A.J. F ln N femeia -dela fere astte Traducere din limba englezd ALINA SIMUT *=* Bucuregti 2018
DUMINICA, 24 octombrie
I Soful ei e aproape de casi: O va prinde de data asta. Nu e nici urmi de draperie sau de ialuzea la numirul 272 - casa de un rogu-ruginiu, in care au locuit sotii Mott de cind s-au cisitorit 9i pini de curand, cind s-au despi4it. Nu i-am intalnit niciodati pe solii Mott, dar, din cind in cind, verific on-line profilul lui de Linkedln gi pagina ei de Facebook. Lista lor de cisitorie apare, in continuare, inregistrati Ia Macy's; inci ag mai putea si le cumpir un set de tacamuri. Dupi cum spuneam: nimic care si acopere fereastra. Clidirea de la numirul272 privegte oarbi spre partea opusi a strizii, arimie gi nefinisati, iar eu o privesc la randul meu 9i mi uit cum stipina casei il conduce pe contractorul ei in dormitorul pentru oaspefi. Ce e cu casa aceea? E locul in care dragostea merge si-gi giseasci moartea. Ea e driguti, o rogcati autentici, cu ochii verzi ca firul ierbii gi cu un arhipelag de mici alunife care i se intind pe spate. Mult mai driguti decit soful ei, un anume dr. John Miller, psihoterapeut - da, el oferi consiliere cuplurilor - gi unul dintre cei 435000 de birbati cu numele de John Miller de pe internet. Acest individ lucreazi lingi Gramercy Park gi nu oferi
14 A.). FINN consultalii decontate de asiguriri. Conform contractului de vinzare, a plitit 3,6 milioane de dolari pe casa lui. insiamni ci afacerile ii merg bine. $tiu destul de multe lucruri despre sofie. Evident, nu e o adevirati femeie de casi; solii Miller s-au mutat aici in urmi cu opt siptimini 9i, cu toate astea, ferestrele acelea sunt goale, tl tf. Ea f.ace yoga de trei ori pe siptimini, coborand cu paqi mirunli pe trepte, cu covoragul ei magic ficut sul sub bra! qi purtind colanli Lululemon. $i probabil ci face voluntariat undeva iese din casi la citeva minute dupi ora unsprezece lunea gi vinerea, cam pe la ora la care mi trezesc eu, gi se intoarce intre cinci 9i cinci 9i iumitate, chiar atunci cind eu mi fac comodi pentru filmul de seari. (Pentru seara aceasta am ales, pentru a nu gtiu cita oari, Bdrbatul care Stiapreamulte. Eu sunt femeia care a vizut prea multe.) Am observat ci ii place si bea cate un pahar dupi-amiaza, la fel cum imi place gi mie. Oare ii place si bea cite ceva gi dimineafa? Cum imi place mie? Dar virsta ei e un mister, deqi e cu siguranli mai tiniri decit dr. Miller qi mai tinlri decit mine (9i mai sprinteni); in ceea ce-i privegte numele, nu a$ putea decit si-mi dau cu presupusul. Mi gindesc la ea ca la o Rita, pentru ci arati ca Hayworth din Gildc.,,Nu mi intereseazi citugi de pulin" - ador replica aceea. Eu insimi sunt foarte interesati. Nu de corpul ei linia abia perceptibili a coloanei vertebrale, osatura umerilor ca nigte aripi pipernicite, sutienul albastru-deschis, care ii iine sinii strinqi; imi intorc privirea ori de cite ori acestea intri in raza obiectivului meu -, ci de viafa pe care o duce. Vielile. Cu doui mai multe dec0t am eu. rufirn DE LA FEREASTRA 15 Soful ei a cotit-o pe stradi acum o clipi - e abia trecut de amiazi -, ou la mult timp dupi ce solia lui a inchis uga de la intrare, insofiti de contractor. E o aberafie: in zilele de duminici, dr. Miller se intoarce acasi la trei gi un sfert, negregit. Cu toate astea, acum bunul doctor merge cu pagi mari in jos, pe trotuar, cu respirafia intretliati, cu servieta leginindu-i-se intr-o mini gi verigheta ficind parci cu ochiul de pe degetul lui. Miresc imaginea asupra picioarelor lui: pantofi eleganfi, bordo, luciogi, de lac, atrigind lumina soarelui de toamni gi rispindind-o iute, cu fiecare pas pe care il face. Ridic aparatul spre capul lui. Aparatului meu, Nikon D5500, nu-i scapi prea multe, cu lentilele acelea Opteka: pir de diferite nuanle, dezordonat, ochelari ingugti gi ieftini, insule de barbi abia miiiti in helegteiele pufin adinci ale obrajilor. Are mai multi grifi de pantofi decit de fala lui. inapoi la numirul272, unde