Dr. Alexis-Virgil Cochino, medic primar pediatru:,,in imunitate, nu putem sa facem minuni printr-o mica pastiluta" Daniela Serb, Dr. Alexis-Virgil Cochino este unul dintre putinii specialisti in imunologie pediatrica pe care-i are tara noastra. Imunologia insasi este un domeniu foarte putin explorat si inteles, cel putin pana in prezent. Medicul explica ce trebuie facut pentru a avea o imunitate puternica si unde gresim sistematic in atingerea acestui scop, ce este diferit in bolile sistemului imunitar in cazul copiilor, comparativ cu adultii,,weekend Adevarul": Ati afirmat nu o data ca a umbla la sistemul imunitar e ca si cum ai incerca sa reglezi centrala de la Cernavoda cu surubelnita. Ce e atat de complicats Dr. Alexis-Virgil Cochino: De fapt, n-am spus decat o singura data (rade). Doar ca a fost reluata, probabil ca a fost o imagine cu mare impact. E complicat pentru ca sunt foarte multe elemente ale caror colaborari nu le intelegem inca decat partial. Deci sunt multe celule, multe molecule implicate, nu intelegem foarte bine ce fac multe dintre ele. Probabil ca sunt foarte multe despre care nici nu am apucat sa aflam ca exista, daramite sa intelegem ce fac. Si atunci, sa actionezi asa pe o multime pe care nu o intelegi e riscant. Pentru ca nu stii exact ce efect va avea actiunea ta. Tu crezi ca daca torni apa peste o multime, multimea respectiva se va uda. Dar poate nu o sa se ude, poate o sa explodeze. Sau poate o sa ia foc. Sau ce stiu eup
Este sistemul imun si intarirea lui o obsesie pentru omul modern/ Omul modern e un element mai greu de definit. Dar in societatea noastra, pot sa spun ca este poate nu o obsesie, dar o moda, cu siguranta. Nu stiu de unde a inceput moda asta, dar este amplificata de mai multi factori. Poate si de presiunea producatorilor, poate si de impresia noastra ca putem sa facem minuni printr-o mica pastiluta. Poate si dorinta noastra de a duce in continuare vieti nesanatoase, dar de a exista o solutie pentru asta. Daca te apuci sa spui cuiva ca trebuie sa manance fructe si legume, sa bea lichide si sa faca sport, o sa zica:,,seriosd". Dar, nu ia mai bine o pastila pentru toate aceste lucruriu Atunci cand actionezi pe un sistem pe care il cunosti in foarte mica masura, asa cum este sistemul imun, e foate riscant sa folosesti parghii ale caror mecanisme nu le intelegi. Imunitatea nu e un scut De fapt, cat de putin stim pana acum despre sistemul imuns Imunitatea - pentru cei care nu sunt din domeniu - e ceva si mai vag decat este pentru noi. Nu stiu exact ce-si inchipuie omul obisnuit cand se gandeste la imunitate. Probabil ceva asa, un scut de forte care te protejeaza de orice exista. Ca efect - intr-un fel, da, e adevarat. Dar nu e un scut, cum spuneam mai devreme, e o multime de elemente care lucreaza. Si diferenta esentiala fata de scut este ca pe acesta il bagi in priza si se activeaza si cu asta basta. Deci ai putea sa spui ca e o pastila care activeaza scutul. Pe cand, daca, pentru buna lui functionare, trebuie sa faci mai multe lucruri: trebuie sa mananci ce trebuie, sa faci sport, aceasta teorie e mai greu de tolerat si de acceptat. Numarul bolilor imunitare a tot crescut. Exista vreo legatura intre ele si stilul de viata modern, este diagnosticarea mai buna sau ce se intamplas Pana de curand, noi nici nu stiam ca exista bolile acestea. O foarte mica parte din bolile cu mecanism imunologic erau cunoscute, fara sa li se stie mecanismul in trecut. Deci nici macar nu se intelegea ca sunt niste boli de sine statatoare care produc niste consecinte. Se zicea ca a murit de pneumonie. Sau a murit de septicemie. Dar noi nu ne dadeam seama ca, la baza pneumoniei sau a septicemiei respective, sau la baza unora dintre cancere stau, de fapt, defectele sistemului imun. Stiam ca fac eruptii pe piele sau ca ii dor muschii sau ca li se umfla articulatiile, dar nu stiam ca asta are o legatura cu o activare anormala a sistemului imun. Asta stim de cateva zeci de ani.,,copiii sunt pacienti mai usor de manageriat" Ce e diferit in bolile imunitare ale copiilor fata de cele ale adultuluir Nu stiu, ca nu practic imunologia la adult. Dar ce e diferit in pediatrie, in general, fata de medicina adultului este ca organismul copilului are o capacitate mai mare de refacere. Si sunt, in general, niste pacienti mai usor de manageriat, desi nu pare ca-i asa. De cer
