liter5_2.indd

Transcriere

1 L. I. Fetescu, V. V. Chiosea Curs integrat LITERATURA moldovenească şi universală manual pentru instituţiile de învăţămînt mediu general сlasa a 5-a Recomandat de Ministerul învăţămîntului şi ştiinţei din Ucraina Odesa FOP «Suhaciov» 2018

2 UDC (075.1) F 45 Рекомендовано Міністерством освіти і науки України (наказ МОН України від ) Видано за рахунок державних коштів. Продаж заборонено. Фєтєску Лариса Іванівна Кьося Віра Вікторівна Інтегрований курс «Література» (молдовська та зарубіжна).5 клас/ пiдручник для закладів загальної середньої освіти. L. I. Fetescu V.V. Chiosea Curs integrat «Literatura» (moldovenească şi universală) pentru instituţiile de învăţămînt mediu general cu limba moldovenească de predare clasa a 5-a/ manual pentru IÎMG/L.I. Fetescu, V.V. Chiosea / Odesa, pag. Manualul cuprinde opere artistice, studierea cărora este prevăzută de programa cursului de Literatura (moldovenască şi universală) pentru instituţiile de învăţămînt mediu general a şcolii de 11 ani cu limba moldovenească de predare. Manualul conţine informaţii referitoare la biografia autorilor operelor artistice propuse pentru studiere, texte pentru lectură individuală, însărcinări diferenţiate, noţiuni de teorie a literaturii, autoevaluări, comunicare, ilustraţii, desene. UDC (075.1) L.I. Fetescu, V.V. Chiosea, 2018 FОР «Suhaciov», 2018

3 Dragi prieteni! Cartea pe care o þineþi în mînã vã familiarizeazã cu un obiect nou de studiu literatura. Folclorul, minunatele opere moldoveneºti ºi cele din patrimoniul literaturilor altor popoare vã vor povesti despre trecut ºi prezent, despre aceea cum prezentau cîndva oamenii esenþialul vieþii lor: binele ºi adevãrul, frumuseþea, dreptatea, cinstea ºi nobleþea. Dar pentru a înþelege corect, pentru a pãtrunde în tainele operelor literare, trebuie sã iubeºti lectura, trebuie sã ºtii sã citeºti. ªi acest manual are sã vã ajute sã descoperiþi acele taine ale cititului. În manual veþi gãsi explicaþiile celor care se ascund în privirile gîndului artistic ; despre ceea ce-l impune pe cititor sã trãiascã minute fericite, minute ce-l încîntã, minute ce-l încîntã ºi-l uimesc, minute ce-l fac sã sufere ºi sã compãtimeascã. Învãþaþi-vã sã fiþi adevãraþi cititori, sã chibzuiþi asupra celor citite; doar cãrþile-l fac pe om nu numai un bun cunoscãtor ºi scriitor, dar, principalul, uman ºi deºtept. Fiecare om trebuie sã posede un orizont cultural bogat. Citiþi cumpãtat, meditînd, cît mai multã literaturã artisticã ºi veþi fi mai bogat spiritual. Literatura este un labirint prin care, dacã veþi munci sîrguincios ºi cu multã rãbdare, veþi reuºi sã-l treceþi cu uºurinþã, veþi descoperi tainele ºi farmecul cititului. Manualul vã va îndruma pe calea cunoaºterii temeinice, aºa cum ghemul Ariadnei l-a cãlãuzit pe legendarul Teseu prin labirintul Minotaurului. Mult succes! Autorii 3

4 CUPRINS INTRODUCERE. Literatura artisticã artã a cuvîntului...6 DIN COMOARA ARTISTICÃ A POPORULUI MOLDOVENESC. FOLCLORUL...11 Fãt-Frumos ºi Ileana Cosînzeana...11 Povestea popularã. Elemente reale ºi fantastice. Hiperbola...24 Proverbe ºi zicãtori. Ghicitori...27 Autoevaluare...33 POVEªTI CULTE...35 Povestea cultã...35 Mihai Eminescu. Fãt-Frumos din lacrimã...36 Ion Creangã Fata babei ºi fata moºneagului...44 Opera literarã. Personajul literar. Caracterizarea personajului literar. Personificarea...49 Planul de caracterizare a unui personaj literar...52 Autoevaluare...54 LITERATURA SEC. XIX...55 Mihai Eminescu. Freamãt de codru...55 Citirea expresivã...56 Epitetul...58 Vasile Alecsandri. Sfîrºit de toamnã...59 Iarna...61 Pastelul. Descrierea în versuri. Comparaþia...63 Oaspeþii primãverii...65 Ion Creangã. Pupãza din tei...66 Comicul...71 Planul simplu de idei...71 Autoevaluare...73 DIN LITERATURA SEC.XX...74 Pavel Boþu. Baºtina...75 Opera literarã în versuri. Rima...76 Ion Druþã. Vînãtorii de raþe...80 Subiectul operei literare. Elementele subiectului...89 Trofimaº...91 Planul compus...97 Naraþiunea. Detaliul artistic...98 Planul din citate...99 Vasile Romanciuc. În limba pãcii

5 Eroul liric Din literatura românã Dimitrie Bolintineanu. Muma lui ªtefan cel Mare George Coºbuc. Mama Autoevaluare LITERATURA UNIVERSALÃ Poveºti ale popoarelor lumii Preafrumoasa Vasilisa Inelul fermecat O sutã ºi una de nopþi Sindbad-Vînãtorul mãrilor Poveºti culte Aleksandr Sergheevici Puºkin. Domniþa adormitã ºi cei ºapte voinici Hans Hristian Andersen. Crãiasa Zãpezilor Privighetoarea LITERATURA UNIVERSALÃ (sec. XIX XX) Rudolf Erich Raspe. Peripeþiile uimitoare ale baronului Munchauzen Mark Twain. Aventurile lui Tom Sowyer Autoevaluare COMUNICAREA Dicþionar elementar explicativ

6 Cartea Pe fiecare paginã de-a ta Încape cîte-o þarã Cu ape cãlãtoare ªi cu munþi, Pe care suie Ceaþa uºoarã. Omul, care te citeºte, Cãlãtoreºte Fãrã ca sã-ºi batã picioarele, Fãrã ca sã-l ardã soarele, Trece pustiile, arzãtoarele, Fãrã ca sã-i iasã ªerpii în cale; Trece pãduri tropicale, Trece Sahara, Unde de dorul apei Toate vietãþile sînt bete, ªi nu-i este sete, ªi nu-i scîrþîie între dinþi Nisipurile, ca jãraticul, fierbinþi! ªi nu-l bate peste faþã Vîntul nordic Cu ace de gheaþã... Mi-e teamã cînd mã gîndesc Cã odatã Nu ºtiam deloc Sã citesc! Celora care te-au pus În mîinile mele Mulþumitor toatã viaþa Le sînt, Carte, în care încap ªi stele, ªi oamenii, ªi întregul pãmînt! L. Damian 6

7 INTRODUCERE Literatura artisticã artã a cuvîntului Termenul literaturã provine din limba francezã: literature (lat. littera) care înseamnã literã, scriere, scrisoare, literaturã. Cuvîntul literaturã are mai multe înþelesuri. Unul din ele este: literatura este artã a cuvîntului. Aceasta însã nu înseamnã cã scriitorii au o limbã specialã. Limba literaturii are la bazã limba literarã naþionalã. Dupã conþinut, limba poate fi artisticã, ºtiinþificã, filozoficã, politicã º.a. Literatura artisticã este o ramurã a artei care foloseºte funcþia expresivã a limbii ca mterial de exprimare. Literatura artisticã ne ajutã sã cunoaºtem gîndurile ºi sentimentele omeneºti dintr-o societate la o epocã anumitã, redã viaþa sub diversele ei aspecte, adicã, literatura artisticã este expresia vieþii unui popor. Literatura moldoveneascã se scrie demult. Primele ei pagini au fost create cu mai mult de 650 ani în urmã. Literatura noastrã este cea mai valoroasã comoarã ºi rãmîne pentru generaþiile care se succed letopiseþ al istoriei naþionale. Reprezentanþii cei mai de vazã ai literaturii moldoveneºti Gr. Ureche, M. Costin, I. Neculce, D. Cantemir, M. Eminescu, V. Alecsandri, I. Creangã, A. Lupan, I. Druþã, P. Boþu, G. Meniuc, V. Teleucã, G. Ciocoi ºi mulþi alþii scriitori de limbã moldoveneascã, exprimã spiritul naþional moldovenesc, cãci limba, cultura ºi literatura naþionalã nu pot fi transformate peste noapte într-o limbã, culturã ºi literaturã de o altã facturã naþionalã. Literatura naþionalã, scrisã în limba moldoveneascã a fost, este ºi va fi izvorul din care are sã ieie fiecare. (M. Eminescu) Duºmanii Moldovei, intrînd în þarã, se strãduiau sã distrugã, mai întîi, bibliotecile, cãrþile, cãci ºtieau cã astfel le va fi mai uºor sã îngenuncheze un popor. Poporul nostru n-a putut fi îngenuncheat, fiindcã a ºtiut sã pãzeascã, ca pe lumina ochilor, sã fereascã de pieire ceea ce avea mai de preþ doinele, baladele, cãrþile, limba moldoveneascã. Averea cea mai scumpã pe care ne-a lãsat-o ca moºtenire. Cartea! Ea ne ajutã sã deschidem uºile cãtre alte timpuri, cãtre alte lumi. Cartea este oglinda existenþei umane. În ea sînt cuprinse toate tainele naturii, impresiile, gîndurile ºi sentimentele omenirii de-a lungul 7

8 întregii sale evoluþii, de aceea intraþi mai des la bibliotecã, cãci... nu este alta ºi mai frumoasã ºi mai de folos, în toatã viaþa omului zãbavã decît cetitul cãrþilor, spunea Miron Costin. Spune-mi ce ºi cîte cãrþi ai citit ºi am sã-þi spun cine eºti, zice un proverb moldovenesc. Cît de sãrac e omul care n-a citit în viaþa lui nici o carte, care a îmbãtrînit în faþa televizorului sau în faþa oglinzii! Citiþi cît mai mult. Citiþi cãrþile cu atenþie. Fie-vã, deci, cartea sfetnic ºi cãlãuzã în viaþã. Sã vã însoþeascã pretutindeni învãþãtura ei înþeleaptã! Aplicaþii 1. Cu ajutorul Dicþionarului explicativ al limbii moldoveneºti explicaþi sensul cuvintelor literaturã, carte. 2. Prezentaþi cîteva proverbe despre carte. 3. Menþionaþi titlurile ºi autorii unor cãrþi din biblioteca ºcolii sau cea personalã. 4. Numiþi titlurile cãrþilor împrumutate, în ultima perioadã, de la biblioteca ºcolii. 5. Explicaþi ce reprezintã pentru voi cititul cãrþilor. 6. Arãtaþi ce rol ocupã lectura în programul vostru zilnic. 7. Continuaþi: Cartea informeazã instruieºte 8. Lectura reprezintã esenþa comunicãrii orale ºi scrise. Comunicarea este procedeul sau tehnica prin care se transmite o informaþie între douã persoane, între o persoanã ºi un grup, între douã grupuri. Pentru a înþelege ce este comunicarea, trebuie sã reþineþi urmãtorii termeni: emiþãtor cel care comunicã informaþii, date, pãreri; mesaj informaþia transmisã; receptor cel care primeºte mesajul; codul forma în care se transmite mesajul. Situaþii de comunicare Încercaþi sã transmiteþi unui prieten o informaþie privind organizarea unui spectacol printr-un scurt text ºi printr-un desen. 8

9 Transmiteþi, pe scurt, colegilor gîndurile voastre cu privire la o viitoare excursie. Formulaþi o idee despre amenajarea clasei voastre. Prezentaþi pãrerea personalã despre rolul lecturii în viaþa omului. Arãtaþi ce atitudine aþi lua faþã de un coleg care vã deranjeazã permanent în timpul lecþiilor. Închipuiþi-vã cã participaþi, alãturi de alþi oameni, la un zbor cosmic. Povestiþi cum v-aþi simþit într-o asemenea situaþie. 9. Prin exemplele de mai sus aþi comunicat ceva în diverse situaþii de comunicare. Vã prezentãm în continuare alte situaþii de comunicare. Determinaþi codul comunicãrii. a) La Kiev a aterizat un avion la bordul cãruia se aflã un grup de copii din Moldova. b) Elevii clasei a 5-a vor primi manualele mîine, la ora c) Dragã Alina, Te rog sã vii la bibliotecã. Costel d) Cele mai interesante cãrþi le puteþi gãsi la biblioteca ºcolii! 9

10 e) Alo! Da! Bunã ziua! Bunã ziua! Dacã nu te deranjez, pot sã vorbesc cu Ionel? Da. 10. Comentaþi cu ajutorul a 4-5 propoziþii versurile: O carte... e o comoarã, Cine-o gãseºte, Se-mbogãþeºte. C. Dragomir 10

11 DIN COMOARA ARTISTICÃ A POPORULUI MOLDOVENESC Folclorul Alãturi de literatura artisticã, creatã de scriitori, fiecare popor mai are ºi o literaturã compusã veacuri de-a rîndul de cãtre oamenii muncii: cîntece, poveºti ºi snoave, proverbe, zicãtori ºi ghicitori. Ele au ajuns pînã la noi pe cale oralã, transmise din om în om, din generaþie în generaþie, cãci pe atunci oamenii muncii nu ºtiau sã scrie. Toate poveºtile, istorioarele, poeziile, proverbele, zicãtorile, snoavele, ghicitorile create de popor ºi transmise pe cale oralã poartã numele de creaþie popularã oralã sau folclor. Cuvîntul folclor provine din limba englezã: folc popor ºi lore înþelepciune, adicã folclorul este creaþia artisticã a poporului, este înþelepciunea lui. În noþiunea de folclor intrã toate manifestãrile artistice ale poporului: poezia, muzica, dansul, teatrul, artele plastice. Folclorul, spune George Meniuc, sînt, în primul rînd, oamenii înºiºi, virtuþiile lor, traiul lor de toate zilele. Fãt-Frumos ºi Ileana Cosînzeana A fost odatã Ca niciodatã, Cã de nu era pe lume Nu aveam nici eu ce spune. A fost odatã un moºneag ºi o babã ºi aveau o fatã, ca un revãrsat de zori de frumoasã, harnicã de nu-ºi afla locul ºi zburdalnicã ca o adiere de vînt. Cine se întîmpla de-i vedea lucrul mîinilor, focul ochilor, rumeneala obrajilor, ºi le scria pe inimã pentru toatã viaþa, iar celor de însurat prinsese a le ticãi inima dupã dînsa. Într-o bunã zi a ieºit ea în cîmp cu iarbã verde ºi cu flori, una mai frumoasã decît alta. Cum mergea ea aºa pe cale, pe cãrare, au început florile a se ruga ºi a se închina ºi una, ºi alta: Ia-mã pe mine, ia-mã pe mine ºi tot aºa de jur-împrejur: luaþi-ne pe noi, ba pe noi cã sîntem cele mai frumoase. A mers fata pe cîmpul acela cu flori ºi cînd se întorcea înapoi, a rupt de la margine o stiblã de busuioc. Atunci ce 11

12 vezi, ochilor sã nu crezi. Munþii s-au ridicat ºi se bãteau cap în cap, dealurile alergau unele cãtre altele, se izbeau, vãile sunau ºi rãsunau de credeai cã se nãruie lumea. Fata a fugit acasã înspãimîntatã. Tata ºi mama, cum au vãzut-o, au întrebat-o de n-a rupt cumva vreo floare. Am rupt o stiblã de busuioc. ªi n-ai pãþit nici un rãu? Rãu n-am pãþit, atîta doar cã s-au ridicat munþii ºi dealurile unul cãtre altul ºi se bãteau ca berbecii. Vai ºi amar de tine, aceea e împãrãþia zmeilor, dacã te prindeau acolo, te amestecau cu pãmîntul, te fãceau ºi pe tine o floare. Fata s-a mai liniºtit de spaimã, a ridicat stibla de busuioc s-o punã dupã coardã ºi cînd colo, a cãzut o sãmînþã jos, coaja s-a desfãcut ºi din sãmînþã a ieºit un bãieþel frumos, ochi rãi sã nu-1 vadã. Toþi s-au bucurat. I-au pregãtit scutece de mãtasã, l-au scãldat în rouã de dimineaþã, ca apoi aºa sã se spele relele de pe dînsul, au trecut deasupra lui ºi foc, ºi fier, cã, de va trece prin foc ºi sabie, sã rãmînã neatins, curat ºi luminat ca argintul strecurat. ªi cînd stãtea bãieþelul în faºã dalbã, moºneagul a scos o sabie ºi un buzdugan, pe care le stãpînea din tinereþile sale, le-a dãruit copilului ºi a spus: Sã-þi fie toatã viaþa de spor ºi ajutor. 12

13 ªi au fãcut un ospãþ cu voie bunã ºi bucurie, la care i-au dorit copilului mult noroc ºi i-au pus numele Busuioc, de la stibla ceea de busuioc, iar fata, care amu îi era mamã, i-a mai adãugat ºi Fãt-Frumos, fiindcã îi pãrea prea frumos odorul. Cînd a crescut Busuioc Fãt-Frumos mare, cutreierase codrii, dumbrãvile ºi cãlca tot mai departe, cît îi vedeau ochii. Sã mergi tot pãmîntul umblãtor, dar pe moºia zmeilor sã nu calci, cã acolo se bat munþii cap în cap ºi aleargã dealurile unul cãtre altul, ºi se izbesc ca berbecii, îi tot spunea mamã-sa. A trecut cît a trecut ºi s-a fãcut Fãt-Frumos un voinic fãrã seamãn. Într-o bunã zi a ieºit în cîmpul curat ºi cînd a tras aer întrînsul, s-a cufundat în pãmînt, iar cînd a dat drumul aerului, s-a ridicat în sus ºi a vãzut curþile zmeilor. ªi atunci se porneºte la drum ºi merge ºi tot merge, ca cuvîntul din poveste, cã înainte mult mai este, ºi ajunge la un cîmp verde, unde iarba creºte, în trei, în patru se-mpleteºte în chip gãitãneºte. Pîlcuri de flori se tot aplecau ºi vorbeau: Îa-ne pe noi, ia-ne pe noi, cã sîntem cele mai frumoase. El nu s-a aplecat sã rupã, ci a mers aºa înainte neabãtut, pînã a ajuns la un crîng înflorit, unde dormea Voinicul Florilor. Busuioc Fãt-Frumos, ostenit de cale lungã, s-a aºezat lîngã dînsul. Voinicul Florilor nu s-a trezit, dormea somn greu voinicesc. Ar fi putut acum Busuioc Fãt-Frumos, nici vorbã, sã-i taie capul cît ai clipi din ochi, dar n-a fãcut una ca aceasta. Ci s-a gîndit în mintea lui: Astfel un voinic ca mine nu face. S-a culcat alãturi de dînsul ºi a adormit. Mai trece cît mai trece, se trezeºte Voinicul Florilor ºi cînd colo îl vede pe Busuioc Fãt-Frumos dormind ºi mult s-a mirat, cum de 1-a lãsat în pace. Înseamnã cã a venit cu gînd bun, dacã venea cu gînd rãu, mã omora în somn. N-am sã-1 ucid nici eu! ªi iar s-a culcat lîngã dînsul ºi a dormit înainte. Acum la trezire s-au trezit amîndoi odatã. Voinicul Florilor 1-a întrebat: Ce cauþi aici, pe acest tãrîm, unde pasãre zburãtoare nu umblã, necum om pãmîntean? Cum vrei, din luptã sã ne luptãm ori la trîntã sã ne luãm? Busuioc Fãt-Frumos i-a rãspuns: N-am venit sã mã lupt, da am venit sã te întreb de ce s-au bãtut munþii cap în cap, de ce au alergat dealurile unul cãtre altul ºi s-au izbit ca berbecii. 13

14 Þi-oi spune. Aici sînt tãrîmurile mele, în codrul acesta îmi era sãlaºul. Dar au venit ºapte zmei, cã se teme tot pãmîntul de ei, ºi-au fãcut palatul aici ºi jumãtate de inimã mi-au luat ºi de atunci fac flori numai pe tãrîmul lor, cãci fãrã inimã nu pot cuprinde tot pãmîntul. ªi dacã ia careva o floare, se bat munþii, se rãstoarnã dealurile. Acesta era Voinicul Florilor, pe unde mergea el, creºteau florile din urmã, pîlcuri, pîlcuri. Acum însã toate florile de pe pãmînt creºteau numai pe moºia zmeilor. Busuioc Fãt-Frumos a oftat greu, cînd a tras aer, s-a cufundat pînã la brîu în pãmînt, cînd a rãsuflat, s-a înãlþat ºi a vãzut curþile zmeilor ca în palmã. Acum rãmîi cu bine ºi de-oi izbîndi, þi-oi scoate jumãtatea cea de inimã de la zmei. ªi Voinicul Florilor i-a zis aºa: Umblã în plin. Fie-þi drumul cu folos, cãci vãd cã eºti un voinic mare. A purces Busuioc Fãt-Frumos la drum ºi a nimerit la gura unei vãi ºi, cînd s-a uitat în depãrtare, i s-a pãrut cã vede o apã verzuie în care se spalã soarele, dar, pãºind mai aproape, a vãzut un palat de aur ºi mãrgãritar ce-ºi revãrsa strãlucirea asupra unei pãduri dese ca peria. Pînã atunci nu mai vãzuse aºa frumuseþe ºi, înþesînd la brîu sabia ºi buzduganul, s-a pornit într-acolo. Nu zãbavã vreme ºi Busuioc a cãlcat pragul palatului. Uºile ºi ferestrele erau deschise, dar suflare de om nu se auzea nici înãuntru, nici în afara palatului. Trece el palatul cela odaie dupã odaie ºi numai ce aude vuind pãdurea, trosnind copacii ºi din desiº apar ºapte zmei înfiorãtori, avînd pe cap piele de þap, pe trup piele de lup ºi, cum l-au vãzut pe Fãt-Frumos, s-au repezit sã-1 prindã. Busuioc a scos atunci sabia ºi cum trecea unul pragul îi reteza capul. Aºa i-a secerat pe ºase la rînd. Pe cel de al ºaptelea sabia nu 1-a prins nici la retezul capului, nici la curmeziºul pieptului. Atunci Busuioc rãsuceºte buzduganul ºi zmeul, vãzînd cã se spalã de zile, a fugit ºi s-a ascuns tocmai în cea a nouãzeci ºi noua odaie într-o piuã de piatrã. Busuioc Fãt-Frumos 1-a ferecat, a închis uºa, a zãvorît-o, a încuiat-o, iar cheia a strîns-o în sîn ºi, mulþumit ca de o treabã mare ce o fãcuse, îºi cãutã de drum, lãsînd palatul ºi pãdurea cea deasã. S-a întors Busuioc acasã cu mare bucurie ºi cum o vãzu pe mamã-sa, îi zise: De acum înainte hai, mamã, sã trãim în alt loc, cã am gãsit un palat mare ºi frumos. 14

15 S-a bucurat mamã-sa ºi împreunã cu Busuioc s-a dus la palatul cela ºi s-au fãcut stãpîni. Iatã, zice Busuioc Fãt-Frumos, toate sînt ale noastre, darã catã nu cumva sã deschizi uºa la odaia cea din fund, cã acolo a mai rãmas un zmeu. Lasã pe mama, cã de a vrut sã-þi mãnînce capul, oi ºti eu sã-i þin uºile încuiate. Punînd mîna pe cheie, a legat-o cu zece noduri într-o basma ºi a strîns-o, veac de om sã nu ºtie nimeni de dînsa. Aveau cei ºapte zmei talpa lor în altã împãrãþie. Acolo îi crescuse o zgripþuroaicã hîdã ºi rea, cã încotro arunca ochii, ardea pãmîntul. Cînd aflã zgripþuroaica de rîndul zmeilor, se porni cu o falcã în cer ºi una în pãmînt sã vadã ce este. Cãtrãnitã ºi înfocatã, se repezi la mama lui Busuioc Fãt-Frumos, îi luã cheia, îi dãdu drumul zmeului ºi o izbi pe dînsa acolo în piua cea de piatrã unde fusese zmeul. Apoi a prins a se pune la cale cu zmeul, cum sã-i rãpuie zilele lui Busuioc Fãt-Frumos. Sã te încerci din luptã. Mã tem cã e voinic tare. Eu aº zice sã ne cãtãm de drum ºi sã nu dãm ochii cu dînsul, cã atunci va fi vai ºi amar de noi. Dacã-i aºa, lasã-1 pe mîinile mele cã þi-1 voi face de a intra în bortã de ºarpe ºi ºi-a cãuta moartea. ªi, zicînd acestea, îl dosi pe zmeu, iar singurã se roti ca un vîrcolac împrejur ºi luã chipul mamei lui Busuioc Fãt-Frumos. Oþãrîtã, amãrîtã, chipurile bolnavã peste seamã, s-a pus pe aºteptat. Trece o zi, trec douã, se întoarce Busuioc Fãt-Frumos de la vînat, de pe unde fusese, ºi, cum pãºi pragul palatului, prinde zgripþuroaica a ofta ºi a se vãicãra: Of, dragul mamei, te-ai dus ºi te-ai prãpãdit, nu te-ai gîndit sã vii mai degrabã acasã cã iatã m-am îmbolnãvit ºi n-are cine-mi da o mînã de ajutor. Cã de ar fi amu oleacã de lapte de pasãre, m-aº lecui ºi n-aº trage ceea ce trag. Busuioc Fãt-Frumos a ascultat cu tînguire vorbele de necazul bolii ºi, luînd un ulcioraº, s-a pornit, lãsînd în urmã nãdejde cã se întoarce repede cu lapte de pasãre. Pornindu-se la drum, a mers ºi a mers peste dealuri ºi vãi ºi într-un tîrziu ajunge la niºte curþi. Bate în poartã ºi dinãuntru aude un glas: Dacã eºti om bun, apropie-te de curþile mele, dacã eºti om rãu, pleacã cã am un cîine cu pãrul de fier, cu dinþii de oþel ºi de-i intra, te-a face fãrîmã. 15

16 Om bun, om bun, rãspunse Busuioc Fãt-Frumos ºi porþile se deschiserã ºi intrã într-o casã cu uºile deschise, cu ferestrele deschise, luminate înãuntru de rînduri de lumînãri aprinse. Acolo trãia o zînã frumoasã cã la soare te puteai uita, da la dînsa ba. Ce cauþi, om bun, tocmai pe tãrîmurile acestea? 1-a întrebat zîna. Caut lapte de pasãre. De cînd trãiesc n-am auzit de aºa leacuri, dar ca om bun ce ai poposit, þi-oi face binele acesta ºi voi afla. Mai tîrzior m-oi duce la frate-meu Soarele, el le ºtie pe toate unde se gãsesc ºi unde se aflã. Mãri, nimerise Busuioc la Ileana Cosînzeana, sora Soarelui. Mai tîrziu, cînd îl doborîse somnul pe drumeþ, se duse Cosînzeana la frate-sãu ºi a prins a-1 întreba: N-ai ºtiinþã pe unde se aflã lapte de pasãre? Departe, soro, departe se gãseºte lapte de pasãre. Ca sã ajungã cineva, trebuie sã meargã cale de multe sãptãmîni în ºir, spre partea rãsãritului, la Munþii de Aramã. Dar de luat n-ar putea lua, cã pasãrea aceea e mare ºi are aripile cît niºte nouri ºi, de prinde pe cineva, îl duce la cuibul ei ºi-1 dã de mîncare puilor. Pe sora Soarelui o cuprinse o milã ºi o fricã de neºtiinþa drumeþului care se ducea nu altundeva decît la moarte ºi, vrînd sã-i dea o mînã de ajutor, dimineaþa în zorii zilei a scos din grajd un cal cu ºase rînduri de aripi ºi i 1-a dãruit. Ia calul acesta de spor ºi ajutor, porneºte spre soare-rãsare ºi mergi pînã vei ajunge la Munþii de Aramã. De-i izbuti, de nu-i izbuti, înapoi cînd îi veni sã treci pe la noi. Busuioc Fãt-Frumos îi mulþumi ºi porni cãlare la drum. De la o bucatã de loc vede rãsãrind în faþã un val de aramã ºi pe cît se apropia, tot mai mare se fãcea, de la val cît un deal, de la deal cît un munte, iar muntele cînd era la poalele lui se fãcuse aºa de înalt, cã sprijinea cu vîrful cerul. Nimic n-avea pe dînsul decît aramã. Uitîndu-se Busuioc Fãt-Frumos la munte ºi mãsurîndu-1 din talpã pî-nã-n vîrf, numai ce zãri, hãt în slãvi, o pasãre cu aripile cît doi nouri ce se rotea pe sus. Busuioc Fãt-Frumos a strunit calul ºi, cît ai bate din palme, a fost în vîrful muntelui. Acolo ce-i vãzurã ochii? În niºte cuiburi de aramã stãtea cîte un pui ca un bivol de mare ºi încã nici pene nu aveau crescute ºi care mai de care þipau de foame. Busuioc Fãt-Frumos s-a tupilat cu tot cu cal lîngã un cuibar ºi aºtepta. Nu zãbavã vreme, ºi din slãvile cerului se ivi pasãrea ºi, de la cuibar la cuibar lãsa puilor lapte din cioc. Rotind aripile, ajunge ºi la cuibarul 16

17 de lîngã Busuioc Fãt-Frumos ºi acesta, dînd inimii îndrãznealã, iese din ascunziº, întinde ulciorul ºi pasãrea varsã laptele drept în ulciorul lui. Apoi încalecã ºi, þine-te, fuga. În urmã puiul cu gura cãscatã, cu aripile lãsate þipa de foame ºi cînd s-a uitat pasãrea în jur, 1-a vãzut pe Fãt-Frumos. Ca o nãlucã porni goana, dar pasãrea rãmînea tot mai departe, cã de avea ea douã rînduri de aripi, calul avea ºase rînduri ºi pe ºase pãrþi întrecea zborul pãsãrii. Fugind calea înapoi, trecu peste hîrtoape nenumãrate, peste pãduri fãrã mãsuri ºi a ajuns la Ileana Cosînzeana, care 1-a primit cu bucurie ºi 1-a poftit sã stea la popas. Dupã ospãþ se odihni, iar Cosînzeana, ºtiind fãptura treburilor, fiindcã era nãzdrãvanã, îi schimbã laptele. Pe cel de pasãre îl strînse la loc ferit, iar în ulcior a turnat lapte de vacã. Dupã odihnã se scoalã Busuioc Fãt-Frumos ºi, punînd mîna pe ulcior, zice: Sorã bunã ce eºti, bine mã simt la popas, dar mai bine m-aº simþi la drum, cã nu de alta, dar mã aºteaptã mama bolnavã. Pas bun, voinice, ºi mai treci pe la noi, fãcu Cosînzeana. Cînd a ajuns la palat, zgripþuroaica a pus ulciorul la gurã ºi 1-a deºertat. Mulþumesc, dragul mamei, acuma parcã mã simt mai bine. Dupã aceasta se culcã sã doarmã ºi nu dormea, ci se gîndea, unde sã-1 trimitã pe Busuioc Fãt-Frumos, de nici numele sã nu i se mai întoarcã. S-a gîndit ea, s-a gîndit ºi s-a prefãcut cã se trezeºte mai încruntatã, vãicãrindu-se ºi oftînd: Of, dragã fiule, iar m-a întors boala ºi am visat cã dacã aº mînca carne de porc sãlbatic, mi s-ar face bine. Mã duc, mamã, mã duc sã-þi aduc, numai de þi-ar fi de folos. Zicînd acestea, încalecã pe cal ºi se porneºte la drum. Merge, merge ºi tot merge ºi într-un tîrziu ajunge la niºte curþi. Bate la poartã ºi dinãuntru aude vorbind: Dacã eºti om bun, apropie-te de curþile mele, dacã eºti om rãu, pleacã cît mai repede, cã am un cîine cu pãrul de fier, cu dinþii de oþel ºi de-i intra, te face fãrîmã. Om bun, om bun, a rãspuns Busuioc Fãt-Frumos ºi porþile s-au deschis ºi a intrat într-o curte, unde era o casã cu ferestrele deschise, cu mesele întinse ºi rînduri de lumînãri aprinse. A nimerit ºi de data aceasta la Ileana Cosînzeana, sora Soarelui. A stat Busuioc Fãt-Frumos la popas ºi i-a spus pãsul ºi necazul: Cã sînt pornit iarã prin lume sã gãsesc un porc sãlbatic, cã pe mama a întors-o boala ºi mi-a spus cã acesta i-ar fi leacul. 17

18 De ºtiut eu nu ºtiu pe unde hãlãduiesc astfel de porci, dar l-oi întreba pe fratele meu Soarele. A stat Fãt-Frumos la popas, iar la vremea amurgului, dupã ce-ºi strînsese toate razele de pe partea asfinþitului, a venit ºi Soarele la odihnã. Ileana Cosînzeana a intrat în odaia Soarelui ºi i-a vorbit: Bine ai venit, frate Soare, la odihnã. Umblînd ºi luminînd tot pãmîntul, n-ai vãzut pe unde stau porcii sãlbatici? Departe, soro, departe spre amiazã la cîmpul cu iarbã pletoasã, la codrul cu frunza umbroasã. ªi cum s-ar putea de luat un purcel? Nici într-un chip, cã în codrul acela nici razele mele nu pot strãbate, necum om. Atîta doar îi vãd ºi eu cînd iese de amiazã ºi se tolãnesc în mlaºtinã de la hîrtopul de hlei, dar dear încerca sã se apropie cineva, n-ar scãpa de colþii lor. Ileana Cosînzeana i-a adus lui Busuioc vorbele frãþîne-sãu ºi acesta, ºtiind pe unde îi va fi umbletul ºi ce îl aºteaptã, încalecã pe cal ºi porni. Merse el, merse peste ape, peste lunci, ºi a dat de cîmpul cu iarba pletoasã, apoi de codrul cu frunza umbroasã ºi, cînd intrã în desiºul codrului, se fãcu un întuneric, de parcã nimerise sub pãmînt. Calul se sãlta din cînd în cînd peste codrul acela ºi iatã nu departe zãreºte Busuioc Fãt-Frumos mlaºtina. Soarele fiind drept amiazã, numai ce auzi porcii venind. Busuioc Fãt-Frumos priveghea fuga porcilor ºi, nimerind unul pe aproape de dînsul, mi-1 prinde, mi-1 ia cãlare ºi mînã, bãiete. Pe datã au simþit porcii ºi au pornit-o la goanã. Sã nu fi fost Busuioc Fãt-Frumos pe un cal ca acela nu mai scãpa cu viaþã. Drumul înapoi i-a fost iar pe la sora Soarelui. Cîtã vreme a poposit, sora Soarelui a schimbat porcul cel sãlbatic pe un porc de casã, apoi 1-a petrecut pe voinic la drum, de parcã nimic nu s-ar fi întîmplat. S-a întors Busuioc Fãt-Frumos acasã ºi, cînd l-a vãzut zgripþuroaica, îi venea sã-ºi facã samã de mînie ºi necaz, dar ºi-a cãlcat pe inimã ºi a vorbit: Of, dragul mamei, bine cã te mai vãd. Taie repede porcul cela ºi dã sã gust carnea, cã de mai zãboveai, nu mã apucai cu suflet. A mîncat zgripþuroaica ºi s-a gîndit în mintea ei: E voinic foarte mare, dacã s-a întors el viu ºi de aici de unde l-am trimis. Nu ºtiu cum sã-1 mîntui de zile ºi încotro sã-1 mai trimit. ªi alegînd gînduri dintre gînduri, 1-a chemat iarãºi ºi i-a spus: 18

