UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ A BANATULUI TIMIŞOARA FACULTATEA DE MANAGEMENT AGRICOL IVAŞCU GABRIELA-LIVIA TEZĂ DE DOCTORAT REZUMAT CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC: PROF.UNIV.DR. IOAN PETROMAN TIMIŞOARA 2011 1
UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ A BANATULUI TIMIŞOARA FACULTATEA DE MANAGEMENT AGRICOL IVAŞCU GABRIELA-LIVIA TEZĂ DE DOCTORAT STUDIU ASUPRA CONSUMULUI DE PRODUSE AGROALIMENTARE ÎN JUDEŢUL TIMIŞ REZUMAT CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC: PROF.UNIV.DR. IOAN PETROMAN TIMIŞOARA 2011 2
REZUMAT Problema alimentaţiei este o problemă destul de vastă, complexă şi contradictorie cu rol definitoriu în evoluţia societăţii. În sistemul drepturilor omului, hrana, alimentaţia sau Dreptul de a mânca se situează pe prim plan. Alimentaţia noastră s-a transformat în ultimii patruzeci de ani mai mult decât în douăzeci de secole, din cauza adăugării unor cantităţi halucinante de compuşi chimici: arome, coloranţi, conservanţi, emulgatori, gelifienţi, texturanţi, potenţiatori de gust, agenţi de glasare, gaze propulsoare, îndulcitori, precum şi a utilizării în agricultură a numeroase substanţe chimice. Această situaţie ne-a transformat profund percepţia asupra alimentelor. Analizăm cu dificultate toate aceste substanţe şi nu găsim un răspuns adecvat, de unde rezultă multiplele tulburări ale comportamentului alimentar. Omul modern, sub motivul lipsei de timp se hrăneşte de cele mai multe ori aleator. Produsele agroalimentare, oferite de piaţa modernă vin în sprijinul acestui nou obicei uman prin produse fast-food, sau pregătite industrial, astfel încât ele pot fi consumate fără, sau cu o minimă procesare casnică, oricând şi oriunde, mai exact ori de câte ori omul simte senzaţia de foame. Aceste produse satisfac prin calitatea lor necesităţile materiale la un nivel din ce în ce mai ridicat. Se pune astfel problema dacă omul modern se hrăneşte mai bine sau această stare de beatitudine este doar o aparenţă, în esenţă realizându-se o depreciere a laturii alimentare, a calităţii vieţii. În ultimii ani, populaţia judeţului Timiş a devenit tot mai conştientă de importanţa consumării de alimente de calitate pentru asigurarea sănătăţii. Îmbunătăţirea sau reducerea nivelului de trai al populaţiei a fost însoţită de modificări ale consumului agroalimentar pentru anumite categorii de produse. Subiectul tezei de doctorat este STUDIU ASUPRA CONSUMULUI DE PRODUSE AGROALIMENTARE ÎN JUDEŢUL TIMIŞ. Analiza comportamentului consumatorului faţă de produsele indispensabile traiului, respectiv produsele agroalimentare, este tema propusă în cadrul acestei lucrări. Înţelegerea comportamentului uman în general, a comportamentului de cumpărare şi consum în special a fost şi va rămâne o provocare. Întrucât omul modern se confruntă cu dezechilibre alimentare, se impune acordarea unei atenţii deosebite acelor bunuri alimentare care nu afectează starea de sănătate a consumatorilor. 3
În cadrul capitolului 1, CONSUMUL, COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI ŞI TIPOLOGII DE CONSUM ALIMENTAR se face referire la problematica consumului populaţiei, prin intermediul unei prezentări mai detaliate a conceptului de consum şi consumator. Rolul consumului şi implicit necesitatea studierii sale este pus şi mai mult în evidenţă dacă enumerăm multiplele funcţii pe care acesta le are în societate: funcţia utilitară, funcţia socială, de mediere, de comunicare şi de integrare cu mediul în care convieţuieşte individul. Prin analiza tuturor acestor funcţii ale consumului este pus în evidenţă obiectivul său final: creşterea nivelului de trai şi a calităţii vieţii, lucru care nu se întâmplă, din păcate, în consumul tuturor categoriilor de produse, deoarece este firesc pentru orice om sau comunitate să-şi caute prosperitatea şi libertatea în consumul material sau imaterial. În realitatea practică nemijlocită întâlnim multiple şi variate forme în care consumul se concretizează. Aceste forme se diferenţiază unele de celelalte prin caracteristicile