ªuºman erou sau asasin? Existã, din 90 încoace, în România, o modã ce se poartã de mulþi, uneori de cine nu te aºtepþi moda de a fi anticomunist. Ca ºi cum asta ar conferi o supercalitate pe care e bine sã o scoþi în evidenþã, deoarece dã bine la imagine. Se descoperã martiri acolo unde ei nu sînt ºi nici n-au fost vreodatã. Inºi dubioºi, autori ai unor crime, sînt calificaþi acum drept eroi, cînd, în realitate, ei sînt niºte asasini de ultimã speþã. Aceste gînduri mi-au fost prilejuite de cartea Suferinþa nu se dã la fraþi, apãrutã acum cîteva luni, sub semnãturile lui Cornel Jurju, Cosmin Budeancã ºi Lucreþia Jurj (Editura Dacia, 2002). Voi lua în discuþie din aceastã carte doar cazul ªuºman (cel din Rãchiþele), un asasin ordinar, pe care autorii cãrþii, sub masca unui anticomunism îndoielnic, ni-l servesc pe tavã în postura de martir. Cunosc bine acest caz, deoarece familia mea a fost adînc implicatã în aceastã poveste, acest ªuºman Teodor, împreunã cu cei din ceata lui, fiind asasinul tatãlui meu, pomenit în carte sub numele de Petrea lui Indrei. Bazaþi pe informaþii îndoielnice, autorii au realizat un portret al acestuia care, în realitate, e un fals. Spre a ne susþine afirmaþia, sã vedem, foarte pe scurt, cine a fost acest ªuºman Teodor. În anii interbelici, a fost, în mai multe rînduri, primar în Rãchiþele. Era cel mai bogat din sat, proprietar al mai multor hectare de pãdure, al mai multor gatere, prãvãlii etc. Era un ins arogant, dispreþuia ºi batjocorea pe oricine ºi-ar fi permis la adresa lui un cît de mic afront. El era ciocoiul în faþa cãruia trebuia sã mergi umil, cu cãciula în mînã. Ca primar, a abuzat de puterile ce le avea, vînzînd, în ascuns, mari suprafeþe de pãduri ºi pãºuni aparþinînd comunitãþii pe care o pãstorea. Comunitatea din Rãchiþele a aflat de înºelãtorie: 300 de rãchiþeni, în opinci, au parcurs, pe jos, drumul pînã la Cluj, dus-întors, spre a se plînge la Prefectura de atunci a judeþului (era în 1930). Prefectul în funcþie (Dunca) le-a ascultat plîngerea, a constatat nedreptatea fãcutã de primarul hoþ ºi a reparat-o. Atunci, cei 300 de rãchiþeni, în furia lor, l-ar fi linºat pe ªuºman, dacã cineva, mituit de el, nu l-ar fi fãcut scãpat pe una din uºile lãturalnice ale clãdirii Prefecturii. Cu acea ocazie, comunitatea rãchiþenilor l-a schimbat pe ªuºman din funcþia de primar ºi a pus în locul lui pe Suciu Paºc (a Bonþii), pe care, mai tîrziu, ªuºman, ranchiunos pînã în mãduva oaselor, îl va asasina în mod bestial. Sã vedem, însã, cum a ajuns ªuºman anticomunist. În 1948, pur ºi simplu acesta a cãlcat niºte legi în vigoare atunci (neplata impozitelor). 1
