POSIBILITĂŢI DE ÎMBUNĂTĂŢIRE A CHESTIONARULUI DE EVALUARE A SIMPTOMELOR ADOLESCENTULUI 4 (ASI-4) Monica Albu Institutul de Istorie George Bariţiu din Cluj-Napoca 1 şi S.C. Cognitrom S.R.L. Cluj-Napoca Abstract. The Adolescent Symptom Inventory 4 (ASI 4; Gadow, Sprafkin, 2008) is a screening instrument that screens for cognitive, emotional and behavioral symptoms of several psychiatric disorders in adolescents aged between 12 and 18 years. ASI 4 has two checklists: one for teachers and one for parents. The person who scores the checklist has to indicate, for each item, the frequency of the behavior described in the adolescent assessed. The response options are: never, sometimes, often, and very often. We checked the psychometric properties of the two ASI-4 checklists, as we administered the inventory twice. We used a non-clinical sample, consisting of 43 adolescents between 16 and 18 years old. Each adolescent was assessed by a parent and a teacher, and re-assessed by the same persons two weeks later. Based on the obtained results we proposed to improve the ASI-4 checklist as follows: to indicate the time interval to be considered when assessing the frequency of occurrence of the symptoms described by the items in the adolescent assessed; to add an I don t know response option; to replace the never response option with never or very rarely. Key words: Adolescent Symptom Inventory 4. 1. DESCRIEREA CHESTIONARULUI ASI-4 Chestionarul de evaluare a simptomelor adolescentului (ASI-4) face parte dintr-o serie de instrumente de screening construite de K. D. Gadow şi J. Sprafkin, care evaluează simptome cognitive, emoţionale şi de comportament ale mai multor tulburări psihiatrice, aşa cum sunt acestea definite în cea de-a patra ediţie a Manualului de diagnostic şi statistică pentru tulburări mentale (DSM-IV) al Asociaţiei Americane de Psihiatrie (1994) 2 : Early Childhood Inventory 4 1 Departamentul de Cercetări Socio-Umane. 2 American Psychiatric Association, Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, 4 th ed., Washington D.C., 1994. An. Inst. de Ist. G. Bariţiu din Cluj-Napoca, Series Humanistica, tom. XII, 2014, p. 159 169
160 Monica Albu 2 (ECI 4), destinat copiilor cu vârsta cuprinsă între 3 şi 5 ani 3, Child Symptom Inventory 4 (CSI 4), destinat copiilor cu vârste între 5 şi 12 ani 4, şi Adolescent Symptom Inventory 4 (ASI 4), destinat adolescenţilor având vârsta între 12 şi 18 ani 5. Cele trei chestionare au fost adaptate şi etalonate pe populaţia din România de un colectiv al unităţii de cercetare-dezvoltare Cognitrom din Cluj-Napoca 6. ASI 4 serveşte la colectarea de informaţii, într-o formă sistematizată, de la persoanele care se ocupă de îngrijirea adolescenţilor. Are două variante: una pentru părinţi şi una pentru profesori. Varianta pentru profesori diferă de cea pentru părinţi sub trei aspecte. În primul rând, ea urmăreşte să obţină informaţii despre contextul educaţional şi performanţa şcolară. În al doilea rând, chestionarul pentru profesori exclude itemii din varianta pentru părinţi despre care profesorul ar putea avea informaţii imprecise (de exemplu, probleme de eliminare). În al