Pentru ca nu au asteptari nerezonabile, nu au pareri proprii de pe Google, nu au rezistenta din principiu la tratament. Nu spun:,,eu nu iau asa ceva pentru ca am vorbit cu colegul meu de serviciu care a luat si el si i-a cazut parul". Cu copilul este suficient sa fii bland, sa-i zambesti, sa te joci un pic cu el si colaborarea este cu totul alta decat cu un adult. Si, in cursul consultatiei, si in ceea ce priveste, ulterior, complianta la tratament. Copiii sunt mai intelegatori. Poate mai putin reactivi - adica n-au avut timp sa-si piarda incerederea in oameni - ca noi ceilalti si, cu siguranta, mai intelepti. Multi medici ii considera mai dificili. Pentru ca nu pot sa spuna ce ii doare, sa descrie niste simptome. Pot sa descrie foarte bine. Poate nu intotdeuna cu vorbe stiintifice. Dar stiu sa descrie foarte bine. Te uiti la ei, la fata lor, la cum se misca, la cum reactioneaza si-ti dai seama de foarte multe. Sigur, cu experienta, asta nu se invata intr-o zi. Si nici in doua. Dar copilul comunica mult mai bine decat un adult. Tocmai prin faptul ca este naiv. Si este dornic sa comunice. Majoritatea sunt. Asa cum se pricep ei. Si nu iti altereraza printr-o interpretare a lor, pentru ca au citit ei sau au aflat ei de la nu stiu cine. Noi, adultii, trecem prin filtrul acestor interpretari, acestor alte experiente ceea ce simtim, si, in momentul in care medicul ne intreaba ceva, noi, in loc sa povestim fapte, dam direct interpretarea noastra:,,am mancat nu stiu ce si cred ca din cauza aia s-a intamplat nu stiu cum". Copilul nu-ti face astfel de interpretari. El zice:,,au!".,,dar ce faceai cand <<Au>> ",,Pai, am cazut din pat." Nu:,,Cred eu ca patul era prea sus, sau cei de la Ikea nu l-au fixat bine" sau mai stiu eu ce. Asa ar face un adult. Din pacate, asta consuma timp si te indrepata in directii gresite in procesul diagnostic. De asta spun ca, in majoritatea cazurilor, colaborarea cu copiii e mult mai usoara. Si mai eficienta. Spuneati la un moment dat ca, intr-un clasament al bolilor imunitare, artrita juvenila este poate cea mai frecventa. Da. Asa este. Cum se manifesta> Prin tumefactii - adica umflaturi de articulatii - care sunt mai calde si dor. Si toate aceste lucruri persista. Criteriul necesar de diagnostic este persistenta acestor simptome mai mult de sase saptamani. Si excluderea altor cauze. Adica, daca ai cazut din copac si ti-ai rupt piciorul sau te-ai lovit la un genunchi, sigur ca se va umfla si o sa te doara. Dar ai o explicatie. Si exista o gramada de alte explicatii posibile in medicina. Daca nu exista nicio alta explicatie posibila, probabil ca este aceasta boala pe care iar, nu o intelegem foarte bine, de-abia intelegem ca are un mecanism imun, am aflat niste medicamente care actioneaza pe o parte din elementele a sistemului imun si in felul acesta putem sa tratam mai bine. Dar nu stim foarte bine de ce apare. Care sunt efectele asupra bolnavuluip Ca nu te poti misca, ca ai dureri, iar in unele forme ale bolii, ca ai o inflamatie atat de puternica in organism incat iti poate afecta organele interne. Inclusiv creierul. Ca pentru teste diagnostice si pentru tratamente trebuie sa petreci mai mult timp in spital, ceea ce te scoate din mediul tau si iti schimba viata. Pentru ca nu te mai poti iluziona ca esti la fel ca ceilalti, cand tu, spre desoebire de ceilalti, care se joaca sau isi fac temele sau merg la film, tu trebuie sa te duci o data pe saptamana sau de doua ori la spital, pentru analize si tratamente. Si separarea de cei asemenea noua e ceva traumatizant.,,nu poti sa pui diagnostic despre ceva ce nu stii ca exista" O alta boala intr-un top al bolilor imune care ar fi Avem aproximativ 20 de cazuri de lupus - este o boala care poate sa afecteze practic orice parte a corpului - alte