lor proprii. Am optat pentru tipologizarea şi surprinderea caracteristicilor fiecărui tip de consum în parte, exemplificând manifestarea consumului în general, dar mai ales în diferite segmente ale pieţei. Datorită complexităţii sale, consumul a impus utilizarea, în procesul de cercetare şi analiză a unor criterii de clasificare menite să delimiteze principalele sale structuri. Un rol important în cadrul lucrării îl deţine subcapitolul ce descrie structura procesului decizional de cumpărare. Consumatorul realizează că trebuie să parcurgă o serie de etape pentru luarea deciziei de cumpărare: recunoaşterea problemei, căutarea de informaţii, evaluarea alternativelor şi alegerea produsului. Deoarece anumite decizii de cumpărare sunt mai importante decât altele, efortul comportamental diferă. Uneori procesul de cumpărare este aproape automat, alteori se desfăşoară pe o perioadă de timp mai îndelungată. Ca urmare rezultă mai multe tipuri de comportamente de cumpărare: comportament obişnuit de cumpărare, comportament pentru rezolvarea parţială a problemei alegerii, comportament complex de cumpărare. Comportamentul de cumpărare al produselor agroalimentare, prezintă o serie de particularităţi în comparaţie cu comportamentul de cumpărare manifestat faţă de alte categorii de consum, unele dintre aceste aspecte particulare fiind specifice tuturor categoriilor de gospodării, indiferent de caracteristicile social-demografice şi economice. Pe de altă parte în funcţie de caracteristicile menţionate, se remarcă o serie de caracteristici ale comportamentului de cumpărare şi consum al produselor agroalimentare, pe categorii de gospodării, caracteristici ca: vârsta, sexul, mediul de locuit, religia, venitul, statutul social, starea civilă, dimensiunea gospodăriei din care aparţine individul şi implicit prezenţa copiilor în gospodărie, grupul de apartenenţă, reprezentând criterii principale de segmentare a pieţei agroalimentare. O influenţă majoră asupra comportamentului de cumpărare şi consum alimentar o are şi stilul de viaţă, modul de trai al unei persoane exprimat în activităţile, interesele, opiniile sale, 4
stilul de viaţă fiind influenţat de fapt, de celelalte criterii prezentate anterior. Publicitatea influenţează foarte mult comportamentul de cumpărare al consumatorilor, de altfel, acesta şi este rolul ei. Conform unor anchete recente, 40% dintre spoturi se referă la alimentaţie, reclamele la produsele grase, dulci sau sărate ocupând 89% din spaţiul mâncării şi chiar mai mult dacă înglobăm produsele transformate chimic. Ca latură importantă a politicii sociale pe care trebuie să o promoveze o societate democratică şi ca o componentă de bază a programelor de protecţie socială, protecţia consumatorilor reprezintă un ansamblu de reglementări privind iniţiativa publică şi privată menită a asigura şi a ameliora continuu respectarea drepturilor consumatorilor. Restrângând aria protecţiei numai la consumul agroalimentar, aceasta vizează următoarele obiective: îmbunătăţirea alimentaţiei populaţiei, atât din punct de vedere cantitativ, cât şi din punct de vedere calitativ, supravegherea calităţii alimentelor oferite consumatorilor prin intermediul pieţei, apărarea în faţa unor politici agresive de vânzare şi promovare a produselor practicate de unii ofertanţi, o mai bună informare a consumatorilor cu privire la produsele agroalimentare lansate pe piaţă. În capitolul al 2-lea, METODOLOGIA CERCETĂRII am avut în vedere următoarele aspecte: stabilirea temei cercetării, stabilirea obiectivelor urmărite prin aplicarea sondajului, determinarea populaţiei supuse investigaţiei şi mărimea eşantionului, stabilirea tipurilor de întrebări folosite şi redactarea chestionarului, postcodificarea răspunsurilor, tratarea şi interpretarea datelor obţinute şi redactarea şi prezentarea raportului final. Pentru a evidenţia care sunt tendinţele consumului agroalimentar al populaţiei din judeţul Timiş, s-a realizat un studiu de piaţă folosind sondajul statistic bazat pe anchetă cu chestionar scris în cadrul unui eşantion multistadial