Suport de curs PLANIFICAREA ACTIVITĂȚILOR DE ÎNVĂȚARE A COPIILOR Modulul 3 Ierarhizarea activităților Responsabilități la vârsta copilăriei 1. Ierarhizarea activităților Metoda ABCDE După ce aţi întocmit această listă, stabiliţi priorităţile aplicând metoda ABCDE recomandată de Brian Tracy în toate programele sale de management al timpului. Ce presupune de fapt această metodă? În dreptul fiecărei activităţi puneţi una din literele A, B, C, D sau E, în funcţie de importanța activităţii, astfel: A activităţile notate cu A sunt foarte importante, pe care trebuie neapărat să le faceţi; B notaţi cu B activităţile care sunt importante, însă nu la fel de importante ca cele notate cu A. Acestea sunt lucruri pe care ar fi bine să le faceţi. Consecinţele neîndeplinirii unei astfel de activităţi nu sunt chiar atât de grave; C activităţile notate cu C nu sunt deloc importante, sunt lucruri pe care ar fi plăcut să le faceţi; D activităţile notate cu D sunt activităţi pe care le puteţi delega altor persoane să se ocupe de ele, astfel rămânându-vă dumneavoastră timp să va ocupaţi de alte activităţi mai importante. E notaţi cu E activităţile pe care le puteţi elimina din listă, fără a avea nicio consecinţă asupra lucrurilor cu adevărat importante pentru activitatea dumneavoastră. Bineînţeles, puteţi avea mai multe activităţi de tip A, B, C, D sau E. Dacă aveţi mai multe astfel de activităţi, notaţi-le cu A-1, A-2, A-3 şi tot aşa, în ordinea importanţei. Astfel A-1 este lucrul cel mai important pe care trebuie dumneavoastră să-l realizaţi în ziua respectivă. De asemenea, aplicaţi aceeaşi metodă şi pentru celelalte activităţi notate cu B, C, D şi E. Ideea de bază este să nu faci o activitate de tip B, atâta timp cât încă mai sunt activităţi de tip A pe care nu le-aţi îndeplinit. Brian Tracy recomandă această metodă că fiind una dintre cele mai bune metode pentru managementul timpului, stabilirea şi planificarea activităţilor. Încercaţi şi vă convingeţi singuri de importanța sa! 1
Atenție! Pe parcursul unei zile/săptămâni/ luni trebuie să existe un echilibru între activităţile individuale și cele de grup (membrii familiei, grădiniță, parc) şi să alterneze activităţile liniştite cu cele zgomotoase, cele active (educative) cu cele de relaxare. Este important să planificăm activităţi în care copiii au ocazia de a manipula, de a explora, de a experimenta materiale noi pentru că şi acestea sunt activităţi de învăţare, iar copiii învaţă descoperind. Totodată, e nevoie să fiți atenţi la noile interese pe care le dezvoltă copiii şi care au nevoie să fie exersate. Dacă copilul îşi manifestă interesul şi curiozitatea tot mai frecvent despre Sistemul Solar, puteți planifica studierea unei Enciclopedii, un joc de rol (Soarele și Pământul în care veți simula mișcările de rotație ale Pământului în jurul propriei axe și în jurul Soarelui, schimbând rolurile), vizionarea unui film documentar pentru copii, confecționarea planetelor din carton etc. E important, de asemenea, să ţineți seama de schimbările atmosferice, de sărbătorile naţionale şi religioase şi chiar de zilele aniversare ale membrilor familiei care impun o pregătire specială, precum realizarea unor desene din partea copilului, confecţionarea unor obiecte-cadou,a unor obiecte specifice sărbătorilor, oferirea cadourilor şi urările, pregătirea mesei festive şi mica distracţie cu muzică şi dans alături de familie. Planificarea acestor momente contribuie la unitatea familiei, îi învaţă pe copii să respecte, să fie empatici şi se simt valorizaţi. Cineva spunea că niciodată nu vei avea suficient timp să faci toate lucrurile pe care le ai de făcut, însă întotdeauna este timp pentru lucrurile cu adevărat importante. În asta constă managementul timpului: organizarea activităţilor şi prioritizarea lor astfel încât să reuşim să ne îndeplinim atribuţiile cele mai importante şi abia apoi, dacă mai rămâne timp, ne ocupăm de celelalte activităţi, mai puţin importante. Probabil vă întrebaţi cum puteţi să vă stabiliţi priorităţile, când aveţi aşa de multe lucruri de făcut încât nici nu ştiţi de care să vă apucaţi mai întâi. Secretul este să va