19 Dragul mamei, s-a încruntat boala ºi am visat cã de nu mi-i aduce apã întrupãtoare ºi apã învietoare, nu mã scapi din gura morþii. A luat Busuioc Fãt-Frumos douã ulcioare pentru apã întrupãtoare ºi pentru apã învietoare ºi a pornit iar la drum. A mers el ºi a tot mers ºi iar a fãcut popas la sora Soarelui. A bãtut la poartã ºi din curte i-au vorbit: Dacã eºti om bun, apropie-te de curþile mele, dacã eºti om rãu, pleacã cît mai repede, cã am un cîine cu pãrul de fier, cu dinþii de oþel ºi, de-i intra, te-a face mici fãrîme. Om bun, om bun, a rãspuns Fãt-Frumos ºi porþile s-au deschis. A intrat iarã în casa aceea cu uºile deschise, cu mesele întinse, cu fãcliile aprinse ºi i-a spus: Sînt pornit la drum lung dupã apã întrupãtoare ºi apã învietoare. Ileana Cosînzeana 1-a ascultat ºi a suspinat cu durere: Hei, voinice, cine te-a trimis, nu te-a trimis sã te creascã, dar te-a trimis sã te prãpãdeascã. Dupã ce amurgise, s-a dus ea la fratele sãu care numai ce îºi strînsese ºi el razele de pe crîngul cerului, de pe faþa pãmîntului ºi 1-a întrebat: Frate Soare, nu ºtii pe ce locuri se aflã apã învietoare ºi apã întrupãtoare, cã tu de acolo din ceruri vezi tot pãmîntul. Departe, soro, peste nouã mãri ºi nouã þãri. Dar nimeni din cîþi s-au pornit dupã aºa leac, n-a izbutit sã se întoarcã acasã, fiindcã acolo în inima cîmpului este un balaur care lasã omul sã treacã, dar înapoi cînd vine îi aþine calea ºi-i bea apa, ba ºi de zile îl mîntuie. A aflat Busuioc Fãt-Frumos încotro ºi cît era de mers ºi, luînd calul de dîrlogi, a înþesat la brîu sabia ºi buzduganul, a încãlecat ºi a pornit. Aºa a mers el pînã a ajuns la douã stînci: de sub una þîºnea un izvor, de sub alta altul. Acestea-s izvoarele! se gîndi Busuioc Fãt-Frumos ºi, ca sã fie împãcat cu gîndul, a prins de pe o floare un fluture, 1-a strîns în mînã ºi, fãcîndu-1 mici fãrîme, 1-a dat într-un izvor ºi fluturele s-a fãcut la loc, 1-a dat în altul ºi fluturele a înviat. Apoi a apucat o ramurã uscatã ºi, cînd a muiat-o într-un izvor, a înverzit, cînd a muiat-o în celãlalt a înflorit. Bucuros a luat apã în douã ulcioare, a încãlecat ºi s-a pornit spre casã. ªi cum mergea el aºa pe un drum pãrãsit, cu negarã acoperit, a vãzut douã pîlpîiri de foc. Dar acestea nu erau pîlpîiri de foc, ci ochii balaurului care stãtea în cale rãsucit, încolãcit ºi cu capul pus pe trup, gata sã-1 mãnînce pe voinic. Busuioc Fãt-Frumos ce face? Scoate sabia din teacã, o învîrteºte voiniceºte ºi îl hãcuieºte pe balaur. Cînd colo ce sã 19

20 vezi? Aºa bucãþi cum era balaurul se aduna, se grãmãdea ºi se fãcea la loc ºi mai mare, ºi mai fioros ºi îi spunea lui Fãt-Frumos: Alelei, voinice, în zadar dai cu sabia cã pe mine nu mã-i tãia, iar pe tine eu am sã te sug cu tot cu cele douã ulcioare de apã. ªi odatã s-a ridicat, a umflat guºile, a tulburat ochii sã sloboadã otrãvile. Busuioc Fãt-Frumos atunci apucã repede buzduganul, îl izbeºte drept în þeasta capului unde era pieirea balaurului. ªi balaurul a ridicat o falcã în cer, una la pãmînt sã cuprindã toatã lumea ca sã-1 sugã pe voinic. Vãzînd Busuioc Fãt-Frumos cã nu scapã, a apucat sabia cu o mînã de vîrf ºi cu una de mãnunchi ºi, cum stãtea balaurul proþãpit sã-1 apuce, 1-a despicat în douã de la încheietura gurii pînã la vîrful cozii. Fãt-Frumos a dat pinteni calului, a sãrit ºi a ocolit otrava pînã a scãpat de primejdie ºi a venit nevãtãmat la Ileana Cosînzeana. Dupã atîta cale ºi luptã Busuioc Fãt-Frumos s-a culcat sã doarmã ºi cît s-a odihnit Ileana Cosînzeana i-a schimbat ulcioarele cu apã, punîn-du-i altele în loc, tocmai ca ºi celelalte, dar cu apã curatã din izvor. ªi iatã s-a pornit Fãt-Frumos la drum ºi, ajungînd la poartã, a sãrit de pe cal, a alergat drept la maicã-sa ºi i-a dat sã bea. Parcã mã simt mai uºor, fãtul meu, se vede cã acesta mi-i leacul. ªi cîtã vreme s-a odihnit de la acea cale lungã, zgripþuroaica s-a tot gîndit în fel ºi chip cum ar face sã-l poatã prãpãdi. Într-o bunã zi, cînd era dus la vînãtoare în codru, a venit zmeul ºi s-a sfãtuit cu zgripþuroaica sã-l mai puie la o încercare ºi de nu l-or putea sfîrºi de zile sã lase ºi palatul ºi codrul ºi sã meargã pe tãrîmul lor. ªi i-a zis zmeul: Sînt acolo pe grindã niºte scule de mãtasã, sã le dai sã le rupã în coate ºi în grumaz, sã vedem a face-o ºi pe aceasta. Iar dacã n-a putea sã rupã sculele sã mã chemi pe mine ºi eu l-oi hãcui cu sabia cã o sã fie legat ºi n-o sã am fricã de dînsul. Mai dupã aceea, cînd s-a întors Fãt-Frumos de la vînãtoare, zgripþuroaica îl cheamã ºi îi vorbeºte: Dragul meu, cît ai umblat pe drumuri, ai slãbit, ai pierdut puterea. Ia sã vãd, poþi rupe sculul acesta de mãtasã. Pune Fãt-Frumos sculul de mãtasã în coate ºi în grumaz ºi, cînd s-a umflat o datã, l-a fãcut numai bucãþi. Unul l-ai rupt. Acum dã sã vedem dacã poþi rupe douã. Fãt-Frumos s-a umflat o datã ºi nu le-a putut rupe, s-a umflat a doua oarã ºi le-a fãcut pe amîndouã mici fãrîme. 20

21 Se þin, fãtul meu, se þin puterile tale. Acum sã vedem ºi a treia oarã. A zmuncit Fãt-Frumos o datã ºi nu s-a rupt, a strîns puterile a doua oarã ºi tot nu s-a rupt, a treia oarã a strîns puterile ºi, cînd a izbit cu mîinile, au intrat firele pînã la os. Atunci zgripþuroaica a sãrit bucuroasã ºi a strigat: Sai, zmeule, de unde eºti ºi vinã de te rãfuieºte cu Busuioc Fãt-Frumos! Zmeul a ieºit din ascunziº de unde era ºi, punînd mîna pe sabie, rîdea ºi hãcuia în Fãt-Frumos, de l-a fãcut cã nu s-a înþeles nimic dintr-însul. Apoi l-a strîns într-o pereche de desagi ºi, punîndu-l pe cal, i-a dat bici ºi i-a spus: Dii, cal, la drum, pe unde l-ai purtat viu, poartã-l acuma mort! ªi calul s-a pornit 1-a dus peste cîmpii, peste pustii ºi a tot mers cale lungã pînã a ajuns la casa Ilenei Cosînzeana. A ieºit Cosînzeana în prag ºi n-a întîlnit drumeþul sosit la popas, dar ºi-a întîlnit calul în spume cu desagii în ºa. Dupã desagi 1-a cunoscut cã-i Busuioc Fãt-Frumos. He-hei, sãrmane, ce moarte þi-ai ales, 1-a cãinat ea. ªi dîndu-1 jos de pe cal, a prins a-1 aºeza bucatã la bucatã, pînã i-a dat chipul ºi asemãnarea lui de mai înainte. Atunci s-a repezit în cãmarã, a scos ulciorul cu apã învietoare ºi apã întrupãtoare, a adus porcul ºi laptele de pasãre. ªi pe unde n-au ajuns bucãþi din Busuioc Fãt-Frumos, ea a tãiat porcul ºi a pus la loc sã vie încheieturã la încheieturã trupul cum a fost. Apoi 1-a stropit cu apã întrupãtoare ºi 1-a întrupat, 1-a spãlat cu apã învietoare ºi 1-a înviat. A rãsuflat Busuioc Fãt-Frumos ºi din greu a oftat: Cã mult am mai dormit. E-hei, dragul meu, dormeai tu mult ºi bine, dacã nu eram eu, îi rãspunsese Ileana Cosînzeana ºi, ducîndu-i la gurã ulciorul cu lapte de pasãre, i-a dat sã bea. Busuioc Fãt-Frumos a bãut laptele ºi a simþit cã are atîta putere, cum nu mai avusese înainte. Amu, dacã a ridicat Busuioc Fãt-Frumos spatele de la pãmînt ºi s-a scuturat de slãbiciune, ºi-a adus aminte ce a pãtimit ºi a oftat greu. Cînd a tras aer într-însul, a intrat în pãmînt, cînd a rãsuflat, s-a ridicat în sus ºi a vãzut zmeul ºi zgripþuroaica. ªi a vrut sã plece îndatã sã se rãzbune. Ileana Cosînzeana 1-a oprit: Stai, Fãt-Frumos, cãci cu palmele goale n-ai sã izbuteºti. ªi i-a dat Ileana Cosînzeana un brîu. 21

22 Na brîul acesta, încinge-1 ºi cînd îi ajunge acolo sã te dai peste cap ºi te vei face o turturicã de aur, sã zbori împrejurul palatului, sã te aºezi jos ºi zmeul o sã te vadã ºi o sã alerge sã te prindã. Atunci sã zbori într-un copac ºi zmeul are sã lase sabia ºi buzduganul ºi are sã se urce dupã tine, tu sã sari din creangã în creangã tot mai sus, tocmai în vîrful copacului ºi cînd a vrea sã punã mîna pe tine, sã-þi faci vînt în jos, sã te dai peste cap, sã te prefaci cum ai fost, sã-i iai sabia ºi buzduganul ºi sã te rãsplãteºti cu amîndoi. A încins Fãt-Frumos brîul, a mulþumit de un sfat bun ºi s-a pornit spre inima codrului. Cînd era aproape de curte, s-a dat peste cap ºi s-a fãcut o turturicã de aur ºi o porni în zbor pe la ferestrele palatului ºi aºa se roti de cîteva ori, apoi s-a lãsat jos. Zgripþuroaica a vãzut turturica cea de aur ºi a strigat la zmeu: Du-te în grabã ºi prinde turturica, uite cît e de frumoasã! Ne-a fi o podoabã la curte. Se repede zmeul ºi ba cã ici pune mîna pe dînsa, ba cã dincolo pune mîna pe dînsa, fuge, cotigeºte ºi cînd iaca s-o apuce, turturica sare într-un copac. Zmeul lasã sabia, lasã buzduganul ºi se urcã în copac ºi, dintr-o creangã în alta, a ajuns tocmai în vîrful copacului. Turturica a desfãcut aripile, a zburat jos, s-a dat peste cap ºi s-a fãcut voinic ca mai înainte. Ia, dã-te jos, zmeule, sã stãm acuma de vorbã. Zmeul de fricã s-a dat jos. Fãt-Frumos a adus-o ºi pe zgripþuroaica ºi i-a întrebat pe amîndoi: Unde e jumãtatea din inima lui Voinicul Florilor? Pe stîlpul hornului, la dogoarea focului, a rãspuns zmeul. Cînd a cãutat-o, era uscatã ºi afumatã ca pastrama. Da pe mama mea cea dreaptã unde aþi dat-o? Stã închisã în odaie, în piua cea de piatrã. Cînd a cãutat-o, a gãsit-o nici vie, nici moartã, abia îºi mai þinea suflarea. Acum ce a fãcut Fãt-Frumos cu zmeul ºi zgripþuroaica? I-a legat de cozile a doi cai aprigi ºi a legat ºi cîte un sac de nuci ºi a dat bici cailor 22

23 sã-i ducã în lume. ªi unde cãdea nuca, cãdea ºi bucãþica, unde a cãzut sacul, le-a cãzut ºi capul. ªi a mers Fãt-Frumos la Voinicul Florilor ºi i-a pus inima la loc, ºi acesta porni sã-ºi semene florile pe tot pãmîntul umblãtor. Dupã aceea ce-a mai fost? A dat mîna Busuioc Fãt-Frumos cu Ileana Cosînzeana sora Soarelui ºi a pornit o nuntã, mîndrã nuntã cu lume de pe lume ºi în capul mesei stãtea Soarele ºi ura pahare ºi pornea cînt ºi veselie, cum porneºte el cînt ºi veselie în zile de primãvarã. Dupã nuntã au trãit în pace ºi voie bunã multã vreme ºi poate mai trãiesc ºi astãzi de o fi avînd zile. Iar eu am încãlecat pe o ºa ºi v-am spus povestea aºa. Aplicaþii 1. Povestiþi conþinutul poveºtii. 2. Exprimaþi-vã pãrerea în legãturã cu comportarea lui Fãt-Frumos la prima întîlnire cu Voinicul Florilor. 3. Aduceþi argumente în sprijinul devotamentului ºi dragostei lui Fãt-Frumos faþã de mamã-sa. 4. Precizaþi peripeþiile prin care trece Fãt-Frumos pentru a îndeplini dorinþele zgripþuroaicei. Ce trãsãturi de caracter se desprind din comportamentul sãu? 5. Motivaþi de ce a fost posibilã izbînda viteazului în încercãrile la care a fost supus. 6. Explicaþi bucuria cititorului pentru finalul pozitiv al basmului. 7. Determinaþi calitãþile cu care e dotatã Ileana Cosînzeana. 8. Observaþi cum luptã în basm binele cu rãul, urîtul cu frumosul, adevãrul cu minciuna, dreptatea cu nedreptatea. 9. Imaginaþi-vã cã l-aþi însoþit pe Fãt-Frumos în cãlãtoria sa la curþile Ilenei Cosînzeana. Ce dialog aþi susþine cu Ileana Cosînzeana? 10. Încadraþi cuvintele urmãtoare în scurte enunþuri: a purcede, a arde, popas. 11. Construiþi enunþuri cu expresiile: a se spãla de zile; a-þi cãlca pe inimã; peste nouã mãri ºi þãri. 12. Identificaþi ºi alte sensuri ale cuvintelor: a se pomeni, pinteni, primejdie. 13. Alcãtuiþi familia lexicalã a cuvîntului viteaz. Explicaþi modul de formare a fiecãrui cuvînt. 23

24 14. Transformaþi cu ajutorul sufixãrii substantivul împãrat în adjectiv. Alcãtuiþi o propoziþie care sã conþinã acest adjectiv. 15. Scireþi o compunere cu tema: O faptã bunã pentru bucuria pãrinþilor mei. 16. Care creaþii se numesc populare orale? Povestea popularã Elemente reale ºi fantastice. Hiperbola Cuvîntul poveste provine din limba slavã veche: povesti povestire, naraþiune. Povestea este creaþia oralã cea mai iubitã. Cîndva povestea a fost creatã de un singur om ce a povestit-o altora. Acei ce au auzit-o au povestit-o altora. Fiecare povestitor o modifica: înlocuia unele cuvinte sau expresii, adãuga cîte ceva. Astfel povestea a circulat din gurã în gurã, din generaþie în generaþie. Astãzi povestea ne este cunoscutã, însã cel ce a compus-o prima oarã ne este necunoscut (anonim). Autorul poveºtii rãmîne întreg poporul. Folclorul moldovenesc cunoaºte trei feluri de poveºti: a) Poveºti cu animale (zoomorfe), personajele cãrora sînt animalele ( Ciocîrlia, vulpea ºi ogarul, Povestea despre lupul lacom ). b) Poveºti fantastice sau basme în care sînt descrise întîmplãri neobiºnuite ºi în care acþioneazã personaje imaginare (feþi-frumoºi, zîne, uriaºi, monºtri, balauri). Basme sînt: Fãt-Frumos ºi Ileana Cosînzeana, Greuceanu, Cenuºar-Voinicul, Busuioc-Verde ºi fata de împãrat º.a. c) Poveºti nuvelistice în care pe primul plan se aflã realitãþile vieþii. Personajele poveºtilor nuvelistice sînt oameni obiºnuiþi, reali. În poveºtile nuvelistice sînt criticaþi oamenii rãi, necinstiþi, lacomi, leneºi, lãudãroºi ºi sînt slãviþi oamenii cinstiþi, înþelepþi, harnici, buni la inimã. Poveºti nuvelistice sînt Fata sãracului cea înþeleaptã, Dreptatea ºi strîmbãtatea, Ciobanul ºi moartea, Gavrilaº. Poveºtile încep cu o formulã introductivã: A fost odatã ca niciodatã, pe cînd se potcovea puricele cu douãsprezece ocã de fier ºi se sfîrºeºte cu o formulã de încheiere: ªi am încãlecat pe o ºa ºi v-am spus povestea aºa. Limba poveºtilor este simplã, frumoasã; în poveºti întotdeauna binele biruie rãul. 24

25 În poveºti întîlnim atît personaje, fapte ºi întîmplãri obiºnuite, care pot sã aibã loc în realitate, cît ºi personaje, fapte ºi întîmplãri neobiºnuite, plãsmuite de închipuirea povestitorilor populari. Personajele, faptele ºi întîmplãrile asemãnãtoare celor din viaþa de toate zilele se numesc reale (elemente reale). Cuvîntul real provine din limba latinã: realis care existã în realitate, adevãrat, verosimil. Personajele, faptele ºi întîmplãrile care nu se întîlnesc în viaþã se numesc fantastice (elemente fantastice). Cuvîntul fantastic provine de asemenea din limba latinã: phantasticus imaginat, plãsmuit. În poveºti se împletesc armonios întîmplãrile fantastice cu cele reale. Reþineþi! În întreaga lor diversitate, basmele au urmãtoarele particularitãþi artistice: I. Întîmplãrile numeroase se desfãºoarã într-o anumitã ordine. Pe durata întregii acþiuni, elementele reale se împletesc cu elementele fantastice. II. Basmele folosesc anumite formule tradiþionale. Acestea sînt de trei feluri: introductive, mediane ºi finale. a) Formula iniþialã (introductivã): reprezintã o introducere în atmosfera miraculoasã a basmului; conþine note de umor: A fost odatã ca niciodatã, cînd se coceau ouãle în gheaþã ºi noaptea se fãcea dimineaþã ; A fost odatã ca niciodatã, pe cînd era lupul cãþel ºi leul se fãcuse miel, de se jucau copiii cu el. b) Formulele mediane (de mijloc): se întîlnesc mai rar; au rolul de a menþine treazã atenþia ascultãtorului. ªi-nainte cu poveste, cã de-aicea mult mai este... c) Formulele finale (de încheiere): ª-am încãlecat pe-o ºa ºi v-am spus povestea aºa ; Încãlecai pe-un lemn, la bine sã vã îndemn. III. Personajele au însuºiri supranaturale ºi reprezintã lupta dintre bine ºi rãu. Aceste personaje sînt selectate din lumea realã; eroul basmului moldovenesc este Fãt-Frumos, modelul ideal al flãcãului (fiu de împãrat sau fecior de oameni simpli). Puterile lui sînt limitate, dar învinge, în final, prin calitãþile sale deosebite: forþa ºi frumuseþea fizicã, 25

26 curaj ºi vitejie, onestitate ºi modestie, generozitate ºi dragoste pentru adevãr, spirit de dreptate. Adversarii sãi, sînt de obicei, personaje supranaturale, cu o putere fizicã neobiºnuitã, reprezentînd forþele rãului: trãiesc pe celãlalt tãrîm sau într-o lume mai puþin accesibilã voinicilor. Lipsite de agerimea minþii, aceste personaje au în stãpînire obiecte miraculoase, cu ajutorul cãrora obþin succese de moment (balauri, scorpii, zgripþuroaice, cãpcãuni, draci). Pentru a ieºi biruitor din confruntarea cu aceste întruchipãri monstruoase, eroului din basm i se alãturã personaje din lumea realã (cal, lup, albinã, tãun, peºte, corb) sau personaje fantastice (Ochilã, Gerilã, Faurul Pãmîntului, Muma Pãdurii, Dracul, Sfarmã-Piatrã, Sfarmã-Lemne, Flãmînzilã, Setilã, Sfînta Duminicã). În confruntãrile sale cu forþele rãului, eroul din basm foloseºte anumite obiecte miraculoase (oglindã, perie, paloº, nãframã, amnar, pieptene) ºi substanþe cu calitãþi tãmãduitoare (apã vie, apã dulce, apã moartã). IV. În finalul basmului se produce totdeauna victoria binelui asupra rãului. Opera epicã în prozã, în care se povestesc întîmplãri fantastice puse pe seama unor personaje sau forþe supranaturale în lupta cu forþele rãului pe care le înving, se numeºte basm. Dupã originea lor, sînt cunoscute basme populare ºi basme culte. Dupã modelul poveºtilor populare ºi scriitorii au creat poveºti ºi basme. Aþi citit cu toþii, desigur, poveºtile lui A. S. Puºkin, H. Andersen, ale fraþilor Grimm. Vã sînt cunoscute basmele lui I. Creangã, M. Eminescu. Interesante sînt basmele scriitorilor moldoveni (sec. XX): Andrieº de E. Bucov, Ghiocel-Voinicel de V. Russu, Buzduganul fermecat de L. Deleanu. Poveºtile au o limbã bogatã, expresivã. Unele cuvinte sînt polisemantice. Uneori autorul însufleþeºte un obiect, o plantã; unele personaje sînt înzestrate cu o forþã supranaturalã. Busuioc Fãt-Frumos, cînd a tras aer, s-a cufundat pînã la brîu în pãmînt, cînd a rãsuflat, s-a înãlþat ºi a vãzut curþile zmeilor ca în palmã, zgripþuroaica luã chipul mamei lui Busuioc Fãt-Frumos, pasãrea are niºte aripi cît niºte nouri, muntele era înalt cã sprijinea cu vîrful cerul. Aceste exagerãri poartã numele de hiperbolã. Cuvîntul hiperbolã provine din limba greacã: huper+ ballein ºi în traducere înseamnã a arunca deasupra (exagera), a prezenta ceva în dimensiuni mãrite. 26

27 Procedeul artistic prin care se exagereazã forþa, dimensiunile, numãrul sau importanþa unui obiect sau fenomen, a unei fiinþe sau întîmplãri, în scopul de a reproduce o impresie mai puternicã asupra cititorului, se numeºte hiperbolã. Hiperbola porneºte de la sensul figurat al cuvintelor. Utilizarea ei e mai frecventã în basme, snoave, legende, scrieri cu caracter fantastic. Aplicaþii 1. Demonstraþi cã Fãt-Frumos ºi Ileana Cosînzeana este un basm. 2. Numiþi personajele basmului care participã la acþiune. 3. Stabiliþi cele mai importante însuºiri ale acestor personaje, precizînd însuºirile reale ºi supranaturale ale acestora. 4. Cu ce personaje literare din lumea basmului doriþi sã vã asemãnaþi? Motivaþi opþiunea. 5. Reþineþi numele unor personaje care reprezintã binele ºi pe cele care reprezintã rãul. 6. Selectaþi exemple-hiperbole din conþinutul basmului Fãt-Frumos ºi Ileana Cosînzeana. Proverbe ºi zicãtori. Ghicitori Provebele ºi zicãtorile ocupã un loc important în istoria tututror popoarelor. Ele se prezintã ca rezultat al unor bogate tradiþii naþionale, exprimînd într-o formã concisã experienþa de veacuri a maselor de oameni ai muncii, înþelepciunea ºi principiile lor morale. Proverbele sînt o carte de înþelepciune popularã, în care gãsim sfaturi cum sã ne purtãm în viaþã, cum sã acþionãm în difetite împrejurãri. În fiecare proverb ºi zicãtoare, de obicei într-o formã metaforicã, poporul surprinde anumite situaþii din viaþã, îºi exprimã pãrerea sa despre ele, face concluzii, le redã plastic. Zicãtorile ºi proverbele au un caracter general: ele sînt creaþii ale poporului ºi aparþin lui. Dupã definiþia poporului, zicãtoarea este floarea, proverbele este fructul ei. (V.Dali) Cuvîntul proverb provine din limba latinã proverbum, ceea ce înseamnã dicton (expresie proverbialã, proverb). Termenul zicãtoare derivã de la verbul a zice în latineºte: dicere, sinonime fiindu-i zicalã, zicere, vorbã înþeleaptã, vorba ceea. 27

28 Între proverbe ºi zicãtori sînt atît asemãnãri, cît ºi deosebiri. A rãvãºi focul cu mîinile altuia este zicãtoare, pe cînd E uºor a rãvãºi focul cu mîinile altuia este proverb. ªi proverbul, ºi zicãtoarea constatã un fapt. Zicãtoarea constatã ºi generalizeazã faptul, iar proverbul dã nemijlocit o învãþãturã. Proverbul are forma unei propoziþii dezvoltate, zicãtoarea este o expresie care se introduce în propoziþie. De exemplu, zicãtoarea a vorbi între patru ochi (în tainã) poate fi întrebuinþatã numai în componenþa unei propoziþii: Vom vorbi între patru ochi. Însã proverbul Cine ºtie carte are patru ochi exprimã un gînd sfîrºit, singur fiind o frazã. Proverbul este o creaþie popularã oralã scurtã care conþine o învãþã turã sau un îndemn. Zicãtoarea este o expresie figuratã, care numai constatã un fapt din viaþã, fãrã a face concluzii. Limba moldoveneascã este foarte bogatã în proverbe ºi zicãtori; ele îmbogãþesc limba ºi o fac mai frumoasã, mai expresivã. Ca ºi moldovenii, toate popoarele lumii îºi au proverbele ºi zicãtorile lor. În orele de odihnã, în afarã de poveºti, proverbe, zicãtori, cîntece, istorioare hazlii, oamenii compun ºi ghicitori. Ghicitoarea este o expresie a literaturii populare orale, de dimensiuni mici, care prezintã, cu ajutorul unei comparaþii ascunse, un lucru, o fiinþã, un fenomen, o acþiune. În ghicitoarea: Frumoasã-i la culoare, Iute-i la alergare, Coada-i lungã ºi stufoasã, ªi e mare minciunoasã, însuºirile obiectului (vulpii) sînt arãtate direct. Alteori ele sînt date prin comparaþie: La cap pieptene, La trup pepene, La coadã secere, La picioare rãºchitoare. (Cucoºul) Obiectul care trebuie ghicit poate fi prezentat ºi într-o formã ascunsã, indirect: Care gospodinã Strînge peste cinã Miere din grãdinã? E vorba de albinã. Hãrnicia ei este asemuitã cu hãrnicia unei gospodine. 28

29 Ghicitoarea are douã pãrþi: textul ghicitorii ºi rezolvarea ei. Uneori ghicitorile au formule introductive ºi formule finale. Fiindcã ghicitorile încep cu astfel de cuvinte introductive ca: cimilicã-cimilea, cinelcinel, cimilea-cimiliturã, cimilicã-cimilicã, poporul le mai zice cimilituri. Ca formule finale întîlnim: ghici ce este; cine-i, ce-i. Ghicitoarea este o adevãratã problemã, de aceea, pentru a o dezlega, trebuie sã gãsim întotdeauna cheia. Afarã de ghicitorile create de norod, sînt ghicitori alcãtuite de scriitori. Iatã, de exemplu, o ghicitoare compusã de Valentin Roºca: De ce mergi aºa încet, fîrtate? Pãi îmi duc cãsuþa-n spate. (Melcul) Ghicitorile s-au nãscut în timpurile cele mai vechi, fiind atestate încã în Grecia Anticã (în timpul lui Edip). Ele au cãlãtorit de-a lungul vremilor, se pare, mai ales cu ajutorul copiilor care nu numai cã spun, adunã, dar ºi compun noi ghicitori. Proverbe ºi zicãtori E un bãtrîn înþelept ºi drept, Cu inima pîine caldã în piept, El a trãit mai mult de o viaþã Ce-i bine, ce-i rãu ne învaþã. (C. Dragomir. Proverbul) E sora proverbului, bunã ºi dreaptã, Pe cît de sfãtoasã, pe-atît de-nþeleasã, Ascult-o, nu arunca vorbele-n vînt ªi vezi sã nu-i ieºi din cuvînt. (C. Dragomir. Zicãtoarea) Proverbe I. Adevãrul e frumos ca primãvara, iar cinstea e cea mai mare avere a omului 1. Adevãrul e mai scump decît aurul. 2. Minciuna ca nourul întunecã adevãrul. 3. Cu cît adevãrul e mai amar, cu atît e mai dulce. 4. Dreptatea n-are nevoie de laudã. 29

30 5. Cinstea-i cum ºi-o face omul. 6. Cinstea se cîºtigã prin muncã ºi fapte bune. 7. Bani au mulþi, însã cinste n-au toþi. 8. Cinstea odatã pierdutã greu se capãtã iarã. 9. Cinstea nu se vinde ºi nu se cumpãrã. II. Munca îl cinsteºte pe om 1. Munca e sfîntã. 2. Mai bine cu sapa în mînã decît cu mînã întinsã la milã. 3. Omul muncitor de pîine nu duce dor. 4. Cine-i harnic ºi munceºte, are tot ce doreºte. 5. Cine vara n-are minte, iarna nu gustã plãcinte. 6. Cine munceºte la tinereþe, are la bãtrîneþe. 7. La omul harnic se uitã sãrãcia pe fereastrã, dar nu îndrãzneºte sã intre în casã. 8. Cine se scoalã mai dimineaþã, mai departe ajunge. III. Cine ºtie carte, are patru ochi 1. Cine ºtie carte ajunge departe. 2. Omului cu învãþãturã îi curge mierea din gurã. 3. Nu învãþãm pentru ºcoalã, ci pentru viaþã. 4. Sã înveþi pentru tine, dar sã ºtii ºi pentru alþii. 5. Nu e învãþat cel ce citeºte, ci cel care ºtie ce citeºte. 6. Degeaba ai trãit, dacã nimic n-ai citit. 7. Rãdãcina învãþãturii e amarã, dar rodul ei e dulce. IV. Omul nu poate trãi fãrã prieteni 1. Cine are prieteni nu-i niciodatã sãrac. 2. Cine a aflat un prieten adevãrat, acela o comoarã-n viaþã a cîºtigat. 5. Sã te fereºti de omul cu faþa de prieten ºi cu inima de duºman. 6. Fã-þi prieteni noi, dar nu-i uita pe cei vechi. 7. Prietenul adevãrat întotdeauna la fapte bune te îndeamnã. 8. Prieten bun e acela ce dã sfaturi bune, iar nu acela care îþi laudã nebuniile. 30

31 9. Spune-mi cu cine te însoþeºti, ca sã-þi spun cine eºti. 10. Prietenul e mai ceva ca un frate. V. A trãi înseamnã Patriei a sluji 1. Cine Patria nu-ºi iubeºte, duºmanul ei se numeºte. 2. Fie pîinea cît de bunã, nu-i bunã în þarã strãinã. 3. Iubirea de Patrie este mai puternicã decît moartea. 4. Omul fãrã Patrie este ca privighetoarea fãrã cîntec. 5. Nu este nenorocire mai mare decît pierderea Patriei. 6. A-þi sluji Patria este o datorie pe jumãtate, a sluji omenirii e cealaltã jumãtate a datoriei. 7. Nu sîntem nãscuþi pentru noi, ci pentru Patrie. 1. A duce o viaþã de cîine. 2. A umbla cu traista-n bãþ. 3. Îi cu stea în frunte. 4. A rupt cuiul. 5. A lua foc cu gura. 6. A fi cu inima deschisã. 7. A avea obraz. 9. Om cu cap pe umere. 10. Are un car de minte. 11. Om cu scaun la cap. 12. A fi om cu carte. 13. A fi gurã-cascã. 14. A trage mîþa de coadã. 15. A umbla cu fofîrlica. Zicãtori Din proverbele altor popoare 1. Pacea e munte de aur (rus). 2. Timpul e mare bogãþie, dacã ºtii sã-l preþuieºti (armean). 3. Timpul zboarã ºi cînd uºile sînt închise (lituanian). 4. Adevãrul nici în foc nu arde, nici în apã nu se îneacã (uzbec). 31

32 Ghicitori 1. Am doi fraþi gemeni, Peste drum trãiesc ªi nu se zãresc. 2. Ce pasãre cu ecouri Îl ridicã pe badea la nouri? 3. Am patru surioare: Toatã viaþa fug ªi nu se ajung. 4. ªtergãrel vãrgat Peste mare aruncat. 5. Fire multe de argint Leagã cerul de pãmînt. 6. Îl simþi ºi nu-l vezi, Te bate ºi nu fugi. 7. O sãgeatã de luminã S-a vîrît într-o tulpinã. 8. O fetiþã bãlãioarã Cu hãinuþe roºioare, Cînd începe a le-azvîrli, Toþi încep a se boci. 9. În proptele ºede toatã, E în verde îmbrãcatã, Ea în braþe poartã prunci ªi-s ca zahãrul de dulci. Rãspunsuri la ghicitori 1. Ochii. 2. Avionul. 3. Roþile de la cãruþã, camion, automobil. 4. Curcubeul. 5. Ploaia. 6. Vîntul. 7. Fulgerul. 8. Ceapa. 9. Viþa de vie ºi strugurii. Aplicaþii 1. Selectaþi din cãrþile citite proverbe ºi zicãtori. 2. Alcãtuiþi o povestire oralã în baza unui proverb. (la alegere) 3. Explicaþi sensul proverbelor: Toþi pentru unul ºi unul pentru toþi, Cine ºtie carte are patru ochi. 4. Completaþ textul cu proverbul potrivit. Demult, foarte demult, trãia un om cu fiii lui. Traiul lor era foarte modest. Þarina le aducea prea puþin venit. Cînd a simþit cã zilele i se scurteazã, bãtrînul le-a spus feciorilor cã le lasã o comoarã îngropatã în grãdinã. Dupã moartea tatãlui, feciorii au sãpat, dar comoara nicãieri! Unul dintre ei s-a supãrat, dar celãlalt a lucrat bine grãdina ºi a cãpãtat o roadã bunã. Am înþeles ce ne-a învãþat tata. Iatã ce ne-a spus: Întocmiþi (în scris) o istorioarã din viaþa de toate zilele în baza proverbului: Prietenul bun la nevoie se cunoaºte. 32