Chemat sã dea socotealã, a refuzat s-o facã. Atunci, cînd autoritãþile (comuniste) au încercat sã-l aducã în faþa legii, a fugit de acasã, ascunzîndu-se în munþii din apropiere ºi declarîndu-se anticomunist. Sînt convins cã, dacã autoritãþile l-ar fi repus în funcþia de primar, ar fi primit ºi ar fi devenit primul comunist din Rãchiþele. ªuºman ºi-a luat cu el trei din proprii fii, tineri necopþi la minte, care nu ºtiau ce fac. A amãgit, apoi, alte cîteva persoane din Rãchiþele ºi din împrejurimi, convingîndu-le sã-i fie alãturi, punîndu-le, astfel, ºi pe acestea în conflict cu legile de atunci ale þãrii. Din oamenii convinºi de el sã-i stea alãturi ºi-a alcãtuit o ceatã în fruntea cãreia fãcea descinderi (un fel de haiducie demodatã) pe la casele oamenilor din împrejurimi, cerînd alimente, îmbrãcãminte etc. Cel cãruia i se cerea, nu îndrãznea sã nu-i dea, temîndu-se de rãzbunarea lui. Unii, de voie, de nevoie, îi dãdeau, alþii se fereau cît puteau sã aibã de-a face cu el. Cã oamenii îl iubeau aºa reiese din paginile cãrþii în discuþie sînt basme tocmai bune de adormit tineri istorici postdecembriºti prea grãbiþi sã iasã la rampa istoriei. ªuºman ºi ai lui au jefuit magazine, au distrus linii telefonice, au atacat casierii ºi sedii de instituþii (luptãtorii adevãraþi de prin alte pãrþi nu ºtiu sã se fi pretat la aºa ceva), fapte ce contraveneau legii, fapte peste care autorii acestei cãrþi lunecã prea uºor, bagatelizîndu-le ca ºi cum, pentru ªuºman ºi ai lui, ele ar fi fost niºte simple distracþii. ªuºman a încercat sã atragã de partea lui pe mai mulþi. A reuºit doar cu cîþiva naivi, aflaþi, ºi aceºtia, uneori din motive mãrunte, în conflict cu autoritãþile. Unul din cei pe care a încercat, insistent, sã-l racoleze, a fost Petrea lui Indrei, care era tatãl meu. Pentru cã acesta a refuzat, ªuºman, temîndu-se cã el ar putea mijloci prinderea lui, l-a ucis. Anticomunistul ªuºman gîndea, de fapt, ca un adevãrat comunist: Cine nu e cu noi, e împotriva noastrã. A mai ucis, apoi, pe Suciu Paºc, fost ºi el primar în Rãchiþele, cu care fusese în rivalitate, precum ºi pe Bortoº Nuþiu (zis Tîrtoi), membru în ceata sa. Pe acesta l-a ucis pentru cã, fiind bãtrîn ºi bolnav, nu mai putea face faþã situaþiei de fugar, devenind pentru ªuºman ºi ai sãi o povarã. Dacã îl abandonau, putea sã cadã în mîinile Securitãþii, care ar fi putut afla de la el informaþii nedorite. Pentru ca aceasta sã nu se întîmple, ªuºman l-a mîntuit împuºcîndu-l ºi astrucîndu-l într-o vãgãunã (deþin aceastã informaþie de la însuºi fiul lui Bortoº Nuþiu, locuitor din Rãchiþele, care m-a rugat în mod insistent s-o fac publicã). Petrea lui Indrei, celãlalt ucis, avea numai 36 de ani ºi 10 (zece) copii, pe care ªuºman, fãrã nici o tresãrire de conºtiinþã, i-a lãsat orfani, mutilîndu-le copilãria, cu consecinþe pînã în ziua de azi. Circula pe atunci zvonul cã, lui Suciu 2
Paºc ºi lui Petrea lui Indrei, ªuºman le-ar fi tãiat, pe viu, nasul, urechile, le-ar fi fãcut crestãturi în piele, cu bricea-gul, peste care, spre a le prelungi chinurile, ar fi presãrat sare. Nu ºtiu cît adevãr va fi fost în asta, dar, în cîinoºenia sa, ªuºman ar fi fost în stare de aºa ceva. Despre aceste crime, autorii cãrþii se fac a nu ºti, deºi în cercetãrile lor, în Rãchiþele, li s-a spus despre ele. Lucreþia Jurj, sînt convins, are cunoºtinþã despre felul cum aceste crime s-au comis, chiar dacã