen, nu mai este considerat în mod oficial ca făcând parte din acquis ul Schengen. 4 SCHENGEN RO Iunie 2015

DREPTUL LA LIBERĂ CIRCULAȚIE FĂRĂ CONTROALE LA FRONTIERELE INTERNE Dreptul la liberă circulație în spațiul Schengen este un drept, nu doar pentru mai mult de o jumătate de miliard de cetățeni europeni, dar și pentru resortisanții din țările terțe care se află în mod legal în spațiul Schengen. Cetățenii străini rezidenți în spațiul Schengen beneficiază de acest drept, fără a avea nevoie de viză, pe perioada de valabilitate a permisului lor de ședere. Cetățenii străini care călătoresc în interiorul spațiului Schengen pot, de asemenea, circula liber pentru perioade care nu depășesc 90 de zile în decurs de șase luni. Dreptul la liberă circulație înseamnă: eliminarea cozilor la aeroporturi, la frontierele maritime sau la cele terestre și eliminarea controalelor la frontierele interne. Infrastructura de control precum cabinele pentru poliția de frontieră și alte bariere fizice au fost desființate. Cu toate acestea, fiecare țară participantă are dreptul de a efectua controale ale persoanelor și controale vamale oriunde pe teritoriul său național, ca parte a activității curente a autorităților de poliție, vamă și control al imigrației. Exemplele acoperă o gamă largă, de la verificări de trafic rutier la combaterea criminalității organizate. COOPERAREA POLIȚIENEASCĂ ȘI VAMALĂ FRONTIERELE INTERNE Țările învecinate cooperează îndeaproape și au dreptul de a desfășura operațiuni și controale comune de ambele părți ale frontierei lor comune. Exemplele includ livrările controlate de droguri, precum și patrulele comune de poliție. Funcționarii responsabili cu aplicarea legii pot, de asemenea, să efectueze supravegherea și urmărirea transfrontalieră pe teritoriul statelor membre vecine, de exemplu atunci când o persoană suspectată de o infracțiune încearcă să evite poliția unei țări trecând frontiera într o țară vecină. În eventualitatea unei amenințări grave la adresa ordinii publice sau a securității interne, un stat membru poate să reintroducă în mod excepțional controalele la frontieră la toate sau la unele dintre frontierele sale interne pentru o perioadă foarte limitată care, în principiu, nu depășește 30 de zile. Exemplele includ evenimente sportive majore, care pot genera un risc de securitate. Iunie 2015 RO SCHENGEN 5

FRONTIERELE EXTERNE Frontiera externă a spațiului Schengen are o lungime de peste 50 000 km (aproximativ 80 % suprafață maritimă și 20 % suprafață terestră) și include sute de aeroporturi și porturi, precum și puncte terestre de trecere a frontierei. Fiecare stat Schengen este responsabil de controlul frontierelor sale externe. Standardele și nivelul de control sunt aceleași la toate punctele de trecere a frontierelor externe din spațiul Schengen, indiferent de locul unde acestea sunt situate. Normele comune sunt stabilite în Codul frontierelor Schengen. Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe (Frontex) ( 2 ) a fost creată și și a început activitatea în 2005. Rolul său principal este de a suplimenta sistemele naționale de gestionare a frontierelor statelor membre care participă la spațiul Schengen prin promovarea gestionării integrate a tuturor tipurilor de frontiere externe și coordonarea cooperării operaționale la nivel UE. Obiectivul său este de a consolida securitatea la frontiera externă a spațiului Schengen. Polițiștii de frontieră dintr o țară pot fi detașați într o altă țară pentru a participa la operațiuni comune și pentru a oferi sprijin statelor membre care se confruntă cu presiuni deosebite. În conformitate cu normele UE privind traficul local de frontieră la frontierele externe, un număr de state Schengen au încheiat aranjamente bilaterale cu țările terțe vecine, care presupun un permis de trafic local de frontieră, pentru a facilita traficul local de frontieră, comerțul, schimburile sociale și culturale și cooperarea regională. SISTEMUL DE INFORMAȚII SCHENGEN (SIS) Una dintre cele mai importante măsuri compensatorii pentru eliminarea controalelor la frontierele interne este SIS. SIS este o bază de date comună pentru autoritățile de frontieră și cele responsabile pentru migrație, precum și pentru autoritățile de aplicare a legii din țările participante. SIS poate fi accesat de autorități la frontiere, pe teritoriul național și în străinătate la consulate, precum și de Eurojust și Europol. SIS face obiectul unor norme specifice stricte de protecție a datelor. În ianuarie 2014, SIS conținea mai mult de 50 de milioane de intrări, referitoare la: persoane (aproximativ 1 milion) cărora nu li se permite intrarea și șederea în spațiul Schengen (72 %); care urmează să fie arestate (mandatul european de arestare) (4 %); care sunt date dispărute (7 %); care au fost citate pentru a se prezenta în fața unei autorități judiciare (12 %); vizate pentru controale discrete sau controale specifice (5 %); ( 2 ) www.frontex.europa.eu 6 SCHENGEN RO Iunie 2015