33 6. Alcãtuiþi cîteva propoziþii ce vor conþine zicãtori cunoscute de voi. 7. Citiþi proverbele ºi zicãtorile. Copiaþi mai întîi proverbele, apoi zicãtorile. Ger de crapã pietrele. Omul fãrã Patrie e ca pasãrea fãrã cuib. Nu lãsa lucrul de azi pe mîine. A face (cuiva) zile fripte. Cîte-n lunã ºi-n stele. Cine aleargã dupã doi iepuri, nu prinde nici unul. A vedea stele verzi. 8. Explicaþi sensul zicãtorilor: a lua apã în gurã, a tremura ca varga, a spãla putina, a-i scapãra cãlcîiele. Alcãtuiþi (oral) o istorioarã hazlie, folosind aceste zicãtori. 9. Dacã ar trebui sã vorbiþi despre exteriorul ºi calitãþile prietenului vostru, ce proverbe ºi zicãtori aþi alege? De ce? 10. Daþi rãspuns la ghicitorile-probleme: a) Mama mamei Cu soacra tatei, Cu bunica mea, Cîþi ochi avea? b) ªapte fraþi au cîte-o sorã, Cîþi erau de toþi? 12. Încercaþi ºi voi sã alcãtuiþi o ghicitoare. Procedaþi astfel: alegeþi întîi obiectul (fenomenul), stabiliþi semnele lui esenþiale ºi apoi alcãtuiþi ghicitoarea în formã de poezie sau întrebare. Rãspunsuri la: Ghicitori-probleme: a) Doi. b) Opt. Autoevaluare 1. De unde provine cuvîntul literaturã ºi ce înseamnã? 2. Explicaþi (4-5 enunþuri) care este rolul cãrþii în viaþa omului. 3. Ce numim creaþie popularã oralã? Care este sensul cuvîntului folclor? 4. Numiþi presonajele principale ale basmului Fãt-Frumos ºi Ileana Cosînzeana. 5. Ce este povestea? Enumeraþi poveºtile pe care le-aþi citit independet. 33

34 6. Arãtaþi elementele fantasctice din basmul Fãt-Frumos ºi Ileana Cosînzeana. 7. Prin ce se deosebeºte basmul de celelalte poveºti? 8. De cîte feluri sînt poveºtile? 9. Numiþi felurile formulelor tradiþionale ale basmului. 10. Ce numim hiperbolã? Exemple. 11. Ce numim proverbe ºi zicãtori? Exemple. 12 Caracterizaþi ghicitoarea. 13. Întocmiþi o compunere dupã proverbul Pacea e minte de aur. 14. Caracterizaþi eroul preferat din basmul Fãt-Frumos ºi Ileana Cosînzeana. 15. Selectaþi trei perechi de antonime din ºirul proverbelor propuse de manual. 16. Gãsiþi sinonime pentru cuvintele: a sufleca, a povãþui, a pãrãsi. Subiectele autoevaluãrii se apreciazã astfel: a) cu 0,25 p subiectele N 1, 4, 6, 8, 12, 16; b) cu 0,50 p subiectul N 2; c) cu 1 p subiectele N 3, 5, 7, 9, 10, 11, 14, 15; d) cu 2 p subiectul N 13. Autoapreciaþi-vã! Nivelul cunoºtinþelor I II III IV Punctele Nota Suficient! Tot înainte! Bine! Foarte bine! 34

35 POVEªTI CULTE Povestea cultã Citind poveºti populare, aþi observat cã nu-s arãtaþi autorii lor. De ce? Fiindcã ele sînt poveºti populare, iar autorii sînt anonimi. Creatorul poveºtilor populare este poporul. Cunoaºtem însã ºi poveºti ale cãror autor ne este cunoscut. Aºa, de exemplu, este povestea-basm Fãt-Frumos din lacrimã. Aceastã poveste-basm n-a fost culeasã de Mihai Eminescu din popor; ea este izvorîtã din sufletul ºi mintea creatoare de scriitor. Povestea care este creatã de un scriitor se numeºte poveste cultã. Mihai Eminescu este autorul urmãtoarelor poveºti ºi basme: Cãlin Nebunul, Povestea indianã, Nicã, Mãgarul ºi Cîrja, Pasãrea mãiastrã, Bãiatul cel nãzdrãvan, Muºatin ºi codrul, Comoara misterioasã. Literatura moldoveneascã contemporanã este bogatã în poveºti culte. Iatã doar cîteva din ele: Andrieº, de Em. Bucov; Buzduganul fermecat, de L. Deleanu; Ghiocel-Voinicel, de V. Rusu; Poveºti (versificate) ºi La balul Coþofenei, de G. Meniuc. Autori de poveºti sînt scriitorii I. Creangã, H. Ch. Andersen (danez), fraþii I. ºi W. Grimm, W. Hauff, A. Hofmann (germani), I. Franko, M.Vovciok (ucraineni), A. Puºkin (rus). Mihai Eminescu ( ) Pribeagule poet, îndrãgostit De codri ºi de lacuri, ºi de stele, Ca un Cãlin din basme ne-ai venit Sã ne dezvãlui tainele din ele. (L. Deleanu) Mihai Eminescu, cel mai de seamã poet al poporului moldovenesc, cãruia i se mai zice Luceafãrul poeziei noastre, s-a nãscut la 15 ianuarie 1850 în Botoºani (azi România). Poetul îºi petrece copilãria la Ipoteºti. 35

36 A scris mult, dãruind literaturii noastre clasice nemuritoarele-i lucrãri: poemele Luceafãrul; Cãlin; Fãt-Frumos din tei; basmul Fãt-Frumos din lacrimã; poeziile Somnoroase pãsãrele; Revedere; Freamãt de codru; Lacul º.a. Creaþia lui Mihai Eminescu e cunoscutã azi pe diferite meridiane ale globului, fiind tradusã în mai bine de 64 limbi ale lumii. La 15 iunie 1889, Mihai Eminescu s-a stins din viaþã. A lãsat urmaºilor sãi o operã a cãrei valoare îi asigurã lui ºi neamului moldovenesc dreptul la nemurire. Fãt-Frumos din lacrimã (fragment) În vremea veche, pe cînd oamenii, cum sînt ei azi, nu erau decît în germenii viitorului, pe cînd Dumnezeu cãlca încã cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pãmîntului în vremea veche trãia un împãrat întunecat ºi gînditor ca miazãnoaptea ºi avea o împãrãteasã tînãrã ºi zîmbitoare ca miezul luminos al zilei. Cincizeci de ani de cînd împãratul purta rãzboi c-un vecin al lui. Murise vecinul ºi lãsase de moºtenire fiilor ºi nepoþilor ura ºi vrajba de sînge. Cincizeci de ani, ºi numai împãratul trãia singur, ca un leu îmbãtrînit, slãbit de lupte ºi suferinþe împãrat, ce-n viaþa lui nu rîsese niciodatã, care nu zîmbea nici la cîntecul nevinovat al copilului, nici la surîsul plin de amor al soþiei lui tinere, nici la poveºtile bãtrîne ºi glumeþe ale ostaºilor înãlbiþi în bãtãlie ºi nevoi. Se simþea slab, se simþea murind ºi n-avea cui sã lase moºtenirea urii lui. Trist se scula din patul împãrãtesc, de lîngã împãrãteasa tînãrã pat aurit, însã pustiu ºi nebinecuvîntat trist mergea în rãzboi cu inima neîmblînzitã ºi împãrãteasa, rãmasã singurã, plîngea cu lacrimi de vãduvie singurãtatea ei. Sculatã din patul ei, ea se aruncã pe treptele de piatrã ale unei bolte în zid, în care veghea, deasupra unei candele fumegînde, icoana îmbrãcatã în argint a Maicii durerilor. Înduplecatã de rugãciunile împãrãtesei îngenuncheate, pleoapele icoanei reci se umezirã ºi o lacrimã curse din ochiul cel negru al mamei lui Dumnezeu. Împãrãteasa se ridicã în toatã mãreaþa ei staturã, atinse cu buza ei seacã lacrima cea rece ºi o supse în adîncul sufletului sãu. Din momentul acela ea purcese îngreunatã. Trecu o lunã, trecurã douã, trecurã nouã, ºi împãrãteasa fãcu un fecior alb ca spuma laptelui, cu pãrul bãlai ca razele lunei. Împãratul surîse, soarele surîse ºi el în înfocata lui împãrãþie, chiar stãtu pe loc, 36

37 încît trei zile n-a fost noapte, ci numai senin ºi veselie vinul curgea din butii sparte ºi chiotele despicau bolta cerului. ªi-i puse mama numele Fãt-Frumos din lacrimã. ªi crescu ºi se fãcu mare ca brazii codrilor. Creºtea într-o lunã, cît alþii într-un an. Cînd era destul de mare, puse sã-i facã un buzdugan de fier, îl aruncã în sus de despicã bolta cerului, îl prinse pe degetul cel mic, ºi buzduganul se rupse-n douã. Atunci puse sã-i facã altul mai greu îl aruncã în sus aproape de palatul de nori al lunei; cãzînd din nori, nu se rupse de degetul voinicului. Atunci Fãt-Frumos îºi luã ziua bunã de la pãrinþi, ca sã se ducã, sã se batã el singur cu oºtile împãratului ce-1 duºmãnea pe tatã-sãu. Puse pe trupul sãu împãrãtesc haine de pãstor, cãmeºã de borangic, þesutã în lacrimile mamei sale, mîndrã pãlãrie cu flori, cu cordele ºi cu mãrgele rupte de la gîturile fetelor de-mpãraþi, îºi puse-n brîul verde un fluier de doine ºi altul de hore, ºi, cînd soarele era de douã suliþe pe cer, a plecat în lumea largã ºi-n toiul lui de voinic. Pe drum horea ºi doinea, iar buzduganul ºi-1 arunca sã spintece nourii, de cãdea departe tot cale de-o zi. Vãile ºi munþii se uimeau auzindu-i cîntecele, apele-ºi ridicau valurile mai sus ca sã-1 asculte, izvoarele îºi turburau adîncul, ca sã-ºi azvîrle afarã undele lor, pentru ca fiecare din unde sã-1 audã, fiecare din ele sã poatã cînta ca dînsul cînd vor ºopti vãilor ºi florilor. Stãteau toate uimite pe cînd trecea pãstoraºul împãrat doinind ºi horind; ochii cei negri ai fetelor se umpleau de lacrimi de dor; ºi-n piepturile pastorilor tineri, rezemaþi c-un cot de-o stîncã ºi c-o mînã pe bîtã, încolþea un dor mai adînc, mai întunecos, mai mare dorul voiniciei! Toate stãteau în loc, numai Fãt-Frumos mergea mereu urmãrind cu cîntecul dorul inimii lui, ºi cu ochii buzduganul ce sclipea prin nouri ºi prin aer, ca un vultur de oþel, ca o stea nãzdrãvanã. Cînd era-nspre searã zilei a treia, buzduganul, cãzînd, se izbi de o poartã de aramã, ºi fãcu un vuiet puternic ºi lung. Poarta era sfãrîmatã ºi voinicul intrã. Luna rãsãrise dintre munþi ºi se oglindea într-un lac mare ºi limpede, ca seninul cerului. În fundul lui se vedea sclipind, de limpede ce era, un nisip de aur; iar în mijlocul lui, pe o insulã de smarald, înconjurat de un crîng de arbori verzi ºi stufoºi, se ridica un mîndru palat de o marmurã ca laptele, lucie ºi albã atît de lucie, încît în ziduri rãsfrîngea ca-ntr-o oglindã de argint: dumbravã ºi luncã, lac ºi þãrmuri. O luntre auritã veghea pe undele limpezi ale lacului lîngã poartã; ºi-n aerul cel curat al serii tremurau din palat cîntece mîndre 37

38 ºi senine. Fãt-Frumos se sui-în luntre ºi vîslind, ajunse pînã la scãrile de marmurã ale palatului. Pãtruns acolo, el vãzu în boltele scãrilor candelabre cu sute de braþe, ºi-n fiecare braþ ardea cîte o stea de foc. Pãtrunse în salã. Sala era naltã, susþinutã de stîlpi ºi de arcuri, toate de aur, iar în mijlocul ei stãtea o mîndrã masã, acoperitã cu alb, talgerele toate sãpate din cîte-un singur mãrgãritar mare; iar boierii ce ºedeau la masã în haine aurite, pe scaune de catifea roºie, erau frumoºi ca zilele tinereþii ºi voioºi ca horele. Dar mai ales unul din ei, cu fruntea-ntr-un cerc de aur bãtut cu diamante ºi cu hainele strãlucite, era frumos ca luna unei nopþi de varã. Dar mai mîndru era Fãt-Frumos. Bine-ai venit, Fãt-Frumos! zise-mpãratul, am auzit de tine, dar de vãzut nu te-am vãzut. Bine te-am gãsit, împãrate, deºi mã tem cã nu te-oi lãsa cu bine, pentru cã am venit sã ne luptãm greu, cã destul ai viclenit asupra tatãlui meu. Ba n-am viclenit asupra tatãlui tãu, ci totdeauna m-am luptat în luptã dreaptã. Dar cu tine nu m-oi bate. Ci mai bine-oi spune lãutarilor sã zicã ºi cuparilor sã umple cupele cu vin, ºi-om lega frãþie de cruce pe cît om fi ºi-om trãi. ªi se sãrutarã feciorii de-mpãraþi în urãrile boierilor, ºi bãurã ºi se sfãtuirã. Zise împãratul lui Fãt-Frumos: De cine-n lume te temi tu mai mult? De nime-n lumea aceasta, afarã de Dumnezeu. Dar tu? Eu iar de nime, afarã numai de Dumnezeu ºi de Mama Pãdurilor; o babã bãtrînã ºi urîtã, care îmbla prin împãrãþia mea de mînã cu furtuna. Pe unde trece ea, faþa pãmîntului se usucã, satele se risipesc, tîrgurile cad nãruite. Mers-am eu asupra ei cu bãtãlie, dar n-am isprãvit nimica. Ca sã nu-mi prãpãdeascã toatã împãrãþia, am fost silit sã stau la-nvoialã cu ea ºi sã-i dau ca bir tot al zecelea din copiii supuºilor mei. ªi azi vine ca sã-ºi ieie birul. Cînd sunã miazãnoaptea, feþele mesenilor se posomorîrã: cãci pe miazãnoapte cãlare, cu aripi vîntoase, cu faþa zbîrcitã ca o stîncã puhavã ºi scobitã de pãraie, c-o pãdure-n loc de pãr, urla prin aerul cernit Mama Pãdurilor cea nebunã. Ochii ei douã nopþi tulburi, gura ei un hãu, dinþii ei ºiruri de pietre de mori. Cum venea vuind, Fãt-Frumos o apucã de mijloc ºi o trînti cu toatã puterea într-o piuã mare de piatrã; peste piuã prãvãli o bucatã de stîncã, pe care-o legã din toate pãrþile cu ºapte lanþuri de fier. Înãuntru baba ºuiera ºi se smulgea ca vîntul închis dar nu-i folosea nimica. 38

39 Veni iar la ospãþ, cînd, prin bolþile ferestrelor la lumina lunei vãzurã douã dealuri lungi de apã. Ce era? Mama Pãdurilor, neputînd sã iasã, trecea peste apã cu piuã cu tot, ºi-i brãzda faþa în douã dealuri. ªi fugea mereu, o stîncã de piatrã îndrãcitã, rupîndu-ºi cale prin pãduri, brãzdînd pãmîntul, cu dîrã lungã, pînã ce se fãcu nevãzutã în depãrtarea nopþii. Fãt-Frumos ospãtã, apoi, luîndu-ºi buzduganul de-a umãr, merse mereu pe dîra trasã de piuã, pînã ce ajunse lîng-o casã frumoasã, albã, care sticlea la lumina lunii în mijlocul unei grãdini de flori. Florile erau în straturi verzi ºi luminau albastre, roºie-închise ºi albe, iar printre ele roiau fluturi uºori, ca sclipitoare stele de aur. Miros, luminã ºi un cîntec nesfîrºit, încet, dulce, ieºind din roirea fluturilor º-a albinelor, îmbãtau grãdina ºi casa. Lîngã prispã stãteau douã butii cu apã iar pe prispã torcea o fatã frumoasã. Haina ei albã ºi lungã pãrea un nour de raze ºi umbre, iar pãrul ei de aur era împletit în cozi lãsate pe spate, pe cînd o cununã de mãrgãritãrele era aºezatã pe fruntea ei netedã. Degetele ei ca din cearã albã torceau dintr-o furcã de aur ºi dintr-un fuior de o lînã ca argintul. La zgomotul uºor al paºilor lui Fãt-Frumos, fata-ºi ridicã ochii albaºtri ca undele lacului. Bine-ai venit, Fãt-Frumos, zise ea cu ochii limpezi ºi pe jumãtate închiºi, cît e de mult de cînd te-am visat. Pe cînd degetele mele torceau un fir, gîndurile mele torceau un vis, un vis frumos, în care eu mã iubeam cu tine, Fãt-Frumos, din fuior de argint torceam ºi eram sã-þi þes o hainã urzitã în descîntece, bãtutã-n fericire, s-o porþi... Din tortul meu þi-aº face o hainã, din zilele mele o viaþã plinã de dezmierdãri. Astfel, cum privea umilitã la el, fusul îi scãpã din mînã, ºi furca cãzu alãturi de ea. Ea se sculã ºi, ca ruºinatã de cele ce zisese, mînile ei spînzurau în jos ca la un copil vinovat, ºi ochii ei cei mari se plecarã. El se apropie de dînsa, c-o mînã îi cuprinse mijlocul, iar cu cealaltã îi dezmierdã încet fruntea ºi pãrul, ºi-i ºopti: Ce frumoasã eºti tu, ce dragã-mi eºti! A cui eºti tu, fata mea? A Mamei Pãdurilor, rãspunse ea suspinînd, mã vei iubi tu acuma, cînd ºtii a cui sînt? Ea înconjurã cu amîndouã braþele ei goale grumazul lui ºi se iutã lung la el, în ochii lui. Ce-mi pasã a cui eºti, zise el, destul cã te iubesc. Dacã mã iubeºti, sã fugim atuncea, zise ea lipindu-se mai tare de pieptul lui, dacã te-ar gãsi mama, ea te-ar omorî, ºi dac-ai muri tu, eu aº nebuni, ori aº muri ºi eu. 39

40 N-aibi fricã, zise el zîmbind ºi desfãcîndu-se din braþele ei. Unde-i mumã-ta? De cînd a venit, se zbuciumã în piua în care-ai încuiat-o tu ºi roade cu colþii la lanþurile ce-o închid. Ce-mi pasã, zise el rãpezindu-se sã vadã unde-i. Fãt-Frumos, zise fata, ºi douã lacrimi mari strãlucirã în ochii ei, nu te duce încã. Sã te învãþ eu ce sã facem ca sã învingi tu pe mama. Vezi tu buþiile astea douã? Una-i cu apã, alta cu putere. Sã le mutãm una-n locul alteia. Mama, cînd se luptã cu vrãjmaºii ei, strigã cînd oboseºte: Stai, sã mai bem cîte-oleacã de apã! Apoi ea bea putere, în vreme ce duºmanul ei numai apã. De aceea noi le mutãm din loc, ea nu va ºti ºi va bea numai apã în vremea luptei cu tine. Precum au zis, au ºi fãcut. El se rãpezi dupã casã. Ce faci, babã? strigã el. Baba, de venin, se smulse o datã din piuã-n sus ºi rupse lanþurile, lungindu-se slabã ºi mare pînã-n nori. A! bine cã mi-ai venit, Fãt-Frumos! zise ea, fãcîndu-se iar scurtã... Ia acuma, hai la luptã, acu vom vedea cine-i mai tare. Hai! zise Fãt-Frumos. Baba-1 apucã de mijloc, se lungi repezindu-se cu el pînã-n nori, apoi îl izbi de pãmînt ºi-1 bãgã în þãrînã pînã-n glezne. Fãt-Frumos o izbi pe ea ºi o bãgã-n pãmînt pînã în genunchi. Stai, sã mai bem apã, zise Mama Pãdurilor ostenitã. Stãturã ºi rãsuflarã. Baba bãu apã, Fãt-Frumos bãu putere, º-un fel de foc nestins îl cutreierã cu fiori de rãcoare toþi muºchii ºi toate vinele lui cele slãbite. C-o putere îndoitã, cu braþe de fier o smunci pe babã de mijloc ºi-o bãgã-n pãmînt pînã-n gît. Apoi o izbi cu buzduganul în cap ºi-i risipi creierii. Cerul încãrunþi de nouri, vîntul începu a geme rece ºi a scutura casa cea micã în toate încheieturile cãpriorilor ei. ªerpi roºii rupeau trãsnind poala neagrã a nourilor, apele pãreau cã latrã, numai tunetul cînta adînc ca un proroc al pierzãrii. Prin acel întuneric des ºi nepãt runs, Fãt-Frumos vedea albind o umbrã de argint, cu pãr de aur despletit, rãtãcind, cu mîinile ridicate ºi palidã. El se apropie de ea ºi-o cuprinse cu braþele lui. Ea cãzu ca moartã de groazã pe pieptul lui, ºi mîinile ei reci s-ascunserã-n sînul lui. Ca sã se trezeascã, el îi sãrutã ochii, o luã pe braþe ºi începu sã fugã cu ea prin furtunã. Ajuns lîngã grãdina împãratului, el o puse-n luntre ducînd-o ca într-un leagãn peste lac, smulse iarbã, fîn cu miros ºi flori din grãdinã ºi-i clãdi un pat în care-o aºezã ca-ntr-un cuib. 40

41 Soarele, ieºind din rãsãrit, privea la ei cu drag. Hainele ei umede de ploaie se lipise de membrele dulci ºi rotunde, faþa ei de-o paloare umedã ca ceara cea albã, mînile mici ºi unite pe piept, pãrul despletit ºi rãsfirat pe sîn, ochii mari, închiºi ºi adînciþi în frunte, astfel ea era frumoasã, dar pãrea moartã. Pe acea frunte netedã ºi albã, Fãt-Frumos presãrã cîteva flori albastre, apoi ºezu alãturi cu ea ºi-ncepu a doini încet. Cînd era soarele-n amiazã, firea tãcea, ºi Fãt-Frumos asculta liniºtita ei rãsuflare, caldã ºi umedã. Încet se plecã la obrazul ei ºi-o sãrutã. Atunci ea deschise ochii încã plini de visuri ºi-ntinzîndu-se somnoroasã, zise încet ºi zîmbind: Tu aici eºti? Ba nu sînt aici, nu vezi cã nu sînt aici! zise el mai lãcrãmînd de fericire. Cum ºedea el lîngã ea, ea-ºi întinse un braþ ºi-i cuprinse mijlocul. Hai scoalã, zise el dezmierdînd-o, e ziua-n amiaza mare. Ea se sculã, îºi netezi pãrul de pe frunte ºi-1 dete pe spate. El îi cuprinse mijlocul ea-i înconjurã grumazul ºi astfel trecurã printre straturile de flori ºi intrarã în palatul de marmurã al împãratului. El o duse la împãratul ºi i-o arãtã spunîndu-i cã-i mireasa lui. Împãratul zîmbi, apoi îl luã de mînã pe Fãt-Frumos, ca ºi cînd ar fi vrut sã-i spuie ceva în tainã, ºi-1 trase la o fereastrã mare, pe care vedea lacul cel întins. ªi el nu-i spuse nimica, ci numai se uitã uimit pe luciul lacului ºi ochii i se împlurã de lacrimi. O lebãdã îºi înãlþase aripile ca pe niºte pînze de argint ºi cu capul cufundat în apã sfîºia faþa seninã a lacului. Plîngi, împãrate? zise Fãt-Frumos, de ce? Fãt-Frumos, zise împãratul, binele ce mi l-ai fãcut mie nu þi-1 pot plãti nici cu lumina ochilor, oricît de scumpã mi-ar fi, ºi cu toate astea vin sã-þi cer ºi mai mult. Ce, împãrate? Vezi tu lebãda ceea îndrãgitã de unde? Tînãr fiind, ar trebui sã fiu îndrãgit de viaþã, ºi cu toate astea de cîte ori am vrut sã-mi fac 41

42 samã! Iubesc o fatã frumoasã cu ochii gînditori, dulce ca visele mãrii, fata Genarului, om mîndru ºi sãlbatic, ce-ºi petrece viaþa vînînd prin pãduri bãtrîne. O, cît e de aspru el, cît e de frumoasã fata lui! Orice încercare de-a o rãpi a fost deºartã. Încearcã-te tu! Ar fi stat Fãt-Frumos locului, dar scumpã-i era frãþia de cruce, ca oricãrui voinic, mai scumpã decît zilele, mai scumpã decît mireasa. Împãrate prea luminate, din cîte noroace ai avut, unul a fost mai mare decît toate: acela cã Fãt-Frumos þi-e frate de cruce. Hai cã mã duc eu sã rãpesc pe fata Genarului! ªi-ºi luã cai ageri, cai cu suflet de vînt Fãt-Frumos, ºi era sã plece. Atunci mireasa lui Ileana o chema îi zise încet la ureche, sãrutîndu-1 dulce: Nu uita, Fãt-Frumos, cã pe cît vei fi tu departe, eu oi tot plînge. El se uitã cu milã la ea, o mîngîie dar apoi, desfãcîndu-se de îmbrãþiºãrile ei, se avîntã pe ºaua calului ºi plecã în lume. Aplicaþii 1. Povestiþi cum a venit pe lume Fãt-Frumos din lacrimã. 2. Luaþi-1 de cãlãuzã pe Fãt-Frumos din lacrimã ºi ajungeþi la mîndrul palat al împãratului care se rãzboia cu tatãl lui. 3. Descrieþi-o pe Mama Pãdurii. Închipuiþi-vã cã aþi asistat la lupta lui Fãt-Frumos din lacrimã cu Mama Pãdurii. 4. Ileana, fiica Mamei Pãdurii, îl ajutã pe Fãt-Frumos din lacrimã s-o învingã pe mamã-sa. De ce a procedat ea aºa? 5. Povestiþi cum Fãt-Frumos din lacrimã i-o aduse împãratului frate de cruce pe fata Genarului. (Pentru aceasta trebuie sã citiþi basmul pînã la sfîrºit). 6. Completaþi comparaþiile extrase din basm: a) un împãrat întunecat ºi gînditor ca... b) o împãrãteasã tînãrã ºi zîmbitoare ca... c) faþa ei galbãnã ca... d) pãrul bãlai ca... e) fecior alb ca... Cine se fãcu mare ca brazii codrilor? sclipea ca un vultur de oþel, ca o stea nãzdrãvanã? Cine era frumos ca luna unei nopþi de varã? roºie ca focul? 7. Ilustraþi printr-un desen urmãtorul pasaj din poveste: Luna rãsãrise dintre munþi ºi se oglindea într-un lac mare ºi limpede, ca seninul cerului. În fundul lui se vedea sclipind, de limpede ce 42

43 era, un nisip de aur; iar în mijlocul lui, pe o insulã de smarald, înconjurat de un crîng de arbori verzi ºi stufoºi, se ridica un mîndru palat de o marmurã ca laptele Ce e real ºi ce e fantastic în acest basm? 9. Prin ce se aseamãnã ºi prin ce se deosebesc povestea cultã de povestea popularã? Completaþi tabelul. Asemãnãri Deosibiri Ion Creangã ( ) Sfãtosule bunic din Humuleºti... Ai ticluit nepoþilor poveºti... L. Deleanu De la cinci ani, de cînd am început a înþelege, am auzit de sute de ori poveºtile pe care vi le povetesc eu..., ne mãrturiseºte prietenul copiilor Ion Creangã, unul dintre cei mai de vazã scriitori moldoveni din secolul XIX, nãscut la 10 ianuarie 1839 în satul Humuleºti azi România (1 martie 1837, dupã mãrturisirile scriitorului). Talentatul povestitor Ion Creangã este autorul neasemuitelor poveºti ºi povestiri: Capra cu trei iezi; Punguþa cu doi bani; Fata babei ºi fata moºneagului; Dãnilã Prepeleac; Povestea lui Hrap-Alb; Moº Ion Roatã; Popa Duhu; Povestea unui om leneº; Inul ºi cãmeºa, Amintiri din copilãrie º.a. Scriitor genial ºi unic, Ion Creangã s-a stins din viaþã la Iaºi, în ziua de 31 decembrie Fata babei ºi fata moºneagului Era odatã un moºneag º-o babã, ºi moºneagul avea o fatã ºi baba iar o fatã. Fata babei era slutã, leneºã, þîfnoasã ºi rea la inimã; dar, pentru cã era fata mamei, se alinta cum s-alintã cioara-n laþ, lãsînd tot greul pe fata moºneagului. Fata moºneagului însã era frumoasã, harnicã, 43

44 ascultãtoare ºi bunã la inimã. Dumnezeu o împodobise cu toate darurile cele bune ºi frumoase. Dar aceastã fatã bunã era horopsitã ºi de sora cea de scoarþã, ºi de mama cea vitregã. Noroc de la Dumnezeu cã era o fatã robace ºi rãbdãtoare, cãci altfel ar fi fost vai º-amar de pielea ei. Fata moºneagului la deal, fata moºneagului la vale; ea dupã gãteje, prin pãdure, ea cu tãbuieþul în spate la moarã, ea, în sfîrºit, în toate pãrþile dupã treabã. Cît era ziulica de mare, nu-ºi mai strîngea picioarele; dintr-o parte venea ºi-n alta se ducea. ª-apoi baba ºi cu odorul de fiicã-sa tot cîrtitoare ºi nemulþãmitoare erau. Pentru babã, fata moºneagului era piatrã de moarã-n casã; iar fata ei busuioc de pus la icoane. Cînd se duceau amîndouã fetele în sat, la ºezãtoare, seara, fata moºneagului nu se încurca, ci torcea cîte un ciur plin de fuse, iar fata babei îndruga ºi ea cu mare-ce cîte un fus; º-apoi cînd veneau amîndouã fetele acasã, noaptea tîrziu, fata babei sãrea iute peste pîrleaz ºi zicea fetei moºneagului sã-i deie ciurul cu fusele, ca sã-1 þie pînã va sãri ºi ea. Atunci fata babei, vicleanã cum era, lua ciurul ºi fuga în casã la babã ºi la moºneag, spunînd cã ea a tors acele fuse. În zadar fata moºneagului spunea în urmã cã acela este lucrul mîinilor sale, cãci îndatã o apuca de obraz baba ºi cu fiicã-sa ºi trebuia numaidecît sã rãmîie pe-a lor. Cînd venea duminica ºi sãrbãtorile, fata babei era împopoþatã ºi netezitã pe cap, de parcã o linsese viþeii. Nu era joc, nu era clacã în sat, la care sã nu se ducã fata babei, iar fata moºneagului era opritã cu asprime de la toate acestea. ª-apoi cînd venea moºneagul de pe unde era dus, gura babei umbla, cum umblã meliþa: cã fata lui nu ascultã, cã-i uºernicã, cã-i leneºã, cã-i soi rãu...cã-i laie, cã-i bãlaie, cã s-o alunge de la casã, s-o trimeatã la slujbã, unde ºtie, cã nu-i chip s-o mai þie, pentru cã poate sã înnãrãveascã ºi pe fata ei. Moºneagul, fiind un gurã-cascã, sau cum îþi vrea sã-i ziceþi, se uita în coarnele ei ºi ce-i spunea ea, sfînt era. Din inimã bietul moºneag poate c-ar fi mai zis cîte ceva, dar acum apucase a cînta gãina la casa lui ºi cucoºul nu mai avea nici o trecere. ª-apoi ia sã-1 fi pus pãcatul sã se întreacã cu dedeochiul, cãci baba ºi cu fiicã-sa îl umpleau cu bogdaproste. Într-una din zile moºneagul, fiind amãrît de cîte-i spunea baba, chemã fata ºi-i zise: Draga tatei, iaca ce-mi tot spune mã-ta de tine: cã n-o asculþi, cã eºti rea de gurã ºi înnãrãvitã ºi cã nu este de chip sã mai stai la casa mea: de aceea du-te ºi tu încotro te-a îndrepta Dumnezeu, ca sã nu se mai facã atîta gîlceava la casa aceasta din pricina ta. Dar te sfãtuiesc, 44

45 ca un tatã ce-þi sînt, cã oriºiunde te-i duce, sã fii supusã, blajinã ºi harnicã, cãci la casa mea tot ai dus-o cum ai dus-o, c-a mai fost ºi mila pãrinteascã la mijloc.., dar prin strãini Dumnezeu ºtie peste ce soi de sãmînþã de oameni îi da ºi nu þi-or putea rãbda cîte þi-am rãbdat noi. Atunci biata fatã, vãzînd cã baba ºi cu fiicã-sa voiesc cu orice chip s-o alunge, sãrutã mîna tatã-sãu ºi cu lacrãmi în ochi porneºte în toatã lumea, depãrtîndu-se de casa pãrinteascã fãrã nici o nãdejde de întoarcere! ªi merse ea cît merse pe un drum pînã ce din întîmplare îi ieºi înainte o cãþeluºã bolnavã, ca vai de capul ei, ºi slabã de-i numãrai coastele. ªi cum vãzu pe fatã, îi zise: Fatã frumoasã ºi harnicã, fie-þi milã de mine ºi mã grijeºte, cã þi-oi prinde bine ºi eu vreodatã. Atunci fetei i se fãcu milã ºi, luînd cãþeluºa, o spãlã ºi o griji foarte bine. Apoi o lãsã acolo ºi-ºi cãutã de drum, mulþãmitã fiind în suflet cã a putut sãvîrºi o faptã bunã. Nu merse ea tocmai mult ºi numai iaca ce vede un pãr frumos ºi înflorit, dar plin de omizi în toate pãrþile. Pãrul, cum vede pe fatã, zice: Fatã frumoasã ºi harnicã, grijeºte-mã ºi curãþã-mã de omizi, cã þi-oi prinde ºi eu bine vreodatã. Fata, harnicã cum era, curãþi pãrul de uscãturi ºi de omizi cu mare îngrijire ºi apoi se tot duce înainte sã-ºi caute stãpîn. ªi mergînd ea mai departe, numai iaca ce vede o fîntînã mîlitã ºi pãrãsitã. Fîntîna atunci zice: Fatã frumoasã ºi harnicã, îngrijeºte-mã, cã þi-oi prinde ºi eu bine vreodatã. Fata rîneºte fîntîna º-o grijeºte foarte bine. Apoi o lasã ºi-ºi cautã de drum. ªi tot mergînd mai departe, numai iaca ce dã de un cuptior nelipit ºi mai-mai sã se risipeascã. Cuptiorul, cum vede pe fatã, zice: Fatã frumoasã ºi harnicã, lipeºte-mã ºi grijeºte-mã, cã poate þi-oi prinde ºi eu bine vreodatã. Fata, care ºtia cã de fãcut treabã nu mai cade coada nimãnui, îºi suflecã mînecile, cãlcã lut ºi lipi cuptiorul, îl humui ºi-1 griji, de-þi era mai mare dragul sã-1 priveºti. Apoi îºi spãlã frumuºel mîinile de lut ºi porni iarãºi la drum. ªi mergînd ea acum ºi zi ºi noapte, nu ºtiu ce fãcu cã se rãtãci. Cu toate acestea nu-ºi pierdu nãdejdea în Dumnezeu, ci merse tot înainte, pînã ce înt-runa din zile, trecînd printr-un codru întunecos, dã de o poianã foarte frumoasã, ºi în poianã vede o cãsuþã umbritã de niºte lozii pletoase. ªi cînd s-apropie de acea casã, numai iaca o babã întîmpinã pe fatã cu blîndeþe ºi-i zice: 45