ea, personal, n-a participat la ele. Ea neagã, însã, spunînd cã nu crede, nu ºtie, sînt doar bãnuieli, zvonuri lansate de Securitate etc. etc. Indecizia, ambiguitatea informaþiilor denotã cã s-a încercat abil ascunderea unor anume adevãruri (aici, cele trei crime) care, mãrturisite, nu ar da bine imaginii de martir pe care ea se strãduieºte sã o creeze lui ªuºman ºi grupului lui (din care ºi ea a fãcut parte). Vreau sã fiu bine înþeles, am tot respectul pentru drama Lucreþiei Jurj. Suferinþa ei, meritatã sau nu, tot suferinþã rãmîne, însã nici un respect pentru calitatea ei de martor cu privire la faptele ªuºmanilor (restul aspectelor cãrþii nu mã intereseazã, cel puþin deocamdatã). Vraja (incontestabilã) cu care Lucreþia Jurj ºi-a relatat povestea a cucerit, sînt convins, pe mulþi. Sinceritatea ei însã e o mascã pe care o foloseºte, se vede, cu mult succes, spre a-ºi crea imaginea ce ºi-a dorit-o aceea de martir ºi de a beneficia, nu numai material, de pe urma ei. Ea nu spune adevãrul decît atunci cînd e în favoarea ei, a imaginii pe care se simte asta din fiecare rînd al demersului ei vrea sã ºi-o creeze. O asigurãm însã cã nu toþi cãdem pe spate de încîntare ºi cã ºtim cît din cele spuse de ea e adevãr ºi cît e minciunã. Din felul cum în aceastã carte sînt prezentate lucrurile, mai vinovate decît ªuºman ar fi victimele lui. Suferinþa nu se dã la fraþi, zice, frumos, Lucreþia Jurj, se dã, înþelegem noi, la victime. Criminalii devin, adicã, eroi, iar victimele sînt culpabilizate. Trebuie sã precizez cã din cauza lui ªuºman au suferit o mulþime de oameni nevinovaþi (între ei, toþi membrii familiei mele), de care suferinþã lui ªuºman nu i-a pãsat. El a murit ca un laº, împuºcîndu-se, neavînd curajul sã se predea autoritãþilor, sã-ºi explice faptele, sã ºi le asume, dacã le considera drepte. κi distrusese toatã familia, omorîse oameni, în dispreþul oricãrei legi, pentru motivul cã nu i-au împãrtãºit convingerile. Nu i-a pãsat decît de el însuºi (chinurile îndurate de soþia lui la Securitate nu l-au determinat sã se predea fiindu-i mai mult milã de pielea lui decît de cea a soþiei). Dacã-i pãsa ºi de cei care din cauza lui sufereau, s-ar fi predat, ºi-ar fi asumat faptele ºi astfel multe tragedii nu ar mai fi avut loc. Fãcuse crime, ºtia cã dacã va fi prins va plãti pentru ele. El n-avea 3
însã chef sã dea socotealã pentru faptele lui, încheind contul cu viaþa printr-un gest de supremã laºitate. Cadavrul lui a fost adus în sat (Rãchiþele), þinut, complet dezbrãcat, în vînt ºi ploaie; veneau rãchiþenii ºi-l scuipau, eu însumi, elev pe atunci, în clasa a III-a, l-am vãzut. Era hidos, am vrut sã-l scuip (ºtiam cã e asasinul tatãlui meu) dar mama m-a oprit, spunîndu-mi: Omul acesta nu meritã nici mãcar un scuipat. Dupã o sãptãmînã, a fost luat ºi aruncat într-o rîpã, acoperit cu bolovani ºi pãmînt peste care, în rãstimp, au crescut mãrãcini. La aºa viaþã, aºa moarte. De-a dreptul scandalos sunã laudele ce i se aduc în aceastã carte unui asemenea ins. Între ele, plinã