20 cazuri de dermatomiozita - boala care afecteaza, de obicei, pielea si muschii - dar si ea, ca si lupusul, poate sa afecteze orice parte a organismului. Avem cativa copii cu sclerodermie, care e ceva mai rara - este o boala in care pielea este atacata de sistemul imun astfel incat sufera, se atrofiaza, se subtiaza, se transforma in cicatrici. Avem copii cu inflamatie autoimuna a ochiului - uveite - si care sunt foarte grave pentru ca pot sa duca la pierderea iremediabila a vederii, si daca poti sa mai transplantezi un ficat, un rinichi, o inima, transplant de ochi nu exista. De ce sunt bolile imune ale copiilor atat de greu de diagnosticat Pentru ca sunt de putin timp cunoscute si pentru ca, in facultate si in majoritatea programelor de rezidentiat nu se invata nimic sau aproape nimic despre ele. La dumneavoastra ajung copii care au trecut prin mai multe diagnostice si mai multe tratamente In majoritatea cazurilor, asa este. Au trecut pe la pediatri, medici de familie, alte specialitati. Si pe care nu-i acuz pentru ca, asa cum va spuneam, in facultate si la rezidentiat inveti putin sau deloc despre aceste boli. Or, in medicina exista o vorba: nu poti sa pui diagnostic despre ceva ce nu stii ca exista. Nu te poti gandi la o boala daca tu nu stii ca boala respectiva exista. Si ca sa pui un diagnostic prima data trebuie sa te gandesti la acel diagnostic. Sa ridici suspiciunea: oare ce ar putea sa fie Pai boala A, sau B sau C. Daca lista ta se duce si pana la X - adica bolile imunologice, te vei putea gandi si la X. Din fericire, in pediatrie si in centrele mari, rezidentii afla pentru ca exista in cadrul programelor si mici nuclee de imunologie pediatrica.,,rareori exista boli asimptomatice la copil" Simptomatologia ajuta in diagnosticarea bolilor imune sau ele sunt asimptomatice Bolile semnificative ale copilului, poate cu exceptia cancerului, in majoritatea cazurilor, sunt simptomatice. Rareori exista boli asimptomatice la copil, cum sunt la adult multe. Pentru ca, in primul rand, in majoritatea cazurilor, copilul nu stie sa ascunda. Copilul daca sufera o arata intr-un fel sau altul. In al doilea rand, exista un parametru foarte sensibil pentru starea lui evolutiva si anume - starea generala si cresterea. Daca un copil e bine dispus, rade, se joaca si creste, cel mai probabil este ca nu are o boala semnificativa. Sau ca boala o are, dar este tratata corect. Pe cand daca se opreste din crestere, daca este suferind, daca nu poate sa faca lucrurile pe care le pot face cei din generatia lui, probabil ca are o boala semnificativa. Ar putea ajuta parintii la o mai buna diagnosticare<</strong> E foarte greu pentru un parinte sa recunoasca semnele unor boli pe care majoritatea colegilor mei nu le recunosc. Tot ce pot ei sa faca -si sunt foarte buni la asta - sunt capabili sa recunoasca daca copilul este bine sau nu si trebuie sa-i ascultam. De aici, nu mai e sarcina lui. E treaba medicului. E sarcina noastra sa punem intrebari potrivite. Sa auzim toate raspunsurile pe care le primim si sa le interpretam corect. Sa incercam sa alegem faptele de interpretarile parintilor. Sau chiar si ale altor colegi. Pentru ca, daca te lasi purtat de interpretarile altora, risti sa gresesti. Si, un pacient care ajunge la al n-lea doctor nu ajunge pentru ca primul diagnostic a fost cel corect. Sa faci analizele necesare capabile sa puna diagnosticul, dar nu mai mult. Toata lumea umbla dupa: mi-am facut toate analizele. Ce o fi aiao Cel mai probabil, toate analizele de sange. Pentru a face toate analizele nu-ti ajunge sangele. Si in al doilea rand, ca, in mod sigur, nu-ti ajung banii. Si, in