46 Da ce cauþi prin aceste locuri, copilã, ºi cine eºti? Cine sã fiu mãtuºã? ia o fatã sãracã, fãrã mamã ºi fãrã tatã, pot zice; ºi numai Cel de Sus ºtie cîte am tras, de cînd mama care m-a fãcut a pus mîinile pe piept! Stãpîn caut, ºi necunoscînd pe nimeni ºi umblînd din loc în loc, m-am rãtãcit. Dumnezeu însã m-a povãþuit de am nimerit la casa dumitale ºi te rog sã-mi dai sãlãºluire! Sãrmanã fatã, zise bãtrîna, cu adevãrat numai Dumnezeu te-a îndreptat la mine, ºi te-a scãpat de primejdii. Eu sînt Sfînta Duminicã. Slujeºte la mine astãzi ºi fii încredinþatã cã mîine n-ai sã ieºi cu mîinile goale de la casa mea. Bine, mãicuþã, dar nu ºtiu ce trebi am sã fac. Ia sã-mi lai copilaºii care dorm acum ºi sã-i hrãneºti, apoi sã-mi faci bucate ºi cînd m-oi întoarce eu de la bisericã, sã le gãsesc nici reci, nici fierbinþi, ci cum îs mai bune de mîncat. ªi cum zice, bãtrîna porneºte la bisericã, iar fata suflecã mînecile ºi s-apucã de treabã. Întîi ºi-ntîi face lãutoare, apoi iese afarã ºi începe a striga: Copii, copii, copii! Veniþi la mama sã vã leie! ªi cînd se uitã fata, ce sã vadã? Ograda se umpluse ºi pãdurea fojgãia de o mulþime de balauri ºi de tot soiul de jivine mici ºi mari; însã tare în credinþã ºi cu nãdejdea la Dumnezeu, fata nu se sparie, ci le ia pe cîte una ºi le lã ºi le îngrijeºte cît nu se poate mai bine. Apoi s-apucã de fãcut bucate, ºi cînd a venit Sfînta Duminicã de la bisericã ºi a vãzut copiii lãuþi frumos ºi toate trebile bine fãcute, s-a umplut de bucurie. ªi dupã ce a ºezut la masã, a zis fetei sã se suie în pod ºi sã-ºi aleagã de acolo o ladã care-a vrea ea ºi sã ºi-o ieie ca simbrie, dar sã n-o deschidã pîn acasã la tatã-sãu. Fata se suie în pod ºi vede acolo o mulþime de lãzi: unele mai vechi ºi mai urîte, altele mai nouã ºi mai frumoase. Ea însã, nefiind lacomã, º-alege pe cea mai urîtã dintre toate. ªi cînd se dã cu dînsa jos, Sfînta Duminicã cam încreþeºte din sprîncene, dar n-are încotro, ci binecuvînteazã pe fatã, care îºi ia lada în spate ºi se întoarnã spre casa pãrinteascã cu bucurie, tot pe drumul pe unde venise. Cînd pe drum, iaca cuptiorul grijit de dînsa era plin de plãcinte crescute ºi rumenite... ºi mãnîncã fata la plãcinte, ºi mãnîncã hãt bine; apoi îºi mai ia cîteva la drum ºi porneºte. Cînd mai încolo, numai iaca fîntîna grijitã de dînsa era plinã pînã-n gurã cu apã limpede cum îi lacrima, dulce ºi rece cum îi gheaþa. ªi pe colacul fîntînii erau pahare de argint, cu care a bãut la apã pînã s-a rãcorit. Apoi a luat paharele cu sine ºi a pornit înainte. 46

47 ªi mergînd mai departe, iaca pãrul grijit de dînsa era încãrcat de pere galbene ca ceara, de coapte ce erau, ºi dulci ca mierea. Pãrul, vãzînd pe fatã, ºi-a plecat crengile-n jos ºi ea a mîncat la pere ºi ºi-a luat la drum cît i-a trebuit. De acolo mergînd mai departe, iaca se întîlneºte ºi cu cãþeluºa, care acum era voinicã ºi frumoasã, iarã la gît purta o salbã de galbeni, pe care a dat-o fetei ca mulþãmitã pentru cã a cãutat-o la boalã. ªi de aici fata, tot mergînd înainte, a ajuns acasã la tatã-sãu. Moºneagul, cînd a vãzut-o, i s-au umplut ochii de lacrîmi ºi inima de bucurie. Fata atunci scoate salba ºi paharele cele de argint ºi le dã tãtîne-sãu; apoi, deschizînd lada împreunã, nenumãrate herghelii de cai, cirezi de vite ºi turme de oi ies din ea, încît moºneagul pe loc a întinerit vãzînd atîtea bogãþii! Iarã baba a rãmas opãritã ºi nu ºtia ce sã facã de ciudã. Fata babei atunci ºi-a luat inima-n dinþi ºi a zis: Las, mamã, cã nu-i prãdatã lumea de bogãþii: mã duc sã-þi aduc eu ºi mai multe. ªi cum zice, porneºte cu ciudã, trãsnind ºi plesnind. Merge ºi ea cît merge, tot pe acest drum, pe unde fusese fata moºneagului; se întîlneºte ºi ea cu cãþeluºa cea slabã ºi bolnavã; dã ºi ea de pãrul cel ticsit de omide, de fîntîna cea mîlitã, seacã ºi pãrãsitã, de cuptiorul cel nelipit ºi aproape sã se rãsipeascã. Dar cînd o roagã ºi cãþeluºa, ºi pãrul, ºi fîntîna, ºi cuptiorul, ca sã îngrijeascã de dînsele, ea le rãspunde cu ciudã ºi în bãtaie de joc: Da, cum nu! cã nu mi-oi feºteli eu mînuþele tãtucuþii ºi a mãmucuþii! Multe slugi aþi avut ca mine? Atunci cu toatele ºtiind cã mai uºor ar putea cãpãta cineva lapte de la o vacã stearpã, decît sã te îndatoreascã o fatã alintatã ºi leneºã, au lãsat-o sã-ºi urmeze drumul în pace ºi n-au mai cerut de la dînsa nici un ajutor. ªi mergînd ea tot înainte, a ajuns apoi ºi ea la Sfînta Dumunicã; dar ºi aici s-a purtat tot hursuz, cu obrãznicie ºi prosteºte. În loc sã facã bucatele bune ºi potrivite ºi sã leie copiii Sfintei Dumunici, cum i-a lãut fata moºneagului de bine, ea i-a opãrit pe toþi, de þipau ºi fugeau nebuni de 47

48 usturime ºi de durere. Apoi bucatele le-a fãcut afumate, arse ºi sleite, de nu mai era de chip sã le poatã lua cineva în gurã... ªi cînd a venit Sfînta Duminicã de la bisericã, ºi-a pus mînile-n cap de ceea ce a gãsit acasã. Dar Sfînta Duminicã, blîndã ºi îngãduitoare, n-a vrut sã-ºi puie mintea c-o sturlubaticã ºi c-o leneºã de fatã ca aceasta, ci i-a spus sã se suie în pod, sã-ºi aleagã de acolo o ladã, care i-a plãcea, ºi sã se ducã în plata lui Dumnezeu. Fata atunci s-a suit ºi º-a ales lada cea mai nouã ºi mai frumoasã, cãci îi plãcea sã ieie cît de mult ºi ce-i mai bun ºi mai frumos, dar sã facã slujbã bunã nu-i plãcea. Apoi, cum se dã jos din pod cu lada, nu se mai duce sã-ºi ieie ziua bunã ºi binecuvîntare de la Sfînta Duminicã, ci porneºte ca de la o casã pustie ºi se tot duce înainte. ªi mergea de-i pîrîiau cãlcîiele de fricã sã nu se rãzgîndeascã Sfînta Duminicã, sã porneascã dupã dînsa, s-o ajungã ºi sã-i ieie lada. ªi cînd ajunge la cuptior, frumoase plãcinte erau într-însul! Dar cînd s-apropie sã ieie dintr-însele ºi sã-ºi prindã pofta, focul o arde ºi nu poate lua. La fîntînã aºijderea, pãhãruþele de argint, nu-i vorbã, erau, ºi fîntîna plinã cu apã pînã-n gurã; dar cînd a vrut fata sã puie mîna pe pahar ºi sã ieie apã, paharele pe loc s-au cufundat, apa din fîntînã în-tr-o clipã a secat ºi fata de sete s-a uscat!... Cînd prin dreptul pãrului, nu-i vorbã, cã parcã era bãtut cu lopata de pere multe ce avea, dar credeþi c-a avut fata parte sã guste vreuna? Nu, cãci pãrul s-a fãcut de o mie de ori mai nalt de cum era, de-i ajunsese crengile în nouri. ª-atunci.., scobeºte-te, fata babei, în dinþi! Mergînd mai înainte, cu cãþeluºa încã s-a întîlnit; salbã de galbeni avea ºi acum la gît; dar cînd a vrut fata sã i-o ieie, cãþeluºa a muºcat-o, de i-a rupt degetele ºi n-a lãsat-o sã puie mîna pe dînsa. κi muºca fata acum degeþelele mãmucuþii ºi ale tãtucuþii de ciudã ºi de ruºine, dar n-avea ce face. În sfîrºit, cu mare ce a ajuns ea acasã la mã-sa, dar ºi aici nu le-a ticnit bogãþia, cãci, deschizînd lada, o mulþime de balauri au ieºit dintr-însa ºi pe loc au mîncat pe babã cu fatã cu tot, de parcã n-au mai fost pe lumea aceasta, ºi apoi s-au fãcut balaurii nevãzuþi cu ladã cu tot. 48

49 Iar moºneagul a rãmas liniºtit din partea babei ºi avea nenumãrate bogãþii. El a mãritat pe fiicã-sa dupã un om bun ºi harnic. Cucoºii cîntau acum pe stîlpii porþilor, în prag ºi în toate pãrþile; iar gãinile nu mai cîntau cucoºeºte la casa moºneagului, sã nu mai facã a rãu; c-apoi atunci nici zile multe nu mai aveau. Numai atît cã moºneagul a rãmas pleºuv ºi spetit, de mult ce-1 netezise baba pe cap ºi de cercat în spatele lui cu cociorva, dacã-i copt mãlaiul. Aplicaþii 1. De ce fata moºneagului a fost nevoitã sã plece de acasã? 2. Gãsiþi în text cuvintele ºi expresiile care sînt folosite la descrierea fetei moºneagului. 3. Ce atitudine faþã de muncã are fata moºneagului? Da fata babei? 4. Ce se spune în poveste despre fata babei? 5. Povestiþi ce trãsãturi de caracter ale babei ºi ale fetei ei se desprind din faptele lor. 6. Lãmuriþi expresiile: a-ºi lua inima-n dinþi; fata moºneagului la deal, fata moºneagului la vale. Alcãtuiþi propoziþii cu ele. 7. Redaþi prin desen episodul din poveste care v-a plãcut mai mult. 8. Gãsiþi cîteva proverbe, zicãtori despre hãrnicie ºi lenevie. Înscrieþi-le în caiete, folosiþi-le atunci cînd caracterizaþi personajele principale din poveste. 9. Cunoaºteþi ºi alte poveºti în care se vorbeºte despre douã fete (una harnicã, alta leneºã)? Povestiþi-le. 10. Ce au comun poveºtile Fata babei ºi fata moºneagului de I. Creangã ºi Cenuºãreasa de Ch. Perrault? 11. Caracterizaþi personajele principale completînd tabelul. Fata moºneagului Fata babei Opera literarã. Personajul literar. Caracterizarea personajului literar. Personificarea Ce sentimente v-au cuprins atunci, cînd aþi citit prima datã povestea Fata babei ºi fata moºneagului? Aþi început lectura cu gîndul la Ion Creangã, autorul ei, ºi cu dorinþa fireascã de a afla ce spune el despre cele douã fete fata babei ºi fata moºneagului. Treptat, însã, textul v-a captivat ºi v-a fãcut sã vã transpuneþi în lumea plãsmutã 49

50 de autor. O lume vie, în veºnicã miºcare, uneori plinã de neprevãzut. Aþi înþeles cine sînt cele douã fete. ªi aþi aflat ºi despre alþi oameni, alãturi de care trãiesc ele sau se întîlnesc doar pentru un timp mai scurt, despre nãzuinþele ºi sentimentele lor. Povestea Fata babei ºi fata moºneagului este o operã literarã. Opera literarã este o creaþie în versuri sau în prozã, care, prin intermediul limbajului artistic, prezintã fapte, întîmplãri, personaje, aspecte din naturã, idei, gînduri, trezind cititorului puternice emoþii ºi sentimente. Textul literar reprezintã cuprinsul unei opere literare, un fragment, o parte din ea. Cuvîntul operã provine din latinescul opera, ceea ce înseamnã muncã, lucrare. Operele literare se mai numesc opere artistice sau beletristice (în francezã belles lettres scrieri frumoase). Chiar dacã opera e de un volum mare, ea nu poate cuprinde viaþa în toatã plinãtatea ei. De aceea autorul se limiteazã doar la unele aspecte, zugrãvind anumite întîmplãri, evenimente, stãri sufleteºti, sentimente º.a. Acestea alcãtuiesc tema operei literare. Din întîmplãrile ºi faptele sãvîrºite de personaje, din visele ºi aspiraþiile lor se desprinde ideea centralã a operei literare. În povestea sa Ion Creangã promoveazã ideea cã hãrnicia ºi omenia sînt rãsplãtite ºi se aflã mereu în cinste. Se poate uºor observa cã cele descrise în poveste nu sînt expuse la întîmplare. Autorul le-a organizat într-un fel anume. În caz contrar ar apãrea ca o adunãturã de materiale care n-ar fi în stare sã-i spunã ceva cititorului. Pentru a construi o clãdire, totul trebuie aranjat într-o ordine, dupã un plan. Aºa se organizeazã, se aranjeazã ºi materialul din care se plãsmuieºte opera literarã. Înlãnþuirea într-o anumitã ordine a întîmplãrilor, tablourilor de viaþã într-o operã se numeºte compoziþia operei literare. În centrul lumii create de autor se aflã totdeauna omul, personajul literar. Oamenii, animalele, pãsãrile, lucrurile care iau parte la acþiunea dintr-o operã artisticã poartã numele de personaje literare. Cuvîntul personaj provine din limba francezã: personaje persoanã ce acþioneazã în opera literarã. Personajele care participã la întreaga acþiune ºi se aflã în centrul ei se numesc personaje principale (Fãt-Frumos, fata babei, fata moºneagului). 50

51 Personajele care au un rol mai puþin important ºi participã numai parþial la acþiune se numesc personaje secundare (Zmeoaica, zmeii, baba, moºneagul º.a.). Personajul care e descris cu simpatie ºi poate servi ca model de comportare pentru cititori este personaj pozitiv. Personajele pozitive înfãptuiesc fapte bune. Personajul care e descris cu antipatie ºi nu poate servi ca model de comportare pentru cititori este personaj negativ (baba, fata babei). Personajele negative sãvîrºesc fapte rele. În literaturã întîlnim ºi personaj real, fantastic, legendar, istoric. În opera literarã întîlnim personaje care impresioneazã prin înfãþiºarea fizicã, calitãþile sufleteºti ºi de caracter. Prezentarea acestor personaje literare se face prin desrierea trãsãturilor lor fizice ºi sufleteºti. Desrierea trãsãturilor fizice ºi sufleteºti mai însemnate ale unui personaj literar, precum ºi mijloacele prin care autorul prezintã personajul literar se numeºte caracterizare. Trãsãturile sufleteºti ale unui personaj literar se desprind din faptele lui, gîndurile, acþiunile ºi vorbele personajului, atitudinea autorului, gîndurile ºi vorbele altor personaje. Fiecare personaj îºi are trãsãturile lui caracteristice. Caracterizînd personajul unei opere literare, se desprind din operã trãsãturile personajului respectiv, arãtînd: locul pe care îl ocupã personajul în operã (mai important sau mai puþin important); unele aspecte exterioare (înfãþiºarea, îmbrãcãmintea); trãsãturi morale caracteristice, care reies din propriile fapte, acþiuni ºi pãreri; comportarea în relaþie cu alte personaje; pãrerile altor personaje despre personajul caracterizat; atitudinea scriitorului, a cititorului faþã de acest personaj. Faptele, gîndurile personajului ºi selecþionarea citatelor constituie punctele de pornire în realizarea unor caracteristici. Caracteristica personajului trebuie sã fie alcãtuitã sub forma unei compuneri ce implicã o expunere curgãtoare ºi o relaþie între ideile de bazã. 51

52 Planul de caracterizare a unui personaj literar I. Introducere date sumare despre autor ºi operã; împrejurãrile (timpul ºi locul din cadrul acþiunii) în care este înfãþiºat. II. Cuprins desprinderea însuºirilor fizice ºi a însuºirilor morale caracteristice; ilustrarea acestora cu exemple din opera literarã; precizarea însuºirii dominante (care îl deosebeºte de alte personaje). III. Încheiere semnificaþia trãsãturilor (în special a celei dominante) ºi legãtura acestora cu titlul ºi învãþãturile care se desprind; sentimentele autorului faþã de personaj; posibile comparaþii cu alte personaje de acelaºi fel; pãrerea personalã argumentatã despre persoana caracterizatã. Operele literare sînt de douã feluri: în prozã ºi în versuri. Opera literarã în prozã redã conþinutul într-un mod liber, obiºnuit, ca în vorbirea oralã. Care-i deosebirea de formã dintre operele în prozã ºi cele în versuri? Sã observãm aceastã deosebire în baza unei fraze din povestea Fata babei ºi fata moºneagului (Ion Creangã). Dacã vom citi cu glas tare cuvintele din fraza: Era odatã un moºneag º-o babã; ºi moºneagul avea o fatã, vom constata cã unele silabe se pronunþã mai apãsat (accentuat), iar altele mai slab (neaccentuat). Însemnînd silabele accentuate ( ) ºi cele neaccentuate ( ), obþinem urmãtorul aspect: Din cele 20 silabe numai 7 silabe sînt accentuate, iar accentele cad cu totul neregulat. Opera literarã în care accentele silabelor cad neregulat este o operã în prozã. Accentuarea neregulatã a silabelor din cuvinte e caracteristicã vorbirii obiºnuite, adicã vorbirii în prozã. Cuvîntul prozã provine din latinescul prosa, ceea ce înseamnã exprimare liberã, limbaj direct. În tendinþa de a gãsi pentru conþinutul operei literare forma cea mai adevãratã ºi perfectã, pentru a spori puterea ei emoþionalã, scriitorul foloseºte o mare bogãþie a mijloacelor de exprimare din morfologia poeticã (tropii) ºi sintaxa poeticã (figurile de stil). 52

53 În literatura artisticã utilizarea cuvintelor ºi a expresiilor diferã de cea din limbajul vorbit ºi cel ºtiinþific. În opera literarã e foarte frecventã folosirea cuvintelor nu numai în sensul lor obiºnuit, ci mai ales în sensul lor figurat: flori de gheaþã; gînduri de aur; dulce floare; macul doarme; frunzele ºoptesc. Folosirea unui cuvînt sau a unei expresii cu sens figurat, avînd un alt înþeles decît cel obiºnuit, se numeºte trop. Cel mai des folosiþi tropi sînt urmãtorii: epitetul, comparaþia, metafora, alegoria, hiperbola, personificarea. Vã este cunoscut faptul cã obiectele neînsufleþite, fenomenele, fiinþele necuvîntãtoare sînt lipsite de darul vorbirii ºi gîndirii omeneºti. Însã scriitorii, în operele lor, deseori înzestreazã aceste obiecte, fenomene, fiinþe necuvîntãtoare cu însuºiri omeneºti; ele se comportã ºi vorbesc ca oamenii. De exemplu, cãþeluºa, fîntîna, cuptorul, prãsadul (din povestea Fata babei ºi fata moºneagului (I. Creangã) cer ajutor de la fete. Tot ele o rãsplãtesc pe fata moºneagului ºi o pedepsesc pe fata babei, adicã se comportã ca oamenii adicã au fost personificate. Personificarea este un trop prin care se atribuie obiectelor, animalelor sau fenomenelor însuºiri, sentimente, trãiri, acþiuni omeneºti. Personificarea e frecventã în poveºti, legende, fabule º.a. ªi în vorbirea oralã folosim personificãri: vine ploaia, cîntã radioul. Aplicaþii 1. Gãsiþi exemple-personificãri în poveºtile citite de voi. 2. Întocmiþi oral o povestioarã cu titlul: De-ar vorbi caietul ( sãni uþa, mingea) Care sînt personajele secundare din basmul Fãt-Frumos ºi Ileana Cosînzeana? 4. Care personaje pot fi numite pozitive? Dar negative? Argumentaþi rãspunsurile cu exemple din poveºti. 5. Caracterizaþi în scris un personaj dintr-o operã literarã cunoscutã. 6. Numiþi cîteva opere literare în prozã, pe care le-aþi citit (cãrþi din biblioteci publice sau personale). 53

54 Autoevaluare 1. Indicaþi cîteva opere, autorul cãrora este Mihai Eminescu. 2. Povestiþi, cu ajutorul a 4-5 propoziþii, cum s-a luptat Fãt-Frumos cu Mama Pãdurii. 3. Descrieþi exteriorul împãrãtesei ºi al feciorului sãu, Fãt-Frumos. 4. Care e gîndul principal care reiese din conþinutul basmului? 5. Numiþi personajele basmului Fãt-Frumos din lacrimã. 6. Rãspundeþi desfãºurat la întrebarea: De ce eroul poveºtilor moldoveneºti Fãt-Frumos iese întotdeauna biruitor în lupta cu elementele negative? 7. Care poveste se numeºte cultã? Exemple. 8. Ce opere scrise de Ion Creangã cunoaºteþi? 9. Numiþi personajele poveºtii Fata babei ºi fata moºneagului. 10. Ce numim personaj literar? De cîte feluri sînt personajele literare? Caracteruzaþi fiecare tip al personajelor literare. 11. Caracterizaþi, în paralel, cele douã fete din povestea Fata babei ºi fata moºneagului. 12. Care operã se numeºte în prozã? Exemple. 13. De ce moºneagul din povestea Fata babei ºi fata moºneagului a rãmas pleºuv ºi spetit? 14. Ce numim personificare? 15. Construiþi un dialog (o convorbire) dintre dumneavoastrã ºi animalul preferat, personificîndu-l. 16. Lãmuriþi expresiile: a-ºi cãuta de drum; gura umbla cum umblã meliþa; prinse a cînta gãina la casa moºului. Subiectele autoevaluãrii se apreciazã astfel: a) cu 0,1 p subiectul ¹ 13; b) cu 0,2 p subiectele ¹ 4, 7; c) cu 0,25 p subiectele ¹ 1, 3, 5, 8, 9, 12; d) cu 1 p subiectele ¹ 2, 14, 15, 16; e) cu 2 p subiectele ¹ 6, 10, 11. Autoapreciaþi-vã! Nivelul cunoºtinþelor I II III IV Punctele Nota Suficient! Tot înainte! Bine! Foarte bine! 54

55 LITERATURA SECOLULUI XIX Tematica literaturii sec. XIX este variatã. Scriitorii cautã sã creeze opere cu caracter naþional. Problema adevãrului în opera literarã îi preocupã pe scriitorii acestui secol. Poezia, dupã B. P. Haºdeu, trebuie sã fie un document al trãirilor umane (Muza, Versul, Adevãratul poet). V. Alecsandri redã tablouri de viaþã corespunzãtoare, unde sã fie prezente amãnunte adevãrate ale realitãþii istorice. Literatura timpului tinde sã fie veridicã ºi convingãtoare prin tablourile zugrãvite. Tablourile de viaþã zugrãvite de I. Creangã în Poveºti sau Amintiri din copilãrie, rãmîn pînã azi neîntrecute prin justeþea amãnuntelor. M. Eminescu este romantic în creaþia sa poeticã. El cîntã marile aspiraþii umane, dar nu uitã de aspectele contradictorii ale lumii. Literatura sec. XIX prezintã o imagine amplã ºi veridicã a omului ºi a socieatãþii. Freamãt de codru (fragment) Mihai Eminescu Tresãrind scînteie lacul ªi se leagãnã sub soare; Eu, privindu-1 din pãdure, Las aleanul sã mã fure ªi ascult de la rãcoare Pitpalacul. Din izvoare ºi din gîrle Apa sunã somnoroasã; Unde soarele pãtrunde Printre ramuri a ei unde, Ea în valuri sperioase Se azvîrle. Cucul cîntã, mierle, presuri Cine ºtie sã le-asculte? Ale pãsãrilor neamuri Ciripesc pitite-n ramuri ªi vorbesc cu-atît de multe Înþelesuri. 55

56 Aplicaþii 1. Ce frumuseþi ale naturii l-au impresionat pe poet? 2. În ce anotimp al anului apare natura în aceastã poezie? 3. Care-s cuvintele din poezie folosite în scopul de a prezenta natura ca o fiinþã vie? 4. Explicaþi imaginile: las aleanul sã mã fure; apa sunã somnoroasã; ea în valuri sperioase se azvîrle; vorbesc cu atît de multe înþelesuri. 5. Cuvîntul scînteie din primul vers este verb (de la a scînteia). Avem în limba noastrã ºi substantivul scînteie. Alcãtuiþi douã propoziþii cu cuvîntul scînteie ca verb ºi ca substantiv. 6. Gãsiþi sinonimele cuvintelor: ram, a pãtrunde, val, a privi, alean. 7. Descrieþi oral pãdurea pe care aþi vizitat-o. 8. Citiþi expresiv poezia, þinînd cont cã ea e un imn închinat naturii. Citiþi-o aºa ca sã auziþi freamãtul codrului, sã trãiþi ºi voi clipe fericite în mijlocul naturii. 9. Selectaþi în scris personificãrile din poezie. 10. Arãtaþi care sînt sentimentele poetului faþã de lacul plin de culoare, miºcare ºi de sunet. 11. Poezia este o împletire de imagini care se adreseazã vãzului, auzului. Identificaþi ºi transcrieþi pe caiete aceste imagini, folosind urmãtorul model: a) imagini vizuale: Tresãrid scînteie lacul/ªi se leagãnã sub soare... b) imagini auditive Apa sunã somnoroasã Explicaþi, într-o compunere, cum vi-l imaginaþi pe Mihai Eminescu, dupã lectura acestei poezii. 13. Memorizaþi poezia. Citirea expresivã Pînã în prezent aþi citit, multe poezii ºi aþi observat cã orice poezie redã nu numai fapte ºi idei, dar trezeºte ºi anumite emoþii, sentimente. Toate acestea pot fi exprimate prin citirea expresivã a poeziilor. Ca sã citim expresiv o operã literarã (poezie, operã în prozã), trebuie, în primul rînd, sã înþelegem bine conþinutul ei, sã simþim cele citite. Citirea prin care se transmit ideile ºi sentimentele ce le conþine opera literarã se numeºte citire expresivã. 56

57 Condiþiile princiale ale citirii expresive sînt respectarea pauzelor dupã semnele de punctuaþie, gãsirea accentului logic, intonaþiei respective, tonului ºi ritmului (tempoului) citirii. Cînd ajungem la virgulã, facem o pauzã micã de duratã pînã a numãra la 1; la punct ºi virgulã o pauzã ce dureazã pînã a numãra 1, 2; la punct o pauzã ce dureazã cu numãrarea de la 1 pînã la 3; la punctele de suspensie o pauzã ce dureazã pînã a numãra de la 1 pînã la 4. Pe lîngã pauzele gramaticale, cerute de semnele de punctuaþie, existã ºi pauze care se fac înaintea unor cuvinte din propoziþie, ce nu sînt indicate prin semne de punctuaþie. Intonaþia se determinã prin ridicarea sau coborîrea vocii, întãrirea sau slãbirea ei. Cînd citim ºi ajungem la virgulã, ridicãm puþin tonul; la punct ºi virgulã, la douã puncte ºi la un punct coborîm puþin vocea ºi facem o pauzã; la tireu umplem cu vocea golul format de lipsa cuvîntului respectiv; la semnul interogãrii intonaþia trebuie ridicatã; la semnul exclamãrii ne mirãm, exclamãm, urãm º.a. Accentul logic se foloseºte atunci, cînd dorim sã subliniem însemnãtatea unui cuvînt din text. Ritmul (tempoul) citirii depinde de accelerarea sau încetarea vorbirii. Citind ºi comentînd poezia Freamãt de codru, aþi sesizat cã ea e un imn închinat naturii: auzim freamãtul codrului, trãim împreunã cu poetul clipe fericite în mijlocul naturii, etc. Poezia trebuie cititã cu un ton duios, blajin, meditativ, iar ritmul primelor douã strofe e lent; celei de a treia puþin mai repede. Deci, pentru a citi expresiv poezia Freamãt de codru, trebuie sã stabilim: intonaþia vorbirii eroului liric; tempoul citirii; cuvintele ce trebuie accentuate (rostite mai apãsat); pauzele mici (I), medii (II), mari (III). Toate acestea pot fi notate într-o partiturã, prin prelucrare graficã a textului ce urmezã a fi citit expresiv. Dãm mai jos un fragment din poezie, pus în partiturã, adicã prelucrat pentru citirea expresivã. Tresãrind / scînteie lacul ªi se leagãnã /sub soare; // Eu /, privindu-l din pãdure, // 57

58 Las aleanul sã mã fure / ªi ascult de la rãcoare / Pitpalacul. /// Aplicaþii Faceþi partitura urmãtoarelor douã strofe ale poeziei Freamãt de codru. Citiþi expresiv poezia, apoi recitaþi-o expresiv. Întocmiþi partitura poeziei voastre îndrãgite ºi citiþi-o expresiv. Epitetul Cuvîntul epitet provine din limba greacã: epitheon, ceea ce înseamnã a pune, a adãuga pe lîngã. În poezia Freamãt de codru M. Eminescu adaugã o însuºire nouã apei, valurilor: apa sunã somnoroasã, valuri sperioase. Dacã poetul ar fi scris numai apa sunã ºi n-ar fi scos în evidenþã însuºirea lacului de a se miºca, am fi avut impresia cã apa este nemiºcãtoare. Cînd poetul scrie apa sunã somnoroasã, vedem ºi auzim sunetul domol, liniºtit ºi leneº al apei. Cuvîntul somnoroasã adaugã o însuºire unei acþiuni (a suna verb). În asociaþie cu alt termen, cuvîntul somnoroasã indicã o însuºire proprie, realã a substantivului fiinþã. Cuvintele care exprimã însuºiri deosebite ale obiectelor sau ale acþiunilor, prezentîndu-le într-o luminã nouã, se numeºte epitet. Epitetul este procedeul artistic cel mai frecvent utilizat de scriitori în operele lor. Un substantiv sau un verb poate avea într-o operã literarã cîteva epitete: ochi dulci, galeºi; glas blînd, duios; cer frumos, adînc, nemãrginit; pãdure neagrã, deasã, înfioratã; izvor curat, fermecat, mut; codru falnic, cãrunt, mãreþ º.a. Aplicaþii 1. Construiþi enunþuri în care cuvintele pustiu, leneº, cuminte sã intre în combinaþii neobiºnuite cu alte cuvinte. 2. Selectaþi din operele literare citite imagini poetice conþinînd epitete. 3. Faceþi portretul prietenei (prietenului) folosind epitete. 58

59 4. Gãsiþi epitete pentru substantivele ºi verbele: Ucrainã, Moldovã, baºtinã, patrie, mamã, învãþãtoare, a povesti, a umbla. 5. Subliniaþi epitetele din textul urmãtor ºi explicaþi sensurile construcþiilor din care fac parte: De treci codrii de aramã, de departe vezi albind ª-auzi mîndra glãsuire a pãdurii de argint. (M. Eminescu) Vasile Alecsandri ( ) Ce bine cã ai existat ªi cã te numim rege al poeþilor, Fiindcã mãcar odatã în secol E bine sã aibã ºi poeþii un rege A. Ciocanu Vasile Alecsandri, acel rege-al poeziei, cum îl numeºte Mihai Eminescu, s-a nãscut la 14 iunie 1821 la Bacãu. Copilãria ºi-a petrecut-o la Mirceºti (azi România), în mijlocul naturii, pe care a cîntat-o în volumul intitulat Pasteluri. Vasile Alecsandri a fost un harnic culegãtor al folclorului moldovenesc. A descris frumuseþile plaiurilor moldave în poeziile Iarna, Sfîrºitul iernii, Oaspeþii primãverii, Semãnãtorii, Seceriºul, Cositul, Sfîrºit de toamnã º. a. Vasile Alecsandri este autorul povestirilor Vasile Porojan, Istoria unui galbãn..., a pieselor de teatru Chiriþa în Iaºi, Iorgu de la Sadagura, Arvinte ºi Pepelea º.a. A încetat din viaþã la Mirceºti, în ziua de 22 august Sfîrºit de toamnã Oaspeþii caselor noastre, cocostîrci ºi rîndunele Pãrãsit-au a lor cuiburi º-au fugit de zile rele; Cîrdurile de cucoare, înºirîndu-se-n lung zbor, Pribegit-au urmãrite de al nostru jalnic dor. 59

60 Vesela verde cîmpie acu-i tristã, veºtejitã; Lunca, bãtutã de brumã, acum pare ruginitã; Frunzele-i cad, zbor în aer ºi de crengi se dezlipesc Ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc. Din tuspatru pãrþi a lumii se ridicã-nalt pe ceruri, Ca balauri din poveste, nouri negri plini de geruri. Soarele iubit s-ascunde, iar pe sub grozavii nori Trece-un cîrd de corbi iernatici prin vãzduh croncãnitori. Ziua scade, iarna vine, vine pe crivãþ cãlare! Vîntul ºuierã prin hornuri rãspîndind înfiorare. Boii rag, caii rîncheazã, cîinii latrã la un loc, Omul, trist, cade pe gînduri ºi s-apropie de foc. Aplicaþii 1. Ce sentimente v-a trezit lectura pastelului Sfîrºit de toamnã? 2. Ce imagini din pastel vi s-au întipãrit în memorie? De ce? 3. Ce e comparat cu destrãmarea iluziilor, cu balurii din poveºti? De ce? 4. Aflaþi epitete în poezie ºi lãmuriþi-le. 5. Gãsiþi exemple de repetare a unei consoane iniþiale ce sugereazã obiectul, zugrãvit în cîteva cuvinte, din strofa a treia. 6. Intitulaþi fiecare strofã din pastel ºi motivaþi-vã alegerea. 60

61 7. Audiaþi muzica compozitorului P. Ceaikovski Cîntec de toamnã ºi a cîntecului moldovenesc A ruginit frunza din vii. Ce e comun între ele ºi conþinutul pastelului Sfîrºit de toamnã? 8. Memorizaþi pastelul. 9. Precizaþi aspectele din naturã înainte de cãderea zãpezii, prezentate la începutul poeziei. 10. Enumeraþi aspectele care prevestesc sosirea iernii, aºa cum sînt prezentate acestea în ultimele douã strofe ale poeziei. 11. Arãtaþi ce culoare dominã în tabloul realizat în poezie. 12. Indicaþi la ce timp sînt verbele utilizate. 13. Gãsiþi ºi alte îmbinãri de cuvinte pornind de la termenii: brumã, ruginitã, corbi, gînduri. 14. Identificaþi elementele specifice celor douã anotimpuri surprinse în mometul întîlnirii lor: a) toamna zile negre ; lunca bãtutã de brumã. b) iarna nouri negri plini de geruri ; grozavii nori. 15. Precizaþi ce rol au adjectivele în poezia Sfîrºit de toamnã. 16. Evidenþiaþi stãrile sufleteºti ºi gîndurile poetului în faþa tabloului de naturã. 17. În poezia Sfîrºit de toamnã, autorul realizeazã, prin împletirea armonioasã a imaginilor vizuale cu cele auditive, un tablou al naturii surprinse în pragul iernii, comunicîndu-ne sentimentele ºi senzaþiile trãite faþã de anumite priveliºti sau aspecte ale unui peisaj din naturã. Selectaþi (scris) imaginile vizuale ºi auditive din poezie. 18. Selectaþi din poezie cuvinte care corespund denumirii fiecãrei coloniþe a tabelului. Completaþi tabelul în caiete. Pãsãri Animale Elemente ale naturii Culori Stãri ºi sentimente Iarna Din vãzduh cumplita iarnã cerne norii de zãpadã, Lungi troiene cãlãtoare adunate-n cer grãmadã; Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi, Rãspîndind fiori de gheaþã pe ai þãrii umeri dalbi. 61