treilea rând, chestionarul pentru profesori nu cuprinde acei itemi prezenţi în chestionarul pentru părinţi care se referă la tulburările caracterizate prin comportamente care deranjează în principal în context familial (de exemplu, anxietatea de separare). Se recomandă să se utilizeze ambele variante ale ASI 4 pentru fiecare adolescent, din următoarele motive: cerinţele cărora trebuie să le răspundă adolescentul la şcoală şi acasă sunt diferite şi, prin urmare, comportamentul acestuia poate fi diferit în cele două contexte; unii adolescenţi îşi dezvăluie mai uşor emoţiile şi sentimentele faţă de părinţi, iar alţii faţă de profesori; adulţii implicaţi în educarea adolescentului (părinţi, profesori) diferă între ei în ceea ce priveşte capacitatea de a evalua corect comportamentul acestuia. Obţinerea de informaţii din mai multe surse dă posibilitatea de a contura o imagine mai precisă asupra dificultăţilor cu care se confruntă un adolescent. Varianta pentru părinţi are 120 de itemi, iar cea pentru profesori are 79 de itemi. Toţi itemii incluşi în varianta pentru profesori fac parte şi din varianta pentru părinţi. 3 K. Gadow, J. Sprafkin, Early Childhood Inventory-4. Norms Manual, New York, University of Stony Brook, Checkmate Plus, 2000. 4 K. Gadow, J. Sprafkin, Child Symptom Inventory-4. Screening and Norms Manual, New- York, University of Stony Brook, Checkmate Plus, 2002. 5 K. D. Gadow, J. Sprafkin, Adolescent Symptom Inventory 4. Screening and Norms Manual, New York, Stony Brook, Checkmate Plus, 2008. 6 K. D. Gadow, J. Sprafkin, ECI-4. Chestionarul de evaluare a copiilor 4. Manual de norme, în A. Bălaj (coord.), M. Albu, M. Porumb, Adaptarea şi standardizarea ECI-4 pe populaţia din România, Cluj-Napoca, Edit. ASCR, 2010; K. D. Gadow, J. Sprafkin, Chestionarul de evaluare a simptomelor copilului 4. Child Symptom Inventory 4. Manual de utilizare, în A. Bălaj, M. Miclea, M. Albu, Adaptarea şi standardizarea CSI-4 pe populaţia din România, Cluj-Napoca, Edit ASCR, 2012; K. D. Gadow, J. Sprafkin, ASI-4. Chestionarul de evaluare a simptomelor adolescentului 4. Adolescent Symptom Inventory 4. Manual de utilizare, în:. C. David, M. Miclea, A. Bălaj, M. Albu, Adaptarea şi standardizarea ASI-4 pe populaţia din România, Cluj-Napoca, Edit. ASCR, 2013.
3 Posibilităţi de îmbunătăţire a Chestionarului de evaluare a simptomelor adolescentului 161 Persoana care răspunde la chestionar trebuie să indice, pentru fiecare item, frecvenţa comportamentului descris de acesta la adolescentul supus evaluării. Variantele de răspuns sunt: niciodată, uneori, deseori şi foarte des. Itemii care se referă la aceeaşi tulburare sunt grupaţi într-o scală. Scalele chestionarului ASI-4 sunt notate în tabelul 1. Tabelul 1 Scalele din ASI-4 şi numărul de itemi componenţi Scala din ASI-4 Varianta pentru Varianta pentru părinţi profesori ADHD tipul cu deficit de atenţie 9 9 ADHD tipul cu hiperactivitate impulsivitate 9 9 ADHD tipul combinat 18 18 Tulburare de conduită 15 9 Personalitate antisocială 7 Opoziţionism provocator 8 8 Anxietate generalizată 8 7 Fobie specifică 1 1 Atacuri de panică 1 1 Obsesii 1 1 Compulsii 1 1 Stres posttraumatic 