Fritea

Transcriere

1 Scientia Parasitologica, 2005, 1-2, Cercetări privind sarcocistoza experimentală la suine: aspecte de ontogenie şi histopatologie V. FRITEA 1, E. ŞUTEU 2, O. ROTARU 2, V. COZMA 2 1 CircumscripŃia Sanitară Veterinară pentru Controlul Alimentelor Cluj I 2 Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca Se cunoaşte că unele specii de Sarcocystis evoluează având gazdă definitivă omul, de unde caracterul zoonotic al unor sarcocistoze. Faptul că în Ńară la noi nu s-au realizat cercetări experimentale sistematice asupra ciclului evolutiv al speciilor de Sarcocystis, care au gazdă intermediară suinele, am întreprins cercetări în această direcńie (10, 11, 12). Experimentările din lucrarea prezentă au fost realizate în anii în cadrul laboratorului de Parazitologie al FacultăŃii de Medicină Veterinară Cluj-Napoca şi Laboratorul de Controlul Alimentelor din cadrul CircumscripŃiei Sanitară Veterinară pentru Controlul Alimentelor Cluj I, P-Ńa Mihai Viteazu şi au urmărit desfăşurarea ciclului evolutiv al speciilor de Sarcocystis de la suine şi aspectele lezionale. Material şi metodă S-au folosit 5 câini cu vârsta cuprinsă între 5 şi 6 luni şi 5 pisici cu vârsta de 7 şi 8 luni, achizińionate din raza municipiului Cluj-Napoca şi întreńinute în cadrul biobazei disciplinei de Boli parazitare a FacultăŃii de Medicină Veterinară Cluj-Napoca. În perioada de la achizińionare şi până la începerea experimentelor (45 de zile), în rańia animalelor de experienńă au fost folosite alimente prelucrate termic prin fierbere, eliminând riscul contaminării spontane cu sporochisturi în această perioadă. La controalele coproscopice efectuate prin metoda Willis şi/sau McMaster, în momentul achizińionării animalelor şi din 3 în 3 zile, rezultatul a fost negativ (nu s-au pus în evidenńă sporochisturi de Sarcocystis spp.). Am format 2 loturi de câini: 3 - infestańi cu carne de porc proaspătă, cu infestańie medie cu Sarcocystis spp. şi 2 - câini lot martor; 2 loturi de pisici, din care la 3 s-a administrat carne crudă infestată cu Sarcocystis spp. şi 2 pisici au format lotul martor. Carnea crudă folosită în experienńă provine de la porci sacrificańi într-un abator din Cluj-Napoca. La loturile experimentale s-au efectuat 3 infestări succesive la interval de 2 zile; la prima infestare am folosit câte 80 g carne pentru un câine cu 5 microchisturi/g, aproximativ 400 de microchisturi şi 10 g de carne crudă cu 5 microchisturi/g, aproximativ 50 de microchisturi pentru o pisică. A doua infestare s-a efectuat cu 80 g de carne crudă/căńel cu 9 microchisturi/g, aproximativ 720 microchisturi şi 10 g de carne crudă cu 9 microchisturi/g pentru o pisică, aproximativ 90 de microchisturi. A treia infestare s-a efectuat cu 80 de g carne crudă/câine cu 6 microchisturi/g, aproximativ 480 microchisturi şi 10 g de carne crudă pentru o pisică cu 6 microchisturi/g, aproximativ 60 de microchisturi. Gradul infestańiei a fost stabilit prin metoda trichineloscopică: s-au etalat 28 de câmpuri care în prealabil au fost cântărite cu balanńa analitică cântărind 1 g, în felul acesta stabilind că numărul de microchisturi găsit pe un compresor corespunde numărului de microchisturi dintr-un gram de carne. Începând cu ziua a 8-a post-infestańie (p.i.) s-au efectuat examene coprologice din 2 în 2 zile până în ziua a 30-a la tońi câinii şi pisicile luate în experienńă. La cazurile pozitive s-au făcut micromăsurători ale sporochisturilor. Din probele de carne folosite s-au prelevat fragmente de Ńesut muscular pentru examen 55