de ridicol e aceea (n-are importanþã numele celui care o spune) cã ªuºman a fost un fel de rege al munþilor, cã a fãcut numai bine rãchiþenilor, cînd, de fapt, lucrurile stau exact pe dos, ªuºman fiind un monstru cu chip de om, nu rege al munþilor, ci piaza lor rea, duhul lor rãu, fetid, ale cãrui miasme, iatã, dupã o jumãtate de secol, ne mai otrãvesc vieþile. Un astfel de om este scos, iatã, erou. Halal obiectivitate! Cineva nu-mi mai amintesc cine avansase ideea ca lui ªuºman sã i se ridice un monument. De acord. El ar putea fi chiar în Rãchiþele. Am avea un loc unde sã scuipãm, iar cîinii vagabonzi unde sã-ºi satisfacã unele delicate nevoi. P.S.: Punctului de vedere exprimat mai sus se raliazã ºi preotul Boc Teodor din Rãchiþele, nepotul lui Suciu Paºc, asasinat în mod bestial de ªuºman ºi ceata lui. Cazul ªuºman sau avocaþii Diavolului În urma apariþiei în Adevãrul de Cluj a textului meu ªuºman erou sau asasin?, d-nii Cornel Jurj ºi Cosmin Budeancã sar ca arºi de un fier roºu. E reacþia vinovatului care, deconspirat, n-are demnitatea de a-ºi recunoaºte greºeala, cãci cartea scrisã de dînºii e o greºealã, e tendenþioasã ºi imoralã. Dînºii au fabricat un martir ªuºman care s-a dovedit a fi, la o evaluare atentã, un rebut. Reproºîndu-le eu aceasta, dînºii îmi fac o vinã din îndrãzneala de a nu fi de pãrerea lor. Lunecînd pe lîngã fondul problemei, ei mã acuzã, între altele, cã aº fi fost comunist, deºi paragraful de început al intervenþiei lor, intitulat Dreptul la memorie, apãrut tot în Adevãrul de Cluj, prin emfaza-i stilisticã, e tipic activiºtilor de tip nou, postdecembriºti. Aici, d-nii autori au dat-o în barã, acuzaþia fiind complet gratuitã. N-am fost nicicînd posesor al carnetului roºu, în cele zece cãrþi publicate de mine nu se aflã un rînd care sã trãdeze un cît de mic semn 4
cã m-aº fi raliat cîndva ideologiei comuniste. În viziunea acestor doi domni, comuniºtii au fost la grãmadã niºte oameni de nimic, niºte bestii care au fãcut toate relele din lume. În percepþia lor, comuniºti = criminali. Au fost desigur ºi din aceºtia, ºi n-am nici un motiv sã-i apãr. Cei mai mulþi dintre ei n-au fost aºa. Nu mi-e ruºine sã spun cã între comuniºtii români aflaþi, la urma urmei, subt vremi am cunoscut o mulþime ziariºti, scriitori, între ei chiar Geo Bogza, de a cãrui apreciere m-am bucurat profesori, muncitori etc., care s-au dovedit a fi infinit mai cinstiþi decît mulþi actuali anticomuniºti de paradã, de care e plinã lumea româneascã de azi. Tocmai pentru cã n-am fost comunist, pot sã-i judec oarecum din afarã, fãrã pãrtinire ºi prejudecãþi. În concepþia oponenþilor mei, tot ce a fost comunist trebuie anatemizat. A judeca oamenii dupã aceastã grilã, dupã atîþia ani de la Revoluþie, dovedeºte puþinãtatea conºtiinþei lor de istorici. Aruncîndu-mi în faþã, ca o anatemã, acuzaþia de a fi fost comunist (de cel rãu, evident), dînºii nu s-au obosit sã facã o cît de micã cercetare în domeniu. Dacã ar fi coborît mãcar în Arizona sau la Croco, unde umblã mulþi (in)amici ai mei, ar fi obþinut, cu un minim efort, mãcar un minimum de informaþie în acest sens. N-au fãcut-o, mulþumindu-se sã mã acuze, dupã ureche, ceea ce dovedeºte superficialitatea ºi reaua lor credinþã. Una din acuzaþiile ce mi se aduc e cã aº fi ateu. Acuzaþia nu e demnã de un intelectual liber-cugetãtor care se respectã. De conºtiinþa mea religioasã nu trebuie sã dau în faþã nimãnui socotealã. Peste acea vreme, ghilotina istoriei a trecut de mult, iar dumnealor, erijîndu-se în postura de inchizitori, îmi par niºte caricaturi ale unui hilar Don Quijote... Sînt acuzat, apoi, de sechestrarea dreptului la memorie a lui ªuºman, un personaj malefic, care a ucis trei oameni, toþi trei necomuniºti (firesc ar fi fost sã fie invers. Nu?). Sã detaliez puþin: ªuºman mi-a ucis tatãl. Faptul e neîndoielnic. Deþin, în acest sens, un document clar (Rog Adevãrul de Cluj sã-l publice sau, dacã spaþiul nu îi permite, sã-l þinã în redacþie, la dispoziþia celor doritori sã-l vadã), document neutilizat de cei doi autori în cartea lor (De ce oare?). Documentul din care rezultã uciderea lui Suciu Paºc existã ºi el, ºi îl vom da, la timpul potrivit, publicitãþii. Despre cea de a treia victimã a lui ªuºman, Bortoº Nuþiu (Tîrtoi) avem mãrturia fiului acestuia, Bortoº Gheorghe, în viaþã, pensionar, în deplinãtatea facultãþilor mintale. E un document de istorie oralã, metodã care nu e doar apanajul d-lor în cauzã. Eu nu atentez la dreptul la memorie al criminalului ªuºman ºi al criminalilor lui complici. Dimpotrivã, doresc ca nimic din isprãvile lor sã nu rãmînã în uitare. Cã domnilor mei acuzatori 5
nu le convine în ce fel memoria lui ªuºman este receptatã de noi, urmaºii victimelor lui, e altceva. Dumnealor ºi-au propus, repet, sã fabrice un martir, l-au fabricat, numai cã produsul rezultat e un rebut, ceea ce îndrãznind eu sã le-o spun, i-a ofuscat teribil. Dumnealor fac parte din acel soi de oameni care nu sînt în stare sã-ºi recunoascã o greºealã. Ba mai mult, trebuind sã se apere, ei atacã. Însã cu arme rudimentare (acuzaþii de tipul: Comunistule! Ateule! ), specifice activiºtilor de tip nou, pripã- ºiþi, se vede, ºi prin ograda Institutului de Istorie Oralã din Cluj-Napoca. Trebuie sã fii complet lipsit de spirit de dreptate, de suflet, ca sã faci, cu atîta tupeu, dintr-un criminal un martir. Eu, fiul celui ucis, n-am dreptul sã denunþ crima comisã asupra tatãlui meu de ªuºman, deoarece hagiografii de serviciu ai Institutului de Istorie Oralã pot fi supãraþi. Cum se numeºte asta, domnilor, dacã nu anularea dreptului la adevãr (citeºte memorie) al tatãlui meu? Acuza principalã ce mi-o aduc dînºii mie, sînt, iatã, nevoit sã le-o aduc eu lor. Nu eu, ci dumnealor contestã dreptul la memorie al victimelor lui ªuºman. Dupã felul lor de a pune problema, ar trebui sã stãm noi, victimele blînzi ca niºte miei, lãsînd istoria sã curgã pe lîngã noi, sã o acceptãm aºa cum ne-o servesc (distorsioneazã, de fapt) dumnealor, inchizitorii Cornel Jurj ºi Cosmin Budeancã. Ciudatã opticã! Dupã