2 1 Ticuri motorii 1 1 Ticuri vocale 1 1 Somatizare 2 2 Fobie socială 2 2 Anxietate de separare 8 Personalitate schizoidă 3 3 Schizofrenie 6 6 Enurezis nocturn 1 Enurezis, encoprezis 1 Tulburare depresivă majoră 10 7 Tulburare distimică 8 6 Tulburare distimică criterii alternative 10 10 Tulburare bipolară 9 8 Anorexie nervoasă 4 Bulimie nervoasă 4 Consum de substanţe 6 Pentru fiecare scală se calculează două scoruri: un scor al severităţii simptomelor şi un scor Cutoff. Scorul severităţii simptomelor al unei scale este egal cu suma cotelor itemilor componenţi, cotele fiind cifre cuprinse între 0 (pentru răspunsul niciodată ) şi 3
162 Monica Albu 4 (pentru răspunsul foarte des ). Interpretarea scorurilor severităţii simptomelor se face pe baza etaloanelor, prin transformarea lor în cote T sau în centile. Calculul scorului Cutoff al unei scale se realizează, pentru majoritatea scalelor din ASI 4, conform următorului algoritm: Se cotează itemii scalei cu 0 şi 1. Se consideră că simptomul descris de un item prezintă importanţă clinică şi i se atribuie cota 1 dacă s-a răspuns la acesta cu deseori sau foarte des ; dacă răspunsul a fost niciodată sau uneori se consideră că simptomul respectiv este absent şi itemul primeşte cota 0. Se însumează cotele itemilor scalei şi se obţine scorul numărului de simptome. Se compară scorul numărului de simptome cu numărul minim de simptome indicat în DSM IV ca fiind necesar să fie prezente pentru a se justifica diagnosticul vizat de scală (scorul simptomelor care îndeplinesc diagnosticul/ criteriul). Dacă scorul numărului de simptome este cel puţin egal ( ) cu scorul simptomelor care îndeplinesc diagnosticul/ criteriul, atunci scorul Cutoff primeşte valoare da ; în caz contrar primeşte valoarea nu. Atunci când scorul Cutoff al unei scale are valoarea da, se recomandă evaluarea clinică amănunţită a adolescentului, întrucât există o probabilitate destul de mare ca tulburarea evaluată de scală să fie prezentă. Între scorurile severităţii simptomelor şi scorurile Cutoff nu există o concordanţă perfectă, fiind posibil ca un adolescent să obţină la o scală un scor al severităţii simptomelor cu valoare mare, căruia să îi corespundă o cotă T mai mare decât 70, dar scorul Cutoff al scalei să aibă valoarea nu. 2. IPOTEZELE CERCETĂRII Cercetarea a pornit de la observaţia că mai multe persoane părinţi sau profesori, atunci când au răspuns la ASI-4, au mărturisit că nu au acordat atenţie unor comportamente ale adolescentului şi, din acest motiv, au dificultăţi în a aprecia frecvenţa de manifestare a acestora. Am presupus că, după prima administrare a ASI-4, respondenţii vor urmări mai atent modul în care se comportă adolescentul pe care l-au evaluat şi, după un timp, îl vor putea caracteriza mai exact. Am formulat următoarele ipoteze, valabile pentru o populaţie non-clinică (alcătuită din adolescenţi fără vreun diagnostic psihiatric): 1. Răspunsurile date de părinţi şi de profesori la retestare diferă de cele date la testare. 2. Consistenţa internă a scalelor la retestare este mai mare decât la testare. 3. Concordanţa dintre evaluatori la retestare este mai bună decât la testare.