Rita gi contractorul se dezbraci rapid. Ag putea apela serviciul de informalii telefonice ca si o sun acasi, si o avertizez. Nu voi face asta. Urmirirea e ca gi fotografia in naturi: nu te amesteci in viala silbatici. Dr. Miller se afli poate la jumitate de minut distanfi de uga de la intrare. Gura sofiei lui acoperi cu rui gatul contractorului. Bluza ii cade de pe ea. inci patru pagi inainte. Cinci, gase, gapte. Au mai rimas cel mult douizeci de secunde. Ea ii prinde cravata cu dintii gi ii zimbegte larg. Miinile ei biibiie dupi cimaga lui. El o atinge utor pe ureche. Sotul ei sare peste o dali desprinsi din trotuar. Cincisprezece secunde.
14 A.J. FINN consulta[ii decontate de asiguriri. Conform contractului de vinzare, a plitit 3,6 milioane de dolari pe casa lui. insiamni ci afacerile ii merg bine. $tiu destul de multe lucruri despre sofie. Evident, nu e o adevirati femeie de casi; sofii Miller s-au mutat aici in urmi cu opt siptimini 9i, cu toate astea, ferestrele acelea sunt goale, tf tf. Ea f.ace yoga de trei ori pe siptimini, coborind cu pagi mirunli pe trepte, cu covoragul ei magic ficut sul sub bra! 9i purtind colanli Lululemon. $i probabil ci face voluntariat undeva iese din casi la citeva minute dupi ora unsprezece lunea gi vinerea, cam pe la ora Ia care mi trezesc eu, gi se intoarce intre cinci gi cinci 9i iumitate, chiar atunci cind eu mi fac comodi pentru filmul de seari. (Pentru seara aceasta am ales, pentru a nu gtiu cita oari, Bdrbatul care Stiapreamulte. Eu sunt femeia care a vizut prea multe.) Am observat ci ii place si bea cate un pahar dupi-amiaza, la fel cum imi place gi mie. Oare ii place si bea cite ceva gi dimineafa? Cum imi place mie? Dar virsta ei e un mister, degi e cu siguranli mai tiniri decit dr. Miller gi mai txn5ri decit mine (9i mai sprinteni); in ceea ce-i privegte numele, nu a$ putea decit s5-mi dau cu presupusul. Mi gindesc la ea ca la o Rita, pentru ci arati ca Hayworth din Gildc.,,Nu mi intereseazi citugi de pulin" - ador replica aceea. Eu insimi sunt foarte interesati. Nu de corpul ei linia abia perceptibili a coloanei vertebrale, osatura umerilor ca nigte aripi pipernicite, sutienul albastru-deschis, care ii iine sanii stranqi; lmi intorc privirea ori de cite ori acestea intri ln raza obiectivului meu -, ci de viala pe care o duce. Vielile. Cu doui mai multe decf;t am eu. rufirn or ra reneasrna 1 rl Soful ei a cotit-o pe stradi acum o clipi - e abia trecut de amiazi -, ou la mult timp dupi ce solia lui a inchis uga de la intrare, insofiti de contractor. E o aberafie: in zilele de duminici, dr. Miller se intoarce acasi la trei gi un sfert, negregit. Cu toate astea, acum bunul doctor merge cu pagi mari in jos, pe trotuar, cu respirafia intretiiati, cu servieta leginindu-i-se intr-o mini gi verigheta ficind parci cu ochiul de pe degetul lui. Miresc imaginea asupra picioarelor lui: pantofi eleganfi, bordo, luciogi, de lac, atrigind lumina soarelui de toamni gi rispindind-o iute, cu fiecare pas pe care il face. Ridic aparatul spre capul lui. Aparatului meu, Nikon D5500, nu-i scapi prea multe, cu lentilele acelea Opteka: pir de diferite nuanle, dezordonat, ochelari ingugti gi ieftini, insule de barbi abia miiiti in helegteiele pulin adinci ale obrajilor. Are mai multi griii de pantofi decit de fala lui. inapoi la numirul272, unde Rita gi contractorul se dezbraci rapid. Ag putea apela serviciul de informalii telefonice ca si o sun acasi, si o avertizez. Nu voi face asta. Urmirirea e ca gi fotografia in naturi: nu te amesteci in viafa silbatici. Dr. Miller se afli poate la iumitate de minut distanfi de uga de la intrare. Gura sofiei lui acoperi cu rui gatul contractorului. Bluza ii cade de pe ea. inci patru pagi inainte. Cinci, $ase, ;apte. Au mai rimas cel mult douizeci de secunde. Ea ii prinde cravata cu dinfii qi ii zimbegte larg. Miinile ei biibiie dupi cimaga lui. El o atinge utor pe ureche. Sotul ei sare peste o dali desprinsi din trotuar. Cincisprezece secunde.
