ALEXEI TOLSTOI Cheitu de aur, s&a MINUT\TATELE T4T,AXN ALE LUI BURATI VO Traducere de Dan Faur EDITURA CARTEX 2OOO Bucureqti
(Jn butuc care scfrnce;te cu glus omenesc nimere;te tn mfrinile dulgherului Giuseppe De mult, tare de mult, trdia intrun or[qel de pe malul Mdrii Mediterane un dulgher bdtr0n, Giuseppe, poreclit NasVAn6t. Odatd ii cdzu bdtrdnului in mdnd un butuc, un butuc obiqnuit, din aceia cu care se face foc in sob[, pe timp de iam[.,nui rdu! iei zise Giuseppe.Aq putea scoate ceva din el, un picior de masi, de pildd..." Giuseppe iqi puse pe nas ochelarii, legali cu un cap[t de sfoars, cdci de... ochelarii erau gi ei bitr6ni. Suci butucul in mdini gi incepu sdl ciopleascd apoi cu bdrdila. Dar cum incepu s6l ciopleascd, un glas neobiqnuit de subfirel prinse a scdnci: Au, au... mai incet, te rog! Giuseppe cobori ochelarii pe vdrful nasului gi iei roti privirea prin atelier dar nu vdzu pe nimeni. Sc uitl sub tejghea nimeni... Se uitd in co;ul cu tala; nimeni... Scoase capul pe uqd afard nici pe stradd nu era nimeni...
,,Oare mi so fi p6rut? se intrebi Giuseppe. Cine putea sd scanceasc6?" Apuc[ iar b[rdi1a, dar cum lovi butucul, auzi din nou: Au! fiam spus doar cd md doare! se vlicdri gl6sciorul subgirel. De data aceasta, Giuseppe se sperie dea binelea; pdnd qi ochelarii i se aburird de spaimd.. ' Se uitd prin toate ungherele incdperii, se viri pdnd qin vatrd qi, rdsucinduqi gdtul, privi multd vreme in susul hornului. Nui nimeni...,,am bdut poate ceva ce numi prie;te qi deaiami 1iuie acum urechile" se gondi iardqi Giuseppe. Dar nu! in ziua aceea doar nu bduse nimic... Dupd ce se liniqti pufin, Giuseppe lud rindeaua; ii potrivi cu ciocanul partea dinapoi, pentru ca tdiqul si iasd in afard doar atdt cdt trebuie nici prea mult, nici prea pufin puse butucul pe tejghea gi... de cum trase o datd cu rindeaua, auzi: *Au, au, au, au! Ia ascults! De ce md ciupe;ti? sb t0nguia cu deznddejde gldsciorul sub1irel. Giuseppe sclpd rindeaua din mdnd, se trase inapoi, tot mai inapoi ;i se aqezd dea dreptul pe duqumea; iqi ddduse seama cd glasul sublirel venea dinduntrul butucului.
Giuseppe ddruie;te butucul vorbitor prietenului sda Carlo Iatd" cd tocmai atunci, veni la Giuseppe, Carlo flaqnetarul, un vechiprieten al sdu. Odinioard, Carlo colinda oraqele, purtand o pdldrie cu borurile largi qiei agonisea pdinea, cantand din gur[;i din minunata lui fla;netd. Dar acum Carlo e bitran qi bolnav, iar flaeneta lui e de mult stricat[. Bun[ ziua, Giuseppe, spuse el, intrdnd in dulgherie. De ce stai pe duqumea? Ai, am rdtdcit qi eu un Eurubel... Dar d[l?ncolo de 5urub, rdspunse Giuseppe privind chioraq la butuc. Dar tu, bdtrane, cum o mai duci? Rdu, rlspunse Carlo. M[ gandesc in fel qi chip cum sdmi caqtig bucata de piine... Mdcar de mai ajuta Ei tu! sau cel pufin de mai sfrtui... Nimic mai uqor, frcu vesel Giuseppe. $igi spuse?n sinea lui:,,acuma e vremea sd md descotorosesc de butucul dsta afurisit". Nimic mai uqor. Uite! Colo pe tejghea e un butuc straqnic; ial tu, Carlo, qi dul acasd... ll
Eeee! rdspunse Carlo abdtut. $i pe urm[? Sd zicem ci duc butucul acass; dar vezi cdn od6i{a mea nam nici mdcar o vatr[. Las' ci qtiu eu ce!i spun, Carlo... Ia un briceag, ciopleqte din butucul Ssta o pdpue[. invalo sd rosteascd tot felul de vorbe hazhr, {Eo s[ cinte, si joace qi poarto prin curlile oamenilor. Vei agonisi astfel destul pentru o bucatd de pdine qi un pdhdrel cu vin. Deodat6, de pe tejgheaua pe care se afla butucul,. se auzi un gldscior sublirel qi vesel: Bravo, bine teai mai gdndit, NasVAndt. Giuseppe tres5ri din nou de spaim[, dar Carlo se uitl doar curios in jur. De unde si fi venit glasul? i1i mulgumesc, Giuseppe, pentru sfat. Ei! Fie! D[mi butucul. Giuseppe inq{5c[ butucul qi?1 inmind zorit prietenului s[u, dar fie ci il didu cu neindem0nare, fie cd butucul s[ri singur, vorba e cd il pocni pe Carlo in cap. Deastea mis darurile tale! izbucni Carlo jignit. Iart6m5, prietene, dar nu eu team lovit. Atunci se vede treaba ci moi fi pocnit singur in cap? Asta nu, prietene! Chiar butucul tea lovit. Minli, tu mai lovit... Nu, nu eu... De befiv, te Etiam eu cd eqti befiv, NasV0ndt, spuse Carlo. Dar acum vdd cd egti gi mincinos. Aqaaa, care va sd zicd egti pornit pe ceart[, strigi Giuseppe. Ia vino mai aproape! Ba vino tu mai aproape s[ te apuc de nas. Cei doi b[trani incepur6 sd se burzuluiascd qi sd sard unul la altul; Carlo il apuc[ pe Giuseppe de nasul s[u t2
v0ndt, iar Giuseppe il apucd pe Carlo de smocul de p[r alb cei creqtea pe l0ng5 urechi. Apoi incepurd sd se inghionteascl zdtavdn, in timp ce glisciorul pdtnnzdtor de pe tejghea lipa qi ii incuraja: Dni! Atingel! in cete din urm6, b[trdnii obosird Ei incepurd sd gdfdie. Giuseppe spuse: Ei, nempdcdm!'ce zicl? Carlo rlspunse: Hai sd nempdcdm! Bltrdnii se sdrutari. Carlo lu6 butucul sub braf gi porni spre casd.