5 Posibilităţi de îmbunătăţire a Chestionarului de evaluare a simptomelor adolescentului 163 3. PARTICIPANŢI, INSTRUMENT, METODĂ Participanţi A fost utilizat un eşantion format din 43 de adolescenţi (14 băieţi şi 29 de fete), cu vârsta cuprinsă între 16 şi 18 ani (m=16,74; σ=0,58), care nu fuseseră diagnosticaţi cu nicio tulburare psihiatrică. Toţi adolescenţii şi-au dat acordul de a participa la această cercetare. Instrument Fiecare adolescent a fost evaluat de un părinte şi de un profesor, cu ajutorul variantei potrivite a ASI-4. Metodă Fiecare adolescent a fost re-evaluat de acelaşi părinte şi de acelaşi profesor care l-a evaluat prima dată. Intervalul de timp între testare şi retestare a fost de 13-15 zile (m = 14,05; σ = 0,53). 4. REZULTATE Compararea mediilor scorurilor scalelor între testare şi retestare S-au calculat mediile scorurilor severităţii simptomelor ale scalelor, la testare şi la retestare. Apoi s-a comparat, pentru fiecare scală, media de la testare cu cea de la retestare (tabelul 2). Tabelul 2 Scalele din ASI-4 pentru care media scorurilor severităţii simptomelor diferă semnificativ, cel puţin la pragul p = 0,05, între testare şi retestare Pragul la care diferenţa mediilor Scala din ASI-4 este semnificativă (p) Varianta pentru Varianta pentru profesori părinţi ADHD tipul cu deficit de atenţie 0,047 0,002 ADHD tipul cu hiperactivitate - impulsivitate 0,000 ADHD tipul combinat 0,038 0,000 Tulburare de conduită 0,018 0,026 Personalitate antisocială 0,010 Opoziţionism provocator 0,002 0,000 Anxietate generalizată 0,008 Fobie specifică 0,026 Compulsii 0,027 Stres posttraumatic 0,011 Somatizare 0,000 Tulburarea distimică 0,010 0,041 Tulburare bipolară 0,030 Anorexie nervoasă 0,027 Legendă. = media la retestare este mai mică decât cea de la testare; = media la retestare este mai mare decât cea de la testare.
164 Monica Albu 6 S-a constatat că, în varianta pentru părinţi, sunt mai multe scale decât în varianta pentru profesori ale căror medii ale scorurilor severităţii simptomelor diferă semnificativ (la pragul p = 0,05) între testare şi retestare (14 faţă de 5). Pentru toate aceste scale, în varianta pentru părinţi, media este mai mare la testare decât la retestare, în timp ce în varianta pentru profesori, pentru majoritatea acestor scale (trei din cinci scale), media scorurilor este mai mare la retestare decât la testare. Faptul că, în varianta pentru părinţi, scorurile severităţii simptomelor ale scalelor sunt mai mari la testare decât la retestare este în acord cu modul în care au variat scorurile Cutoff între testare şi retestare (tabelul 3). Tabelul 3 Frecvenţele cazurilor în care scorul Cutoff diferă între testare şi retestare Scala din ASI-4 Varianta pentru profesori Varianta pentru părinţi t0r1 t1r0 t0r1 t1r0 ADHD tipul cu deficit de atenţie 0 0 0 1 ADHD tipul cu hiperactivitate - impulsivitate 0 0 0 2 ADHD tipul combinat 0 0 0 0 Tulburare de conduită 0 0 1 3 Personalitate antisocială 1 1 Opoziţionism provocator 0 0 0 2 Anxietate generalizată 0 0 1 1 Fobie specifică 1 2 4 10 Atacuri de panică 0 1 4 4 Obsesii 2 0 3 9 Compulsii 4 1 3 12 Stres posttraumatic 0 2 1 8 Ticuri motorii 0 1 6 4 Ticuri vocale 0 1 4 5 Somatizare 0 0 2 12 Fobie socială 0 0 0 1 Anxietate de separare 1 3 Personalitate schizoidă 1 2 0 2 Schizofrenie 0 0 0 1 Enurezis nocturn 0 0 Enurezis, encoprezis 0 1 Tulburare depresivă majoră 0 0 1 2 Tulburarea distimică 0 0 1 3 Tulburare distimică criterii alternative 0 0 2 3 Tulburare bipolară 0 1 0 2 Anorexie nervoasă 0 3 Bulimie nervoasă 0 0 Legendă. t0r1 : scor Cutoff cu valoarea nu la testare şi cu valoarea da la retestare; t1r0 : scor Cutoff cu valoarea da la testare şi cu valoarea nu la retestare.