62 Aplicaþii Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaþa ninge iarã! Cu o zale argintie se îmbracã mîndra þarã; Soarele rotund ºi palid se prevede printre nori Ca un vis de tinereþe printre anii trecãtori. Tot e alb pe cîmp, pe dealuri, împregiur, în depãrtare, Ca fantasme albe plopii înºiraþi se pierd în zare. ªi pe-ntinderea pustie, fãrã urme, fãrã drum, Se vãd satele pierdute sub clãbucii albi de fum. Dar ninsoarea înceteazã, norii fug, doritul soare Strãluceºte ºi dezmiardã oceanul de ninsoare. Iatã-o sanie uºoarã care trece peste vãi... În vãzduh voios rãsunã clinchete de zurgãlãi. 1. Cu ce comparã poetul norii ºi fulgii de zãpadã? 2. Cu ce scop repetã de trei ori V. Alecsandri cuvîntul ninge în strofa a doua? 3. Dupã ce se cunosc satele în întinderea lor înzãpezitã? 4. Prin ce se deosebeºte prima strofa de a patra? (Arãtaþi deosebirile sub diverse aspecte). 62

63 5. Cu ce cuvinte specifice anotimpului iarna se descrie frumuseþea ei? 6. Ce emoþii vã trezeºte aceastã poezie? 7. Gãsiþi epitete în poezie ºi lãmuriþi-le. 8. Faceþi un tablou oral al iernii de la voi din sat (oraº). Explicaþi versurile: a) Iarna cerne norii de zãpadã; b) Cu o zale argintie se îmbracã mîndra þarã; c) Ca fantasme albe plopii înºiraþi se pierd în zare. 10. Putem spune cã pastelul Iarna este o simfonie în alb? De ce? Ce imagini auditive ºi vizuale atestãm în poezie? 11. Ce imagine vã sugereazã repetarea verbului ninge? 12. Organizaþi o victorinã pe tema: Cine cunoaºte mai multe poezii despre iarnã? 13. Comentaþi pastelul Iarna, aplicînd cunoºtinþele cãpãtate pînã-n prezent. 14. Numiþi cîteva aspecte ale poeziei pe care le consideraþi importante pentru a demonstra cã Iarna este pastel. 15. Memorizaþi poezia. Pastelul. Descrierea în versuri. Comparaþia Obiectivul literaturii artistice este realitatea înconjurãtoare. Zugrãvind tablouri de viaþã, scriitorul povesteºte întîmplãri, caracterizeazã personajele, descrie natura ºi aspectul exterior al oamenilor, reproduce vorbirea persoanelor, evidenþiazã sentimentele ºi gîndurile ce-l frãmîntã. În conformitate cu specificul operei, cu scopul pe care-l urmãreºte ºi cu materialul de viaþã de la care porneºte, autorul foloseºte diferite moduri artistice de expunere. Cele mai frecvente sînt: naraþiunea, descrierea, dialogul, monologul. Uneori în operele literare, pentru a reda cadrul în care se desfãºoarã acþiunea sau pentru a-i ajuta cititorului sã-ºi reprezinte mai bine participanþii ei, se foloseºte descrierea. Descrierea unui tablou din naturã se numeºte peisaj. Procedeul literar cu ajutorul cãruia scriitorul zugrãveºte particularitãþile unor personaje, obiecte sau fenomene se numeºte descriere. Descrierea este atît în prozã, cît ºi în versuri. Descrierea în versuri este diversã: descrierea naturii; descrierea personajului; descrierea stãrilor sufleteºti. 63

64 Descrierea literarã presupune: folosirea cuvintelor cu sensuri mai puþin obiºnuite; utilizarea procedeelor artistice; participarea efectivã a autorului; îmbinarea cu alte moduri de expunere (naraþiunea ºi dialogul). Vasile Alecsandri a fost un mare îndrãgostit de naturã. Oriunde nu s-ar fi aflat, în suflet purta icoana meleagului. Frumuseþea naturii trezitã la viaþã produce o nãvalnicã bucurie trãitã de poet ºi transmisã cititorului. Aceste poezii poartã numele de pastel. Poezia liricã în care poetul îºi exprimã sentimentele prin zugrãvirea unor tablouri din naturã se numeºte pastel. Termenul pastel provine din limba francezã pastel, ceea ce înseamnã un procedeu de picturã bazat pe efectele de culoare ale unor creioane moi. Cele mai reuºite pasteluri în liteartura moldoveneascã au fost create de Vasile Alecsandri. Pentru ca zugrãvirea personajelor, obiectelor, fenomenelor sã fie vie, scriitorii folosesc diverºi tropi. Unul din ei, foarte frecvent în operele artistice, este comparaþia. În poezia Iarna, V. Alecsandri utilizeazã mai multe comparaþii. De exemplu, fulgii de nea zboarã, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi. De ce? Fulgii de nea sînt albi ca ºi fluturii, zboarã ca ei ºi sînt mulþi în roi. Comparaþia este un trop care constã în asemãnarea a douã obiecte, personaje sau acþiuni pe baza unor însuºiri comune. În structura unei comparaþii intrã trei termeni: a) obiectul care este comparat. b) obiectul care se alãturã primului termen pentru a-i da acestuia o forþã expresivã (termenul comparat); c) însuºirea comunã. Alãturarea celor trei termeni se realizeazã cu ajutorul cuvintelor: ca, precum, cît, asemenea etc. Locul termenilor într-o comparaþie nu este totdeauna fix: ochi negri ca mura; ca gîndul zboarã racheta. Uneori însuºirea comunã poate lipsi, dar ea uºor se subînþelege. În comparaþia periºorul lui pana corbului se indicã obiectele ce se comparã (pãrul ºi pana corbului), iar însuºirea comunã nu este arãtatã, dar se subînþelege. Pana corbului este neagrã, lucioasã, deci ºi periºorul lui este negru, lucios, ca pana corbului. 64

65 Cuvîntul comparaþie provine din latinescul comparatio, ceea ce înseamnã asemãnare. În literatura artisticã se întîlnesc comparaþii simple, ce evidenþiazã o singurã însuºire a obiectului (ochi negri ca mura) ºi comparaþii desfãºurate (mii de stele ard ca veºnice fãclii, ca mii de reflectoare). Aplicaþii 1. Identificaþi în textele studiate minimum cinci comparaþii ºi precizaþi termenii din structura acestora. 2. Realizaþi cîte o comparaþie avînd ca primi termeni cuvintele: limbã, adiere, toamnã, izvor. 3. Alcãtuþi o scurtã compunere despre anotimpul preferat, folosind tropii învãþaþi. 4. Faceþi descrierea unei flori sau copac. (oral). 5. Descrieþi artistic (scris) lebãda. Text pentru lecturã individualã Oaspeþii primãverii În fund, pe cer albastru, în zarea depãrtatã, La rãsãrit sub soare, un negru punct s-aratã! E cocostîrcul tainic, în lume cãlãtor, Al primãverii dulce iubit prevestitor. El vine, se înalþã, în cercuri line zboarã; ªi, repede ca gîndul, la cuibu-i se coboarã; Iar copilaºii veseli, cu pieptul dezgolit, Aleargã, sar în cale-i ºi-i zic: Binea-i sosit! În aer ciocîrlia, pe casã rîndunele, Pe crengile pãdurii un roi de pãsãrele Cu-o lungã ciripire la soare se-ncãlzesc ªi pe deasupra bãlþii nagîþii se învîrtesc. V. Alecsandri 65

66 Pupãza din tei (fragment din Amintiri din copilãrie ) Ion Creangã Mã trezeºte mama într-o dimineaþã din somn, cu vai-nevoie, zicîndu-mi: Scoalã, dugliºule, înainte de rãsãritul soarelui; iar vrei sã te pupe cucul arminesc ºi sã te spurce, ca sã nu-þi meargã bine toatã ziua?...cãci aºa ne amãgea mama cu o pupãzã care-ºi fãcea cuib, de mulþi ani, într-un tei foarte bãtrîn ºi scorburos, pe coasta dealului, la moº Andrei, fratele tatei cel mai mic. ªi numai ce-o auzeai vara: Pupu-pup! Pu-pu-pup! des-dimineaþã, în toate zilele, de vuia satul. ªi cum mã scol, îndatã mã ºi trimite mama cu demîncare în þarinã, la niºte lingurari ce-i aveam tocmiþi prãºitori, tocmai în Valea-Sacã, aproape de Topoliþã. ªi pornind eu cu demîncarea, numai ce ºi aud pupãza cîntînd: Pu-pu-pup! pu-pu-pup! pu-pu-pup! Eu, atunci, sã nu-mi caut de drum tot înainte? Mã abat pe la tei, cu gînd sã prind pupãza, cãci aveam grozavã ciudã pe dînsa; nu numaidecît pentru pupat, cum zicea mama, ci pentru cã mã scula în toate zilele cu noaptea-n cap din pricina ei. ªi cum ajung în dreptul teiului, pun demîncarea jos în cãrare pe muchia dealului, mã sui încetiºor în tei care te adormea de mirosul... floarei, bag mîna în scorburã, unde ºtiam, ºi norocul meu!... gãbuiesc pupãza pe ouã ºi zic plin de mulþãmire: Taci, leliþã, cã te-am cãptuºit eu; îi mai pupa tu ºi pe dracul de-acum! ªi cînd aproape sã scot pupãza afarã, nu ºtiu cum se face, cã mã spariu de creasta ei cea rotatã, de pene, cãci nu mai vãzusem pupãzã pînã atunci, ºi-i dau iar drumul în scorburã. ªi cum stam eu acum ºi mã chiteam în capul meu cã ºerpe cu pene nu poate sã fie, dupã cum auzisem, din oameni, cã se aflã prin scorburi cîteodatã ºi ºerpi, unde nu mã îmbãrbãtez în sine-mi ºi iar bag mîna sã scot pupãza... pe ce-a fi...; dar ea, sãrmana, se vede cã se mistuise de frica mea prin cotloanele scorburei, undeva, cãci n-am mai dat de dînsa nicãiri; parcã intrase în pãmînt. Mãi! anapoda lucru º-aista!, zic eu înciudat, scoþînd cãciula din cap ºi tuflind-o în gura scorburei. Apoi mã 66

67 dau jos, caut o lespede potrivitã, mã sui cu dînsa iar în tei, îmi ieu cãciula ºi în locul ei pun lespedea, cu gînd c-a ieºi ea pupãza pe undeva pînã m-oi întoarce eu din þarinã. Dupã aceea mã dau iar jos ºi pornesc repede cu demîncarea la lingurari... ªi oricît oi fi mers eu de tare, vreme trecuse la mijloc doar, cît am umblat horhãind cine ºtie pe unde ºi cît am bojbãit ºi mocoºit prin tei, sã prind pupãza, ºi lingurarilor, nici mai rãmîne cuvînt, li se lungise urechile de foame aºteptînd. ª-apoi, vorba ceea: Þiganului, cînd i-e foame, cîntã; boierul se primbla cu mîinile dinapoi, iar þãranul nostru îºi arde luleaua ºi mocneºte într-însul. Aºa ºi lingurarii noºtri: cîntau acum îndrãcit pe ogor, ºezînd în coada sapei, cu ochii painjeniþi de-atîta uitat, sã vadã nu le vine mîncare dincotrova? Cînd, pe la prînzul cel mare, numai iacãtãmã-s ºi eu de dupã un dîmb, cu mîncarea sleitã, veneam, nu veneam, auzindu-i lãlãind aºa de cu chef... Atunci au ºi tãbãrît balaurii pe mine, ºi cît pe ce sã mã înghitã, de nu era o chirandã mai tînãrã între dînºii, sã-mi þie de parte. Hauileo, mo! ogoiþi-vã! ce tolocãniþi bãiatul? Cu tatul sãu aveþi ce-aveþi, iar nu cu dînsul! Atunci lingurarii, nemaipunîndu-ºi mintea cu mine, s-au aºternut pe mîncare, tãcînd molcum. ªi scãpînd eu cu obraz curat, îmi ieu traista cu blidele, pornesc spre sat, mã abat iar pe la tei, mã sui într-însul, pun urechea la gura scorburei ºi aud ceva zbãtîndu-se înãuntru. Atunci ieu lespedea cu îngrijire, bag mîna ºi scot pupãza, vlãguitã de atîta zbucium; iar ouãle, cînd am vrut sã le ieu, erau toate numai o chisãliþã. Dupã aceasta vin acasã, leg pupãza de picior c-o aþã º-o îndosesc de mama vro douã zile în pod prin cele putini hîrbuite; ºi una-douã, la pupãzã, de nu ºtiau cei din casã ce tot caut prin pod aºa des. Însã a doua zi dupã aceasta, iaca ºi mãtuºa Mãriuca lui Moº Andrei vine la noi, c-o falcã-n ceriu ºi cu una-n pãmînt ºi se ia la ciondãnit cu mama din pricina mea: Mai auzit-ai dumneata, cumnatã, una ca aceasta, sã fure Ion pupãza care, zicea mãtuºa cu jale, ne trezeºte des-dimineaþã la lucru de atîþia ani? Grozav era de tulburatã, ºi numa nu-i venea sã lãcrãmeze, cînd spunea aceste. ªi acum vãd eu cã avea mare dreptate mãtuºa, cãci pupãza era ceasornicul satului. Însã mama, sãrmana, nu ºtia de aceasta nici cu spatele. Ce spui, cumnatã?! Da cã l-aº ucide în bãtaie, cînd aº afla cã el a prins pupãza, s-o chinuiascã. De-amu bine cã mi-ai spus, las pe mine, cã þi-1 ieu eu la depãnat! 67

68 Nici te mai îndoi despre aceasta, cumnatã Smãrandã, zise mãtuºa, cãci de zbînþuitul ista al dumnitale nimica nu scapã! Ce mai atîta? Mi-au spus mie cine l-au vãzut cã Ion a luat-o; gîtul îmi pun la mijloc! Eu, fiind ascuns în cãmarã, cum aud unele ca aceste, iute mã sui în pod, umflu pupãza de unde era, sai cu dînsa pe sub streºina casei ºi mã duc de-a dreptul în tîrgul vitelor, s-o vînd, cãci era tocmai lunea, într-o zi de tîrg. ªi cum ajung în iarmaroc, încep a mã purta þanþoº printre oameni, de colo pînã colo, cu pupãza-n mînã, cã doar ºi eu eram oleacã de fecior de negustor. Un moºneag nebun, c-o viþicã de funie, n-are ce lucra? De vînzare-þi e gãinuºa ceea... mãi bãiete? De vînzare, moºule! ªi cît cei pe dînsa? Cît crezi ºi dumneta cã face! Ia dã-o-ncoace la moºu, s-o drãmãluiascã! ªi cum i-o dau în mînã, javra dracului se face a o cãuta de ou ºi-i dezleagã atunci frumuºel aþa de la picior; apoi mi-o aruncã-n sus, zicînd: Iaca poznã, c-am scãpat-o! Pupãza, zbrr! pe-o dugheanã ºi, dupã ce se mai odihneºte puþin, îºi ie apoi drumul în zbor spre Humuleºti ºi mã lasã mare ºi devreme cu lacrimile pe obraz, uitîndu-mã dupã dînsa!... Eu atunci, haþ! de sumanul moºneagului, sã-mi plãteascã paserea... Ce gîndeºti dumneta, moºule? Te joci cu marfa omului? Dacã nu þi-a fost de cumpãrat, la ce i-ai dat drumul? Cã nu scapi nici cu giunca aceasta de mine! Înþeles-ai? Nu-þi pare lucru de ºagã! ªi mã bãgam în ochii moºneagului, ºi fãceam un tãrãboi, de se strînsese lumea ca la comedie împrejurul nostru; dã, iarmaroc nu era?! Dar ºtii cã eºti amarnic la viaþã, mãi bãiete?! zise moºneagul de la o vreme, rîzînd. În ce te bizui de te îndîrjeºti aºa, nepoate? Deci nu cumva ai pofti sã-mi iei viþica pentr-un cuc arminesc? Pesemne te mãnîncã spinarea, cum vãd eu, mãi þicã, ºi ia acuº te scarpin, dacã vrei, ba º-un topor îþi fac, dacã mã crezi, de-i zice aman, puiule! cînd îi scãpa din mîna mea! Dã pace bãietului, moºule, zise un humuleºtean de-ai noºtri, cã-i feciorul lui ªtefan a Petrei, gospodar de la noi din sat, ºi þi-i gãsi beleaua cu dînsul pentru aceasta. He, he! Sã fie sãnãtos dumnealui, om bun; d-apoi chiteºti dumneata cã nu ne cunoaºtem noi cu ªtefan a Petrei? zise moºneagul; chiar mai dinioarea l-am vãzut umblînd prin tîrg, cu cotul subsuoarã, dupã cumpãrat sumani, cum îi e negustoria, ºi trebuie sã fie pe-aici undeva, ori în vro dugheanã, la bãut aldãmaºul. Apoi bine cã ºtiu a cui eºti, mãi 68

69 þicã! ian stai oleacã, sã te duc eu la tatã-tãu ºi sã vãd, el te-a trimes cu pupãza de vînzare, sã spurci iarmarocul?! Toate ca toatele, dar cînd am auzit eu de tata, pe loc mi s-a muiet gura. Apoi încet-încet m-am furiºat pintre oameni ºi unde-am croit-o la fugã spre Humuleºti, uitîndu-mã înapoi sã vãd nu mã ajunge moºneagul? Cãci îmi era acum a scãpare de dînsul, drept sã vã spun. Vorba ceea: Lasã-1, mãi! l-aº lãsa eu, dar vezi cã nu mã lasã el acum! Tocmai aºa pãþisem ºi eu; ba eram încã bucuros cã am scãpat numai cu-atîta. Bine-ar fi s-o pot scoate la capãt, mãcar aºa, cu mama ºi cu mãtuºa Mãriuca, gîndeam eu, bãtîndu-mi-se inima, ca-ntr-un iepure, de fricã ºi de ostenealã. ªi cînd ajung acasã, aflu cã tata ºi mama erau duºi în tîrg; ºi fraþii îmi spun, cu spaimã, cã-i poznã cu mãtuºa lui moº Andrei: a sculat mai tot satul în picioare din pricina pupãzãi din tei; zice cã i-am fi luat-o noi, ºi pe mama a pus-o în mare supãrare cu aceasta. ªtii cã ºi mãtuºa Mãriuca e una din cele care scoate mahmurul din om; nu-i o femeie de înþeles, ca mãtuºa Anghiliþa lui moº Chiriac, s-a mîntuit vorba. ªi cum îmi spuneau ei îngrijiþi, numai ce ºi auzim cîntînd în tei: Pu-pu-pup! pu-pu-pup! pu-pu-pup! Sorã-mea Catrina zice atunci cu mirare: I-auzi, bãdiþã! Doamne, cum sînt unii de nãpãstuiesc omul chiar pe sfînta dreptate! Mai aºa, sorioarã!...dar în gîndul meu: Cînd aþi ºti voi cîte a pãtimit, sireaca, din pricina mea, ºi eu din pricina ei, i-aþi plînge de milã! Zahei însã ne lãsase vorbind ºi se mai dusese în tîrg, dupã mama, sã-i spuie bucurie despre pupãzã... ªi a doua zi, marþi, taman în ziua de lãsatul secului de postul Sîn-Petrului, fãcînd mama un cuptior zdravãn de alivenci ºi plãcinte cu poalele-n brîu, ºi pãrpãlind niºte pui tineri la frigare, ºi apoi tãvãlindu-i prin unt, pe la prînzul cel mic, cheamã pe mãtuºa Mãriuca lui moº Andrei la noi ºi-i zice cu dragã inimã: Doamne, cumnãþicã-hãi, cum se pot învrãjbi oamenii din nimica toatã, luîndu-se dupã gurile cele rãle! Ia poftim, soro, mai bine sã mîncãm ceva din ce-a dat Dumnezeu, sã cinstim cîte-un pahar de vin în sãnãtatea gospodarilor noºtri ºi: Cele rãle sã se spele, cele bune sã s-adune; vrajba dintre noi sã piarã, ºi neghina din ogoare!. Cãci dac-ai sta sã-þi faci voie rea de toate, zãu, ar trebui de la o vreme s-apuci cîmpii! 69

70 Aºa, cumnatã dragã, zise mãtuºa Mãriuca, strîngînd cu nedumerire din umere, cînd se punea la masã. Vãzut-ai dumneata? Sã mai pui altã datã temei pe vorbele oamenilor! Apoi începem cu toþii a mînca. ªi alþii ca alþii, dar eu ºtiu cã mi-am pus bine gura la cale, sã-mi fie pe toatã ziua. Aplicaþii 1. De ce Nicã avea ciudã pe pupãza din tei? 2. Cum a prins el pupãza? 3. Mãtuºa Mãriuca lui moº Andrei vine supãratã la mama lui Nicã, zicîndu-i... Reproduceþi cuvintele mãtuºii, folosind dialogul dintre cele douã persoane. 4. Povestiþi episodul cînd Nicã vrea sã vîndã pupãza la iarmaroc. Redaþi dialogul dintre Nicã ºi moºneag. 5. Comentaþi cuvintele: Lasã-1, mãi! l-aº lãsa eu, dar vezi cã nu mã lasã el acum! 6. V-aþi bucurat ºi voi cã pupãza din tei iar va fi ceasornicul satului Humuleºti? De ce? 7. Cum s-au împãcat mama lui Nicu ºi mãtuºa Mãriuca în urma ciondãnelii din cauza pupãzei din tei? 8. Care episoade din fragment v-a impresionat mai mult? De ce? 9. De ce autorul numeºte pupãza ceasornicul satului? 10. Sînteþi martorii discuþiei dintre Nicã ºi moºneag la iarmaroc. Îmchipuiþi-vã un alt sfîrºit al întîmplãrii ºi povestiþi-l. 11. Redaþi de la persoana a treia conþinutul scenei de la iarmaroc. Folosiþi epitetele din text. 12. Observaþi de ce moºneagul cu viþica foloseºte în vorbirea sa expresiile sinonimice: te mãnîncã spinarea, ia acuº te scarpin. Urmãriþi gradaþia formulelor apelative (ale moºneagului): mãi bãiete, nepoate, mãi þicã. 13. Atestaþi proverbele ºi zicãtorile din text. Spuneþi cu ce scop le foloseºte scriitorul. 14. Explicaþi expresiile: a veni c-o falcã-n cer ºi cu una în pãmãnt; a lua pe cineva la depãnat. Alcãtuþi propoziþii cu aceste expresii. 15. Redaþi conþinutul scenei de la iarmaroc printr-un desen. 16. Ce dispoziþie v-a creat lectura fragmentului. Încercaþi sã explicaþi ce a contribuit la crearea ei. 17. Împãrþiþi textul în cîteva episoade, momente. Care vi s-au pãrut mai hazlii? 70

71 18. Intitulaþi episoadele respective ºi alcãtuiþi planul simplu al fragmentului. 19. Povestiþi o întîmplare impresionatã din viaþa voastrã. Comicul În fragmentul Pupãza din tei autorul îºi aduce aminte cu duioºie de copilãria sa, mai ales de întîmplãrile pline de haz, în care nimerea uneori. Aºa este, de exemplu, scena cu pupãza la iarmaroc. Însãºi situaþia este comicã. Se ºtie cã pupãza e o pasãre sãlbaticã ºi cui sã-i deie în gînd s-o vîndã? Dar iatã-l pe Ionicã umblînd þanþoº prin iarmaroc cu o pupãzã de vînzare. Momentul stîrneºte haz prin necorespunderea dintre realitate ºi aparenþã. Situaþia devine ºi mai comicã în dialogul ce are loc între bãiat ºi moºul care, chipurile, vrea sã cumpere pasãrea. ªi aici este aceeaºi aparenþã care contrazice realitatea: moºul, deºi nu este negustor de pãsãri sãlbatice, o face totuºi pe cumpãrãtorul. Iar moºul, fãcîndu-se a o cãuta de ouã, îi dezleagã aþa de la picior ºi-i dã drumul. Ionicã, apucîndu-se de sumanul moºneagului, cere acestuia sã-i plãteascã pasãrea. Aceastã scenã înfãþiºeazã una dintre cele mai comice situaþii ale fragmentului. Momentele dintr-o operã literarã care produc haz prin necorespunderea dintre realitate ºi aparenþã se numesc situaþii comice. În fragment gãsim ºi alte momente hazlii: cînd mama îl tezeºte cu noaptea în cap, gãbuirea pupãzei în scorburã, tãbãrîrea lingurarilor º. a. Situaþiile comice îi ajutã scriitorului sã dezvãluie anumite idei, anumite trãsãturi ale personajelor, bunãoarã, naivitatea acestui copil, firea lui veselã ºi seninã. Planul simplu de idei Expunînd (oral sau în scris) conþinutul unei opere literare, ne folosim de un plan. Planul ne ajutã sã prezentãm faptele ºi întîmplãrile consecutiv, sã nu ne abatem de la firul principal al istoriei. Planul poate fi alcãtuit din propoziþii înterogative, enunþiative. Pentru a alcãtui planul simplu de idei al unei lecturi, efectuaþi urmãtoarele: 1. Citiþi lectura pe fragmente. 2. Povestiþi pe scurt conþinutul fiecãrui fragment. 3. Formulaþi ideile principale din fiecare fragment al acestei lecturi. 71

72 4. Transformaþi fiecare idee-titlu în propoziþie. 5. Notaþi ideile principale în ordinea în care au fost identificate în text. Ce aþi obþinut? Desigur, planul lecturii. Ideile principale redactate în conformitate cu succesiunea întîmplãrilor dintr-un text alcãtuiesc planul simplu de idei. La formularea ideilor principale trebuie folosite aceleaºi timpuri ale verbelor. Întocmirea planului simplu de idei reprezintã punctul de plecare în redactarea uneri compuneri. Aplicaþii 1. Alcãtuiþi, în scris, planul simplu al fragmentului Pupãza din tei (din propoziþii enunþiative). Expuneþi oral conþinutul fragmentului dupã acest plan. 2. Citiþi Amintirile din copliãrie ale lui I. Creangã ºi atestaþi situaþii comice. 3. Selectaþi elemente ale comicului din Pupãza din tei. Autoevaluare 1. Numiþi cîteva poezii citite independent, autorul cãrora este Mihai Eminescu. 2. Lãmuriþi sensul propoziþiei Ale pãsãrilor neamuri... vorbesc cu atît de multe înþelesuri. 3. În ce anotimp al anului contempleazã M. Eminescu natura? (în poezia Freamãt de codru ) 4. Cuvîntul scînteie poate fi, din punct de vedere morfologic, ºi verb, ºi substantiv. Construiþi douã enunþuri cu cuvîntul scînteie în rol de verb ºi în rol de substantiv. 5. Ce numim epitet? Gãsiþi epitete pentru cuvîntul Eminescu. 6. Care poezie se numeºte pastel? 7. Întocmiþi o compunere: Anotimpul meu preferat, folosind tropii studiaþi (oral). 8. Care este deosebirea dintre opera în versuri ºi opera în prozã? 9. Încercaþi sã redaþi cu cuvintele voastre conþinutul pastelului studiat. 10. Ce numim comparaþie? Exemple. 72

73 11. Alcãtuiþi (scris) o compunere-naraþiune cu elemente de des criere a naturii. 12. Gãsiþi comparaþiile-elipsã pentru expresiile: ochi negri ca..; pere galbene ca..; om harnic ca..; frumos ca..; apã limpede ca Rãspundeþi desfãºurat (oral) la întrebarea: De ce Vasile Alecsandri este numit rege al poeziei, iar Mihai Eminescu luceafãrul poeziei noastre? 14. Amintiþi-vã cîteva comparaþii pe care le-aþi întîlnit în basmul Fãt-Frumos din lacrimã (M. Eminescu). 15. Numiþi opera ºi autorul ei, din care face parte fragmentul Pupãza din tei. 16. Caracterizaþi (scris) eroul principal din fragment. 17. Întocmþi o scrisoare amicalã unui erou din povestea Fata babei ºi fata moºneagului (I. Creangã). 18. Aþi citit sau auzit conþinutul poveºtii Capra cu trei iezi, autorul cãruia este I. Creangã. Care din iezii caprei poate fi comparat cu Nicã. Ce este comun între Smaranda, mama lui Nicã, ºi caprã? 19. Povestiþi, pãstrînd tonul vesel al povestitorului, despre cele cîte a avut de pãtimit biata pupãzã. 20. Imaginaþi-vã cã-l întîlniþi pe Nicã ducîndu-se la iarmaroc sã-ºi vîndã pasãrea. Sfãtuiþi-l ce sã facã prin intermediul unui dialog. Subiectele autoevaluãrii se apreciazã astfel: a) cu 0,50 p subiectele ¹ 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 12, 14, 15, 17, 18, 19, 20; b) cu 1 p subiectele ¹ 11, 13, 16, 17. Autoapreciaþi-vã! Nivelul cunoºtinþelor I II III IV Punctele Nota Suficient! Tot înainte! Bine! Foarte bine! 73

74 DIN LITERATURA SECOLULUI XX Literatura plaiului natal Unul din principiile esenþiale ale literaturii moldoveneºti din aceastã perioadã este afirmarea realitãþii. Operele literare sînt pãtrunse de optimism, slujesc drept izvor de bucurie ºi de însufleþire pentru cititori, oglindesc veridic varietatea realitãþii. Remarcabile sînt progresele pe care le-a obþinut proza moldovene ascã. Romanele ºi povestirile se disting prin problematica lor variatã. Au apãrut un ºir de noi opere: Ultima lunã de toamnã, Balade din cîmpie, Biserica Albã, Clopotniþa, I. Druþã; Singur în faþa dragostei, Unchiul din Paris, A. Busuioc; Þarinã fãrã plugari de Ana Lupan; Urme pe prag, Vînturi albastre, A. Marinat; Recviem pentru Maria, V. Malev; Oameni ºi destine, A. ªalari º.a. Succese considerabile a obþinut poezia moldoveneascã. Apare un numãr impunãtor de culegeri de poezii: Zile de azi, zile de mîine, Em. Bucov; Legea gãzduirii, A. Lupan; Fiindcã iubesc, Gr.Vieru; Baºtina, P. Boþu; Sînt verb, L. Damian º.a. Literatura moldoveneascã din sec. XX înregistreazã importante succese în dezvoltarea sa artisticã. Multe din creaþiile literare moldoveneºti au fost traduse în diverse limbi, devenind astfel cunoscute cititorilor din alte þãri. Pavel Boþu ( ) Pavel Boþu s-a nãscut la 14 iulie 1933 într-o familie de plugari din satul Prioziornoe, raionul Ismail, regiunea Odesa. Poeziile adunate în volumele Credinþã ºi Continente au o tematicã bogatã ºi variatã. P. Boþu editeazã culegerile de schiþe ºi povestiri Rãboj ºi Ciugur-Mugur. A mai publicat volumele de poezii: Casa din Bugeac (1973), Leagãnul (1981), Verb la netrecut (1985), Poeme (1986) º.a. P. Boþu a iubit baºtina, oamenii ºi limba maternã limba moldo veneascã. Drept 74

75 recunoºtinþã, anual, la 14 iulie, satul de baºtinã, Prioziornoe, este gazda Festivalului Limbii Moldoveneºti. În anul 2003, la Odesa apare culegerea de versuri Strãmoºii (postum). Moare tragic în data de 17 februarie 1987 la Chiºinãu, capitala Republicii Moldova. Baºtina Eu baºtina mea o cunosc de departe, Aicea mã aflu acasã, Suflarea ºi pulsul cu grijã-i ascult, Cu dînsa de cine ce-mi pasã? Mã farmecã via cu sînii rascopþi, Prietene, vino, te-nfruptã, E baºtina mea, e pãmîntul strãbun, Cu torþe de vis ºi de luptã. Eu baºtina mea o cunosc de departe, Aicea mã aflu acasã, Suflarea ºi pulsul cu grijã-i ascult, Cu dînsa de cine ce-mi pasã? E baºtina-mamã cu blîndele-i nopþi, Ca fiu de credinþã mã are. Eu astãzi aº vrea ca pe tîmple sã-i pun Cununã de cîntec ºi soare. 75

76 Aplicaþii 1. Ce sentimente cetãþeneºti sînt exprimate în poezia Baºtina? 2. De ce eroul liric îºi iubeºte atît de mult oamenii copilãriei, locurile natale? Argumentaþi-vã rãspunsul cu imagini din poezie. 3. Autorul pune pe acelaºi plan noþiunile de mamã ºi baºtinã? De ce? Argumentaþi. 4. Cum înþelegeþi sensul versurilor: Eu astãzi aº vrea ca pe tîmple sã-i pun Cununã de cîntec ºi soare Ce figurã poeticã este folositã? 5. Analizaþi imaginile poetice din strofa a doua. Cum aþi putea formula devotamentul eroului liric, sacrificiul sãu pentru prosperarea pãmîntului natal? 6. Selectaþi epitetele din poezie. 7. Grupaþi în serii de sinonime cuvintele: prieten, speranþã, eronat, zãpadã, amic, nãdejde, greºit, necesar, omãt, util, copac, jilav, arbore, umed. 8. Gãsiþi sinonime potrivite pentru expresiile: a da foc; a da în vileag; a lua nasul la purtare. 9. Folosiþi un termen potrivit din ºirul de sinonime propus: ªi cu toatã (rugãmintea, stãruinþa, insistenþa, strãduiala) lui moº Fotea ºi a lui bãdiþa Vasile, Smãrãnduþa a mîncat papara. Reþineþi: O limbã este cu atît mai bogatã, cu cît are mai multe cuvinte care sã denumeascã aceeaºi noþiune. 10. Memorizaþi poezia Baºtina. 11. Ce ai putea face, tu, pentru prosperarea baºtinii? Argumen taþi. Opera literarã în versuri. Rima Dacã opera în prozã redã conþinutul într-un mod liber, obiºnuit, opera literarã în versuri (versificatã) se supune anumitor reguli de formã: vers, strofã, ritm, mãsurã. Un rînd dintr-o poezie se numeºte vers. În limba latinã versus înseamnã rînd, ºir al scrierii. În poezie versurile, de obicei, sînt grupate în strofe. Unul sau mai multe versuri unite dupã conþinut formeazã strofa. Strofele sînt alcãtuite dintr-un singur vers sau din mai multe versuri. 76