al treilea rand, pentru copii sunt traumatizante, periculoase si, mai ales, fara rost. Trebuie sa faci analizele care pot sa faca diferenta intre acele variante de diagnostic la care tu te-ai gandit. Si in ultima instanta este responsabilitatea noastra a medicilor sa stabilim diagnosticul corect, sa conducem un tratament adecvat pentru acel copil. Si nu doar pe baza a ceea ce scrie in carte, in general, pentru boala lui. Pentru ca nu suntem toti la fel si unii raspundem la unele tratamente, altii la altele.,,multe dintre bolile imune se pot complica cu infectii severe" Avem tratamente pentru bolile sistemului imunitar al copilului< Avem tratamente si numarul de medicamente pe care il avem in Romania nu este foarte diferit de cel existent in Europa. Deci, nu suntem foarte departe de ce s-ar putea face in Germania, de exemplu. Sau in Franta. Problema ar fi la diagnosticare. Care sunt riscurile bolilor imune netratatep In general, sunt reprezentate de pierderea functiilor organelor afectate: articulatiile, in cazul artritei juvenile; rinichii in cazul lupusului; muschii si pielea, in cazul dermatomiozitei; ochii, in cazul uveitelor s.a.m.d. Si, la o buna parte dintre ele, riscul de a-ti pierde viata. Pentru ca, multe dintre aceste boli se pot complica cu infectii, cu afectari ale altor organe, care pot fi atat de severe incat iti pot pune in pericol viata. Intarzierea diagnosticului inseamna intarzierea tratamentului. Nu toate aceste boli au viteze standard de evolutie. Si,chiar si in cadrul bolilor, exista majoritatea cazurilor, care vor evolua cu viteza standard - ca sa zic asa - si altele care vor evolua mai lent sau mai rapid. Cu cat semnele de boala sunt mai severe, cu atat trebuie sa ne grabim. Ce inseamna sa ne grabimp Inseamna sa nu chemi pacientul la control dupa sase luni dupa primul consult, la care am constatat ca e vorba despre o forma agresiva de boala. Pentru ca s-ar putea sa-l coste viata. Sau diverse functii ale diverselor organe. Si, din pacate, desi in unele cazuri pacientii nu ne asculta, si ignora diverse indicatii, in alte cazuri, respecta indicatiile noastre. Si sunt multi pacienti pe care daca ii chemi peste sase luni si au incredere in tine, vor veni peste sase luni, indiferent cat de rau le va fi in timpul asta. Tratamentele trebuie urmate toata viatap Exista dintre bolile autoimune, unele care, dupa intrarea bolii in remisie incercam oprirea tratamentului. La unii reusim si chiar raman in remisie. Unii, pe termen lung, unii, probabil, pe toata viata. Evenimente de informare a medicilor de familie si pediatri Ati facut o asociatie prin care incercati sa popularizati informatiile importante despre bolile imiunitare, printre altele. Faceti asta de patru ani. Cum ajuta asta parintele care e cam singur in gestionarea cazului copilului lui< Evenimentele educative ale asociatiei Imunopedia sunt de doua feluri: primul proiect al nostru - Caravana Imunopedia - care a fost deja in aproape jumatate dintre judetele tarii are ca scop popularizarea semnelor si tratamentelor de prima intentie si a testelor pentru aceste boli, printre medicii de familie si pediatri, in general. Ajutorul pe care il primesc pacientii si consecinta pentru pacienti de la aceasta parte a proiectelor Imunopedia este ca medicii de familie si pediatrii au o sansa mult mai mare de a sti despre aceste boli, si de a sti unde sa trimita pacientii. A doua parte a programelor educative Imunopedia se refera la conferinta noastra, care a ajuns in 2018 la a doua editie, si in care incercam sa imbunatatim felul in care colaboram - cei din imunologie pediatrica si specialitatile conexe, astfel incat, de la prezentarea in oricare in punctele de intrare a acestei retele
