NOVACI Sinonime : Clona 402 Origine : Necunoscută, din oraşul Novaci- Gorj, omologat în anul 1979 de D. Blaja Mărime: supramijlocie, greutatea de 11,8 g Formă : rotundă, regulată şi cu umeri mici aşezaţi în jumătatea inferioară a fructului. Endocarpul : potrivit de gros, lemnificat, casant, de culoare gălbuir-albicioasă, are suprafaţa externă puţin raiată şi foarte puţin încreţită. Încheietura valvelor lipseşte în jurul orificiului peduncular şi în mod caracteristic se măreşte jumătatea inferioară a fructului. Peretele despărţitor al lobilor membranoşi se desprinde uşor împreună cu miezul Pedunculul: orificiul peduncular de mărime mijlocie bine umplut cu fascicole libero-lemnoase Miezul : rotunjit, cu încreţituri puţine, este crocant, alb-gălbui, cu gust dulce, uleios şi aromat. Ocupă 47,6% din greutatea fructului Tegumentul miezului : subţire, de culoare galben-aurie, cu aspect plăcut Epoca de coacere : sfârşitul lunii septembrie Vigoare submijlocie, cu coroana globuloasă, cu ramuri de schelet groase şi lăstari lungi, groşi, cu scoarţa de culoare maroniu-verzuie Frunzele mari, cu foliole ovate, late, de culoare verde deschis Pomul este productiv, rezistent la ger, la secetă şi destul de rezistent la atacul de boli Tipul de înflorire protandric, la mijlocul perioadei pentru florile bărbăteşti, semitârzie pentru cele femeieşti, cu o suprapunere a celor două perioade de 3-5 zile Soiul Novaci s-a evidenţiat după productivitate, calitatea superioară şi comercială a fructelor, precum şi după rezistenţa mare la boli Continuarea selecţiei asupra populaţiilor locale în vederea depistării tipurilor valoroase, bine adaptate zonei ce pot fi înmulţite în viitor Extinderea volumului de material săditor altoit ŞUŞIŢA Sinonime : Clona 548 Origine : Necunoscută, din Frăteşti Gorj, omologat în anul 1979 de D.Blaja Mărime : mare, greutatea de 12,9 g Forma : ovoidă, regulată cu umeri mici Endocarpul : potrivit de gros, slab lemnificat, casant, cu suprafaţa exterioară aproape netedă, raiată uniform, de culoare maroniu- deschisă. Peretele despărţior al lobilor este subţire şi se desprinde uşor împreună cu miezul Pedunculul : Orificiul peduncular foarte mic şi foarte bine închis de fascicole libero-lemnoase Miezul : puţin alungit cu încreţituri puţine şi mari. Ocupă 45,3% din greutatea fructului. Este albicios sidefiu, crocant, puţin casant, cu gust dulce, destul de aromat şi de uleios Tegumentul miezului : subţire, de culoare galbenă-aurie, uniformă Epoca de coacere : la sfârşitul lunii septembrie
Creşte repede în primii ani, intră de timpuriu pe rod, apoi rămâne cu talie mică. Are coroana cilindro- conică, cu ramuri de schelet viguroase, unghiuri mici de ramificare şi lăstari de vigoare mijlocie, brun-maronii Frunzele de mărime mijlocie, cu foliole ovate, de culoare verde închis Tipul de înflorire, protoginic, la mijlocul perioadei de înflorit la nuc pentru cele femele, târzie la cele mascule Soiul Şuşiţa este potrivit pentru plantaţiile intensive, deoarece pomii cresc repede în primii ani, intră pe rod de timpuriu, iar în perioada rodirii depline rămân cu talie mică O caracteristică a soiului Şuşiţa este rezistenţa la atacul de boli în general, rezistenţa la gerurile din iarnă şi în mare măsură la îngheţurile din primăvară, precum şi comportarea bună la altoire Deoarece au portul frumos, sunt potriviţi pentru aliniamente Fructele se remarcă după calitate şi fineţe PEŞTIŞANI Sinonime : Clona 170 Origine : Necunoscută, din Comuna Peştişani- Gorj, omologat