2 histologic, secńiunile fiind colorate prin metoda hematoxilină-eozină şi tricrom-goldner pentru stabilirea structurii microchisturilor şi aspectelor microlezionale. Rezultate Examenele coproscopice efectuate înainte de data administrării probelor de carne cu Sarcocystis au fost negative la toate animalele. După 10 zile de la infestańie lotul de câini infestat a început eliminarea de sporochisturi de Sarcocystis şi aceasta a durat până la 25 de zile p.i. Sporochisturile de formă ovală cu dimensiunile de 12,5/10,3 µm aveau câte 4 sporozoińi şi granulă sferică la un pol. La câinii martor nu s-au semnalat, în toată perioada, eliminări de sporochisturi. Examenele coproscopice au fost negative atât la cele 3 pisici infestate cât şi la lotul martor. Infestarea s-a realizat la câini datorită faptului că microchisturile din carnea infestată aparńineau speciei Sarcocystis suicanis (fig. l). Figura 1 Sporochisturi de Sarcocystis suicanis Aspectul lezional al cărnurilor infestate cu microchisturi de Sarcocystis suicanis la nivelul Ńesutului muscular permite sistematizarea acestora în 3 categorii distincte, care însă se condińionează deoarece într-o anumită fază de dezvoltare se formează structuri complexe de tip inflamator, granulomatos, în care caracteristicile morfologice ale microchisturilor sunt inobservabile. Astfel, distingem: faza intracelulară, caracterizată prin pătrunderea, dezvoltarea şi individualizarea microchistului intramiocitar; faza de reacńie interstińială dominată de miozita infiltrativă de tip limfohistiocitar şi eozinofilic; şi faza de miozită granulomatoasă când se structurează procesul inflamator granulomatos, finalizat prin miozita granulomatoasă cu granulom eozinofilic în prima fază şi cazeo-calcar în faza finală. 1. Faza intracelulară urmărită în dinamică se materializează prin penetratrea sarcolemei de către formele schizogonice, după care se declanşează un proces activ de multiplicare şi formare de numeroşi trofozoińi care inińial au dispunere grupată în zona centrului germinativ, iar în continuare se structurează membrana microchistului, constituită din două straturi lamelare cu spańiu interlamelar bine individualizat. 56

3 Dinamica procesului evolutiv, formańiunile intramiocitare cresc în volum pe seama multiplicării trofozoińilor, ajungând ca microchistul să ocupe în final întreaga arie sarcoplasmatică a miocitului (fig. 2). În studiul relańiei microchist-miocit gazdă, în secńiune longitudinală, se demonstrează forma caracteristică ovală-alungită, dispusă în lungul fibrei musculare a microsarcochisturilor aparńinând speciei suicanis (fig. 3). Figura 2 Atrofie sarcoplasmatică, cu distrofie granulo-vacuolară, consecutivă dezvoltării intracelulare a microchistului de Sarcocystis spp. (col. Tricrom, x400) Figura 3 Profilul microchistului cu dispunere longitudinală, pseudodistrofie miocitară şi edem interstińial (col. Tricrom-Goldner, x200) 57

4 2. În faza reacńiei interstińiale, la nivelul Ńesutului conjunctiv se evidenńiază în afara edemului seros cu perivasculite limfohistiocitare, eozinofilice şi miozită fibrinoasă interstińială incipientă (fig. 4). ReacŃia perivasculară se amplifică pe măsură ce volumul microchisturilor intracelulari se măreşte, astfel că se pot observa şi forme de miozită limfohistiocitară cu numeroase monocite, macrofage care invadează miocite aflate în faza de hialinizare. Procesul degenerativ hialin este consecutiv atrofiei miocitare, prin dezvoltarea intracelulară a microchisturilor (fig. 5). Scientia Parasitologica, 2005, 1-2, În faza de miozită granulomatoasă, procesul proliferativ celular se consolidează treptat prin proliferarea fibroasă interstińială. Se formează astfel, într-o primă fază, un nodul limfohistiocitar eozinofilic, ce are în zona centrală microchisturi (fig. 6), aspectele microlezionale se desfăşoară în succesiune similară cu cele descrise în literatură (l, 2, 3, 6, 7). Zona centrală a acestui proces proliferativ este ocupată de o masă de necroză de coagulare, rezultată din procesul de mioliză şi necroză a microsarcochistului eliberat din structura miocitului (fig. 7). Figura 4 Perivasculită interstińială limfohistiocitară şi eozinofilică (col. Tricrom-Goldner, x400) Figura 5 Distrofie hialină, mioliză şi miozită limfohistiocitară interstińială, cu macrofage (col. H.E., x200) 58