7 Posibilităţi de îmbunătăţire a Chestionarului de evaluare a simptomelor adolescentului 165 În varianta pentru profesori, este scăzută frecvenţa adolescenţilor pentru care scorurile Cutoff au valori diferite la cele două administrări ale ASI-4: cel mult cinci persoane. Pentru ambele variante ale ASI-4, situaţia în care scorul Cutoff la testare are valoarea da, iar la retestare are valoarea nu este mai frecventă decât cea în care scorul Cutoff are valoarea nu la testare şi valoarea da la retestare (7 scale faţă de două scale în varianta pentru profesori şi 20 de scale faţă de o scală în varianta pentru părinţi). Se constată, astfel, că există scale pentru care media scorurilor severităţii simptomelor diferă semnificativ, la pragul p=0,05, între testare şi retestare. Prima ipoteză s-a confirmat. Consistenţa internă a scalelor S-a calculat coeficientul α (Cronbach) pentru fiecare scală compusă din cel puţin doi itemi, la testare şi la retestare (tabelul 4). Tabelul 4 Consistenţa internă a scalelor (α) la testare şi la retestare Scala din ASI-4 Varianta pentru profesori Varianta pentru părinţi Nr. itemi Test Retest Nr. itemi Test Retest ADHD tipul cu deficit de 9 0,846 0,850 9 0,829 0,904 atenţie ADHD tipul cu hiperactivitate 9 0,908 0,926 9 0,829 0,834 - impulsivitate ADHD tipul combinat 18 0,883 0,890 18 0,857 0,915 Tulburare de conduită 9 0,465 0,413 15 0,781 0,850 Personalitate antisocială 0 7 0,713 0,788 Opoziţionism provocator 8 0,851 0,908 8 0,807 0,885 Anxietate generalizată 7 0,405 0,761 8 0,826 0,862 Stres posttraumatic 1 2 0,862 0,873 Somatizare 2 0,796 1,000 2 0,685 0,346 Fobie socială 2 0,223 0,010 2 0,460-0,070 Anxietate de separare 0 8 0,857 0,895 Personalitate schizoidă 3 0,789 0,767 3 0,669 0,796 Schizofrenie 6 0,131 0,675 6 0,715 0,785 Tulburare depresivă majoră 7 0,657 0,747 10 0,812 0,856 Tulburarea distimică 6 0,707 0,793 8 0,785 0,849 Tulburare distimică criterii 10 0,803 0,838 10 0,832 0,891 alternative Tulburare bipolară 8 0,815 0,785 9 0,748 0,844 Anorexie nervoasă 0 4 0,723 0,796 Bulimie nervoasă 0 4 0,254 0,647 Consum de substanţe 0 6 0,216 0,436
166 Monica Albu 8 Pentru ambele variante ale ASI-4, numărul scalelor pentru care coeficientul α a crescut între testare şi retestare este mai mare decât numărul scalelor pentru care coeficientul α a scăzut (10 scale faţă de 4 scale în varianta pentru profesori şi 18 scale faţă de două scale în varianta pentru părinţi). Se deduce că scalele din ASI-4 realizează măsurători mai precise la retestare decât la testare. Ipoteza 2 s-a confirmat. Concordanţa scorurilor scalelor cu aceeaşi denumire din cele două variante Mai întâi, s-au calculat coeficienţii de corelaţie liniară între scalele cu aceeaşi denumire din cele două variante ale ASI-4, atât la testare, cât şi la retestare (tabelul 5). La testare sunt semnificativi la pragul p=0,05 mai puţin de jumătate dintre coeficienţii de corelaţie liniară (9 din 21), dar la retestare sunt semnificativi la pragul p=0,05 mai mult de trei sferturi dintre coeficienţii de corelaţie liniară (16 din 21), majoritatea (13) fiind semnificativi chiar la pragul p=0,001. Tabelul 5 Coeficienţii de corelaţie liniară între scalele cu aceeaşi denumire din cele două variante ale ASI-4 semnificativi cel puţin la pragul p=0,05 Scala din ASI-4 Test Retest ADHD tipul cu deficit de atenţie 0,458* ADHD tipul cu hiperactivitate - impulsivitate 0,469* 0,508** ADHD tipul combinat 0,510** Tulburare de conduită 0,554** Opoziţionism provocator 0,474** Anxietate generalizată 0,371 0,504** Fobie specifică 0,331 Atacuri de panică 0,312 Obsesii 0,385 Compulsii 0,625** Stres posttraumatic 0,646** 0,429* Fobie socială 0,580** 0,569** Personalitate schizoidă 0,673** 0,730** Schizofrenie 0,315 0,606** Tulburare depresivă majoră 0,551** Tulburarea distimică 0,547** Tulburarea distimică criterii alternative 0,766** Tulburare bipolară 0,376 0,569** Legendă. * : p<0,01; ** : p<0,001. Apoi, pentru fiecare scală, s-a determinat frecvenţa cazurilor în care scorurile Cutoff ale celor două variante ale ASI 4 au avut aceeaşi valoare (tabelul 6).