77 Accentul în cuvintele din versuri cade, de obicei, la intervale regulate. Iatã un exemplu din poezia Iarna lui V. Alecsandri: Din-vãz- duh-cum-pli-ta-iar-nã- cer-ne no-rii-de-zã-pa-dã. Repetarea regulatã a silabelor accentuate ºi neaccentuate se numeºte ritm. Cuvîntul ritm provine din limba greacã rhytmus, ceea ce înseamnã numãr, mãsurã, cadenþã. Numãrul de silabe dintr-un vers se numeºte mãsurã. Afarã de vers, strofã, ritm, mãsurã, operele versificate au ºi rimã. Potrivirea sunetelor de la sfîrºitul versurilor, începînd cu ultima vocalã accentuatã, se numeºte rimã. În limba francezã rima înseamnã potrivire, coincidenþã. Dupã identitatea sunetelor rima este de mai multe feluri: perfectã, bogatã, asonanþã, sãracã, omonimã etc. În versurile: Zori de ziuã se revarsã peste vesela naturã, Prevestind un soare dulce cu luminã ºi cãldurã V. Alecsandri Observãm cã în cuvintele naturã-cãldurã se potrivesc toate sunetele ce urmeazã dupã vocala accentuatã urã. Astfel de rimã este consideratã perfectã. În versurile: Bate vîntul dintr-o parte Iarna-i ici, vara-i departe, se potrivesc ºi consoanele ce se aflã înaintea vocalei accentuate (p-arte, de-p-arte). Aceastã rimã se numeºte bogatã. Dacã nu concid toate sunetele, rima este imperfectã. În locul lui menit de cer Hyperion se-ntoarse ªi ca ºi-n ziua cea de ieri, Lumina ºi-o revarsã. Rima imperfectã (se-ntoarse-revarsã) se numeºte asonanþã. În unele versuri rima este alcãtuitã dintr-un singur sunet: Codrul prinse a vui Brazii a-ºi însufleþi. V. Alecsandri Astfel de rimã e sãracã. Rima mai poate fi: trunchiatã (duios-a fost; alese-vesel); omonimã: Þara mi-i atît de mare, De la mare pîn la mare. P. Cruceniuc 77

78 Dupã poziþia accentului rima este: a) masculinã cu accentul pe ultima silabã: Cãci din brazii mei trufaºi Face-þi-oi voinici ostaºi. V. Alecsandri b) femininã cu accentul pe penultima silabã: Iar pe iarbã-n poieniþã Cîntã-o albã copiliþã. V. Alecsandri c) dactilicã cu accentul pe antepenultima silabã: Toamna mîndrã, harnicã, ªi de bunuri darnicã d) hiperdactilicã cînd dupã silaba accentuatã urmeazã trei silabe neacccentuate: Dintre sute de catarge Care lasã malurile, Cîte oare le vor sparge Vînturile, valurile? M. Eminescu Dupã poziþia în strofã, rima poate fi: a) împerecheatã întîiul vers rimeazã cu al doilea, iar versul al treilea cu al patrulea: Codrule cu rîuri line, Vreme trece, vreme vine, Tu din tînãr precum eºti Tot mereu întinereºti. M. Eminescu b) încruciºatã versul întîi rimeazã cu al treilea, iar versul al doilea cu al patrulea: Somnoroase pãsãrele Pe la cuiburi se adunã, Se ascund în rãmurele Noapte bunã! M. Eminescu c) îmbrãþiºatã versul întîi rimeazã cu al patrulea, iar versul al doilea cu al treilea: Îngînat de glas de ape Cînt-un corn cu-nduioºare Tot mai tare ºi mai tare, Mai aproapãe, mai aproape. M. Eminescu 78

79 d) monorimã folosirea aceleiaºi rime în mai multe versuri succesive: Doinã, doiniþã, De-aº avea o puiculiþã Cu flori galbene-n codiþã, Cu flori roºii la guriþã. Folclor În unele poezii rima lipseºte. Astfel de poezii sînt scrise în versuri albe. Rima sporeºte ritmicitatea, sonoritatea versurilor, contribuie la evidenþierea sensului poetic al cuvintelor. Aplicaþii 1. Gãsiþi în versurile propuse rima masculinã, femininã ºi dactilicã: a) Va geme de patemi Al mãrii aspru cînt... Ci eu voi fi pãmînt În singurãtate-mi. M. Eminescu b) Stelele-n cer Deasupra mãrilor Ard depãrtãrilor Pînã ce pier. M. Eminescu 2. Determinaþi tipul rimei (dupã toate criteriile) în cîteva versuri din poeziile studiate. 3. Gãsiþi cît mai multe cuvinte care ar rima cu: trecea, vale, sfînt, copii, vorbeºti. Ion Druþã (1928)...Nu are margini fericirea omului, precum margini n-are minunea unui cer albastru de varã... (I. Druþã) Ion Druþã s-a nãscut la 3 septembrie 1928 în satul Horodiºte, raionul Donduºeni, Republica Moldova. 79

80 I. Druþã este autorul romanelor Biserica Albã, Clopotniþa, autorul pieselor de teatru Casa mare, Pãsãrile tinereþii noastre, Horia º.a. Pentru copii, I. Druþã a creat frumoasele povestiri Trofimaº, Povestea furnicii, Balada celor cinci motãnaºi º.a. I. Druþã este unul dintre cei mai populari scriitori moldoveni. Operele lui au fost traduse în mai multe limbi. Vînãtorii de raþe În lunga lui viaþã moº Trofim a dus-o ºi mai bine, ºi mai rãu, dar pãsãri a þinut pe lîngã casã mai totdeauna, ºi cînd îi zicea babei sã facã o zamã, în casa lor se lumina ºi mirosea a zamã. Le-a plãcut, la neam de neamul lor, zama de pasãre. Zamã au ºi fost porecliþi, ºi nu se supãrau de aceastã poreclã, hotãrîþi s-o ducã cu demnitate pînã la sfîrºitul vieþii, dar iatã cã porecla a rãmas, iar pãsãri prin ogradã tot mai puþine, apoi mai cã nu se aud defel. Rãmas numai cu porecla, moº Trofim s-a simþit deodatã istovit, singuratic, pãrãsit de toatã lumea ºi, întristat cum nu se mai poate, a prins a tînji. Rar cînd se arãta pe cîmp, prin sat, rãmînînd mai mult pe lîngã casã, mai mult pe prispã, mai mult pe cuptor. Se plîngea cã-1 împunge ceva sub coastã ºi tot aºa din varã în varã, din an în an. Pesemne, ar fi dat demult ortul popii, de n-ar fi avut noroc de-o babã harnicã, stãruitoare, care îºi þinea cu munca ºi casa, ºi masa, ºi mult întristatul sãu moºneag. Cu vremea moº Trofim Zamã s-a obiºnuit a o duce ºi fãrã zamã, însã rãmînea veºnic abãtut, gîndindu-se în sinea lui: halal de-o aºa viaþã; cînd veneau duminicile ºi zilele de sãrbãtoare, chiar cã nu-ºi putea afla locul. Amintirile marilor petreceri îl înghesuiau din toate pãrþile, auzea ciocnindu-se pahare, auzea cîntînd mesenii, ba chiar la un moment dat pornea a dibui primprejur în cãutarea unui pai sã-ºi scobeascã dinþii ºi i se pãrea cã va crãpa fierea într-însul, de nu va gãsi un pai curãþel ºi nu va porni a umbla cu el printre puþinii dinþi ce i-au rãmas. Nenorocirile însã se þineau scai de dînsul ºi iatã cã într-o zi, pe cînd l-au podidit pîrdalnicele de amintiri, se apleacã sã ridice de jos un pai, dar nu mai avea în ograda aceea a lui nici mãcar paie. Cum, nici aceasta sã nu mai fie? 80

81 Trãind la marginea satului, hat în hat cu cîmpurile, moº Trofim iese prin portiþã ºi tot cãutînd ba ici, ba colo s-a îndepãrtat de sat ºi ba mai urcã un deluºor, ba mai coboarã într-o vîlcicã. Cam pe la amiazã, coborînd în Valea celor Trei Iazuri, a gãsit un pai tocmai bun pentru ceea ce îi trebuia lui. Totuºi, oricum ai întoarce valul amintirilor, fãrã o frumoasã masã, cu zamã de gãinã ºi cu rãcituri, scobitul dinþilor nu mai are nici un haz. A oftat deci moº Trofim Zamã, s-a aºezat la umbra unui copãcel sã-ºi mai hodineascã picioarele înainte de-a fi pornit înapoi spre casã ºi, cum stãtea el aºa la umbrã lîngã o coadã de iaz acoperitã cu papurã ºi stufãrii, zãreºte deodatã ceva albind. Vînãtor din neamul vînãtorilor, moº Trofim saltã iute, prinde a se furiºa ºi, cînd colo, vede într-un cuib ascuns sub o tufã de papurã un ou de raþã sãlbaticã. A stat o vreme la pîndã: poate vine raþa ºi o prinde cu pãlãria, cãci auzise de undeva cã dacã gãseºti cuibul, poþi prinde raþa cu o nimica toatã, dar las cã nu era proastã nici raþa. Dupã ce-a tot stat la pîndã fãrã nici un rost, moº Trofim a luat oul vinetei, 1-a pus în pãlãrie ºi a pornit încet cu el spre casã. La urma urmei, o gospodinã bunã poate face dintr-un ou un scrob, cã se saturã o mahala întreagã. Pãcat, mãi moºnege, a zis sara mãtuºa cînd s-a întors de la deal ºi moºul i-a pus în poalã oul de raþã sãlbaticã. Pãcat sã stricãm aºa frumusaþã. Mai bine l-am pune sub cloºcã. Nici nu prinzi de veste cum iese puiul, apoi nici nu bagi de samã cum se face puiul cela mare... Zama de raþã sãlbaticã 1-a dus pe moº Trofim iarã cu gîndul la lumea acelor vise frumoase de demult, dar aceasta e: de unde sã iei o cloºcã? Poate sã mã reped la neamurile de pe Prut? Cã, aºa sãraci cum sînt, dar din an în an mai þin cîte-o pasãre pe lîngã casã. Moº Trofim nu prea avea ochi buni sã vadã neamurile mãtuºii. Acum nu mai þinea nici el minte pentru ce se sfãdise, dar nici sã se ducã la dînºii, nici sã-i vadã în casa lui nu-i plãcea. Totuºi era poreclit Zamã, ºi a sta o searã cu o farfurie aburind în faþa ta... Spre searã mãtuºa se întorcea cu o gîscã, cu vreo patru ouã mari ºi aºa, înfierbîntatã cum era de drum, a gãsit un cuibar vechi, 1-a adus în casã, a mestecat ouãle, cãutînd ca cel vineþel sã fie cît mai la fund. Nu-1 mai ascunde, bre babã, cã-1 vor turti ouãle iestea mari. Mi-i în grijã sã nu-1 zãreascã gîsca ºi sã-1 arunce din cuibar, pentru cã aiestea albe îs de la neamuri, da acela e de la Dumnezeu... Gospodinã bunã cum era, a ascuns oul la fundul cuibarului ºi gîsca nu 1-a vãzut. Abia peste vreo douã sãptãmîni, mestecînd odatã ouãle 81

82 cu pliscul, a zãrit sub aripã unul vînãt ºi aºa de mititel, cã oricît ar fi fost ea de gîscã, dar a apucat-o rîsul ºi pe dînsa: Ga-ga-ga! Pe urmã oul s-a strecurat iar spre fund ºi oricît cãuta biata gîscã sã-ºi mai facã chef de rîs, n-a mai putut da de dînsul. A mai trecut o vreme ºi într-o dimineaþã gîscã a început sã-ºi cheme bobocii: Ga... ga... ga... Dupã care a ºi plesnit coaja unui ou, s-a arãtat un cioculeþ, apoi un cãpuºor, ºi doi ochi negri au prins a se uita în toate pãrþile, cãutînd ceva de mîncare. Hai scoalã, mãi moºnege, cã avem musafiri... Moºul a sãrit iute de pe cuptor, cãci nu vãzuse încã niciodatã cum aratã un pui de raþã sãlbaticã, dar mai era încã mult pînã la toamnã ºi rãþuºca n-avea ce se grãbi. Iatã însã cã într-o noapte aude mãtuºa cum þipã plîngãreþ un boboc, alergînd prin casã. S-a ridicat, a aprins lumina sã-1 poatã prinde. ªi cînd se uitã o rãþuºcã micuþã ca un pui de vrabie alerga, cît o þineau picioarele. Mãi Trofim, îi cea sãlbaticã! Moº Trofim s-a iþit de pe cuptor, s-a scãrpinat subþioarã. Vrednicã raþã. ªi frumoasã. Aha. Cenuºicã. A netezit-o pe cap, dar rãþuºca era posomorîtã o ciupise gîscã cea bãtrînã ºi pe lãbuþa stîngã i se prelingea o mãrgicã de sînge. Baba i-a legat laba, a mai cocolit-o ºi a dat s-o ducã la gîscã, dar gîscã ce-o fi apucat-o? Sã n-o vadã în cuibar, cã o înghite. Bat-o pustia, parcã nu-i tot pasãre ºi aceasta! se crucea bãtrîna. Dar s-o vîre cu de-a sila în cuibar s-a temut te pui cu mintea gîºtei? A hrãnit rãþuºca, i-a fãcut cuibar din niºte vechituri ºi a culcat-o dupã pernã, lîngã dînsa. Dar pesemne cã raþele cele sãlbatice dorm numai ziua. Rãþuºca mai întîi a încercat sã se vîre sub pernã, dar n-a izbutit, º-atunci s-a suit deasupra ei. Tot plimbîndu-se aºa, a dat de babã ºi a ciupit-o de nas. D-apoi de ce nu dormi? A culcat-o cu de-a sila, dar rãþuºtei nu-i era somn. Pînã dimineaþã a cercetat plapoma, a ciupit un ghem de lînã sã vadã de n-o fi el bun de mîncare ºi, cînd era gata sã sarã într-un pahar cu lapte sã încerce de poate înota, s-a fãcut ziuã ºi mãtuºa s-a sculat. Abia a rãsãrit soarele, cã mãtuºa era de-amu gata sã se ducã la deal, dar stãtea pe gînduri: parcã poþi sã te duci? Gîsca, cum zãreºte 82

83 rãþuºca s-o îngroape de vie, nu alta! Ei ºi ce sã facã mãtuºa? Sã scoatã bobocii afarã îi pãreau mititei. S-or duce prin mahala de nu le va mai putea da de urmã. Am s-o iau cu mine la prãºit. ªi în coºuleþul împletit din nuiele de salcie, în care îºi lua de mîncare la deal, alãturi de ºipul cu apã a aºternut o mãnuºã veche ºi a vîrît rãþuºca într-însa. Apoi a trecut sapa prin toarta coºuleþului, a pus-o pe umãr ºi s-a dus. Coºul se legãna din mers pe coada sapei, ºi rãþuºtei leagãnul îi plãcea grozav. Se uita printre nuiele cum se leagãnã dealuri ºi vãi, încerca sã prindã cîte-o muscã ce se interesa ce are baba în coº. Nu-i plãcea ºipul în ºip mai era o rãþuºcã ce se uita lung la dînsa. Mai ales i se fãcea inima cît un purice atunci cînd baba muta coºul de pe un umãr pe celãlalt coºul se legãna groaznic, rãþuºca cea strãinã se mistuia din ºip ºi, cînd Cenuºica o aºtepta sã iasã de dupã coº, rãþuºca se întorcea din nou în ºipul cu apã. Cum au ajuns la deal, Cenuºica a sãrit din coº ºi s-a pornit în urma babei, dar mãtuºa a prins-o ºi a pus-o înapoi la locul ei, spunîndu-i sã fie cuminte: se rãtãceºte ºi dacã dau niºte bulihari peste ea, cine a scoate-o din ghearele lor. La amiazã, mãtuºa a fãrîmat o bucãþicã de pîine pe-o frunzã de rãsãritã, a stropit-o cu cîteva picãturi de apã ºi s-au aºezat la masã mãtuºa cu bucatele sale, Cenuºica cu ale sale. Dupã care mãtuºa a fãcut cu ºalinca o umbrã mare, sã le ajungã la amîndouã, ºi s-au culcat. Cenuºica s-a lipit de mîna ei caldã ºi, trudite amîndouã, au adormit. Din ziua aceea au prins a umbla împreunã la deal. Cenuºica se trezea pe la miezul nopþii, cînd în casã mai dormea gîsca cea bãtrînã, visîndu-ºi bobocii mari; se furiºa încetiºor pe laiþã, pînã în colþ, unde mãtuºa îºi lãsa coºul, ºi se vîra într-însul. Era gata de drum. Tãcea chitic pînã ieºeau din casã. Abia pe drum se ridica în vîrful labelor ºi-ºi desfãcea aripile, ca sã vadã cît au mai crescut de ieri. Se deprinsese chiar ºi cu rãþuºca ceea din ºip. Nu-i fãcea nimic, ºi aceea o lãsa în pace. La deal pãzea toatã ziua coºul mãtuºii ºi, cum vedea cã se dã cîte-o vrabie lîngã dînsul, ridica cioculeþul în sus mac! mac! mac! de-ºi fãcuse duºmani toate vrãbiile de pe dealurile celea. Da odatã chiar cã o pãþise rãu de tot. ªedea ºi pãzea traista, iar ºipul cu apã era culcat ceva mai la o parte. Din ciocãlãul cu care era astupat ºipul picura din cînd în cînd cîte o picãturã, ºi Cenuºica s-a dus sã vadã de n-a putea sã-ºi facã acolo un iezuºor mic sã se scalde. Picãturile însã cãdeau rar rãþuºca a prins a ciupi ciocãlãul sã vadã de ce vin 83

84 picãturile aºa încet ºi cînd s-a uitat la coº niºte dihãnii cu coadã se ghemuiserã lîngã dînsul ºi începuserã sã roadã din nuiele. Pînã atunci nu mai vãzuse ºoareci, ºi cînd 1-a zãrit pe unul ce dinþi are ºi cum mai ronþãie cu dînºii, a pornit într-un suflet spre babã, þipînd disperatã: Mac! Mac! Mac! Dar n-o putea gãsi, fiindcã din buimãcealã o luase în cu totul altã parte. Noroc cã mãtuºa a auzit-o. A venit la fugã, a legat coºul de-o pãlãrie de rãsãritã, sã nu-1 ajungã ºoarecii ºi, pentru cã Cenuºica pãzise bine, i-a netezit puful pe cap ºi i-a mai dat cîteva fãrîmituri de pîine, cu toate cã pînã la amiazã mai era mult. Era de amu mãriºoarã cînd s-au întors odatã searã ºi mãtuºa a scos-o din coº ºi i-a dat drumul în faþa casei. Biata Cenuºica, îngrozitã cã amuº o lasã gîsca fãrã pene, s-a pornit cît o þineau picioarele sã se ascundã în colþ dupã mãturã. Pe urmã, dupã ce i-a venit inima la loc, s-a iþit de dupã mãturã, dar, ca sã vezi, nu mai era în casã gîsca cea mare. O scosese mãtuºa afarã cu tot cu boboci. Seara mãtuºa a culcat-o în cuibarul care era amu slobod, dar Cenuºica dormea prost, avea visuri urîte ºi toatã noaptea þipa prin somn aºa mai þipa, cã dinspre ziuã mãtuºa s-a sculat ºi a culcat-o cu dînsa. A dormit ea mult ºi bine, cu capul aºezat pe-o aripã, iar cînd s-a trezit, în casã era ziuã albã ºi baba nu se mai afla alãturi. S-a dus ºi a lãsat-o! Ma-ac! Moº Trofim dormea buºtean, cãci abia dimineaþa, cînd se ducea lumea la muncã, îi venea lui somnul cela dulce. Vãzînd cã a rãmas singurã, rãþuºca a umblat cît a umblat prin casã, apoi a ieºit în tindã. A gãsit lîngã uºã un hîrb cu crupe îi lãsase mãtuºa de mîncare. A ciupit o frunzã de sfeclã, dar i-a retezat numai vîrful. Îi era urît singurã n-avea ce pãzi, nu era nici ºipul cu apã ca sã-i ciupeascã ciocãlãul jilav. Tot umblînd aºa prin tindã, a dat de-o gaurã micã fãcutã în perete lîngã prag, ca sã poatã intra ºi ieºi motanul cînd a vrea. S-a iþit prin gaurã afarã ºi a zãrit un boboc care ciupea niºte holburã crescutã pe gard. A auzit cum umbla gîsca prin faþa casei Cenuºica s-a tupilat ºi sta moartã. A aºteptat pînã bobocul, sãturat de holburã, a pornit cu ale lui, legãnîndu-se leneº de pe o parte pe alta. Cenuºica a ieºit repede afarã. S-a uitat primprejur nu-i nimeni. Apoi tot o fugã pînã la gard, a gãsit un loc pe sub scînduri ºi a ieºit la drum. S-a uitat primprejur s-o ia la deal ori la vale? La deal! ªi, ca sã nu rãtãceascã drumul, aleargã cît aleargã, apoi se întoarce cu coada înainte aºa se dumerea mai bine, fiindcã se deprinsese a se uita din coº mai mult în urmã. 84

85 Uite fîntîna cu o bãltoacã alãturi, vrãjmaº bunã de scãldat pe aici treceau amîndouã dimineaþa. Pe urmã, ceva mai departe, douã lobode lungi crescute pe marginea drumului la dînsele se uita deseori Cenuºica ºi chibzuia cam cum sã fie ele la gust. Apoi a zãrit pe marginea drumului cele trei grãunþe de pãpuºoi cãlcate cu roþile în pãmînt, lîngã care totdeauna stãtea cîte-o cioarã, necãjindu-se sã le scoatã de acolo. Amu lîngã grãunþe erau doi cioroi s-au uitat lung la dînsa, dar Cenuºica s-a prefãcut cã nu-i vede. Îi era ºi fricã, ºi se temea c-au s-o puie sã le scoatã din pãmînt grãunþele îngropate de roþile carelor. ªi tocmai cînd mãtuºa s-a aºezat la masã, aude la spatele ei: Mac! Mac! Cenuºica!! Batã-te norocul sã te batã! Da cum de nu te-ai rãtãcit?! ªtii, mi-a pãrut rãu cã te-am lãsat acasã mi s-o ºi fãcut, iaca, dor de tine... Din toate vorbele iestea Cenuºica n-a înþeles nimica. Numai cînd a simþit pe cap palma asprã a mãtuºii, s-a lãsat la pãmînt, ºi-a ascuns cãpºorul între aripi, de parcã niciodatã n-avusese gît ºi sta cu ochii mijiþi de plãcere. Vai, ce rost ar avea viaþa pe lume fãrã un pic de dragoste! ªi iar au început sã umble amîndouã la deal. Numai cã de data aceasta veneau amîndouã pe jos, Mãtuºa înainte, Cenuºica din urmã. Mãtuºa pãºea tãcutã, iar Cenuºica speria vrãbiile, încerca la gust fel de fel de buruieni ºi lîngã fîntînã înota oleacã. Dacã mãtuºa era de amu departe, pornea în urma ei þipînd disperatã: Ma-ac! Ma-ac! Seara, cînd se întorceau, lîngã poartã Cenuºica o ciupea pe mãtuºa de fustã nu cumva sã uite de dînsa ºi s-o lase pe sama gîºtelor, cãci o pãþise de mai multe ori. Mãtuºa se apleca, o lua subþioarã ºi intrau. Gîºtele se repezeau nebune în jurul babei, dar Cenuºica nici cã-i pasã. Deºi era raþã, ºtia ea destul de bine cît poate sãri o gîscã. Dar treceau zilele, ºi cînd trec zilele, creºte rãsãrita, creºte iarba, cresc ºi rãþuºtele... Pînã a da frigul, bobocii îºi schimbaserã puful în pene, ºi de-i chema gîsca la cîte-un grãunte, nu mai venea nici unul. Erau de acum mari, erau deºtepþi, trãia fiecare dupã mintea sa. Crescuse ºi Cenuºica. Avea ºi ea de amu un rînd de pene pe la creasta aripilor ºi pe cap îi rãsãrise un moþoc mititel cînd o lua baba în poalã s-o mîngîie, îºi ferea capul, nu cumva s-o încurce moþocul. Într-o bunã zi moº Trofim a zis cã a venit vremea sã se repeadã spre Nistru, sã vadã ce fac neamurile lui; odatã ce spre Prut au fost, urmau sã se ducã ºi spre Nistru. Vrînd-nevrînd, baba s-a gãtit de drum, a încuiat uºa, º-a lãsat-o pe Cenuºica singurã. Rãþuºtei îi era urît ºi a început sã-ºi 85

86 caute de lucru prin casã. În tindã a gãsit o strachinã cu fasole ºi a început a da jos fasolele cu pliscul, de parcã le numãra. La fundul farfuriei rãmãseserã numai cîteva fasole, pe care Cenuºica nu le putea scoate, cînd, deodatã, prin crãpãtura uºii a rãsãrit un plisc lung ºi galben. Ss-tt... Pesemne, o rîdeau cã nu poate scoate fasolele ce-i mai rãmãseserã în strachinã. Dar, ce-i pasã? Cine rîde de alþii, acela de dînsul rîde. Mãtuºa, cînd ieºea, încuia întotdeauna uºa, ºi Cenuºica vãzuse în viaþa ei multe pliscuri fioroase, dar nu se temea gîºtele vedeau cã nu pot intra ºi, în cele din urmã, o lãsau în pace. Las, ºi-a zis, vor sîsîi cît vor sîsîi, dupã care îºi vor vedea de treabã. S-a suit cu labele pe marginea strãchinii s-o rãstoarne, cu tot cu fasolele rãmase, cînd deodatã uºa s-a miºcat, au apãrut un cap de gîscã cu tot cu gît ºi alte patru în urma ei. O clipã s-a uitat gîsca la rãþuºcã ºi rãþuºca la gîscã mirosea a mare bãtãlie, a luptã pe viaþã ºi pe moarte ºi deci slãvit fie cel ce cade pe cîmpul dreptãþii!.. S-au repezit piept la piept ºi aºa s-au ciocnit, cã au zburat amîndouã în sus, umplînd tinda cu pene albe ºi cenuºii. Apoi un gînsac a apucat-o de-o aripã, Cenuºica 1-a ciupit de picior, ºi gînsacul i-a dat drumul. Dar n-a dovedit sã se întoarcã, cã gîsca cea bãtrînã de acum hohotea cu cîteva pene pe care i le smulsese din piept. S-a repezit la dînsa, dar un gînsac i-a sãrit în spate, a dat-o jos ºi într-o clipã în jurul ei ºuierau atîtea pliscuri, cã, dacã mai apãrea unul, n-ar fi gãsit pene sã smulgã. Se fãrîma, sãrmana, dar nu ºtia cum sã scape. ªi, deodatã, i s-a nãzãrit fusta cenuºie a mãtuºii. Mãtuºa era însã departe, mãtuºa nu venea. S-a opintit Cenuºica, s-a smuncit din rãsputeri ºi a trebuit sã culce patru gîºte, ca sã se scoale în picioare. Pe uºã ºi afarã, cu gîºtele în urma ei. Cenuºica face trei paºi, gîsca cea bãtrînã doi ºi uite amuº, amuº o ajunge. Cenuºica a luat drumul spre rãsãrit ºi o þinea tot una ºi una. A trecut glonte pe lîngã fîntîna cu bãltoacã, pe lîngã cele douã lobode, îngãlbenite deamu ea înainte, gîºtele pe urma ei. Dar fugea, fugea, cãci i se nãzãrea o fustã, îi pãrea cã vede cum vine mãtuºa cu o varga ºi o scoate din gheara neînduplecaþilor sãi duºmani. Încã nici nu ajunsese bine la rãsãritã, cînd a început a þipa de departe: Ma-ac! Ma-ac! ªi aºa se luase cu strigãtul, cã a simþit lîngã aripã un plisc. Ma-ac! Ma-ac! Ea înainte, gîºtele din urmã ºi n-o slãbesc mãcar mori. De cîteva ori a trecut rãsãrita dintr-un capãt în altul, dar mãtuºa nu i se repede în ajutor. Biata pasãre, de unde avea ea sã ºtie cã rãsãrita 86

87 a început a se coace, ºi cînd se coace rãsãrita, stãpînul nu mai vine s-o prãºeascã; cînd începe a se coace rãsãrita, stãpînii pornesc prin musafirie... Slãbitã de puteri, Cenuºica s-a poticnit lîngã un pelin un cîrd întreg de gîºte s-a vãrsat peste dînsa, umplînd pãmîntul cu pene cenuºii. Peste o clipã era de amu însîngeratã, nu mai putea miºca nici aripile, nici pliscul. ªi-a ridicat capul ºi a vãzut deodatã sus cerul. S-a adunat ghem, cu o sãriturã sãlbaticã s-a rupt din mijlocul gîºtelor. Apoi încã douã sãrituri. Pentru întîia datã ºi-a desfãcut aripile. Le-a clãtit în vãzduh o datã, de douã ori ºi s-a înfipt ca o sãgeatã în albãstrimi. Ajunsã sus, a prins a se roti, lãsîndu-se cînd pe o aripã, cînd pe alta, s-a uitat la gîºtele ce rãmãseserã trãsnite cu pene în pliscuri. Ia, niºte gîºte proaste, ºi-o fi zis rãþuºca în cele din urmã, dupã care ºi-a desfãcut larg aripile ºi s-a topit în zare. * * * Trece vremea, ºi cînd vremea trece, se duc pãsãrile cãlãtoare, se duce toamna. Iarna a fost crîncenã ºi grea cum mai rar se întîmplã. Omãt peste omãt, ger peste ger. O vreme a zãcut la pat moº Trofim ºi nu era chip sã-1 aduci înapoi pe lume fãrã o zamã bunã, apoi se îmbolnãveºte baba ºi iar se mai taie o gîscã. De iernat au iernat ei cîine-cîineºte, dar cum a venit primãvara, iar e pustiu în ogradã, nici o pasãre de rîs, ºi iar e trist ºi supãrat pe lume moº Trofim Zamã... Într-o dimineaþã de primãvarã moºul a ieºit pe prispã sã-ºi mai încãlzeascã oasele. A stat toatã ziua singur, gîndindu-se la marea lui singurãtate, la marile nedreptãþi ale lumii, ºi atît de singur ºi de pãrãsit se simþea, încît grozav s-a mai bucurat cînd, spre searã, a scîrþîit portiþa ºi a intrat mãtuºa. Aducea din pãdure niºte vreascuri ºi un coº cu cîteva nimicuri. Îmbãtrînise de tot fãrã bãþ nu mai putea merge. S-a oprit lîngã prag nu-i mai ajung puteri sã intre în casã. S-a aºezat pe prispã sã se hodineascã, a pus alãturi coºul ºi s-a lãsat furatã de gînduri. Undeva departe, se aud întorcîndu-se pãsãrile cãlãtoare. Mãtuºa ridicã atunci capul, pune palma streaºinã, dar nu mai vede nimica. Nu le-a vãzut nici atunci cînd cîrdul de raþe a început a se roti deasupra casei lor, nici cînd s-au lãsat în ogradã nu le-a vãzut. ªi deodatã un fîlfîit de aripi, o adiere uºoarã de vînt. Ma-ac! Ma-ac! ºi o raþã mare, frumoasã i s-a aºezat în poale. Mãtuºa speriatã, uluitã se uitã la dînsa. Apoi, cînd raþa a sãrit în coº de data aceasta era mare ºi nu mai încãpea mãtuºa ºi-a plesnit mîinile deasupra capului a mare bucurie. 87

88 Cenuºica! Batã-te norocul sã te batã! De-amu ce-am mai tînjit eu dupã tine! Aiestea þi-s neamurile? Vai, ce raþe frumoase þi-ai crescut în jurul tãu! Sã-þi fie ele sãnãtoase! A luat-o în braþe, a început s-o netezeascã pe cap cu amîndouã mîinile. Cenuºica amu era mare ºi nu se mai ferea. I-a încîlcit mãtuºa tot moþocul, dar stãtea rãbdãtoare, înduioºatã. Sã vã dau niºte farîmituri? Îþi fi flãmînde de pe drum... Unde-s celelalte? Celelalte se roteau deasupra casei erau sãlbatice ºi se temeau sã se lase în ogradã. Zburau încet, chemîndu-ºi mama: Ma-ac! Ma-ac! Þine-o cu vorba, i-a ºoptit moºneagul, pîn scot eu din casã alicele. Bãtrîna îi dã farîmituri, dar Cenuºica nu le ia. Asculta puii ce zburau pe deasupra casei îi pãrea rãu de pui, îi pãrea rãu de mãtuºã... Îi mamã de-amu... a zîmbit mãtuºa... Sãraca mamã... A mai mîngîiat-o o datã, apoi a ridicat-o sus, cu mîna ei, lãsînd-o sã se întoarcã la pui... Cînd a ieºit moºneagul cu alicele, el avea alice, dar n-avea puºcã, Cenuºica nu mai era. Ce-ai fãcut, mãi tu, babã proastã ce eºti? Þi s-o lãsat prada în poalã, o aveai în mîinile tale, dintr-o asemenea raþã se putea face o zamã care nu se mai aflã!!! Dacã nu, a zis mãtuºa, cã Cenuºica n-a fost pentru zamã. Domnul ne-a dat-o pentru îmbucurarea sufletului. Ei ºi dupã ce þi-ai îmbucurat sufletul, parcã nu puteai face º-o zamã?! Nu, a zis mãtuºa. Din ceea ce bucurã sufletul din aceea zamã nu se face. Cenuºica le-a mai arãtat o datã puilor locul baºtinei sale, apoi cîrdul a luat-o spre apus, topindu-se într-un amurg de primãvarã. Aplicaþii 1. Ce impresie v-a lãsat lectura textului? Prin ce stãri sufleteºi aþi trecut? Ce le-a determinat? 88

89 2. Gãsiþi ºi citiþi fragmentele din care se vede cum îngrijeºte bãtrîna de rãþuºcã. Cum rãspunde Cenuºica la aceasta? Dar ce gînduri îl încearcã pe moº Trofim? 3. Ce momente din povestire demonstreazã cã cei doi bãtrîni au pãreri, atitudini diferite, contrare, chiar? Citiþi-le. 4. Gãsiþi ºi citiþi episodul bãtãliei rãþuºtei cu gîºtele. Ce semnificaþie are în acest context exclamaþia:...deci, slãvit fie cel ce cade pe cîmpul dreptãþii!? 5. Selectaþi materiale ºi caracterizaþi personajele principale: Cenuºica, mãtuºa, moº Trofim. Cum credeþi, de ce mãtuºa n-are nume, dar bãtrînul poartã un nume concret, ba chiar ºi poreclã? Care este atitudinea autorului faþã de fiecare? Cum aþi stabilit? 6. Prezentaþi exemple de diferite moduri de expunere, folosite de autor. Arãtaþi, rolul lor în povestire. 7. Citiþi atent dialogul din finalul povestirii. Cum se autocaracterizeazã prin el personajele? 8. Cum înþelegeþi spusele bãtrînei: Îi mamã de-amu... Sãraca mamã ; Domnul ne-a dat-o pentru îmbucurarea sufletului ; Nu... Din ceea ce bucurã sufletul, din aceea zeamã nu se face? Ce idei promovezã autorul? 9. Explicaþi ºi semnificaþia titlului povestirii. În variantele precedente ea se numea Cenuºica. De ce autorul i-a scimbat titlul? Cine sînt Vînãtorii de raþe? 10. Extrageþi din text cuvinte, expresii ºi alcãtuiþi portretul Cenuºicãi, aºa cum o vede autorul. 11. Pe cine aþi îndrãgit: pe moº Trofim sau pe nevasta lui? De ce? 12. Arãtaþi ce sens au cuvintele evidenþiate (propriu sau figurat): a întoarce valul amintirilor; se plîngea cã-l împunge ceva sub coastã; cîrdul... topindu-se într-un amurg senin; se uitã printre nuiele cum se leagãnã dealuri ºi vãi; îi fugea inima în lãbuþe; mirosea a mare bãtãlie; a trecut glonte pe lîngã fîntînã. Subiectul operei literare. Elementele subiectului Citind fragmentul Pupãza din tei (I. Creangã), aþi observat cã el reprezintã, într-o anumitã ordine, diferite întîmplãri, fapte, situaþii, sentimente, menite sã punã în luminã caractere omeneºti ºi raporturile dintre ele. Acestea sînt: nemulþumirea lui Nicã pentru cã-i trezit disde-dimineaþã; pupãza din tei ºi soarta ei dupã ce nimereºte pe mîini- 89