în anul 1979 de D.Blaja Endocarpul : potrivit de gros, lemnificat, casant, aproape neted, de culoare albicioasă cu nuanţe cenuşii. Peretele despărţitor al lobilor, membranos, se desface uşor de pe coajă Pedunculul : orificiul peduncular mic, îngust şi bine umplut cu fascicole liberolemnoase Mizul : alungit, cu încreţituri puţine, ocupă 47-49 % din greutatea fructului. Este albsidefiu, cu gust dulce, aromat, uleios, de calitate superioară Tegumentul miezului : foarte subţire, de culoare galben-auriu, deschis, aspectuos Epoca de coacere : sfârşitul lunii septembrie, începutul lunii octombrie Vigoare mijlocie, coroana semisferică, cu baza largă şi cu ramuri numeroase şi lăstari groşi, potrivit de lungi, cu scoarţa de culoare castaniu-verzuie Frunzele cu foliole ovoide, de culoare verde- închis Tipul de înflorire protandric, semitimpuriu pentru inflorescenţele bărbăteşti, mijlociu pentru cele femeieşti, cu o suprapunere a perioadelor de 5-7 zile Soiul Peştişani se remarcă după aspectul comercial al fructelor, gustul bun şi calitatea superioară a miezului care conţine componente chimice în cantităţi mari Pomii s-au remarcat după rezistenţa deplină a trunchiului şi ramurilor la ger, cât şi după rezistenţa florilor femeieşti la îngheţurile târzii din timpul înfloritului Deosebit de importantă este rezistenţa soiului Peştişani la atacul de boli şi cu deosebire la cel de arsura bacteriană Mărime : supramijlocie, greutatea de 11,3 g Forma : elipsoidală, regulată, ascuţită spre ambele capete, cu umeri mici
VICTORIA Origine : Necunoscută, din Alimpeşti-Gorj, omologat în anul 1979 de D.Blaja Mărime : supramijlocie, greutatea de 11,6 g Forma : ovoidă, cu umeri mici şi cu alungire unghiuloasă la orificiul peduncular Endocarpul : subţire, destul de bine lemnificat, cu suprafaţa aproape netedă. Culoarea peretelui exterior este albicios maronie, iar a celui interior membranoasă, de culoare maronie cu nuanţe brune şi prelungiri interioare rudimentare. Peretele interior al miezului este foarte subţire, membranos şi în mod caracteristic puţin lemnificat sub orificiul peduncular. Pedunculul : este mic, îngust şi foarte bine închis cu fascicole libero-lemnoase Miezul : plin, 51,6% din greutatea fructului, cu multe încreţituri superficiale, este alb sidefiu, crocant, dulce şi aromat Tegumentul miezului : foarte subţire, de culoare auriu-deschisă Epoca de coacere : începutul lunii octombrie Talie mijlocie, cu coroana cilindrică, cu ramuri de schelet viguroase, garnisite cu ramuri secundare numeroase, subţiri şi arcuite. Lăstarii sunt lungi, potrivit de groşi şi cu scoarţa de culoare brun-închisă Frunzele lungi, cu foliole ovoide, colorate verde închis Tipul de înflorire homogam, cu perioadele înfloritului semitardive şi lungi Pomii sunt rezistenţi la ger, la secetă şi destul de rezistenţi la atacul de boli Pomii tineri cresc repede şi rodesc de timpuriu. Caracteristic la acest soi, este aplecarea ramurilor, atât la pomii tineri cât şi la cei maturi De asemenea productivitatea mare şi regulată de la an la an Necesită să fie altoit pe portaltoi rezistenţi la arsura bacteriană a nucului. TG-JIU Portaltoi nou la nuc cu talia şi vigoarea de creştere mijlocie, foarte rezistent la ger, la secetă şi la bacterioză Maturitatea fructelor timpurie POLOVRAGI Sinonime : Clona 100 Origine: Este un hibrid natural din Crasna- Gorj, omologat în anul 1979 de D.Blaja Involucrul : mare, cu spini destul de lungi, numeroşi şi lemnificaţi de culoare verde-