Frontex Frontex și obiecte pierdute sau furate (aproximativ 49 de milioane), în vederea confiscării sau utilizării ca probe în procedurile penale: documente în alb sau documente eliberate (86 %), de exemplu pașapoarte, cărți de identitate, permise de conducere, permise de ședere, documente de călătorie, documente ale vehiculelor; vehicule, ambarcațiuni, motoare exterioare, remorci, containere, caravane, aeronave și plăcuțe de înmatriculare ale vehiculelor (11 %); arme de foc (1 %); și bancnote, valori mobiliare și mijloace de plată (2 %). În 2013 s au înregistrat peste 119 000 de rezultate pozitive: aproximativ 86 000 de persoane și 33 000 de obiecte au fost detectate, inclusiv aproape 16 000 de vehicule furate. Aceasta înseamnă că în fiecare zi s au înregistrat mai mult de 320 de rezultate pozitive (cu detectarea în medie pe zi a unui număr de 43 de vehicule furate). COOPERAREA JUDICIARĂ Țările Schengen aplică norme specifice pentru facilitarea procedurilor referitoare la cooperarea judiciară reciprocă. Aceste norme includ principiul ne bis in idem, potrivit căruia o persoană nu poate fi urmărită și sancționată de două ori pentru aceleași fapte în țări diferite din spațiul Schengen. Cele mai multe dintre dispozițiile Schengen inițiale referitoare la cooperarea polițienească și judiciară sunt în prezent integrate în acte UE aplicabile în toate statele membre ale UE. Iunie 2015 RO SCHENGEN 7

Anyka Fotolia.com VIZE Cetățenilor din țări terțe care vizitează spațiul Schengen (teritoriul țărilor Schengen) și care sunt supuși unei obligații de a deține viză în temeiul Regulamentului (CE) nr. 539/2001 li se eliberează o viză comună Schengen (viza C). Această viză acordă dreptul la libera circulație în întregul spațiu Schengen pe durata perioadei sale de valabilitate. Această perioadă nu poate depăși 90 de zile într o perioadă de 180 de zile. Șederile cu o durată mai lungă de 90 de zile, precum și reședința în țările Schengen sunt reglementate de legislația națională, cu excepția șederilor legale ale anumitor categorii de persoane, de exemplu, studenții și cercetătorii sau lucrătorii sezonieri, care sunt reglementate de directive specifice ale UE. 8 SCHENGEN RO Iunie 2015