90 le lui Nicã; scena de la iarmaroc; întoarcerea ceasornicului satului ; convorbirile dintre mãtuºa Mãriuca ºi mama lui Nicã º.a. Toate aceste fapte formeazã subiectul fragmentului. Subiectul operei literare este o înlãnþuire de întîmplãri sau evenimente, legate într-un singur tot, prin care se dezvãluie caractere omeneºti ºi relaþiile dintre ele. Subiectul operei literare poate fi simplu în cazul expunerii consecutive a faptelor ºi întîmplãrilor ( Pupãza din tei ) sau compus atunci cînd acþiunea are loc în mai multe planuri spaþiale ºi, principalul, în douã sau trei planuri temporale (prezent, trecut, viitor) ( Trofimaº, I. Druþã). Subiectul operei literare are mai multe pãrþi componente: expoziþia, intriga, desfãºurarea acþiunii, punctul culminant ºi deznodãmîntul. În cadrul subiectului se gãseºte un conflict. În Pupza din tei conflicul îl constituie cucul armenesc, pe care-l ura Nicã, fiindcã era nevoit sã se scoale cu noaptea-n cap din pricina pupatului ei. Expoziþia este partea introductivã, în care luãm cunoºtinþã de cadrul în care se va desfãºura acþiunea, de împrejurãrile în care se va dezlãnþui conflictul, de unele personaje care vor participa la acþiune. Expoziþia este partea introductivã a subiectului pînã la începutul acþiunii. Dupã expoziþie urmeazã un fapt care trezeºte interesul cititorului ºi prin care cursul evenimentelor ia o altã direcþie. Un astfel de punct de plecare al tuturor acþiunilor în fragmentul Pupãza din tei este gãbuitul pupezei pe ouã. Intriga este faptul important, care dezlãnþuie conflictul ºi determinã cursul acþiunii. Intriga este faptul cu care începe acþiunea. De la prinderea pupãzei, acþiunea din fragment se dezvoltã: Nicã ascunde pupãza în pod, apoi încearcã s-o vîndã la iarmaroc; se revoltã mãtuºa Mãriuca pentru dispariþia pupezei. Conflictul creºte în intensitate, scriitorul scoate în relief caracterele personajelor, relaþiile dintre ele. Desfãºurarea acþiunii este numitã partea subiectulu, în care sînt scoase în relief, cu ajutorul faptelor, caracterele personajelor, evoluþia lor, relaþiile dintre ele. Partea subiectului dintre intrigã ºi deznodãmînt se numeºte desfãºurarea acþiunii, ºi este partea cea mai întinsã a subiectului. Conflicul din fragment ajunge la un moment dat la o încordare maximã. 90

91 Moºul se face a cãuta de ouã pupãza ºi-i dã drumul. Acesta-i punctul culminant. Punctul culminant este partea subiectului, în care conflictul ajunge cea mai mare tensiune. Dupã punctul culminant urmeazã deznodãmîntul. Pupãza revine la locul ei ºi se stabileºte pacea ºi prietenia în satul ºi în familia lui Nicã. Deznodãmîntul este partea finalã a subiectului, care aduce rezolvarea conflictului. Deznodãmîntul este faptul cu care se terminã acþiunea. Aceastã ordine a elementelor subiectului nu-i obligatorie pentru toate operele literare. Uneori lipseºte expoziþia, alteori povestirea începe cu punctul culminant. Aplicaþii 1. Daþi definiþia subiectului operei literare. 2. Care-s pãrþile componente ale subiectului operei literare? 3. Determinaþi elementele componente ale subiectului povestirii Vînãtorii de raþe de I. Druþã. Trofimaº (fragment din Frunze de dor ) Trofimaº a urlat trei zile la rînd sã-i cumpere ºleapcã, spunînd printre lacrimi cã fãrã ºleapcã el nici nu mai poate ºi nici cã vrea sã trãiascã. ªi oricît îl întrebau, mai mult n-a vrut sã scoatã o vorbã, cu toate cã ºtia el prea bine la cei trebuie ºleapcã. Mai întîi de toate, bãieþii mai mari, înainte de a-1 primi în joacã, îl pocneau cu ºleapcã în cap sã vadã dacã nu plînge. Nu-i vorbã, Trofimaº chiar a doua zi a organizat un fel de mijatcã, a gãsit ºi tovarãºi mai mici decît dînsul, dar de încercat n-avea cu ce sã-i încerce. Apoi a aflat el cã la ºcoalã fãrã ºleapcã nu te primeºte, ºi mare jale ar fi fost dacã din pricina ºlepcii ar fi trebuit sã mai ºadã o iarnã pe cuptor. Afarã de aceasta, Domnica, dacã i-i ciudã cã o ocãrãºte mama, îl prinde ºi îl trage de chicã. Da dacã are omul ºleapcã, o trage peste urechi ºi ia sã vedem ce-ai sã faci? Pesemne, avea de gînd sã urle ºi a patra zi, dacã nu l-ar fi sculat într-o dimineaþã mamã-sa ca sã-i spuie: 91

92 Uite, îþi dau treizeci de ruble. Du-te la mãmu cã-ta la odaie ºi ea þi-a cumpãra de acolo de la dînºii o ºlepcuºoarã. Acolo sunt, la coperativã. Numai sã-i spui sã aleagã una mai mare, cã n-am de unde-þi cumpãra cîte-o ºleapcã în fiecare sãptãmînã. Ai sã þii minte ce-þi spun? Cum sã nu. Ia sã te vedem... Ce-ai sã spui? Sã fie ºleapca mare. Bravo. Dar sã nu-mi prãpãdeºti banii, cã te spînzur. Auzi? Aud. Unde ai sã-i þii? Prinzîndu-ºi stîngaci pacheºtile, Trofimaº se gîndea unde ar putea el pune bãnãritul ista, ca sã nu-1 piardã. Îi duc în mînã. Lasã, nu mai spune! Ia sã þi-i pun în buzunãraº. Numai sã nu te împingã pãcatul sã-i scoþi! Trofimaº s-a spãlat ºi aºtepta sã i se dea ceva de mîncare, dar vãzînd cã mamã-sa ridicã lãicerul în dreptul ferestrei cautã pieptenele a tulit-o afarã. În dimineaþa aceea badea Zînel descoperise un colþ de cãmarã sã-1 lege cu jichi noi. Trofimaº s-a oprit pentru cîteva clipe îl interesa sã vadã ce-i acolo, în pod. Se suise de cîteva ori, dar nu se vedea nimic prin întuneric. Încotro, Trofimaº? 1-a întrebat tatã-sãu, uitîndu-se dojenitor la picioarele lui negre ºi stîlcite. Are sã-mi ia banii pentru þigãri, a socotit în capul lui Trofimaº ºi s-a dat în dosul ocoloþilor, ca sã nu i se vadã picioarele. Am ieºit ºi eu... sã mã primblu. Sã se primble! Uite la dînsul! Da picioarele cine are sã þi le spele? Ai argaþi? Le spãl eu singur. Numai cã oleacã mai tîrziu. Amu de ce nu le speli? Îi rece apa. Sã nu capãt romatism. Hm! Atunci alungã gîºtele celea, sã nu-mi ciupeascã ocoloþii. Trofimaº a gãsit o vargã, le-a mînat pînã dupã poartã ºi dus a fost. Pe drum trecea un om cu o coasã în spate ºi un bãieþel ducea douã greble s-a temut tatã-sãu sã-i dea sã ducã coasa. Lîngã iezãturã se prãvãlise o cãruþã cu fîn, ºi de nu se afla stãpînul aici, bine ar fi fost sã te joci într-însul. De la sat pînã la odaie era un drum cam lung ºi Trofimaº avea destulã vreme sã scoatã banii ºi sã-i caute de nu-s falºi. 92

93 La marginea satului aude cã-1 strigã cineva: Trofimaº, mãi Trofimaº! În urma lui venea Rusanda. Ducea o greblã, ºi pe coada ei atîrna un coºuleþ. Un te duci aºa dimineaþã? Mã duc la mãmuca, sã-mi cumpãr ºleapcã. Nu mai spune! Da ai bani? A-am! Vîrîse o mînã în buzunar sã se laude, dar n-a mai scos-o înapoi cine ºtie ce poate sã se întîmple?! Amu lumea s-a fãcut hicleanã, zicea mamã-sa. Vino desarã la mine sã vãd ºi eu cum îþi sade. Vii? Vin. Da Domnica ce face? Toarce. ªi-a adus aminte cã nici n-a vãzut-o în ziua ceea. Toarce?! Avea sã mîntuie de prãºit!... Se duce mai tîrziu. Zîmbind, Rusanda a vîrît mîna în coº. Sã-þi dau ceva dulce? Nu vreau. Am mîncat azi cît am putut. Dulce? Dulce. A zîmbit ºi el ca sã vezi ce minciunã a dres. Noroc cã nu fiecare te crede: altfel rãmînea fãrã prãjituri. ªi-a luat-o ºi se chitea cum ar ºterge-o înainte sã vadã ce-i cu prãjitura ceea e coaptã ori nu prea. Rusanda i-a pus o mînã pe cap. Trofimaº a dat sã se fereascã nu i-i de ajuns cît îl trag ai lui de chicã?! Dar mîna fetei, caldã ºi moale, i-a depãnat mai întîi percica, pe urmã s-a lãsat pe umãr ºi Trofimaº se gîndi ce bine ar mai duce-o el, de-ar fi ea sora lui. Dupã ce li s-au despãrþit drumurile, în cîteva clipe prãjitura a dispãrut, ºi amu Trofimaº stãtea pe gînduri o fi fost ea cu nuci, o fi fost presãratã cu mac? Nu i-a venit în cap sã se uite mai întîi la dînsa. Pe urmã a scos hîrtiuþa de treizeci de ruble, s-a uitat la soare printr-însa, a strîns-o în patru ºi a desfãcut-o din nou. Nu era falsã. Avea toate colþurile întregi ºi nu era deloc mînjitã cu cernealã. Aceastã hîrtiuþa cãrãmizie schimba totul. Acum el nu mai era un bãieþel oarecare, ci era bãiatul care are bani. Uite, îi vine în întîmpinare o femeie cu un ulcior de oloi ºi nu ºtie nici cu spatele cîþi bani are bãiatul ista la dînsul. De-ar ºti, îndatã ar începe sã-1 ia cu vorba. Trofimaº a înconjurat-o pe departe, þinînd mîna dreaptã în buzunar. ªi cînd a scãpat iar la cãrare, se gîndea cã, de-ar avea el o 93

94 ºleapcã mãcar cît de veche, ºi-ar cumpãra pe banii iºtia livorvert. Iarna ar ºedea toatã noaptea lîngã fereastrã, ºi cum s-a arãta în grãdinã un iepure la ros pomi, iese încetiºor ºi pe loc þi-1 popeºte. Dar nu se amãrãºte el bãdiþa Toader i-a scris de pe front cã îi aduce un livorvert. Arudie nu poate sã-i aducã nici n-or avea unde-o þine acasã. Da livorvert îi aduce. A mai rãbda el oleacã, pînã îi bate bãdiþa pe nemþi. Azi trebuie sã se întoarcã mai repede cu ºleapca, sã adune copiii ºi sã-i încerce de face sã-i primeºti în joacã. ªi avea sã ajungã în zece minute la bunicã-sa, dacã n-ar fi zãrit nu departe pe miriºte un cioroi c-o nucã în clanþ. Cioroiul s-a uitat mai întîi de nu-1 pîndeºte cineva, apoi a pus nuca jos ºi a început a o ciocãni. Îi iau nuca! a hotãrît Trofimaº. A ales un bulgãre mai potrivit, s-a lãsat într-un genunchi ºi a ochit multã vreme dacã sã-1 pocneascã, apoi sã-1 pocneascã. Bulgãrele a zburat pe la capul cioroiului, dar acela nici gînd sã lepede nuca. A luat-o în cioc, din cîteva sãrituri s-a mutat cu vreo zece paºi mai la vale ºi iar a prins a o ciocãni. Ce sã fie de nu zboarã? se întreabã Trofimaº. Oare nu cumva... Îi pui! Îl prinde ºi-1 duce acasã. Dacã nu dovedeºte sã-i facã pînã desearã cuºcã, îl încuie cu gãinile. Cioroiul nu mãnîncã gãini. Da mîine îi face cuºcã. A luat-o la picior în urma cioroiului, de i s-a umflat cãmãºuica în spate. Dintr-o miriºte în pãpuºoi, apoi într-o hriºcã, din hriºcã într-o þarinã, da cioroiul, cînd vede reaua, zboarã vreo douãzeci de paºi pe jos ºi iar se opreºte sã-ºi ciupeascã nuca. Obosise bietul bãiat, ºi-a zgîriat picioarele prin miriºte, dar nu vroia sã se lase. ªi cînd era cît pe ce sã puie mîna pe dînsul, cioroiul s-a ridicat sus, cu tot cu nucã, ºi peste cîteva clipe s-a topit în zare. Nu mai era pui... O singurã mîngîiere i-a rãmas banii cu care avea sã-ºi cumpere ºleapcã. Cautã într-un buzunar, cautã în altul... Cîteva clipe a rãmas împietrit, cu ochii plini de groazã nu-s! Apoi s-a aºezat repede pe un hat, a întors buzunarele pe dos, le-a învîrtit, le-a sucit. S-a pipãit de la creºtet ºi pînã în tãlpi a pierdut banii. Unde-i sora lui Domnica sãraca surioarã sã-1 apuce de chicã ºi sã-1 înveþe minte, sã-1 înveþe... ªi unde i-a pierdut el? Cînd zãrise cioroiul, banii erau þine bine minte. Vrasãzicã, i-a pierdut fugãrindu-1. Trebuie sã se întoarcã pe acelaºi drum ºi poate sã-i gãseascã. Dacã-i gãsesc nu-mi mai cumpãr ºleapcã. I-i duc mamei înapoi. Dar fugãrise el cioroiul vreo trei rînduri de pãmînt în lung. A tre- 94

95 cut o datã încolo, cãutînd sub fiecare buruianã, pe urmã s-a întors înapoi. Spre chindii intra în sat cu ochii roºii de plîns ºi se oprea la fiecare rãscruce sã se hodineascã. Nu mai putea de foame. Se furiºa tãcut pe lîngã garduri, de parcã-1 ºtia tot satul cã a pierdut banii. Las sã-1 batã. Are sã ºadã locului cuminte pînã s-or sãtura cu toþii de bãtut. Iar dacã a mai rãmîne viu dupã aceasta, are sã-ºi coase buzunarele cu sîrmã de aceea moale ºi, cîte zile a avea, nu s-a mai alunga dupã cioroi. De atîta plîns începuse sã-1 doarã capul ºi-i pãrea cã n-a mai rãmas nici o picãturã de lacrimi acolo unde se grãmãdesc ele. Dar cînd a ajuns la poartã, iar 1-a nãpãdit jalea. A intrat în casã, a zãrit printre lacrimi genunchii cîrpiþi ai lui tatã-sãu pe care se hodinea o mînã bãtãtoritã ºi s-a oprit lîngã genunchi: Tãtuþã... Eu... am prãpãdit rublele... Mîna s-a ridicat de pe genunchi, Trofimaº s-a aplecat, ferindu-ºi capul. O bãtaie de inimã, douã, trei, dar stelele nu i se aprind înaintea ochilor. În sfîrºit, a simþit mîna pe cap, netezindu-i percica. N-a înþeles..., s-a gîndit Trofimaº, ºtergîndu-ºi obrajii cu mîneca. A mai lãmurit o datã: Am pierdut banii... care mi i-a dat mama pentru ºleapcã. Nu-i nimic, dragul tatei. Trofimaº s-a uitat nedumerit la dînsul. Pãrintele s-a ridicat încetiºor,1-a luat de mînã ºi 1-a dus în casa cea mare. Domnica plîngea cu faþa ascunsã în perne. Tatã, ce plînge? În loc de rãspuns, badea Zînel a luat din cui pãlãria cea verde cu panã de pãun a lui bãdiþa Toader ºi i-a pus-o în cap. Iaca, amu poþi s-o porþi... În tindã badea Zînel s-a oprit ºi a spus tare, ca sã se audã ºi în cãsuþã, ºi în casa mare: De azi înainte, cine pune mîna pe Trofimaº, are sã aibã de-a face cu mine. ªi lui: Hai, du-te ºi te joacã... Trofimaº mai întîi ºi-a scos cu grijã pãlãria din cap s-o lase pe mãsuþã, dar tatã-sãu i-a pus-o înapoi. Da ce-a zice badea Toadere cînd a veni? În loc de rãspuns, badea Zînel a închis ochii, de parcã îl supãra lumina acelei zile. A plecat capul ºi a intrat tãcut înapoi în casã. Trofimaº s-a aºezat pe prispã ce sã fie oare? 95

96 Douã femei au trecut pe lîngã dînºii ºi s-au uitat lung în ograda lor. Una a întrebat: ª-o rãmas Zînel numai cu un bãiet? O rãmas, sireacul de el... Trofimaº a sãrit fript. Unde-i bãdiþa Toadere? Ce-i dã tatã-sãu pãlãria? Nu-i trebuie pãlãrie! S-a repezit în casa cea mare, a încercat sã puie pãlãria în cui, dar n-ajungea. Leliþã Domnicã, mata de ce plîngi?! Unde-i bãdiþa Toadere? S-a apropiat. Domnica, fãrã a-ºi lua capul din perne, i-a cuprins umeraºii. Trofimaº ºi-a lipit fruntea de faþa ei umedã, a prins ºi el a plînge. Cum l-au mai aºteptat ei cu toþii pe bãdiþa Toadere! În ziua ceea, pînã sarã tîrziu, a umblat prin ograda lui Zînel Cojocaru un bãieþel cu o pãlãrie verde cu panã de pãun într-însa o pãlãrie pe care au visat-o multe fete în satul cela. Era rãzboi. Aplicaþii 1. Cînd ºi unde au loc întîmplãrile povestite în aceastã lecturã? 2. De ce dorea atît de mult Trofimaº sã aibã o ºleapcã? 3. Povestiþi despre peripeþiile lui Trofimaº în drum spre odaie. 4. În ce împrejurãri a pierdut Trofimaº rublele? Cum descrie autorul retrãirile lui Trofimaº dupã momentul cînd a pierdut banii? 5. De ce nu s-a supãrat tata, cînd Trofimaº 1-a înºtiinþat despre pierderea banilor? 6. Caracterizaþi-1 pe Trofimaº aºa cum vi-1 închipuiþi. 7. Ce scene din povestire ne fac sã zîmbim? Dar care ne întristeazã? 8. Cum explicaþi sensul propoziþiei: Era rãzboi? 9. În ce povestire a lui I. Creangã apare un bãieþaº cu care seamãnã întrucîtva Trofimaº? 10. Gãsiþi forma literarã a cuvintelor: ºleapcã, coperativã, romatism, livorvert. Explicaþi de ce autorul foloseºte aceste cuvinte-localisme? 11. Memorizaþi un peisaj. 12. Atestaþi în text cîteva situaþii, în care se manifestã agerimea lui Tofimaº. Recitiþi replicile ºi reflecþiile lui ºi lãmuriþi cum îºi motiveazã intenþiile ºi acþiunile. Stabiliþi legãturile logice temporal-cauzate dintre întîmplãrile ºi faptele eroului. 13. Cum credeþi, ce idee sugereazã autorul care îi refuzã lui Trofimaº revolverul mult dorit? 96

97 14. Analizaþi motivele care schimbã starea sufleteascã a copilului în situaþii contrastante: jocul cu cioroiul ºi pierderea banilor. Care situaþie este comicã ºi care dramaticã? 15. Comentaþi, în contextul episodului cu pierderea banilor, momentele: Dacã-i gãsesc nu-mi mai cumpãr ºleapcã. I-i duc mamei înapoi ; A intrat în casã, a zãrit printre lacrimi genunchii cîrpiþi ai lui tatã-sãu, pe care se odihnea o mînã bãtãtoritã.... Ce idei desprindeþi de aici? 16. De la cine a aflat Trofimaº vestea tristã despre fratele Toader? De ce autorul nu i-a pus pe pãrinþi sã-i aducã bãiatului vestea? 17. Lãmuriþi de ce la început Trofimaº refuzã sã poarte pãlãria cea verde cu panã de pãun a lui bãdiþa Toader, iar în finalul episodului îl vedem umblînd prin ogradã, pînã seara tîrziu, cu pãlãria verde a fratelui mai mare? 18. Încercaþi sã vã faceþi o autoanalizã a caracterului prin prisma însuºirilor frumoase ale lui Trofimaº. Ce trãsãturi nu vã ajung, ca sã fiþi ca dînsul? Dar cum vi le puteþi forma? 19. Criticul literar Andrei Hropotinschi, apreciind valoarea esteticã a operei lui Ion Druþã, a menþionat: Eroii sãi sînt, de regulã, oameni cinstiþi, harnici, înþelepþi, sînt firi tari în faþa vitregiilor vremii, ctitori înflãcãraþi ai adevãrului, purtãtori prin veac ai spiritualitãþii populare. Confirmaþi cele spuse cu exemple din operele studiate. Planul compus (dezvoltat) Anterior aþi fãcut cunoºtinþã cu planul simplu, la elaborarea cãruia aþi folosit ideile principale pentru prezentarea succesiunii întîmplãrilor dintr-o naraþiune. Ideile principale reprezintã esenþa conþinutului fragmentelor dintr-o operã literarã, aºezate într-o ordine logicã. Pentru întocmirea planului compus este necesar ca ideile principale sã fie desfãºurate. Pentru aceasta apelãm la amãnunte semnificative în legãturã cu locul, timpul acþiunii, cu atitudinea personajelor º.a. Aceste amãnunte sînt exprimate cu ajutorul ideilor secundare. Prin adãugarea ideilor secundare la cele principale, planul simplu se transformã în planul compus al operei literare. Planul dezvoltat are o structurã complexã: denumirea compartimentului se noteazã cu cifre romane; ideile principale prin cifre arabe; ideile secundare cu litere mici. 97

98 Prezentãm mai jos planul compus al fragmentului Trofimaº (I. Druþã). I. Introducere. 1. Trofimaº fragment din povestirea Frunze de dor de I. Druþã. a) Timpul, locul petrecerii acþiunii în povestirea Frunze de dor. b) Familia lui Zînel Cojocaru. II. Cuprins. 1. Trofimaº doreºte o ºleapcã. 2. Micul erou obþine banii doriþi ºi pleacã sã-ºi cumpere ºlepcuºoara: a) feciorul mai mic îl iniþiazã pe tatã-sãu în planul sãu sã mã primblu ; b) întîlnirea cu Rusanda; c) Trofimaº controleazã rubla: nu cumva e falsã? 3. Peripeþiile lui Trofimaº la întîlnirea sa cu cioroiul: a) goana dupã cioroi; b) pierderea banilor; c) drumul anevoios spre casã. III. Încheiere. 1. Era rãzboi. a) Vestea despre pierderea grea moartea feciorului mai mare al lui Zînel Cojocaru. b) Trofimaº îmbracã pãlãria cea verde cu panã de pãun. Aplicaþii 1. Întocmiþi planul compus al povestirii Vînãtorii de raþe. (I. Druþã) 2. Alcãtuiþi planul desfãºurat al unei naraþiuni pe care aþi studiat-o în clasele primare ºi pe care aþi reþinut-o. Naraþiunea. Detaliul artistic În urma lecturii povestirii Vînîtorii de raþe (I. Druþã) aþi aflat mai multe întîmplãri, care se petrec unele dupã altele. Aceste întîmplãri sînt expuse într-o anumitã ordine. La început Ion Druþã povesteºte despre moº Trofim ºi mãtuºã, aratã locul unde se petrec întîmplãrile (într-un sat moldovenesc aproape de pãdure), timpul cînd se petrec ele. De la început scriitorul doreºte 98

99 sã ne pregãteascã sã urmãrim ºi sã înþelegem întreaga desfãºurare a întîmplãrilor de mai departe ale povestirii. Partea pregãtitoare a povestirii, care introduce în miezul faptelor, ce vor fi povestite mai tîrziu, se numeºte introducere. Dupã terminarea introducerii, urmeazã povestirea propriu-zisã (adicã întîmplãrile principale ale povestirii). Întîi moº Trofim gãseºte oul de raþã sãlbaticã lîngã stufãrii, apoi mãtuºa îngrijeºte rãþuºca sãlbaticã, o pãzeºte de duºmãnia gîºtei, o lasã apoi singurã ºi pleacã la prãºit, urmeazã bãtãlia dintre gîºte ºi cenuºicã, apoi Cenuºica îºi ia zborul în înaltul cerului. Partea principalã care conþine povestirea propriu-zisã a întîmplãrilor se numeºte cuprins. Povestirea Vînãtorii de raþe se încheie cu întoarcerea Cenuºicãi pe meleagurile natale în primãvara urmãtoare. Partea cu care se terminã povestirea se numeºte încheiere. Opera literarã în care sînt prezentate întîmplãri (fapte) într-o anumitã ordine se numeºte naraþiune (povestire). Naraþiunea este modalitatea prin care sînt transmise cititorilor impresii, trãiri ºi idei ale autorului despre întîmplãrile la care participã anumite personaje. Reþineþi! Într-o naraþiune existã: povestitor (narator), personaje (participanþi la acþiune) ºi acþiune (desfãºurarea întîmlãrilor într-o anumitã ordine). Naraþiunea poate fi în versuri sau în prozã. În unele naraþiuni poate fi întîlnit ºi aºa-zisul detaliu artistic, care îºi are rolul lui la dezvãluirea ideilor ºi sentimentelor scriitorului. Detaliul artistic este partea unei opere artistice care poate fi consideratã (analizatã) ºi izolat. Cuvîntul detaliu provine din limba francezã: detalle, ceea ce înseamnã detaliu, amãnunt. Detaliul artistic din fragmentul Trofimaº, (I. Druþã) este pãlãria verde cu panã de pãun într-însa. Cu ajutorul acestui detaliu artistic scriitorul îºi exprimã direct dragostea ºi respectul faþã de tînãrul care a cãzut pe cîmpul de luptã. Planul din citate Afarã de planul simplu de idei, cunoaºtem ºi planul din citate. Dacã planul simplu poate fi întocmit sub formã de titluri, din propoziþii sau 99

100 fraze scurte, planul din citate foloseºte fragmente din spusele cuiva sau din operele scrise ale unui anumit scriitor, adicã citate. Pentru a întocmi planul din citate, trebuie împãrþit textul în fragmente, iar din fiecare fragment se alege acel citat care exprimã gîndul principal. Iatã cum aratã planul din citate al povestirii Vînãtorii de raþe : Moº Trofim a luat oul viniþel. O rãþuºcã micã, cît un pui de vrabie, alerga cît o þineau picioarele. Am s-o iau cu mine la prãºit. Da cum de nu te-ai rãtãcit?...?...? Aplicaþii 1. Continuaþi alcãtuirea planului din citate al povestirii Vînãtorii de raþe. 2. Demonstraþi cã Trofimaº, (I. Druþã) este naraþiune. Evidenþiaþi pãrþile componente ale naraþiunii. 3. Daþi ºi alte exemple de naraþiuni (în versuri ºi în prozã) din lecturile voastre suplimentare. 4. Întocmiþi o compunere-naraþiune care va conþine elemente de descriere. Vasile Romanciuc (1947) Vasile Romanciuc s-a nãscut la 17 decembrie 1947 în satul Badragii-Noi, raionul Edineþ, Republica Moldova. Debuteazã în 1974 cu culegerea de versuri Genealogie. În cãrþile sale Citirea proverbelor, Din tatã-n fiu, Ce am pe suflet poetul cîntã pacea, visînd ca limba ei sã fie înþeleasã cît mai curînd de trãitorii întregului glob pãmîntesc. Pana lui V. Romanciuc apãrã tot ce susþine demnitatea omului ºi înfiereazã tot ce lucreazã în detrimentul ei. 100

101 În limba pãcii Ce simplã este limba pãcii: Ea, unica în lume, n-are Pentru-a se face înþeleasã Nevoie de dicþionare. Bogatã este limba pãcii. Vorbeºte-n ea pîinea cu sarea, Vorbeºte steaua cu izvorul ªi oamenii vorbesc cu floarea O, sfîntã este limba pãcii, Atît de sfîntã ºi de clarã, Atuncea cînd în limba aceasta Vorbeºte-o þarã cu-altã þarã. Frumoasã este limba pãcii: Ea nu ne-mparte nici desparte Cu cît e mai a tuturora, Cu-atît e mai fãrã de moarte. Aplicaþii 1. Pace înseamnã liniºte, calm, armonie în naturã, stare de bunã înþelegere între oameni, popoare (þãri), lipsã de tulburãri, de vrajbã. Citiþi pe rînd versurile în care se vorbeºte despre pacea în naturã, pacea între oameni, pacea între popoare (þãri). 2. Cum înþelegeþi expresia limba pãcii? Despre ce fel de limbi mai putem vorbi? (limba frumosului, limba urii...). Argumentaþi rãspunsul. 3. E adevãrat cã limba pãcii n-are nevoie de dicþionare? De ce? 4. Explicaþi sensul imaginilor poetice: în limba pãcii vorbeºte pîinea cu sarea, steaua cu izvorul, o þarã cu altã þarã. 5. Atestaþi tropii (studiaþi pînã acum) ºi lãmuriþi funcþiile lor în promovarea ideii. 101

102 Eroul liric În poezia Sfîrºit de toamnã, V. Alecsandri se exprimã cu mîhnire cã rîndunelele pãrãsit-au a lor cuiburi º-au fugit de zile rele, cã vesela, verde cîmpie acu-i tristã, veºtejitã, cã lunca e bãtutã de brumã. Poetul descrie cu mãiestrie sfîrºitul toamnei. Iar în încheiere subliniazã cã omul e trist ºi, mãcinat de gînduri, se încãlzeºte la foc. Aceste gînduri ale poetului se contopesc cu gîndurile eroului poeziei, eroul liric, care exprimã direct gîndurile ºi sentimentele. Personajul care este purtãtorul de gînduri ºi sentimente într-o poezie liricã se numeºte eroul liric. Eroul liric este purtãtorul mesajului ºi exercitã o influenþã deosebitã asupra cititorului. Adesea eroul liric se confundã cu personalitatea poetului, fiindcã ideile ºi emoþiile poetului reflectã veridic sentimentele ºi idealurile omului din epoca sa. Eroul liric dã rãspuns la ceea ce-l frãmîntã pe poet, la întrebãrile ºi suferinþele comune tuturora. El relateazã starea poetului ce contempleazã natura ( Freamãt de codru, M. Eminescu). Adevãratul poet dezvãluie nu numai lumea sa interioarã, ci creeazã un chip mai cuprinzãtor, de o importanþã generalizatoare al eroului liric, ce întruchipeazã idealurile, sentimentele, comportarea ºi atitudinea faþã de viaþã, caracteristice unui anumit grup de oameni, contemporani poetului. Chiar dacã poezia porneºte de la un fapt concret de naturã autobiograficã, ea trece dincolo de limitele individului, oglindind situaþii tipice pentru situaþia datã. În orice operã liricã trebuie sã discernem poziþia poetului ºi poziþia, starea socialã a eroului liric, poziþii care nu totdeauna coincid. Aplicaþii 1. Care este eroul liric în poezia Freamãt de codru de M. Eminescu? 2. Numiþi poezii în care: poziþia poetului coincide cu cea a eroului liric; poziþia poetului nu coincide cu poziþia, starea socialã a eroului liric. 102

103 Din literatura românã Dimitrie Bolintineanu ( ) Dimitrie Bolintineanu s-a nãscut în februarie 1825 în satul Bolintinul din Vale, Ilfov. A debutat în 1842 cu poezia O fatã tînãrã pe patul morþii. Primul volum de versuri îi apare la Bucureºti: Colecþie din poeziile domnului D. Bolintineanu. Volume publicate: Poezii vechi ºi noi, Legende sau basme naþionale în versuri, Nemesis, Legende noi º.a. Pana lui D. Bolintineanu a zugrãvit chipurile ºi faptele lui Mircea cel Bãtrîn, ªtefan cel Mare, Vlad Þepeº, Miron Costin, Daniel Sihastru etc. Moare la 20 august 1872 la Bucureºti. Muma lui ªtefan cel Mare Pe o stîncã neagrã, într-un vechi castel, Unde curã-n vale un rîu mititel, Plînge ºi suspinã tînãra domniþã, Dulce ºi suavã ca o garofiþã; Cãci în bãtãlie soþul ei dorit A plecat cu oastea ºi n-a mai venit. Ochii sãi albaºtri ard în lacrimele Cum lucesc în rouã douã viorele; Buclele-i de aur cad pe albu-i sîn, Rozele ºi crinii pe faþã-i se-ngîn. Însã doamna soacrã lîngã ea vegheazã ªi cu dulci cuvinte o îmbãrbãteazã. Un orologiu sunã noaptea jumãtate, În castel în poartã oare cine bate? Eu sînt, bunã maicã, fiul tãu dorit; Eu, ºi de la oaste mã întorc rãnit. Soarta noastrã fuse crudã astã-datã: Mica mea oºtire fuge sfãrîmatã. 103

104 Dar deschideþi poarta... Turcii mã-ncongior... Vîntul suflã rece... Ranele mã dor! Tînãra domniþã la fereastrã sare. Ce faci tu, copilã? zice doamna mare. Apoi ea la poartã atunci a ieºit ªi-n tãcerea nopþii astfel i-a vorbit: Ce spui tu, streine? ªtefan e departe; Braþul sãu prin taberi mii de morþi împarte. Eu sînt a sa mumã; el e fiul meu; De eºti tu acela, nu-þi sînt mumã eu! Însã dacã cerul, vrînd sã-ngreuieze Anii vieþii mele ºi sã mã-ntristeze, Nobilul tãu suflet astfel 1-a schimbat; Dacã tu eºti ªtefan cu adevãrat, Apoi tu aice fãrã biruinþã Nu poþi ca sã intri cu a mea voinþã. Du-te la oºtire! Pentru þarã mori! ªi-þi va fi mormîntul coronat cu flori! ªtefan se întoarce ºi din cornu-i sunã; Oastea lui zdrobitã de prin vãi adunã. Lupta iar începe... Duºmanii zdrobiþi Cad ca niºte spice, de securi loviþi. Aplicaþii 1. Întitulaþi fiecare din cele trei pãrþi ale textului, alegînd pentru aceasta, din rîndurile lui, cuvinte cu valoare plastic-afectivã. 2. Relataþi unde ºi în ce perioadã a zilei are loc acþiunea. 3. Faþã de care personaj al operei autorul îºi exprimã pe larg atitudinea? Cum o face? Ce rost au diminutivele din prima parte a textului? 4. Schiþaþi portretul domniþei, soþia domnitorului. 5. Ce stare sufleteascã a eroului accentueazã punctele de suspensie, numãrul redus de cuvinte în propoziþiile ultimelor douã rînduri din adresarea voievodului cãtre maica sa? 6. Reproduceþi dialogul dintre mama lui ªtefan cel Mare ºi domnitorul Moldovei fiul ei. Ce semnificã cuvintele mamei din finalul dialogului? Ce calitãþi ale mamei reliefeazã Cuvîntul ei cãtre fiu? 104