cum ciudatã îndãrãtnicia de a apãra aºa-zisa miºcare anticomunistã condusã de ªuºman, care e una pãtatã de sîngele unor oameni care n-au avut altã vinã decît cã n-au vrut sã-i stea alãturi. Aura de martir ce i se conferã lui ªuºman nu e decît o grosolanã bãºicã, una superumflatã, care, spãrgîndu-se la contactul cu adevãrul, emanã un miros greþos. Acel ªuºman susþin autorii în cauzã era sprijinit de oamenii din munþi. Acei care-l sprijineau erau puþini (unii o fãceau din teama de a nu-i cãdea victime), prieteni sau tovarãºi de afaceri necinstite. Un raport favorabil, în acest sens, lui ªuºman, scris de niºte miliþieni semianalfabeþi, spre a-ºi justifica ineficienþa, raport citat de autori, nu e relevant. Cei care, o vreme, i-au fost favorabili nu ºtiau de crimele fãcute de el toate în mare tainã. Cînd au aflat, au scuipat pe memoria lui ªuºman, cum ºi astãzi cei mai mulþi din cei care l-au cunoscut, o fac. Oricît autorii acestei cãrþi s-ar zbate, oricît zel ar depune, ceea ce rãmîne din el e imaginea criminalului pur-sînge, pe care eu mã simt obligat sã scuip. Este suprema cinstire ce din partea mea o poate avea. Avocaþii acestui ªuºman îºi apãrã clientul, lãudîndu-l pentru bunãstarea pe care o avea, neºtiind, sãraci de informaþii cum sînt, cã a fost realizatã prin înºelarea comunitãþii în care trãia (a fost, multã vreme, crîºmar) ºi cãreia, cînd era primar, i-a vîndut, în ascuns, 6
pãdurile, în folosul bunãstãrii sale. Despre procesul lui cu comunitatea din Rãchiþele, menþionat de mine în textul incriminat, domnii avocaþi ai lui ªuºman nu suflã un cuvînt. Oare sutele de sãteni din Rãchiþele care au parcurs, pe jos, distanþa pînã la Cluj, la procesul lor cu ªuºman, spre a se apãra de samavolniciile lui, sã fi fost un semn de iubire? E o logicã a lor, dupã care tot ce îl incrimineazã pe acest diavol e trecut sub tãcere. Chiar n-aveþi, domnilor avocaþi, o cauzã mai bunã de apãrat? Existã atîtea subiecte fierbinþi ale istoriei contemporane care v-ar putea interesa. Nu credeþi?... În cercetãrile lor la Rãchiþele, autorii mai sus menþionaþi au stat de vorbã ºi cu mine; punctul meu de vedere, de care, atunci, ei au luat cunoºtinþã ºi care nu diferã de cel de acum, nu se reflectã în cartea lor decît prin cîteva cuvinte, menite doar a menþiona, sec, dezacordul meu cu acþiunile lui ªuºman. Atunci, le-am relatat despre crimele lui ªuºman, despre tragedia familiei mele, dar nimic nu s-a reflectat în cartea lor, ceea ce dovedeºte intenþia lor de a scrie o carte în favoarea lui ªuºman, nu a adevãrului. Eu, ca martor, eram incomod. În înaltele lor aspiraþii de mari anticomuniºti, dumnealor aveau nevoie de un caz (a se reþine ideea mea cu moda de a fi anticomunist...). L-au aflat. Dumnezeu sau Diavolul l-au scos în calea lor pe ªuºman un cal mort, ca ºi comunismul, de altfel, pe care dînºii cãlãresc în deplin ridicol. În cele scrise de dumnealor, se sugereazã ideea cã moartea tatãlui meu ar fi fost oarecum meritatã, deoarece ar fi condus Securitatea, la Padiº, spre a-l