aleator diferenţiat pe localităţile urbane şi rurale ale arealului cercetat. În cercetarea realizată, am utilizat analiza univariată descriptivă. Următoarea etapă a constat în postocodificarea datelor obţinute în urma aplicării chestionarului. Această operaţiune s-a realizat cu ajutorului programului Excel şi Fox Pro. Astfel, s-a creat o bază de date în care au fost incluse toate informaţiile obţinute în urma aplicării chestionarelor. Obiectivele generale propuse în vederea realizării studiului sunt: analiza pieţei produselor agroalimentare în judeţul Timiş, dar şi din ţară, comparativ cu celelalte ţări ale Uniunii Europene, prin prisma cererii şi ofertei de produse agroalimentare, utilizarea concomitentă a metodelor de cercetare cantitative şi calitative, precum şi a instrumentelor statistice, pentru a modela comportamentul consumatorului de produse agroalimentare, identificarea posibilelor soluţii care să ducă la consumul echilibrat de produse agroalimentare şi implicit la menţinerea stării de sănătate a populaţiei şi adaptarea ofertei producătorilor şi a procesatorilor de produse 5
agroalimentare la nevoile consumatorilor privind varietăţile de produse, în urma rezultatelor studiului efectuat. Abordarea problematicii consumului agroalimentar al populaţiei se bazează pe un bogat material documentar, o sinteză bibliografică în plină actualitate şi de mare utilitate, bazată pe cele 156 de titluri aparţinând literaturii de specialitate din ţară şi străinătate. În procesul de cercetare s-a apelat şi la metode şi tehnici tradiţionale: analiza literaturii ştiinţifice, analiza datelor statistice, utilizarea bazei de date, anchete, sondaje şi tehnici de măsurare folosite în cercetarea de marketing. Baza informaţională a tezei o constiuie literatura ştiinţifică şi metodologia în domeniul cercetării, unele acte normative, date furnizate de la Institutul Naţional de Statistică al României, de la Direcţia Regională de Statistică a judeţului Timiş, de la Agenţia Naţională de Consultanţă Agricolă, precum şi rezultatele investigaţiilor proprii. La începutul capitolului 3, TENDINŢE ŞI MUTAŢII STRUCTURALE ÎN SPAŢIUL RURAL ROMÂNESC ŞI AL JUDEŢULUI TIMIŞ, am considerat necesară prezentarea unor clasificări conceptuale asupra spaţiului rural. S-a realizat apoi, o analiză a principalelor tendinţe şi mutaţii structurale care au caracterizat spaţiul românesc în perioada scursă din 1990 şi până în prezent. Preocupările privind cercetarea ruralului aduc frecvent în discuţie acest termen ca şi un element de natură fizică, economică, socială şi culturală pus în opoziţie cu urbanul. Spaţiul rural este necesar a fi privit ca un sistem teritorial funcţional, constituit din elemente şi relaţii care au ca finalitate dezvoltarea sa. Peste 81% din exploataţiile agricole individuale ale ţării folosesc mai mult de jumătate din producţia obţinută pentru autoconsum. Micile ferme nu sunt capabile încă să vândă produsele vegetale şi animale în reţelele moderne de tip retail. România realizează doar 10% din potenţialul său agricol şi importă aproape trei sferturi din necesarul intern de alimente. Priviţi din perspective de producători, de ofertanţi de produse agroalimentare, ţăranii români se confundă cu mari probleme în ceea ce priveşte punerea pe piaţă a produselor lor, filiera de marketing a produselor agricole fiind slab dezvoltată, traseul acestora de la producător la consumatori cunoscând sincope, de multe ori producţia ajunge la comercianţi sau procesatori care stabilesc preţurile, sau, mai grav, recolta rămând în hambarele producătorilor, unde se depreciază. Rezultă deci că este necesară găsirea unor modalităţi de depăşire a acestui impas prin găsirea unor forme concrete şi eficiente de punere pe piaţă a produselor agricole, modalităţi care să-i avantajeze pe producătorii de produse agroalimentare. Nu se poate face acum o prognoză asupra viitorului şi şanselor gospodăriei tradiţionale ţărăneşti, asupra spaţiului agrar. Imperativul tratării separate a produselor agroalimentare în capitolul 4, ROLUL ŞI LOCUL PRODUSELOR AGROALIMENTARE ÎN CONSUMUL UMAN, derivă din particularităţile poziţiei acestora în consumul populaţiei, indiferent de forma sub care apar în 6