si pana la tratament, la oricare copil sa treaca mai putin timp decat pana acum. Cat mai putin< Nu stiu sa va raspund cat mai putin. Cum< Prin faptul ca ne cunoastem intre noi, stim fiecare ce face celalalt, deci stiu daca am nevoie de un cardiolog la cine sa trimit, stiu daca am nevoie de un ortoped la cine sa trimit. Pentru ca, din pacate reteaua asta nu e evidenta nici macar pentru noi, medicii, daramite pentru pacienti. Dar direct, pe parintip Avem o alta parte a programelor - mult mai restransa e drept - care ii vizeaza pe parinti. Din pacate, in acest domeniu nu am putut sa facem, pana in acest moment, foarte mult si pentru ca suntem putini - suntem o asociatie mici cu resurse umane si financiare limitate. Ce am putut sa facem a fost sa pregatim materiale pe care ei sa le poata intelege. Astfel de materiale au fost prezentate la intalnirea pacientilor cu boli imunodeficitare in 2018. Asociatia romana a pacientilor cu imunodeficinte - ARPID - organizeaza o data pe an o tabara pentru pacienti si familia lor. La acesta tabara am fost si le-am vorbit despre ce inseamna bolile sistemului imun din punctul lor de vedere, ce inseamna sa ai o imunodeficientam Pentru ca, in majoritatea cazurilor, nu ai la dispozitie o ora si jumatate, cat am avut eu acolo sa explici fiecarui pacient despre ce e vorba. Si ei, saracii, pleca fara sa inteleaga ce li se intampla - de ce li se intampla nu intelegem uneori nici noi - dar nu inteleg ce au de facut, ce trebuie sa evite si asa mai departe.,,daca un copil face febra inseamna ca sistemul imun functioneaza" Toata lumea crede ca sistemul imun al copilului e unul slab. E adevarat> Nu este asa, dimpotriva. Cred ca se aplica foarte bine ce le spunem noi parintilor si atunci cand e vorba de un copil cu febra. Ca, vai copil are febra. Si copilului nu-i ajunge cabinetul sau spitalul de chef de joaca ce are si noi - unu, doi, trei, cinci adulti suntem lesinati pe langa el. Acelasi lucru cred ca se aplica si sistemului imun. Sistemul imun al copilului e mult mai activ decat al adultului dupa primele luni de viata. Doar ca este neexperimentat. Pentru ca nu s-a intalnit inca cu majoritatea provocarilor din mediul in care traieste. Si o parte a sistemului imun are nevoie de aceste intalniri initiale ca sa stie cum sa se apere ulterior. Neavand aceste intalniri in trecut, prima data cand se intalneste cu microbii respectivi exista o foarte mare probabilitate sa faca boala. De ceb Pentru ca microbul apuca sa produca leziuni inainte ca sistemul imun sa-si dea seama ca aha, asta e ala care asa si pe dincolo. Recunoasterea si producerea armei respective cu care microbul este eliminat dureaza. Asta creeaza impresia oamenilor care sunt din afara domeniului ca sistemul e slab. Nu e slab, are nevoie sa invete. In concluize, ce le-ati spune parintilor care vor sa imbunatateasca sistemul imunitar al copiilor lor> Le-as spune ca deja il au. Un sistem imun bun si activ chiar daca neexperimentat pe care nu trebuie sa-l deregleze cu diverse suplimente. Si daca, mai ales dupa intraraea in colectivitate, copiii racesc, se imbolnavesc, nu este un semn al imunitatii slabe, ci doar unul al lipsei de experienta. Faptul ca un copil face febra, e un semn ca sistemul lui imun functioneaza. Nu ca nu functioneaza. CV A fost medic in Marea Britanie
Numele: Alexis-Virgil Cochino Data si locul nasterii: 15 august, 1975, Brasov Starea civila: necasatorit, nu are copii Studiile si cariera: In 2000, a absolvit Universitatea de Medicina si Farmacie din Targu Mures. In 2012, obtine titlul de doctor in stiinte medicale si specializarea in alergologie si imunologie clinica. In 2015, devine medic primar pediatru. Din septembrie 2012 si pana in martie 2013 este medic specialist la Spitalul,,The Great North Children s, Marea Britanie. Din 2015 este medic primar la Institutul pentru Ocrotirea Mamei si Copilului,,Alfred Rusescu" din Bucuresti. Locuieste in: Bucuresti