9 Posibilităţi de îmbunătăţire a Chestionarului de evaluare a simptomelor adolescentului 167 Concordanţa dintre evaluările făcute de părinţi şi cele făcute de profesori este mai bună la retestare decât la testare, în sensul că pentru 15 scale frecvenţa cazurilor în care scorul Cutoff are aceeaşi valoare în ambele variante ale ASI-4 este mai mare la retestare decât la testare şi numai pentru două scale frecvenţa cazurilor în care scorul Cutoff are aceeaşi valoare în ambele variante ale ASI-4 este mai mică la retestare decât la testare. Tabelul 6 Numărul de persoane pentru care scorul Cutoff are aceeaşi valoare în cele două variante ale ASI 4 Scala din ASI-4 Test Retest ADHD tipul cu deficit de atenţie 42 43 ADHD tipul cu hiperactivitate - impulsivitate 40 42 ADHD tipul combinat 43 43 Tulburare de conduită 35 37 Opoziţionism provocator 40 42 Anxietate generalizată 40 40 Fobie specifică 25 28 Atacuri de panică 32 31 Obsesii 24 30 Compulsii 27 39 Stres posttraumatic 27 32 Ticuri motorii 35 32 Ticuri vocale 32 32 Somatizare 29 39 Fobie socială 42 43 Personalitate schizoidă 40 40 Schizofrenie 42 43 Tulburare depresivă majoră 40 41 Tulburarea distimică 38 40 Tulburarea distimică criterii alternative 40 41 Tulburare bipolară 41 43 Prin urmare, concordanţa evaluării făcute de părinte cu cea făcută de profesor este mai bună la retestare decât la testare. Ipoteza 3 s-a confirmat. 5. CONCLUZII În ambele variante ale ASI 4, există scale pentru care media scorurilor diferă semnificativ, la pragul p=0,05, între testare şi retestare. Majoritatea scalelor din ASI-4 realizează măsurători mai precise la retestare decât la testare.