procesul comercializării: materii prime, semifabricate sau produse finite. Aceste particularităţi se manifestă pe planuri multiple: alimentele sunt consumate zilnic în 3-5 prize de către toţi oamenii; alimentele se realizează nu numai pe piaţa economică, ca oricare altă marfă, ci şi pe piaţa metabolică a organismului omenesc; fiind produse ingerabile, necesită condiţii foarte bine precizate de proiectare, procesare, comercializare şi utilizare, spre a preveni orice risc sau accident nutriţional. Majoritatea ţărilor şi-au dezvoltat reprezentări grafice ale recomandărilor alimentare pentru a ilustra proporţia diferitelor alimente cu caracteristici similare care trebuie incluse într-o dietă echilibrată. Recomandările grafice împart alimentele în două grupe: alimente de origine vegetală (cereale, care asigură organismului energie şi sunt o sursă de grăsimi, fructe şi legume, importante pentru aportul de vitamina C şi alte microelemente) şi alimente de origine animală (carne, peşte, ouă, lapte). Recomandări comune presupun a mânca multe fructe, legume, carbohidraţi complecşi şi a alege alimente cu conţinut mai scăzut în grăsimi saturate, sare, zahăr. Utilizarea grupelor de alimente, la fel ca şi piramidele alimentare, asigură includerea tuturor produselor alimentare de bază şi dă mesaje pozitive despre ceea ce trebuie să mâncăm, precum şi unele informaţii de calificare pentru a evita să consumăm din unele alimente. Rezolvarea problemei alimentare este un proces complex care vizează o perioadă mai lungă de timp. Legat de acest aspect, numeroase studii şi cercetări consideră că securitatea alimentară e generată de asigurarea accesului la alimente în orice moment a fiecărei persoane la o alimentaţie normală. Tocmai de aceea pentru asigurarea acestui deziderat trebuie îndeplinite mai multe condiţii, între care menţionăm: disponibilitatea produselor alimentare, existenţa unei puteri de cumpărare adecvate, care să permită accesibilitatea pentru produsele alimentare, precum şi încadrarea raţiei alimentare în norme de consum şi asigurarea unui echilibru corespunzător, condiţionarea, stocarea şi distribuţia produselor alimentare la nivel corespunzător. În capitolul 5, intitulat ANALIZA PIEŢEI PRODUSELOR AGROALIMENTARE, se tratează în paralel principalele elemente specifice pieţei produselor agroalimentare, atât pe plan local, cât şi pe plan comunitar. Corelarea cantitativă şi calitativă a producţiei alimentare cu cererea consumatorilor constituie imperativul major al civilizaţiei noastre contemporane. Datorită densităţii populaţiei şi graţie ponderii mai reduse a autoconsumului, cererea de produse agroalimentare este concentrată în zonele urbane. Cererea de produse agroalimentare este mai dispersată în mediul rural, ca urmare a densităţii foarte mici a populaţiei, comparativ cu media, iar consumul din resurse proprii are o pondere ridicată. Ca urmare a aderării la Uniunea Europeană, evoluţia pieţei agroalimentare din România a fost invariabil influenţată atât sub aspect calitativ, cât şi cantitativ. Asfel, marfa alimentară a căpătat noi valenţe, în special din punct de vedere socio-economic, iar calitatea a fost redefintă şi 7
reproiectată în noul spaţiu economic. S-au făcut deja primii paşi importanţi în armonizarea şi implementarea legislaţiei româneşti cu cea din UE, în ceea ce priveşte standardizarea, controlul şi asigurarea calităţii alimentelor. În prezent, un accent deosebit se pune pe siguranţa alimentelor, atât la producători, cât şi la consumatori. Piaţa produselor alimentare cunoaşte o intensă înnoire şi diversificare pusă pe seama satisfacerii dorinţelor, preferinţelor, necesităţilor şi exigenţelor tot mai mari ale consumatorilor. Realizările din domeniul alimentar se înscriu pe o coordonată ascendentă, asistând în ultimele decenii la o evoluţie spectaculoasă. În ultima perioadă s-a produs pe plan mondial o explozie sortimentală a bunurilor de consum