5 Figura 6 Miozită limfohistiocitară nodulară, dezvoltată în jurul fibrei musculare, parazitată şi aflată în fază de mioliză (col. H.E., x200) Figura 7 Granulom de corp străin viu, complicat cu miozină interstińială fibroasă (col. Tricrom, x100) Ca o caracteristică a leziunilor în sarcocistoza musculară, trebuie reńinută în prima fază dominanta proliferativă a formelor parazitare, cu un răspuns redus din partea interstińiului, pentru ca în a doua, respectiv a treia fază, să apară ca dominante reacńia interstińială eozinofilică şi limfohistiocitară. Procese semnalate în general cu sarcocistoza la animale (4, 5, 8, 11). Concluzii Cercetările efectuate în perioada cu privire la aspectele de etiologie şi histopatologie a sarcocistozei la suine au condus la următoarele concluzii: 1. S-a dovedit experimental că cea mai frecventă specie la suine este Sarcocystis suicanis; sporochisturile acestei specii la câine sunt ovale şi măsoară între 12,3-12,9/10,1-10,4 µm. 2. Leziunile care apar în sarcocistoză ca urmare a relańiei dintre microchist şi miocit se pot distinge în trei faze: faza intracelulară, faza de reacńie interstińială şi faza de miozită granulomatoasă. 59

6 3. Localizarea formelor schizogonice în Ńesutul muscular produce modificări importante la nivelul miocitului consecutiv atrofiei de compresiune şi în final miolizei, şi în acelaşi timp stimulează reacńia Ńesutului interstińial, care încheie faza fertilă musculară printro infiltrańie de tip granulomatos, inińial cu componentă eozinofilică şi în final cazeo-calcară. Bibliografie 1. GAJATHAR, A.A.; YATES, W.D.G.; ALLEN, J.R. (1987) Association of eosinofilic miositis with unusual species of Sarcocystis in a beef cow. Can. J. Vet. Res., 51, HASKARD, D.; CAVENDER, D.; BEATTY, P.; SPRINGER, T.; ZIFF, M. (1986) T Limphocyte adhesion to endothelial cells: mechanism demonstrated by anti-lfa-1 monoclonal antibodies. J. Immunol., 137, IMES, G.D.Jr.; MIGAKI, G. (1967) Eosinophilic myositis in cattle - pathology and incidence. Proc. 71 st Ann. Meet. U.S. Livestock Sanit. Assoc., JENSEN, R.; ALEXANDER, A.F.; DAHLGREN, R.R.; JOLLEY, W.R.; MARQUARDT, W.C.; FLACK, D.E.; BENNET, B.W.; COX, M.F.; CRAVANS, R.L. (1986) Eosinophilic myositis and muscular sarcocystis in the carcases of slaughtered cattle and lambs, AM. J. Vet. Res., 47, LERCHE, M.; BROCHWITZ, H. (1957) Sarkosprorienbefall des Rindes and perimyiositis Eosinophilica. Dtsch. Tierartzl. Wochenschr., 64, REITEN, A.C.; GRINER, L.A. (1996) Eosinophilic myositis (sarcosporidiosis) in beef cattle. Am. J. Vet. Res., 27, RIMAILA-PARNANEN, E.; NIKANDER, S. (1980) Generalised eosinophilic myositis with sarcosporidiosis in a Finnish cow. Nord. Veterinarmed., 32, ROTARU, O.; GUŞ, CAMELIA; CORB, ANGELA; MIHAIU, M. (1993) Extensivitatea şi intensivitatea microsarcocistozei în carnea unor animale de măcelărie. Volum Omagial 40 de ani de activitate a Laboratorului Central pentru Controlul Produselor de Origine Animală şi Furajelor", Bucureşti 68, ŞUTEU, E. (1975) Aspecte actuale şi reconsiderări privind biologia sarcosporidiilor. Revista de Bacteriologie, Virusologie, Parazitologie, Epidemiologie, Nr. 2, XX, ŞUTEU, E. (1999) Sporozooze mai puńin cunoscute. Rev. Rom. Med. Vet. Vol. IX, nr ŞUTEU, E.; COZMA, V. (1998) Bolile parazitare la animalele domestice. Edit. Ceres, Bucureşti. 12. ŞUTEU, E.; COZMA, V.; NEGREA., O.; GHERMAN, C.; MIRCEAN, VIORICA (1997) Cercetări privind ciclul evolutiv al speciilor de Sarcocystis diagnosticate la animale în Romania. Al VII-lea Congres NaŃional de Medicină Veterinară, Voineasa, octombrie, ŞUTEU, E.; MIRCEAN, VIORICA (1996) Semnalarea infestańiei cu Sarcocystis porcifelis la mistreńi (Sus scrofa ferus). Rev. Rom. Med. Vet., vol. VI, nr. 2,