deschis. Conţine unul sau două fructe, mai rar trei. Unele fructe au câte două seminţe Mărime : foarte mare, greutatea de 20 g Forma : sferică, puţin alungită spre ambele capete la fructele uniloculare în involucru, lăţită la cele marginale şi turtită la cele centrale Pericarpul : subţire, neted, lucios, de culoare castaniu deschis, cu nuanţă roşietică şi cu dungi longitudinale de culoare castaniu închis, cicatricea bazală foarte mare, de culoare cafeniu deschis, stilul lung, curbat, acoperit cu perişori numeroşi, cenuşii care se prelungesc şi pe vârful fructului Miezul: mare de culoare alb-gălbui, cu goluri interioare puţine şi gust deosebit de bun Tegumentul miezului : subţire cu pătrunderi în miez puţine şi mici, se desprinde uşor de miez Epoca de coacere : foarte timpuri, la jumătatea lunii septembrie Talie mijlocie, având coroana conică cu ramuri de schelet multe, groase şi cu unghiuri de ramificare mari în parte inferioară Lăstarii sunt de vigoare mijlocie,conici, rotunzi la bază şi unghiuloşi spre vârfuri, de culoare maronie cu epiderma lucioasă şi lenticelele mari Frunza foarte mare de formă eliptică, cu vârful atenuat, baza carenată şi marginea serată Are peţiolul scurt, gros şi cu teaca mică, colorat în roşu violaceu intens, acoperit cu perişori puţini, cenuşii Tipul de înflorire foarte timpuriu, la sfârşitul lunii mai florile mascule şi în a doua jumătate a lunii iunie florile femele Soiul de castan Polovragi are fructe timpurii, cu aspect deosebit de plăcut şi gust superior Este rezistent la ger, realizează prinderi bune la altoire iar pomii cresc repede în plantaţii şi rodesc de timpuriu Prezintă rezistenţă la boli şi dăunători, cu deosebire la atacul de gărgăriţă a castanelor În plantaţii organizate necesită polenizare încrucişată HOBIŢA Sinonime : Clona 5 Origine : Hibrid natural dintr-o populaţie de origine străină, din Gureni-Gorj, omologat în anul 1979 de D.Blaja Involucrul : cu ţepi lungi, numeroşi şi subţiri, cuprinde una, mai rar două-trei fructe dezvoltate normal Mărime: mijlocie, greutatea de 6,4-10,3 g Forma: semisferică la fructele marginale, rotunjită la cele uniloculare, turtită la bază, slab alungită spre vârf, cu o uşoară depresiune în jurul pistilului care este lung, subţire, cu stile lungi şi stigmate filiforme. Cicatricea bazală mijlocie, uneori mică Pericarpul : subţire, coriaceu, lucios de culoare castanie şi cu striuri longitudinale lucioase, dese, pubescent în jurul pistilului Miezul : alb-gălbui, cu gol variabil de mare în interior, consistenţa mijlocie, gustul foarte dulce, plăcut Tegumentul miezului : subţire, cafeniu deschis, pubescent, neaderent sau semiaderent după fierberea fructelor sau după usacrea lor, nu pătrunde în interiorul miezului Epoca de coacere : a doua jumătate a lunii octombrie
Talie mică, cu coroana cilindro- conică, cu ramuri de schelet puţine, groase, îndeosebi spre extremităţi şi au ramuri secundare care se apleacă Frunza lungă, lanceolată, pronunţat îngustă, cu vârful lung, acuminat, baza atenuată şi marginea serată Tipul de înflorire la mijlocul perioadei, în cursul lunii iunie Soiul Hobiţa se remarcă după capacitatea foarte mare de fructificare De menţionat mai sunt intrarea timpuri pe rod a pomilor şi regularitatea producţiei de la an la an O caracteristică deosebită constituie rezistenţa mare la atacul de boli şi dăunători După gust şi desfacerea miezului din pericarp şi tegument soiul Hobiţa depăşeşte toate soiurile din sortiment. alb- cafenii şi cu stilul