16 I A.J. FrNN Aproape ci pot auzi cravata alunecindu-i de pe guler. Ea i-o arunci in cealalti parte a camerei. Zece secunde. Focalizez din nou, obiectivul aparatului efectiv zvicneqte. igi viri mana in buzunar gi scoate un pumn de chei. $apte secunde. Ea igi desface pirul prins in coadi qi il lasi si-i cadl pe umeri. Trei secunde. El urci pe trepte. Ea il cuprinde cu bratele gi il siruti pitimaq. El bagi cheia in broascs. O risucegte. Focalizez obiectivul asupra felei ei, a ochilor larg deschigi. A auzit. Fac repede un instantaneu. Apoi servieta lui se deschide zgomotos. O grimadi de foi cad brusc din ea gi se imprigtie in bitaia vintului. Mut repede obiectivul inapoi spre dr. Miller, la acel clar,,la naiba" pe care il contureazi buzele lui; el igi agazi servieta in fafa ugii, calci pe citeva foi cu pantofii sii luciogi 9i le ridici pe altele in brafe. O foaie neascultitoare s-a agilat intre ramurile unui copac. El n-o observi. Rita igi viri repede bralele in minecile bluzei, stringindu-gi pirul inapoi la spate. Iese gribiti din cameri. Contractorul, pirisit, sare jos din pat gi igi recupereazi cravata, apoi gi-o indeasi in buzunar. Eu expir, aerul guierind parci dintr-un balon. Nu realizasem ci imi lineam respirafia. Uga din fali se deschide: Rita se nipustegte pe trepte in jos, strigindu-l pe solul ei. EI se intoarce; presupun ci ii zimbeqte - nu pot vedea lucrul acesta. Ea se apleaci gi culege citeva hirtii de pe trotuar. Contractorul apare in uqi, cu o mini adinciti in buzunar, gi cealalt; ridicati, in semn de salut. Dr. Miller ii face, la rindul lui, semn cu mina. UrcI
FEMEIA or re rurresrra ; rz pani pe palier, iqi ridici servieta gi cei doi birbali dau mina. Intri amindoi, urmali de Rita. Ei bine, poate data viitoare.