alimentar asociată pe plan cantitativ cu schimbări ponderale între diferite grupe. Această explozie sortimentală a generat o dată cu apariţia de noi produse, o reînnoire completă a alimentelor tradiţionale, cu performanţe nutritive din ce în ce mai ridicate. Cererea crescătoare de consum pentru produsele alimentare şi fibrele ecologic pure a creat noi oportunităţi de desfacere pentru fermieri şi întreprinzători din întreaga ţară. Înregistrând un real succes de-a lungul anilor, sectorul privat şi-a dezvoltat independent conceptele şi pieţele pentru produsele ecologic pure. În prezent, aceste produse se găsesc în apropape toate magazinele incluse în marile lanţuri comerciale. De asemenea, gama produselor agroalimentare ecologice oferite pe piaţă s-a diversificat, astfel încât consumatorii se pot aproviziona în mod curent şi relativ uşor cu aceste produse. Cu toate că preţurile reale ale produselor ecologice sunt mai mari decât cele ale produselor convenţionale, se constată că tot mai mulţi consumatori sunt dispuşi să ofere un preţ mai mare pentru anumite alimente, dacă au garanţia calităţii şi siguranţei alimentelor respective. Piaţa alimentelor ecologice e la început de drum în ţara noastră, iar factorii care vor determina evoluţia sa ţin în principal, de cererea aflată în continuă creştere, de perspective ale îmbunătăţirii legislaţiei în domeniul agriculturii ecologice şi ale concentrării efortului producătorilor locali pentru a creşte accesul populaţiei la acest tip de produse. În cadrul capitolului 6, STUDIU PRIVIND CONSUMUL AGROALIMENTAR AL POPULAŢIEI LA NIVEL NAŢIONAL ŞI MONDIAL, am evidenţiat următoarele aspecte sub care se cuantifică consumul: cantitativ, calitativ şi sortimental. Din punct de vedere calitativ este deja intrată în uzanţa internaţională exprimarea evoluţiei cantitative a consumului alimentar în numărul de calorii pe persoană. Consumul calitativ se referă la raporturile pe care o raţie alimentară echilibrată trebuie să le respecte în ceea ce priveşte proteinele (originea acestora), lipidele, glucidele, sărurile minerale şi oligoelementele. În privinţa aspectului sortimental, consumul agroalimentar se exprimă în kg/cap din diferite sortimente agroalimentare folosite. Conform majorităţii opiniilor în domeniu, se consideră că cea mai mare parte a aportului alimentar trebuie furnizat de cereale şi derivate, urmate apoi de grăsimi, legume, lapte şi 8
derivate, carne etc. În acest caz dacă se respectă raportul optim dintre diferitele grupe alimentare, necesarul caloric al organismului va fi asigurat de: proteine 12-13%, lipide 28-32% şi glucide 56-60%. Astfel, se consideră că una din dificultăţile majore ale nutriţiei moderne este aceea a stabilirii normelor alimentaţiei raţionale. Comparând recomandările făcute de către diferiţi autori, de către diferite organisme naţionale şi internaţionale cu privire la aportul de substanţe nutritive, se vor constata uneori, diferenţe semnificative. Încercările de a găsi un model alimentar care să fie adecvat pentru toţi indivizii unei colectivităţi nu vor fi probabil niciodată încununate de succes. O analiză mai amănunţită a consumului alimentar evidenţiază o serie de trăsături specifice determinate de structurile sociale din România. Efectele tranziţiei asupra dinamicii modelelor de consum românesc s-au concretizat în special în accentuarea caracterului de subzistenţă. Practic în mediul rural, există cerere alimentară efectivă doar pentru produsele care nu pot fi obţinute în propria gospodărie. Atingerea unui consum alimentar optim poate avea loc atât prin creşterea veniturilor, cât şi prin reducerea în termeni reali a preţurilor produselor alimentare, în aşa fel încât ponderea cheltuielilor băneşti ale populuţiei pentru consumul alimentar în totalul cheltuielilor de consum să se diminueze şi să se apropie de nivelul statelor membre ale Uniunii Europene. Cele mai recente prognoze, privind perspectivele pe termen lung a evoluţiei alimentaţiei pe glob, arată următoarele tendinţe: în ceea ce priveşte îmbunătăţirea alimentaţiei umane, se