caduc. Baza regulată, brusc retezată Pericarpul : subţire, tare, lunecos, de culoare castanie deschis şi striuri longitudinale castaniu închis, groase, rare Miezul: albicios, fără goluri interioare, consistenţa destul de mare, gust plăcut, dulce Tegumentul miezului. subţire, castaniu roşcat, slab pubescent, aderent sau semiaderent, are pătrunderi mici în miez Epoca de coacere : jumătatea lunii octombrie Talie mare, cu coroana cilindrică şi rotunjită la vârf, cu ramuri de schelet viguroase Lăstarii anuali sunt groşi, potrivit de lungi, cu epiderma de culoare maroniu verzuie Frunza submijlociu de mare, elipticlanceolată, cu marginea regulat serată Are peţiolul scurt, subţire cu teacă mică, colorat roşu pe partea superioară şi slab pubescent Tipul de înflorire la mijlocul perioadei, în luna iunie GURENI Sinonime: Clona 42 Origine: Hibrid natural din populaţiile de castan comestibil aflate în Gureni-Gorj, fiind omologat în anul 1979 de D. Blaja Involucrul : mare, verde gălbui, cu spini lungi şi lemnificaţi, de cele mai multe ori cu trei fructe dezvoltate normal Mărime : mijlocie sau supramijlocie, greutatea medie 11,9 g Forma : semisferică la fructele marginale. Vârful scurt, acoperit cu perişori pâsloşi, Soiul Gureni se remarcă prin adaptarea mare la condiţiile naturale locale, îndeosebi prin rezistenţa la ger Are comportare bună în procesul de polenizare-fecundare şi realizează producţii mari Comportare bună la altoire Fructele au aspect plăcut, gust superior şi sunt indicate pentru prelucrare întrucât au mult amidon TISMANA Sinonime : Clona 70 Origine : Din Boroşteni-Gorj, omologat în anul 1982 de D.Blaja Involucru: mare, cu spini numeroşi, lungi, subţiri, cu trei fructe, dezvoltate normal
Mărime: supramijlocie, greutatea medie 11,9 g Forma : rotunjit conică, cu diametrul mare în jumătatea bazală, trasă spre vârf, cu stile lungi, pubescente şi stigmate mici Pericarpul : destul de subţire, tare, lunecos, lucios, de culoare castanie închisă şi cu dungi dese, negricioase Miezul : alb cu nuanţă gălbuie, cu goluri interioare mici, longitudinale, gustul dulce, destul de plăcut, conţine multe protide Tegumentul miezului : subţire, semiaderent, bogat pubescent pe nervuri, pătrunde în miez puţin în jumătatea bazală a fructului Epoca de coacere: timpurie, jumătatea a doua a lunii septembrie Talie mijlocie, cu coroana globuloasă, ramuri de schelet numeroase şi formaţii fructifere mixte Frunza mică, eliptic alungită cu marginea serată regulat, vârful acuminat şi baza asimetrică Tipul de înflorire este semitimpuriu, sfârşitul lunii mai până în decada lunii iunie Soiul Tismana se evidenţiază după capacitatea de prindere la altoire în oculaţie, tendinţa naturală de a forma tufe încă din pepinieră, vigoare mare de creştere a pomilor tineri din plantaţii şi intrarea lor de timpuriu pe rod, precum şi după rezistenţa la ger. O caracteristică importantă este şi maturarea timpurie a fructelor. PRIGORIA Origine : Hibrid natural din Prigoria-Gorj, omologat în anul 1983 de Dr Ing. Ion Tomescu Involucrul: mijlociu de mare, cuprinde două fructe dezvoltate normal Mărimea : mijlocie, greutatea de 12,6 g Forma : semisferică-rotunjită, puţin asimetrică, turtită la bază, cu vârful puţin alungit, cu o uşoară depresiune în jurul pistilului, cu stile lungi şi stigmate filiforme Pericarpul: foarte subţire, coriaceu, de culoare castanie şi striuri longitudinale mai închise şi dese, semilucios, pubescent în jurul pistilului Miezul: alb-gălbui, cu gol mic în