scrieţi zilnic toate activităţile pe o foaie de hârtie. Faceţi-vă o listă cu tot ce trebuie să faceţi în acea zi. Cel mai bun moment pentru întocmirea acestei liste este seara, înainte de culcare. Înainte să vă culcaţi, planificaţi vă toate activităţile pe ziua următoare. Scrieţi în această listă toate lucrurile pe care le aveţi de făcut, indiferent că unele necesită doar 10-15 minute, iar altele 2-3 ore. Un stil de viaţă sănătos presupune un program echilibrat, acompaniat de următoarele elemente: -somn de 8 10 ore pe noapte, somn la prânz; - exerciţii fizice şi practicarea unui sport; - alimentaţie echilibrată şi sănătoasă (mic dejun regulat, alimente ecologice, legume şi fructe,fără multe dulciuri, sucuri, grăsimi, zahăr etc.); -control periodic la medic (de 2 3 ori pe an); - atitudine pozitivă faţă de sine şi faţă de ceilalţi, încredere în sine, umor şi stare de bine; - echilibru între programele de învăţare joc odihnă; - suport social din partea familiei şi prietenilor, colegilor de grădiniţă; 2
- reducerea şi controlul stresului; - greutate normală, adecvată standardelor vârstei preşcolare; - măsuri de protecţie (triciclete, biciclete, role, schi/ faţă de expunerea prelungită la soare, centuri de siguranţă); - timpul liber petrecut în familie, cu grupul de prieteni, colegi; - implicare în activităţi care determină succes; - mediu pozitiv de învăţare Momente educative și relaxante alături de copil Comunică mereu cu copilul când stai cu el! Implică-l în activități gospodărești specifice vârstei lui! Întâmpină-l mereu cu caldură când ajungi la el! Programați evenimente distractive! Pregătiți împreună o prăjitură! Să îi atribui și lui câteva sarcini mai importante: de frământat, de decorat, de modelat. Faceti impreuna lucruri distractive! ACTIVITATE DE GRUP Identificaţi activităţile ce vizează varietatea şi pe cele care vizează rutina (stabilitatea) din lista următoare. Completați cu alte activități, specificând categoria din care fac parte. -copiii pot alege ce le place să facă de-a lungul unei zile; -copiii pot opta pentru activităţi antrenante sau mai liniştite; -programul este adaptabil nevoilor speciale ale copiilor; - copiii trec de la o activitate la alta în ritmul propriu; -alternează activităţile desfăşurate în interior cu cele în aer liber; - se creează copiilor oportunitatea de interacțiune în joc cu alți copii, cu bona ; - masa este servită la aceeaşi oră; -există o viziune comună asupra regulilor etc. Sugestie Puteți realiza un orar împreună cu copilul (dacă vârsta acestuia o permite). Acesta va fi consultat în legătură cu temele despre care ar vrea să învețe ( Despre ce ți-ar plăcea să discutăm săptămâna viitoare? ) și va fi solicitat să decupeze și să lipiți împreună simboluri pentru fiecare activitate (vezi un exemplu de orar). Introduceți rutinele, activitățile de învățare( jocuri), responsabilități ale copilului. Programul poate fi realizat sub forma unei flori, a unei cărţi, ilustrat cu imagini sugestive, atractive, text şi intervalul de ore, în care are loc fiecare activitate. 3
Puteți realiza, de asemenea, Jurnalul săptămânii. Veți trece doar activitățile educative și aspecte relevante din celelalte tipuri de activități. De exemplu: Luni Ne-am jucat De-a Cenuşăreasa Eu am fost Cenușăreasa (dacă e fetiță). Am ales împreună cu...(numele bonei sau al altor participanți la joc) fasolea de orez şi de piper. A şi numărat: 1, 2, 3, 7, 9,4,... Marţi Am fost să cumpărăm pantofi. A vrut pantofi înalţi, care să țopăie. Abia am plecat de la magazin. 4