prinde pe ªuºman. Autorii susþin cã au informaþia de la Traian ªuºman, unul din fiii lui ªuºman, aflat încã în viaþã. În noaptea în care avea loc acþiunea de la Padiº, tatãl meu se afla într-o închisoare din Beiuº, unde, a doua zi, a fost adus Traian ªuºman, prins cu ocazia raziei de la Padiº. Tatãl meu se afla închis acolo pentru cã Securitatea îl surprinsese aducînd pentru ªuºman o raniþã cu cartuºe. Traian ªuºman ºtie acest lucru. ªi l-aº dispreþui profund dacã n-ar recunoaºte. Eu am aceastã informaþie de la mama mea, care e în viaþã, are 87 de ani, e perfect lucidã ºi ºtie ce spune.(e un document de istorie oralã, domnilor. Sau nu vreþi sã-l recunoaºteþi?). Ei i-a spus tatãl meu, care fusese eliberat, în schimbul semnãrii unui angajament, cãtre Securitate, de a înlesni prinderea lui ªuºman, angajament smuls în mod samavolnic, dupã torturi inimaginabile. Au fost zeci de oameni din Rãchiþele, unii încã în viaþã, care au semnat cîte un astfel de angajament, ceea ce ei recunosc ºi acum deschis. Nici vorbã de o vinovãþie a tatãlui meu, aºa cum sugereazã, 7
perfid, autorii în cauzã. ªuºman a auzit de semnarea acelui angajament ºi, neverificînd circumstanþele în care i-a fost smuls, l-a ucis, dupã ce mai întîi l-a torturat mai cumplit de cum o fãcuse Securitatea. A ucis apoi, din motive pe care le-am arãtat (autorii cãrþii nu le-au arãtat) pe ceilalþi doi, Suciu Paºc ºi Bortoº Nuþiu, cu sînge rece, specific criminalilor sadici. Mã mir cã autorilor acestei cãrþi nu le este ruºine sã susþinã cã memoria unui asemenea criminal meritã a fi cinstitã. Ar mai fi multe de spus despre autorii cãrþii în discuþie. Voi concluziona însã: dumnealor au scris o carte, în cea mai mare parte a ei mincinoasã, insuficient documentatã ºi rãu intenþionatã. (Trebuie sã recunosc, cartea, sub raport stilistic, e bine scrisã, însã, neadevãratã). Apãrînd cauza unui om ca ªuºman, ei s-au fãcut avocaþi ai diavolului. Informez, cu acest prilej, cã scriu eu însumi o carte despre ªuºman, cu care ocazie voi aduce multe din dovezile lipsã în cartea celor doi autori. Pînã la finalizarea ei va mai trece, din pãcate, timp. La mãsluirea numitã Suferinþa nu se dã la fraþi, autorii au lucrat cîþiva ani buni, pe banii altora. Eu lucrez pe ai mei ºi, de aceea, va mai dura ceva timp. P.S. Numele de Purcel Teofil Rãchiþeanu, transcris de oponenþii mei aºa, în ideea de a mã ironiza, nu mã dezonoreazã, cum îºi închipuie. E numele tatãlui meu (se purta ºi pe vremea lui ªtefan cel Mare), nume pe care, dacã nu l-am pãstrat, nu e din cauzã cã m-ar dezonora. Pur ºi simplu, ca atîþia alþi scriitori, mi-am ales un pseudonim, sub care am publicat zece cãrþi. Sînt membru al Uniunii Scriitorilor din România, figurez în scriptele ei sub numele de Teofil Rãchiþeanu. Dacã domnul Cosmin Budeancã cel Mic ºi geamãnul sãu întru micime, Cornel Jurju, ºi-au permis sã-l ironizeze e treaba lor. Prin asta, îi asigur, nu vor deveni mai mari... 2002, Rãchiþele CARPATHIA PRESS Tehnoredactare: Diana ªuicã tel/fax: 021/211.48.53. 8