estimează că progresul global va continua, însă acesta va fi un proces de durată care se va întinde pe câteva decenii de aici încolo; dacă nu se va acorda o atenţie deosebită producţiei locale de alimente şi dacă nu se va reduce dezechilibrul în ceeea ce priveşte accesul la hrană, sute de oameni săraci vor continua să rămână subnutriţi, până în anul 2030; la nivel mondial, consumul mediu de alimente pentru o persoană (exprimat în kilocalorii/zi) a crescut, de la mijlocul anilor 60 şi până astăzi cu aproape 20%, de la 2360 kilocalorii/zi la 2803 kilocalorii/zi; se estimează că se vor înregistra creşteri ale consumului mediu zilnic de alimente, atât în ţările industrializate, cât şi în ţările în tranziţie, dar într-un ritm mai lent. Ultimul capitolul, CONSUMUL DE PRODUSE AGROALIMENTARE ÎN JUDEŢUL TIMIŞ prezintă particularităţi ale consumului agroalimentar în Banatul de câmpie. Am optat pentru realizarea unui studiu de caz privind consumul de produse agroalimentare în judeţul Timiş. Scopul prezentei cercetări constă în evaluarea comportamentului alimentar, a preferinţelor, a atitudinii şi a cunoştinţelor consumatorilor faţă de 9
produsele agroalimentare. O problemă de sănătate publică o constituie anumite comportamente alimentare ale populaţiei, fie prin consum insuficient de alimente, fie ca urmare a unui regim alimentar neechilibrat. În ultima perioadă de timp s-a acordat o importanţă aparte consumului excesiv de aditivi alimentari prin variate produse alimentare din comerţ, în special la copii şi tineri. Potrivit studiului nostru, din totalul respondenţilor există un procent important care prezintă un comportament alimentar nesanogen (nesănătos) şi un aport crescut de aditivi din alimente: peste 1% dintre respondenţi consumă mesele principale doar la fast-food, în timp ce aproape 9% nu au un loc stabil de consum. Doar o zecime dintre cei chestionaţi consumă zilnic cantităţi peste limite admise din toate produsele cu aditivi (mezeluri, dulciuri, lactate, gemuri, conserve, margarine), iar la 18% dintre respondenţi se asociază în consum şi băuturi carbogazoase, ceaiuri instant şi băuturi energizante. Din fericire, există soluţii practice care permit limitarea riscurilor: alegerea produselor care conţin numai aditivi autorizaţi în produse bio. Astfel, (55%) dintre persoanele intervievate, se declară consumatori ai unor produse considerate mai sănătoase, adică produse ecologice. Motivaţiile frecvenţei de consum ar fi următoarele: sănătatea, gustul şi calitatea superioară. Principalul motiv pentru care un consumator alege un produs ecologic ţine de dorinţa acestuia de a avea o alimentaţie sănătoasă, care să prevină apariţia unor boli sau a unor afecţiuni viitoare. Doar 46% dintre respondenţi citesc cu atenţie etichetele produselor înainte de a le cumpăra sau consuma, fiind interesaţi de următoarele informaţii: în primul rând urmăresc termenul de valabilitate al produsului (60%), apoi caloriile conţinute (25%), ingredientele şi aditivii (15%). Era informaţională crează mega-pieţe puternic concentrate, cumpărătorii devin tot mai conştienţi de ofertele concurenţilor, mai atenţi în privinţa preţurilor şi mai exigenţi decât în trecut în privinţa calităţii. Accesând bazele de date prezentate, tot mai mulţi consumatori pot descoperi informaţii despre orice produs, serviciu sau companie, informaţiile obţinute fiind ieftine şi omniprezente, pot compara furnizori, preţuri. Programul informatic creat îşi propune realizarea unui sistem de monitorizare online: a stocurilor, a preţurilor, a consumului de produse agroalimentare. În cadrul acestui sistem se evidenţiază distribuţia, magazinele, preţurile şi tipurile de produse agroalimentare destinate consumului locuitorilor din judeţul Timiş. Consideraţi în mod individual, consumatorii se găsesc în cea mai bună poziţie pentru a judeca propriile nevoi şi preferinţe şi pentru a face cea mai bună alegere. În mod normal se poate presupune că indivizii ştiu ceea ce caută şi că dispun de motive pentru a opta pentru un anumit mod de consum în defavoarea altuia. 10