LUNI, 25 oetombrie
2 Magina a trecut huruind acum o clipi, asemenea unui dric, cu stopurile strilucind in intuneric. -Vecini noi, ii spun fiicei mele. -in ce casi? -Peste drum de parc. La207. Sunt acolo acum, palizi ca nigte stafii la apus, dezgropind cutii din portbagaj. Ea soarbe zgomotos. -Ce minincit o intreb. E seara de mincare chinezeasci, desigur; mininci lo mein. - Lo rirein. - Nu gi in timp ce vorbegti la telefon cu mami. Ea soarbe din nou gi mesteci. -Maa-md,. Purtim o lupti serioasi pe tema asta; a inlocuit cuvintul mdmi, impotriva dorinlei mele, cu ceva grosolan gi tiios. - Di-i pace, mi sfituiegte Ed - dar el inci este tati. -Ar trebui si te duci si-i salufi, sugereazi Olivia. - Mi-ar plicea si fac asta, scumpete. Urc scirile firi nici un chef, la etajul intii, unde priveligtea este mai frumoasi. Oh, sunt dovlecipeste tot. Tofi vecinii
22 AJ. FrNN au cate unul. Familia Gray are patru. Am ajuns pe palier, cu paharul in mini, vinul imi atinge buza. Imi doresc si pot alege un dovleac pentru tine. Spune-i lui taici-tiu si-fi ia unul. Sorb din vin, inghit. Spune-i si-!i ia doi, unul pentru tine gi unul pentru mine. -Bine. 'Arunc o privire in oglinda intunecati a biii de serviciu. -Egti fericiti, iubitot -Da. - Nu te simli singuri? Ea nu a avut niciodati prieteni adevirafi in New York; era prea timidi, prea mic5. -Nu. Mi uit atenti la intunericul de sus, de la capitul scirilor, Ia bezna de deasupra. in timpul zilei, soarele trece prin luminatorul in formi de cupoli de deasupra; noaptea, se transformi intr-un ochi larg deschis, care privegte insistent spre adincurile scirii. -Ti-e dor de Punch? - Nu. Nici ea nu s-a inleles cu motanul acela. A zgiriat-o intr-o dimineali de Criciun, a trecut ca un fulger cu ghearele peste incheietura miinii ei, doui zgirieturi rapide, nord-sud-est-vest; o relea strilucitoare de singe i-a izbucnit pe piele, ca pentru X gi 0, gi Ed aproape ci l-a aruncat pe fereastri. Acum il caut, il gisesc adunat pe canapeaua din biblioteci, urmirindu-mi. - Di-mi-l pe tati la telefon, dovlecel. Urc urmitorul set de trepte, simfind covorul aspru sub tilpi. Ratan. Ce-o fi fost in capul nostru? Se piteazi atat de ugor. - Hei, gagico, spune el. Vecini noi?
FEMETA or ra renresrna ; zr -Da. -Nu mi-ai mai spus gi mai de mult ci avem vecini noi? : -Asta a fost acum doui luni. La272. Familia Miller, Mi intorc pe cilciie; coborind scirile. -$i ceilalti unde sunt? -La 2O7. Vizavi de parc. -Cartierul se schimbi. Ajung pe palier gi il ocolesc. -Presupun ci cei de la firma de mutiri vor veni mai tirziu. -Da. Ticere. Mai sorb o guri de vin. Acum sunt din nou in camera de zi, lingi foc, cu umbrele cufundate adinc in colguri. -Uite... incepe Ed. -Au un fiu. -Poftim? -Se vede un fiu, repet, apisindu-mi fruntea de geamul rece al ferestrei. Felinarele cu vapori de sodiu inci nu au apirut in aceasti zoni din Harlem, iar strada este luminati doar de un corn de luni, galben-limiie, totugi, le pot deslugi siluetele: un birbat, o femeie gi un biiat inalt, cirind cutii spre uga de la intrare. E adolescent, adaug eu. - Ia-o ugurel, panteri ce egti. -Mi-ag dori si fii aici, spun eu inainte de a mi putea opri. Chestia asta mi ia prin surprindere. $i pe Ed, dupi cum a sunat. Intervine o pauzi. Apoi: -Ai nevoie de mai mult timp, spune el. RimAn ticuti. - Medicii spun ci prea mult contact nu e sinitos.
24 AJ. FrNN - Eu sunt medicul care a spus asta. -Tu egti unul dintre ei. Se aude o trosnituri in spatele meu - o scinteie in gemineu. Flicirile se linigtesc, murmurind in cimin. ^-De ce nu-i invifi pe oamenii iia la noi? intreabi el. Imi beau paharul pini la ultima picituri. -Cred ci e destul pentru seara asta. -Anna. -Ed. Aproape ci il pot auzi cum respiri. - Ne pare riu ci nu suntem acolo cu tine. Aproape ci imi pot auzi inima. -$i mie imi pare riu. Punch m-a urmirit la parter. il ridic cu un braf qi mi retrag in bucitirie. Pun telefonul pe blat. inci un pahar inainte de culcare. PrinzAnd sticla de gat, mi intorc la fereastri, spre cele trei fantome care bintuie trotuarul, gi o ridic ca qi cum ag inchina in cinstea lor.