interior, gustul dulce, plăcut Tegumentul miezului : subţire, slab pubescent, aderent Epoca de coacere : timpurie, la sfârşitul lunii septembrie Talie mijlocie, cu coroana conică, cu ramuri de schelet numeroase şi unghiuri de ramificare mici Lăstarii anuali sunt de vigoare mijlocie, cu internodii scurte și epiderma brun-roșcată Frunza eliptică, cu vârful alungit, baza crenată, asimetrică Are peţiolul scurt, subţire, roşcat pe parte asuperioară şi slab pubescent Tipul de înflorire la mijlocul perioadei, în cursul lunii iunie, mai întâi cele bărbăteşti, apoi cele femeieşti Soiul Prigoria se caracterizează prin adaptarea sa foarte mare la condiţiile agropedologice din Nord-Est-ul judeţului Gorj, îndeosebi după rezistenţa mare la ger O caracteristică importantă este comportarea bună în procesul de polenizare-fecundare
Capacitatea mare de adaptare la condiţiile locale de mediu şi sol, rezistenţă foarte mare la ger, secetă, boli şi dăunători Fructele au o largă utilizare pentru consumul în stare proaspătă şi industrializare. BOROŞTENI Portaltoi nou pentru castanul comestibil Pomul iniţial are vigoare de creştere mijlocie, este deosebit de productiv, foarte rezistent la ger, la secetă şi la boli Seminţele răsar în număr mare, puieţii se dezvoltă bine şi pot fi altoiţi din primul an, rezistent pentru făinarea castanului, bolă care nu se găseşte în zonă dar care se poate extinde de la portaltoii altor descendenţi Forma: piriformă, destul de regulată, cu coaste largi, uneori absente, cu gât la fructele mari Pieliţa : groasă, netedă, lucioasă, lunecoasă, acoperită cu perişori fini în jumătatea dinspre caliciu Cavitatea pedunculară: aşeztă pe un mamelon îngustat, este foarte mică, asimetrică, cu muchii foarte mici Pulpa : alb-gălbuie, crocantă, destul de zemoasă, dulce acidulată şi foarte aromată Epoca de coacere : octombrie-decembrie, în unii ani ianuarie Talia supramijlociu de mare, coroană invers piramidală, apoi globuloasă, ramurile variabil de groase, cu unghiuri de ramificare mici, iar scoarţa brun netedă Pomii au portul ridicat în perioada creşterii, fructifică de timpuriu şi abundent, sunt rezistenţi la ger iar florile leagă bine cu polen propriu, uneori pe cale cleistogamică Fructele au gust deosebit şi componente chimice în cantităţi mari Sunt potrivite pentru consum în stare proaspătă şi pentru prelucrare în industria alimentară unde pulpa nu se degradează la fierbere, iar aroma se concentrează Capacitate mare de fertilitate a polenului, rezistenţă foarte mare a pomilor la ger, comportarea mai bună la atacul de Monilinia linhartiana. AROMATE Sinonime: Clona 150 Origine: Variaţie individuală a soiului Bereczki, omologat în anul 1982 de D.Blaja, Ileana Vladu şi Teodora Tetileanu Mărime: mijlocie, de 375 g
AURII Sinonime : Clona 300 Origine : Hibrid natural al soiului Bereczki, omologat în anul 1982 de D.Blaja, N. Dobrescu, Ileana Vladu şi Teodora Tetileanu Mărime: foarte mare, greutatea 450-500 g Forma : rotunjit-piriformă, puţin strangulată spre ambele acpete, cu coaste largi şi suprafţă vălurată, asimetrică în plan transversal Pieliţa : subţire, netedă, lucioasă, lunecoasă cu perişori fini,maronii care se şterg uşor Cavitatea pedunculară : mică, asimetrică, cu muchii mici şi în mod caracteristic de culoare verzuie în jurul pedunculului Pulpa: gălbuie, fină, crocantă, destul de zemoasă, puţin astingentă, dulce, slab acidulată şi cu aromă fină Epoca de coacere: octombrie decembrie Talie mijlocie, coroană globuloasă, semicompactă, cu