În 2013, mai mult de 16 milioane de vize Schengen au fost eliberate în întreaga lume. Numărul vizelor pe termen lung (vize D, pentru șederi cu o durată mai lungă de 90 de zile) eliberate de țările Schengen a fost, comparativ, cu puțin peste 1 milion. Țările Schengen cooperează pentru a facilita prezentarea cererilor de viză Schengen în țările sau regiunile solicitanților. Toate consulatele țărilor Schengen din întreaga lume aplică aceleași norme pentru eliberarea unei vize. Sistemul de Informații privind Vizele (VIS), care conectează statele membre și punctele de trecere a frontierelor externe la o bază de date comună, a devenit operațional în octombrie 2011 și este introdus în mod gradual pentru a acoperi toate regiunile lumii. Sistemul facilitează prelucrarea cererilor de viză la consulatele țărilor Schengen din întreaga lume și contribuie la eficientizarea controalelor la frontierele externe. AZIL (3) În 2013, toate cele 28 de state membre ale UE luate împreună au emis aproximativ 330 000 de hotărâri în primă instanță referitoare la cererile de azil. În jur de o treime dintre aceste hotărâri au fost pozitive, iar două treimi au fost respinse. Există un mecanism (Regulamentul Dublin și Regulamentul Eurodac) pentru determinarea statului responsabil de procesarea unei cereri de azil, pentru a se evita cazurile în care aceeași persoană prezintă cereri de azil multiple în diferite țări Schengen și riscul ca niciuna dintre aceste țări să nu trateze astfel de cereri. În acest scop, s a creat o bază de date pentru schimbul de amprente digitale (Eurodac). În 2013, Parlamentul European și Consiliul au finalizat negocierile privind un nou cadru legislativ pentru sistemul european comun de azil (SECA), care să încorporeze reformarea Regulamentului Dublin și a Regulamentului Eurodac, precum și a Directivei privind condițiile pentru protecția internațională, a Directivei privind condițiile de primire și a Directivei privind procedurile de azil. Scopul SECA este stabilirea unui spațiu cu standarde ridicate de protecție și solidaritate, bazat pe proceduri de azil comune, echitabile și eficiente, un nivel echivalent al condițiilor de primire și un statut uniform de protecție. În vederea consolidării cooperării practice, Biroul European de Sprijin pentru Azil a fost instituit în 2010. ( 3 ) Deși azilul a fost inițial reglementat prin Convenția Schengen, nu mai este considerat în mod oficial ca făcând parte din acquis ul Schengen. Iunie 2015 RO SCHENGEN 9

State membre ale UE care fac parte din spațiul Schengen (*) 1995: Belgia, Franța, Germania, Luxemburg, Portugalia, Spania, Țările de Jos 1997: Austria, Italia 2000: Grecia 2001: Danemarca, Finlanda, Suedia 2007: Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Republica Cehă, Slovacia, Slovenia, Ungaria AZORE (PT) AZORE MADEIRA INSULELE CANARE MADEIRA (PT) State din afara UE care fac parte din spațiul Schengen (*) 2001: Islanda, Norvegia 2008: Elveția 2011: Liechtenstein State membre ale UE care se află în procesul de aderare la spațiul Schengen (*) NL LU DK INSULELE CANARE (ES) Bulgaria, România State membre ale UE care nu fac parte din spațiul Schengen (*) Cipru, Croația, Irlanda, Regatul Unit LI SI (*) Martie 2015 10 SCHENGEN RO Iunie 2015

CUM VĂ PUTEȚI PROCURA PUBLICAȚIILE UNIUNII EUROPENE? Publicații gratuite: un singur exemplar: pe site-ul EU Bookshop (http://bookshop.europa.eu); mai multe exemplare/postere/hărți: de la reprezentanțele Uniunii Europene (http://ec.europa.eu/represent_ro.htm), de la delegațiile din țările care nu sunt membre ale UE (http://eeas.europa.eu/delegations/index_ro.htm) sau contactând rețeaua Europe Direct (http://europa.eu/europedirect/index_ro.htm) la numărul 00 800 6 7 8 9 10 11 (gratuit în toată UE) (*). (*) Informațiile primite sunt gratuite, la fel ca și cea mai mare parte a apelurilor telefonice (unii operatori și unele cabine telefonice și hoteluri taxează totuși aceste apeluri). Publicații contra cost: pe site-ul EU Bookshop (http://bookshop.europa.eu).

QC-01-14-838-RO-N Rue de la Loi/Wetstraat 175 1048 Bruxelles/Brussel BELGIQUE/BELGIË Tel. +32 (0)2 281 61 11 www.consilium.europa.eu ISBN 978-92-824-4682-9 doi:10.2860/57682