168 Monica Albu 10 Pentru majoritatea scalelor concordanţa evaluării făcute de părinte cu cea făcută de profesor este mai bună la retestare decât la testare. Aceste constatări susţin recomandarea de a administra ASI 4 de două ori, la interval de două săptămâni, şi de a acorda o încredere mai mare scorurilor obţinute la retestare. 6. DISCUŢII Am urmărit, pentru fiecare item, în ambele variante ale ASI-4, modul în care s-au schimbat răspunsurile între testare şi retestare. După cum se poate observa în tabelul 7, există mai mulţi itemi pentru care media cotelor diferă semnificativ, la pragul p=0,05, între testare şi retestare. Este probabil ca aceste modificări de răspuns să fie rezultatul observării mai atente a adolescentului pe parcursul celor două săptămâni dintre testare şi retestare. Aceasta ar însemna că răspunsurile date de evaluatori la retestare surprind mai bine realitatea decât cele de la testare. Dar e posibil şi ca ele să reflecte o situaţie de moment. În varianta pentru profesori, pentru cei mai mulţi itemi (9 din 14) schimbarea cea mai frecventă a răspunsurilor este în sensul creşterii frecvenţei de manifestare a comportamentului (de la niciodată la uneori ). În schimb, în varianta pentru părinţi, dintre cei 36 de itemi la care media cotelor a diferit semnificativ (la pragul p=0,05) între testare şi retestare, 30 au avut cea mai frecventă schimbare a răspunsului din uneori în niciodată. Există mai multe posibilităţi pentru a explica această schimbare: Părinţii au răspuns la retestare referindu-se doar la perioada ultimelor două săptămâni dintre testare şi retestare, în care nu s-a manifestat comportamentul descris de item. Se remarcă, aici, o deficienţă a chestionarului: nu precizează pe ce interval de timp trebuie urmărit comportamentul celui evaluat. Părinţii nu au ştiut, la testare, cum se manifestă adolescentul şi, din acest motiv, au ales varianta uneori, gândindu-se că, deşi nu au observat comportamentul descris de item, este posibil ca acesta să fie prezent. Exemple de itemi la care s-a răspuns iniţial uneori şi apoi niciodată, care susţin această afirmaţie, sunt Lipseşte de acasă seara când nu i se permite şi Consumă băuturi alcoolice (bere, vin, băuturi spirtoase). Dacă în chestionar s-ar fi prevăzut şi varianta de răspuns nu ştiu, s-ar fi evitat răspunsurile date în necunoştinţă de cauză. O altă deficienţă a chestionarului este faptul că nu are varianta de răspuns foarte rar. Atunci când un comportament se manifestă foarte rar, unii evaluatori vor alege varianta de răspuns niciodată, iar alţii, varianta uneori.
11 Posibilităţi de îmbunătăţire a Chestionarului de evaluare a simptomelor adolescentului 169 Varianta ASI 4 pentru profesori Tabelul 7 Modul de schimbare a răspunsurilor la itemi între testare şi retestare Număr de itemi pentru care media cotelor diferă semnificativ între testare şi retestare (p=0,05) 14 pentru părinţi 36 Cea mai frecventă schimbare a răspunsului la item între testare şi retestare, la itemii pentru care media cotelor diferă semnificativ între testare şi retestare (p=0,05) Răspuns la Răspuns la testare retestare Numărul de itemi în care această schimbare a răspunsului este cea mai frecventă niciodată uneori 9 uneori niciodată 3 deseori uneori 2 uneori niciodată 30 niciodată uneori 3 deseori uneori 2 foarte des deseori 1 da nu 2 Observaţie. La varianta pentru părinţi, au existat doi itemi pentru care două schimbări ale răspunsurilor au avut aceeaşi frecvenţă, mai mare decât frecvenţele celorlalte schimbări de răspunsuri. 7. LIMITE ALE CERCETĂRII ŞI DIRECŢII DE CONTINUARE A CERCETĂRII Răspunsurile date de evaluatori la retestare au putut fi influenţate de faptul că aceştia au fost informaţi, cu ocazia testării, că vor mai răspunde o dată la chestionar. În intervalul dintre testare şi retestare, evaluatorii au putut observa cu atenţie comportamentul adolescentului pe care l-au caracterizat. Aşa s-ar putea explica faptul că valorile coeficienţilor α au fost mai mari la retestare decât la testare şi, de asemenea, concordanţa dintre răspunsurile părinţilor şi cele ale profesorilor a fost mai bună la retestare decât la testare. Cercetarea ar trebui reluată după efectuarea următoarelor modificări la chestionar: precizarea intervalului de timp care trebuie avut în vedere atunci când se apreciază frecvenţa manifestării comportamentelor adolescentului evaluat; adăugarea variantei de răspuns nu ştiu ; înlocuirea variantei de răspuns niciodată cu niciodată sau foarte rar.