Somnul de prânz i-a adus un vis... era Cenușăreasa. A învățat cuvinte noi:... A numărat toate păpușile. Miercuri Joi Exercițiu individual Completează pentru celelalte zile ale săptămânii câteva aspecte. Popularizați ideile voastre. Realizează un jurnal al săptămânii, imaginându-ți activitățile pe care le-ai putea realiza. ACTIVITATE DE GRUP Răspundeți la întrebări și comentați. Cum putem menţine un program echilibrat în viaţa copilului? Când gândim programul copilului, este important ca acesta să participe la elaborarea sa (cu referire la activitățile de învățare)? Poate avea copilul momente în care să vorbească despre neliniştile sale? 2. Responsabilităţi la vârsta copilăriei? Să fii responsabil înseamnă să acţionezi pentru atingerea unui scop fără a fi îndrumat, sfătuit, presat sau împins de la spate. Este abilitatea de a lua hotărâri şi de a suporta consecinţele acestora, este una din regulile pe care copilul trebuie să o înveţe de timpuriu. Când copiii sunt foarte mici noi suntem responsabili pentru tot ce se petrece în viaţa lor. Ei nu ştiu să se hrănească, să se îmbrace, să-şi facă baie şi o mulţime de astfel de treburi. Odată cu creşterea, copiii au nevoie să-i învăţăm să se descurce singuri, să-şi întărească autonomia. Se întâmplă uneori să credem sunt prea mici ca să poată face ceva, îi dădăcim, facem totul în locul lor: continuăm să-i îmbrăcăm, să-i hrănim, să le strângem jucăriile fără a-i implica în vreun fel, să-i încălţăm etc. Prin astfel de comportamente nu facem decât să creăm copilului senzaţia că el nu are valoare sau competenţe şi totodată că nu are decât drepturi, dar nu responsabilităţi. 5
Mesaj cheie Atunci când atribuim unui copil o responsabilitate, trebuie să ne gândim că sarcina pe care i-o încredinţăm să fie suficient de simplă, încât să o poată îndeplini, fără a-l suprasolicita şi, în acelaşi timp, să fie suficient de dificilă încât să-l determine pe copil să-şi folosescă deprinderile, cunoştinţele, imaginaţia pentru a o putea duce la bun sfârşit. Un copil de 3 ani nu este prea mic pentru a primi una sau două sarcini exacte pe care să le poată duce la îndeplinire. Întâi totul trebuie făcut în joacă, apoi ca o datorie a lui, pe care trebuie să o respecte. Copiii învaţă să fie responsabili mâncând, îmbrăcându-se, spălându-se singuri, mergând la culcare sau jucându-se fără a fi supravegheaţi, având grijă de jucării în parc şi de lucrurile personale la grădiniţă. De la 3 ani copiilor nu le place să fie consideraţi bebeluşi, ei vor să se simtă folositori şi importanţi. Trebuie să folosim acest moment, să-i stimulăm, să-i încurajăm să participe alături de noi la unele treburi casnice. Orice responsabilitate atribuită copilului trebuie percepută de acesta cu plăcere, nu ca pe o povară. Este important: -să se ofere copiilor posibilitatea de a alege dintr-o listă de responsabilităţi pe care şi le pot asuma; -să se schimbe o parte dintre sarcinile atribuite, săptamânal sau lunar, pentru ca ele să nu devină plictisitoare. Dacă timp de o lună copilul a avut responsabilitatea de a şterge praful în camera lui, în săptămâna viitoare ar putea îngriji plantele sau să aşeze încălţămintea; - să se îngăduie copiilor să îndeplinească acele sarcini care îi provoacă, astfel încât ei să aibă multe ocazii de mulţumire şi satisfacţie personală, chiar dacă ştim că rezultatele nu vor fi tocmai cele aşteptate. Dacă cel mic de 3 ani vrea să spele îi putem pune apă într-un lighean şi să-l lăsăm să-şi spele o batistă, o pereche de şosete, hainele păpușii; - să apreciem orice lucru bine făcut: Ce frumos ai aşezat jucăriile! Mă bucur foarte mult că ai făcut ordine fără să-ţi amintesc. Eşti un copil grozav! ; 6
- când este vorba de criticat este mai bine dacă suntem mai zgârciţi. Este important să fie făcută mai întâi o apreciere pozitivă: ( Farfuria scârţâie de curăţenie. Poate ar fi mai bine dacă data viitoare ai mai pune puţin detergent pe burete. Mulţumesc pentru ajutor! ). Este important să îi mulţumim copilului pentru efortul pe care copilul l-a depus pentru a ne ajuta şi nu pentru rezultatul obţinut de acesta, pentru că beneficiile se vor vedea mai târziu. În niciun caz, nu trebuie să criticăm rezultatele muncii copilului sau acesta să ne vadă facând încă o dată treaba în urma lui. Aceste lucruri ar ştirbi încrederea copilului în sine, s-ar putea să dezvoltăm în el un simţământ de nesiguranţă, în legătură cu capacitatea lui de a purta responsabilităţi. ACTIVITATE DE GRUP Ce puteţi face pentru a înlătura comportamente negative ale copilului în ceea ce privește responsabilitățile sale? Nu îşi strânge jucăriile după ce se joacă. Refuză să se îmbrace singur (deşi poate). Nu îşi pune farfuria în chiuvetă după ce a mâncat. Nu-şi aşază hainele în ordine. 7