ramuri de schelet groase şi unghi de ramificare mare, în mod caracteristic cu scoarţă maroniu roşcată Pomii au vigoare de creştere mare până în perioada rodirii depline, rezistenţă satisfăcătoare la ger şi productivitate foarte mare Florile se polenizează bine cu polen propriu Productivitatea foarte mare a pomilor, care leagă şi pe cale partenocarpică Aspectul plăcut şi calitatea superioară a fructelor care nu cad din cauza vânturilor Rezistenţă la ger şi parţial la atacul de Monilinia linhartiana. MOLDOVENEȘTI Origine: Selecţie individuală din zona colinară a Moldovei, omologat în anul 1982 de D.Blaja, I. Cupcinenco, Teodora Tetileanu şi I. Roman Mărime mijlocie, greutatea medie de 330 g Forma: rotunjită şi puţin ascuţită spre caliciu, cu coaste largi, conturate mai mult spre extremităţi Pieliţa: subţire, netedă, lucioasă, acoperită cu perişori pâsloşi şi cenuşii deosebit de numeroşi în jumătatea dinspre caliciu Cavitatea pedunculară : mică, superficială, largă, cu proeminenţe neregulate, cu puncte şi stiaţiuni verzi care depăşesc marginile cavităţii Pulpa : galbenă, consistentă, crocantă, semizemoasă, puţin înecăcioasă, puţin astringentă, dulce, acidulată şi puternic aromată Epoca de coacere : octombrie decembrie, în unii ani ianuarie Talie mică, coroană globulos-turtită, cu ramuri numeroase şi scoarţa brun cenuşie Pomii rezistă bine la ger, rodesc de timpuriu, abundent şi regulat Florile se polenizează bine cu polen propriu şi totodată s-a comportat ca foarte bun polenizator Productivitatea foarte mare şi regulată Calitatea superioară a fructelor care sunt potrivite îndeosebi pentru preparate alimentare
Rezistenţa la ger a pomilor, toleranţa la atacul de viroze şi comportare foarte bună la cloroză GLORIA Origine: Hibrid obţinut prin metoda încrucişărilor artificiale repetate a soiurilor Jonathan cu Cardinal şi Gustav Durabil cu Van Mons, omologat în naul 1982 de D:Blaja şi Teodora Tetileanu Pomii cresc repede în primii ani, intră pe rod de timpuriu, au rezistenţă la ger şi produc mult Rodeşte pe ţepuşe şi pe ramurile anuale, florile se polenizeză bine cu polen propriu Este rezistent la atacul de virusuri Soiul de măr Gloria s-a comportat ca rezistent al atacul de viroze, la pătarea cafenie a frunzelor şi fructelor, rapănul merelor, făinarea merelor S-a mai remarcat după vigoarea mare de creştere a pomilor tineri, productivitatea mare, comportarea bună la polenizarefecundare cu alte soiuri şi cu polen propriu, precum şi după rezistenţa la ger Florile sunt destul de rezistente la brume Fructele sunt potrivite pentru consumul în stare proaspătă, pentru uscat cât şi ca materie primă pentru industrializare. Mărime : mijlocie, greutatea medie 158 g Forma : conic trunchiată, uneori aplatizată, puţin asimetrică în plan transversal, cu suprafaţa netedă, uneori foarte slab costată Pieliţa : subţire, netedă, lunecoasă, elastică, semilucioasă, semiaderentă la pulpă Pedunculul : destul de lung, potrivit de gros, acoperit cu rugină de culoare maronie, fin, pubescent, bine prins de ramură şi foarte bine prins de fruct Pulpa : albă-verzuie la recoltare, albgălbuie la maturitate, destul de consistentă, suculentă, dulce, acidulată şi cu aromă caracteristică Epoca de coacere : jumătatea lunii septembrie până în noiembrie-decembrie, apoi fructele devin făinoase şi pierd din calităţile gustative Talia submijlocie, cu coroana erectă, apoi globuloasă şi cu ramuri de schelet numeroase Soi nou de măr cu rezistenţă la atacul de făinare şi rapăn