105 7. Comparaþi poezia cititã cu urmãtorul fragment dintr-o legendã culeasã de Ion Neculce (sec. XVIII) ºi plasatã de cronicar la începutul letopiseþului sãu: ªtefan-Vodã cel Bun, bãtîndu-l turcii la Rãzboieni, au mersu sã intre în cetatea Neamþului. ªi fiind mumã-sa în cetate, nu l-a lãsat sã intre ºi au zis cã pasãrea în cuibul sãu nu piere. Ci sã se ducã în sus, sã strîngã oaste, cã izbînda va fi a lui. ªi aºe, pe cuvîntul mîne-sa s-au dus ºi au strîns oaste... ªi au purces în jos. Iar turcii, înþelegînd cã va sã vie ªtefan-Vodã cu oaste jios, au lãsat ºi ei cetatea Neamþului de a o mai bate ºi au început a fugi spre Dunãre. Iar ªtefan-Vodã au început a-i goni în urmã ºi a-i bate, pînã i-au trecut Dunãrea Care amãnunte din acest fragment, menite a spori veridicitatea întîmplãrii, nu s-au topit în imaginile poeziei Muma lui ªtefan cel Mare? S-ar fi intensificat oare nuanþele plastic-afesctive ale Cuvîntului Mamei cãtre fecior, dacã scriitorul D. Bolintineanu nu punea în gura eroinei sale ºi zicerea popularã Pasãrea în cuibul sãu nu piere? Motivaþi rãspunsul. 9. Alcãtuiþi planul din citate al poeziei Muma lui ªtefan cel Mare. 10. Determinaþi mijloacele artistice folosite de autor în operã. 11. Caracteizaþi eroul central din poezie. George Coºbuc ( ) George Coºbuc s-a nãscut la 8 septembrie 1866 în comuna Hordou de lîngã Nãsãud, judeþul Bistriþa. Profund cunoscãtor al mediului rural ºi al folclorului, G. Coºbuc a cîntat în poeziile sale viaþa satului, þãranul cu grijile ºi bucuriile sale. Volumele de poezii Balade ºi idile, Fire de tort, Ziarul unui pierde-varã, Cîntec de vitejie conþin remarcabile versuri care exprimã forþa moralã sãnãtoasã a omului din popor, optimismul ºi setea lui de libertate. În 1915 pierdu pe unicul sãu fiu Alexandru în urma unui accident de automobil. Cu sufletul zdrobit de durere, moare la 8 mai

106 Mama În vaduri ape repezi curg ªi vuiet dau în cale. Iar plopi în umedul amurg Doinesc eterna jale. Pe malul apei se-mpletesc Cãrãri ce duc la moarã Acolo, mamã, te zãresc Pe tine-ntr-o cãscioarã. Tu torci. Pe vatra veche ard, Pocnind din vreme-n vreme, Trei vreascuri rupte dintr-un gard, Iar flacãra lor geme: Clipeºte-abia din cînd în cînd Cu stingerea-n bãtaie, Lumini cu umbre-amestecînd Prin colþuri de odaie. Cu tine douã fete stau ªi torc în rînd cu tine; Sînt încã mici ºi tatã n-au, ªi George nu mai vine. Un basm cu pajuri ºi cu zmei Începe-acum o fatã, Tu taci º-asculþi povestea ei ªi stai îngînduratã. ªi firul tãu se rupe des, Cãci gînduri te frãmîntã, Spui ºoapte fãrã de-nþeles, ªi ochii tãi stau þintã. Scapi fusul jos; nimic nu zici Cînd fusul se desfirã... Te uiþi la el ºi nu-1 ridici, ªi fetele se mirã....o, nu! nu-i drept sã te-ndoieºti! La geam tu sari deodatã, Prin noapte-afarã lung priveºti Ce vezi? întreab-o fatã. 106

107 Nimic... Mi s-a pãrut aºa! ªi jalea te rãpune, ªi fiecare vorbã-a ta E plîns de-ngropãciune. Într-un tîrziu, neridicînd De jos a ta privire: Eu simt cã voi muri-n curînd, Cã nu-mi mai sînt în fire Mai ºtiu ºi eu la ce gîndeam? Aveþi ºi voi un frate Mi s-a pãrut c-aud la geam Cu degetul cum bate bate. Dar n-a fost el! Sã-l vãd venind, Aº mai trãi o viaþã. E dus ºi voi muri dorind Sã- l vãd odatã-n faþã. Aºa vrea poate Dumnezeu, Aºa mi-e datul sorþii Sã n-am eu pe bãiatul meu La cap în ceasul morþii! Afarã-i vînt ºi e-nnorat, ªi noaptea e tîrzie; Copilele þi s-au culcat Tu, inimã pustie, Stai tot la vatrã-ncet plîngînd; E dus ºi nu mai vine! ª-adormi tîrziu cu mine-n gînd, Ca sã visezi de mine! Aplicaþii 1. Recitiþi cu atenþie poezia ºi spuneþi ce sentimente încearcã mama, gîndindu-se la fecior. 2. Ce rol joacã circumstanþele la conturarea stãrii sufleteºti a mamei (flacãra geme, e vînt ºi e înnorat, noaptea e tîrzie)? Ce calitãþi morale concretizeazã expresiile: stai îngînduratã; firul se rupe des; prin geam... lung priveºt; spui ºoapte fãrã de-nþeles; ochii stau þintã? 107

108 3. Schiþaþi cîteva trãsãturi morale ale eroului liric. Care din aceste trãsãturi sînt specifice mamei? 4. Lãmuriþi sensul versurilor: Dar n-a fost el!.. Sã-l vãd venind Aº mai trãi o viaþã. 5. Determinaþã tipul rimei. 6. Atestaþi imaginile poetice (personificare, epitet) ºi dezvãluiþi rolul lor în zugrãvirea peisajului, personajelor. 7. Caracterizaþi eroul principal al poeziei. 8. De ce plopii doinesc eterna jale? De ce poetul a inversat epitetul, n-a folosit topica directã jale eternã. 9. În ultimele douã versuri se repetã cuvîntul mine, acesta ºi încheind poezia. E un procedeu poetic, menit sã evidenþieze imaginea ce o urmãreºte la nesfîrºit pe maica aºteptîndã. Mai întîlnim asemenea repetiþii în rîndurile învecinate din alte pasaje ale poeziei? Care-i aici rostul lor? 10. Folosiþi cu sens propriu cuvintele subliniate, încadrîndu-le în douã enunþuri: jalea te rãpune; inima pustie. 11. Selectaþi din poezie verbele ºi construcþiile prin care sînt surprinse gesturile ºi sentimentele mamei. 12. Alcãtuiþi o compunere în care sã prezentaþi chipul mamei, aºa cum reiese el din conþinutul poeziei. Autoevaluare 1. Numiþi cîteva opere ºi autorii lor, ce fac parte din patrimoniul literaturii moldoveneºti din sec.xx. 2. Ce poezii din creaþia lui Pavel Boþu aþi citit independent? 3. Cu ajutorul Dicþionarului explicativ al limbii moldoveneºti aflaþi sensul cuvîntului baºtinã, apoi rãspundeþi desfãºurat la întrebarea: Baºtina leagãn sfînt? (în baza poeziei Baºtina, P. Boþu). 4. Determinaþi gîndul principal pe care-l destãinuie P. Boþu în poezia Baºtina. 5. Gãsiþi sinonime pentru cuvîntul baºtinã. 6. Ce numim rimã? 7. Caracterizaþi felurile rimei. 8. Faceþi rezumatul unei opere druþiene citite independent. 108

109 9. Imaginaþi-vã dialogul Cenuºicãi cu bãtrînii, în primãvara revenirii la baºtinã. Redaþi dialogul în scris. 10. Ce numim subiect al operei literare? 11. Determinaþi elementele subiectului povestirii Vînãtorii de raþe, ºi a fargmentului Trofimaº (I. Druþã). 12. Numiþi opera din care face parte Trofimaº. 13. Întocmiþi planul compus al fargmentului Trofimaº. 14. Scrieþi-i lui Trofimaº o scrisoare de consolare. 15. Pãlãria verde cu panã de pãun era pãlãria pe care o visau multe fete din sat. Reieºind din cele spuse de I. Druþã, povestiþi cum vi-l imaginaþi pe fratele mai mare al lui Trofimaº. 16. Evidenþiaþi elementele comice ºi cele dramatice din fragmentul Trofimaº. 17. Care operã se numeºte naraþiune? Numiþi naraþiunea studiatã. 18. Rezumaþi conþinutul fragmentului Trofimaº. 19. Numiþi o operã din literatura ucraineanã, din conþinutul cãreia aþi aflat despre viaþa unui copil. Prin ce v-a impresionat opera cititã? 20. Ce culegeri de poezii, din creaþia lui V. Romanciuc, cunoaºteþi? 21. Despre care limbã vorbeºte V. Romanciuc în poezia Limba pãcii? Cum înþelegeþi aceastã limbã? O cunoaºteþi? 22. Alcãtuiþi planul simplu al viitoarei compuneri cu tema: Noi nu dorim rãzboi în lume pace vrem!, apoi scrieþi compunerea. 23. Numiþi mijloacele artistice folosite de D. Bolintineanu în Muma lui ªtefan cel Mare. Subiectele autoevaluãrii se apreciazã astfel: a) cu 0,25 p subiectele ¹ 1, 6, 12, 15; b) cu 0,50 p subiectele ¹ 2, 3, 4, 5, 7, 8, 9, 10, 11, 13, 14, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22. c) cu 1 p subiectul ¹ 19, 23. Autoapreciaþi-vã! Nivelul cunoºtinþelor I II III IV Punctele Nota Suficient! Tot înainte! Bine! Foarte bine! 109

110 LITERATURA UNIVERSALà O veche zicalã spune: Cîte limbi cunoaºte omul, atîtea vieþi va trãi. Acelaºi lucru îl poþi spune ºi despre literaturile care au fost scrise de mai mulþi creatori. Fiecare literaturã naþionalã este o lume spiritualã neconceputã, o parte componentã a universului spiritului uman. Literatura, în sensul adevãrat, înalþã individul la nivelul superior al omenirii. Acest obiectiv se aflã ºi în atenþia profesorilor de literaturã. Micile fragmente din operele literaturii universale are menirea de a cãlãuzi cititorul într-o lume nouã, necunoscutã, pãtrunsã de idealul binelui, dreptãþii ºi frumuseþii. Manualul cuprinde cele mai frumoase opere ale literaturii universale, accesibile unui elev din clasa a cincea. Conþinutul lor contribuie la formarea concepþiilor naþionale a elevilor ºi, în acelaºi rînd, educã idealuri înalte ale culturii general-umane. Familiarizarea cu operele literaturii universale vã va îmbogãþi cunoºtinþele, imaginile despre viaþa oamenilor altor þãri, despre particularitãþile caracterului, comportãrii, istoriei ºi traiului lor. Operele, pe care le prezentãm, sînt traduse în mai multe limbi ale lumii. Cu mult interes, citesc cei de-o vîrstã cu voi minunatele istorisiri adevãrate ale baronului Munchausen, trãiesc aceleaºi emoþii ca ºi eroii lui M. Twain, H. H. Andersen, R. E. Raspe sînt atraºi de farmecul poveºtilor. Aceste opere ne vorbesc despre cele mai valoroase calitãþi specifice întregii lumi: despre onestitate, prietenie, generozitate, despre ajutor reciproc ºi frumuseþe sufleteascã. Poveºti ale popoarelor lumii Povestea s-a nãscut pe pãmînt odatã cu omul. ªi omul a zãmislit-o nu numai pentru a-ºi face viaþa mai atrãgãtoare ºi mai dragã, dar ºi pentru a transmite, din gurã în gurã, prin vorbe ca mãrgãritarul un vis ºi o nãzuinþã cãtre vremi viitoare. Din timpuri strãvechi omul a încercat sã înþeleagã, mai cu seamã, ce-i binele ºi ce-i rãul, de ce fulgerã ºi tunã ºi de ce rãsare ºi apune soarele pe cer. De ce creºte spicul ºi de unde izvorãºte apa. Adicã, a încercat sã-ºi lãmureascã fenomenele acestei lumi ºi sã le lase, spre învãþãturã de minte, copiilor sãi, povãþuindu-i cu tîlcuri senine ºi neprevãzute. În þara frumoasã a poveºtii nu vei afla nicãieri curele sau vãrguþe, nimeni nu te trage de urechi pentru vreo ºotie ºi nici nu te umileºte cu 110

111 vorbe de ocarã. În þara furmoasã a poveºtilor lumii, copiii sînt povãþuiþi cu vorba înþeleaptã, dîndu-li-se drept exemplu de viaþã chipuri luminoase de eroi, care luptã cu fãpturi hidoase ºi care întotdeauna înving. Mai ales noaptea poveºtile au farmec. Povestea se spune înainte de culcare, pentru un somn adînc ºi liniºtit, în care copilul sã creascã mare ºi sãnãtos, familiei ºi þãrii de folos. Se mai spune povestea noaptea ºi pentru cã omul se vede îndatorat înainte de somn sã se cureþe sufleteºte, ca sã nu-i fie ruºine a doua zi sã priveascã la soare. Chiar Soarele este în poveºti judecãtorul cel drept al faptelor omeneºti. Iar la fapte bune îl îndeamnã pe om numai sufletul sãu curat. Culegerile de poveºti ale fiecãrei þãri sînt mîndria poporului ei, fondul de aur al culturii, care se pãstreazã ºi se transmite cu sfinþenie din generaþie în generaþie. Apãrute în decursul istoriei îndelungate, ele reflectã diferite aspecte ale realitãþii. În timpurile îndepãrtate, cînd în faþa omului stãteau probleme grele de luptã cu stihiile, idealul poporului era voinicul în stare sã biruie puterile duºmãnoase ale naturii. El izbãvea pãmîntul de monºtrii îngrozitori, pornea apa izvoarelor, fãcea sã se reverse asupra gliei lumina binefãcãtoare a soarelui. A fost odatã ca niciodatã... De cîte ori aceastã spusã magicã þi-a deschis, copile drag, uºile tainice ale basmului cel atît de vechi ºi veºnic atît de nou! Te chemãm, deci, la o întîlnire cu cîteva poveºti ale lumii. În zborul lor neobosit, iatã-le poposind pe mãsuþa ta ºi vorbindu-þi în grai moldovenesc, spre a putea sã guºti ºi tu din dulceaþa acestui minunat ºi necesar izvor al poveºtilor lumii. Preafrumoasa Vasilisa (Poveste popularã rusã) Într-o þarã frumoasã fãrã de hotare trãia odatã un negustor. Doisprezece ani a þinut el cãsnicie cu soþia lui ºi a avut numai o singurã fatã, pe care o chema Preafrumoasa Vasilisa. De la opt ani fata a rãmas fãrã mamã. În ceasul morþii soaþa ºi-a chemat fiica la cãpãtîi, a scos de sub saltea o pãpuºicã, i-a întins-o ºi i-a spus: Vasilisa, draga mamei, þine minte ce-þi spun ºi sã faci taman aºa cum auzi. Mi-a bãtut ceasul cel din urmã ºi te binecuvîntez pãrinteºte sã fii 111

112 cuminte, înþeleaptã. Îþi las drept amintire pãpuºa aceasta: pãstreaz-o întotdeauna la tine ºi fereºte-o de ochii lumii. Iar cînd te-ai afla la grea cumpãnã, dã-i ceva de mîncare ºi cere-i sfatul. Pãpuºa o sã te punã la cale, cum sã ieºi din necaz. Apoi a sãrutat fiica ºi a închis ochii pentru totdeauna. Durerea ºi amarul negustorului a þinut cît a þinut, dar de la o vreme a prins ºi el a se gîndi dacã n-ar trebui sã se mai însoare o datã. Era un om blajin la inima lui, iar dacã e vorba de mirese, avea de unde alege, însã cel mai pe plac îi era o vãduvioarã cam de seama lui. Avea ºi ea douã fete, aproape sãmaºe cu Vasilisa, prin urmare ºi gospodinã s-ar fi pãrut c-o sã fie, ºi o mamã acãtãrii. Se apucã negustorul ºi se însoarã cu ea. S-a înºelat însã n-a gãsit în ea acea mamã bunã pentru Vasilisa lui. Mama cea vitregã ºi surorile o pizmuiau pentru frumuseþea ei, o chinuiau. ªi o apãsau cu fel de fel de poveri ºi corvoade, ca din aceasta poate s-a sluþi; vezi bine, vîntul ºi soarele nu cruþã frumuseaþa. Vai ºi amar de capul Vasilisei, barem pune-þi juvãþul! Dar fata asculta ºi le fãcea pe toate, iar pe zi ce trecea se împlinea ºi înflorea, încît mama cea vitregã ºi fiicele crãpau de ciudã ºi se urîþeau de veninul ce le mînca, necãtînd la aceea cã ºedeau ca boieroaicele. Cum de se brodeau aºa lucrurile? Pe Vasilisa o ajuta pãpuºa, altmintrelea cum sã scoþi în capãt atîtea trebi?! Se întîmpla uneori cã fata îºi lua bucãþica de la gurã ºi o da pãpuºii, taman cînd ei, fetei, îi este mai foame, iar cînd seara ai casei se culcau în paturile lor, Vasilisa se închidea în cãmãruþa ei, îºi hrãnea pãpuºa ºi îi vorbea: Pãpuºã, apucã-te de mãnîncã ºi amarul îmi ascultã. Trãiesc în casa tatei, dar am ajuns mai rãu ca o slugã. Mama aceasta, nu i-aº zice 112

113 pe nume, vrea sã mã trimitã dupã mamã-mea pe ceea lume. Pune-mã la cale ce sã fac, încotro s-o apuc, cum sã mã descurc? Pãpuºa mînca, o ascultã, iar dupã aceasta o sfãtuia ºi îi alina amarul. Da dimineaþa, cînd Vasilisa se scula gata-s trebile casei: straturile îs plivite, prãºite, varza e udatã, putinile îs pline cu apã, iar pe plitã fierb bucatele. Vasilisei nu-i rãmînea decît sã se aºeze la umbrã, sã împleteascã coroniþe de flori ºi sã le potriveascã pe cap. Tot sã trãieºti cu o aºa pãpuºã! Ei, da vremea trece, ani cît s-or mai fi scurs? iatã cã Vasilisa e fatã de mãritiº. Vin s-o peþeascã miri de prin sate, vin s-o peþeascã de prin tîrguri, da la fetele mamei dragi nu se uitã nici coteii. Mama cea vitregã se învineþeºte de ciudã ºi peþitorilor le rãspunde: Aºteptaþi sã se mãrite cele douã mai mari! Îndatã ce plecã peþitorii, ea îºi vãrsã cu pumnii veninul asupra Vasilisei. Iatã vine o zi pe capul negustorului ºi-i nevoit sã plece de acasã cu niºte trebi de negoþ departe-departe ºi pe timp mai îndelungat. Atunci ºi mama cea vitregã se mutã cu traiul într-un conac din preajma unei pãduri, în care nu prea cãlcase picior de om. Pãdurea aceasta mai avea ºi o poianã, în care se înãlþa o cãsuþã, iar în cãsuþa aceea trãia baba Cloanþa-Cotoroanþa. Nu deie ceasul sã-i nimereºti în mîini sau în preajmã, cã te mînca ca pe un puiºor fript. De îndatã ce se mutã în conac, mama cea vitregã o trimitea pe fata cea micã în pãdurea cea neumblatã ba dupã coarne, ba dupã ciuperci pe nesuferita de Vasilisa; fata se întorcea cu bine de fiecare datã: pãpuºa îi purta de grijã, îi arãta cãrarea ºi o ferea de cãsuþa Cloanþei-Cotoroanþa. Iatã cã se fãcu ºi toamnã, se lungirã nopþile, iar mama vitregã împãrþi fetelor tustrele din cele munci feteºti-muiereºti: una sã croºeteze dantele, alta sã împleteascã ciorapi, iar Vasilisa sã þeasã. ªi la toate cu bucata. Mama stinse luminile în toatã casa ºi lãsã doar o lumînare în odaia în care lucrau fetele, iar ea se culcã. Fetele se puserã pe muncã. Uite cã se îngroºã mucul lumînãrii, una dintre fiice luã cleºtele de lumînãri, ca sã dreagã flacãra, dar, în loc de aceasta, fãcu ce-i spuse mamã-sa: stinse lumînarea, chipurile, din întîmplare. Ei, ce ne facem acu? se întrebarã într-un glas fetele. Zãranie de foc n-avem în toatã casa, dar de ici nu ne-am terminat treaba. Altã nimica, decît sã alergãm dupã foc la baba Cloanþa. N-am nevoie, zise cea care croºeta la dantele. Cîrligul meu lumineazã ca lumînarea ºi nu mã duc nicãieri. 113

114 Nici eu nu mã duc, spuse cea care fãcea ciorapi. Andrelele mele luminezã ºi ele. Vasiliso, n-ai încotro, fuguliþa dupã foc la baba Cloanþa-Cotoroanþa. ªi tot atunci o îmbrîncirã din odaie. Vasilisa se duse în cãmara sa, puse dinaintea pãpuºii cina pregãtitã ºi spuse: Apucã-te, pãpuºã, de mãnãncã ºi amarul mi-l ascultã: surorile mã trimit la baba Cloanþa-Cotoroanþa dupã foc, da aceea are sã mã mãnînce! Pãpuºa mesea ºi ochii ei pornirã sã luceascã, ca douã lumînãri. Vasilisã, n-ai teamã! Du-te unde te trimit, numai ia-mã cu tine ºi þine-mã în sîn. Cu mine n-o sã þi se întîmple nimic, n-ai fricã. Vasilisa îºi schimbã hainele, pune pãpuºa la piept ºi dupã ce-ºi face semnul crucii, pãºi în pãdurea cea sãlbaticã. Merge ea merge, da de ici tremurã. Deodatã vede: aleargã sãlbatic un cãlãreþ e alb ca neaua veºmîntul, tot alb e calul ºi ºaua, ºi frîul pe deasupra pãdurii rãsar zorile. Mai merge ea cît merge ºi ce sã vadã? Un alt cãlãreþ goneºte calul: acesta e roºu, poartã veºmînt roºu ºi calul e roºu ca jãraticul, iatã cã ºi soarele rãsare. A mers Vasilisa noptea aceea ºi ziua întreagã ºi abia hãt în amurgul celei de a doua zi ajunge la poiana unde se afla cãsuþa babei Cloanþa-Cotoroanþa. Acolo ce sã vadã? Se înalþã un gard cît un stat de om ºi-i ridicat din oase de oameni, iar pe ici pe colea, prin parii gardului, stîrcesc la vedere cãpãþini de oameni cu ochi împietriþi. În loc de stîlpi, la poartã stau picioare de oameni, în loc de rãzloage braþe de oameni, iar în loc de lãcãþi cîte o gurã de colþi. Vasilisa s-a oprit stanã, încremenitã de groazã. La un moment dat un alt cãlãreþ îºi goneºte iar calul: acesta e negru ca pana corbului, veºmîntul la fel e negru ca dohotul ºi calul e negru ca întunericul. Goneºte spre porþile babei Cloanþa-Cotoroanþa ºi dispare prin ele, sã zici cã l-a mîncat negreaþa pãmîntului. Iatã cã-i noapte, noaptea cea neagrã. Dar ist întuneric þine scurtã vreme: ochii cãpãþînilor din gard se aprind ca stelele ºi peste toatã poiana se aºterne lumina cea albã, ca miezuil zilei de varã. Vasilisa tremurã ºi tremurã din tot trupul, dar încotro sã fugi? Acasã o aºteaptã surorile cu un cãrbune de foc. Nu zãbavã pãdurea se umple de vuiet înspãimîntãtor: trosnesc copacii, plesnesc crengile ºi frunzele uscate; din desiº iese baba Cloanþa-Cotoroanþa: trãsura ei e o piuã, maiul i-i gîrbaci, da urma trãsurii ºi-o mãturã cu un pãmãtuf. 114

115 Ajunge ea în dreptul porþilor, se opreºte ºi, dupã ce-ºi poartã nãrile prin vînt, unde zbiarã: Ptfu, ptfu! Simt pe aproape duh de rus! Aratã-te la faþã! Vasilisa iese la vedere, se apropie, nici vie, nici moartã, de bãtrînã ºi, dupã ce face o plecãciune adîncã, zice: Eu sînt, bunicuþã! Surorile mele vitregi m-au trimis la mata dupã o scînteie de foc. Bine, zice Cotoroanþa, le ºtiu eu, dar mai întîi sã trãieºti ºi sã munceºti la casa mea, dupã aceea þi-oi da un cãrbune. Alfel, te mãnînc tot acu! Apoi se întoarce spre porþi ºi þipã: Ei, zãvoarelor mele tari, desprindeþi-vã! Ei, porþile mele mari, deschideþi-vã! Porþile se dãdurã în lãturi, iar baba Cloanþa intrã ºuierînd cãlare pe piuã. Din urma ei veni ºi Vasilisa, dupã care porþile se zãvorîrã la loc. Cum intrã în casã, Cotoroanþa îºi trosneºte odatã oasele ºi porunceºte Vasilisei: Ia vezi ce este în cuptorul cela de ale gurii ºi dã încoace: am înflãmînzit vrãjmaº. Aprinde Vasilisa o surcicã de brad de la cele scãfîrlii, ce ardeau în parii gardului, ºi prinse a cãra din cuptor ºi a-i pune Cloanþei dinainte fel de fel de mîncãruri, de s-ar fi sãturat cel puþin zece oameni. Aduse apoi din beci bragã, miere, vînaþuri ºi bere. Abia de prididea fata cu cãratul, cã bãborniþa înfuleca tot delaolaltã. Vasilisei abia de-i lãsã o þîrã de borº pe un fund de strachinã, o coajã de pîine ºi o aºchie de slãninã. Iatã cã baba Cloanþa-Cotoroanþa e gata sã se culce ºi zice de colo: Fato, mîine, dupã ce eu plec, ai grijã sã deretici casa, sã mãturi ograda, sã gãteºti prînzul, sã speli rufele, ºi dupã aceea te duci în hambar, iei o baniþã de grîu ºi o cureþi de neghinã. Ia seama, de nu-mi împlineºti ce-þi poruncesc, te mãnînc. Dã porunca aceasta ºi se aºterne pe dormit sforãit bãborniþa. Da Vasilisa de colo pune þîra aceea de borº ºi aºchia de slãninã dinaintera pãpuºii, prinde a lãcrima ºi spune: Apucã-te, pãpuºã, de mãnîncã ºi amarul mi-l ascultã. Grele munci mi-a mai lãsat baba Cloanþa-Cotoroanþa. Pe deasupra mi-a mai spus cã dacã nu le fac pînã la un fir, ea mã mãnîncã. Ajutã-mã, pãpuºicã! Rãspunde de colo pãpuºa: N-ai fricã tu, Vasilisa Preafrumoasã! Meseºte, fã-þi rugãciunea ºi culcã-te. Gîndul cel bun vine peste noapte. 115

116 S-a sculat Vasilisa în zori, cînd catã, baba Cloanþa-Cotoroanþa se uitã prin fereastrã ºi iatã! Ochii scãfîrliilor din gard se sting încetiºor. A ºi trecut fulger cel cãlãreþ alb-chiar cã s-a luminat de-a binelea! Cloanþa-Cotoroanþa urcã în piuã ºi iese din curte, gîrbãcind aerul cu maiul, iar urma de piuã ºi-o ºterge cu pãmãtuful. Rãmasã de una singurã, Vasilisa fãcu ocolul casei bãborniþei, cãtã prin cãmãri ºi prin beciuri ºi se minunã de belºugul ce domnea aici. Apoi stãtu la cumpene: de ce sã se apuce mai întîi? Grîul sã-l vînture ori curtea s-o mãture? Cînd sã se apuce de spãlat rufele, vede: rufele-s spãlate, uscate ºi împãturite. Intrã în hambar grîul sã-l vînture, cînd colo, pãpuºa alegea ultimele neghine de pe fundul baniþei. Ah, pãpuºã, pãpuºã, binefãcãtoarea mea! spuse Vasilisa. M-ai scãpat de pacostea cea grea! Þi-a rãmas doar prînzul sã-l gãteºti, rãspunde pãpuºa, sãrind în buzunarul Vasilisei. Ei, apucã-te cu doamne-ajutã ºi dupã aceea hodineºte-te olecuþã. Iaca e searã, iaca Vasilisa întinde masa ºi o aºteaptã pe Cotoroanþa. Coboarã amurgul, iatã-l zburînd pe acel cãlãreþ negru ca corbul prin poartã s-a fãcut întuneric de-a binelea, doar cã s-au aprins ochii scãfîrliilor. Au prins a trosni copacii, a plesni crengile ºi frunzele, iat-o ºi pe baba Cloanþa-Cotoroanþa. Vasilisa îi iese în întîmpinare. Ai fãcut ce þi-am poruncit? întrebã bãborniþa. Binevoieºte sã vezi, bunicuþo! zice Vasilisa. Cloanþa-Cotoroanþa prinde a-ºi bãga nasul ba la rufele spãlate, ba la hambar, ba în oale ºi o ia cu ciudã: s-ar mînia, dar n-are pentru ce. Unde zice: Ei fie ºi aºa! Apoi scoate un strigãt: Slugile mele credincioase, prietenii mei dragi, mãcinaþi grîul ista! Ieºirã la vedere trei perechi de braþe, înºfãcarã baniþa cu grîu ºi pe datã se fãcurã nevãzute. Cotoroanþa se ghiftui de mîncãruri, se întinse în pat ºi din nou porunci Vasilisei: Pentru ziua de mîine sã-mi faci aceleaºi treburi, ca cele de azi, da pe deasupra sã mai iei din hambar o baniþã de mac ºi s-o cureþi de þãrînã, firicel cu firicel, pentru cã nu ºtiu ce hain mi-a amestecat macul cu pãmînt! Acestea fiind spuse, se întoarse cu faþa la perete ºi se puse pe aghioase, iar Vasilisa se apucã sã-ºi hrãneascã pãpuºa. Dupã ce pãpuºa luã cina, îi spuse aceleaºi vorbe de-asearã: 116

117 Fã-þi rugãciunea ºi du-te la culcare: gîndul cel bun vine peste noapte. Toate s-or face, Vasiliso. A doua zi Cloanþa-Cotoroanþa urcã din nou în piuã ºi plecã în drumul ei, iar Vasilisa Preafrumoasã împreunã cu pãpuºa se apucarã a trebãlui ºi a le pune pe toate la calea lor. În amurg Cotoroanþa se întoarse, trecu cu ochii peste cele trebãluite ºi strigã: Slugile mele credincioase, prietenii mei dragi, scoateþi oloi din macul ista! Ieºirã la vedere trei perechi de braþe, înºfãcarã baniþa cu mac ºi pe datã se fãcurã nevãzute. Baba Cloanþa-Cotoroanþa se aºezã sã prînzeascã. Prînzeºte ea, prînzeºte, da Vasilisa stã în picioare ºi tace: De ce nu-mi spui nici o vorbã? zice Cotoroanþa. De ce-mi stai în faþã ca o mutã? Nu îndrãznesc, rãspunde Vasilisa, însã dacã binevoiþi, atunci aº vrea sã vã întreb cîte ceva. Întreabã, fato. Numai ia aminte cã nu fiecare întrebare e aducãtoare de bine: cel care ºtie multe, curînd îmbãtrîneºte. Aº vrea sã te întreb, bunicuþo, numai despre cele ce vãd. Bunãoarã, cînd veneam spre mata, m-a ajuns din urmã un cãlãreþ pe cal alb ºi purta veºmînt alb: cine era acela? Era albul zilei mele luminoase, rãspunde Cotoroanþa. Apoi m-a ajuns din urmã un alt cãlãreþ pe un cal roºu, purtînd veºmînt roºu, acela cine era? Acela era soarele meu cel frumos ºi focos, rãspunde Cotoroanþa. Dar ce va sã însemne acel cãlãreþ, care m-a ajuns din urmã chiar la porþile tale, bunicuþo? Era noaptea mea cea neagrã. Aflã cã tustrei sînt slugile mele credincioase! Aici Vasilisa îºi aduce aminte de cele trei perechi de braþe ºi amuþi. De ce nu mai pui întrebãri? zice de acolo baba Cloanþa-Cotoroanþa. Mi-s de ajuns cele auzite. Mãtãluþã ai spus cã dacã multe ºtii, îmbãtrîneºti repede. Bine zici, spuse bãborniþa. ªi bine faci cã nu întrebi ºi de cele ce ai vãzut în curtea mea! Nu-mi place sã mi se scoatã vorbele din casã, iar pe cei curioºi îi mãnînc. Acum a venit timpul sã te întreb ºi eu ceva: în ce fel dovedeºti tu sã duci la capãt muncile pe care þi le dau? Mã ajutã binecuvîntarea mamei mele, rãspunde Vasilisa. Ah, uite ce-i! Carã-te de la mine, fiicã binecuvîntatã ce eºti! N-am nevoie de cei binecuvîntaþi. 117

118 O ia de spate pe Vasilisa din odaie ºi o îmbrînceºte dincolo de poartã, smulge dintr-un par de gard o scãfîrlie cu ochi arzãtori ºi, dupã ce o înfige într-un toiag, i-l întinde, spunîndu-i: Þine acest foc pentru fetele mamei tale vitregi. Te-au trimis doar încoace dupã jãratic. Vasilisa o luã la fugã, luminîndu- ºi calea cu acea scãfîrlie, care, îndatã ce se lumina de ziuã, se stinse. Cãtre sfîrºitul celei de-a doua zi ajunse la copac. Fiind în dreptul porþilor, se gîndi sã arunce scãfîrlia: Nici vorbã, cã ai casei nu mai au nevoie de foc. La un moment dat, însã, auzi o voce surdã din cãscãtura scãfîrliei: Nu mã arunca, ci du-mã mamei tale vitregi! Ea se uitã spre conac ºi dacã vãzu cã nu licãreºte lumina în nici o fereastrã, se încumetã sã intre în casã cu acea scãfîrlie. Pentru prima oarã surorile o întîmpinarã cu inima îmbucuratã ºi-i povestirã cã de cînd a plecat Vasilisa, n-au mai avut foc în casã. Orice tãciune de foc, adus din împrejurimi, se stingea de îndatã ce intrau în casã, iar ele nu erau în stare sã scapere vreo scînteie de foc. Duserã scãfîrlia în odaia cea mare. Cei doi ochi arzãtori tot se înfig, tot strãpung pe mama cea vitregã ºi pe fetele ei, tot le frig ºi le ard. Bietele, încearcã sã se ascundã, însã cei doi ochi le urmãresc prin toate ungherele, prin toate odãile. Înspre dimineaþã iatã-le pe tustrele prefãcute în tãciuni. Doar pe Vasilisa cei doi ochi n-o atinserã. Dimineaþa Vasilisa îngroapã scãfîrlia în pãmînt, puse lãcãþile pe uºi, zãvorî porþile ºi luã drumul tîrgului. Aici ceru adãpost în casa unei bãbuþe sãrmane. Trãieºte ea la baba aceasta ºi-ºi aºteaptã tatãl. Odatã n-are de lucru ºi-i aspune bãbuþei: Bunicã, mã mãnîncã urîtul! Fii bunã, du-te ºi-mi cumpãrã niºte caiere de in ales, pînã una alta, oi toarce mãcar. Bãtrîna se duce ºi cumpãrã niºte in acãtãrii. Vasilisa se apucã de tors atît de spornic ºi atît de inimos, de ieºea firul subþire ºi lucitor ca mãtasea. S-a umplut odaia de gheme. E timpul sã se apuce ºi de þesut, uite însã cã nu se aflã spatã potrivitã pentru firul subþire, pe care l-a 118

119 tors Vasilisa. ªi nici nimeni nu-i în stare sã facã spata aceasta. Atunci Vasilisa se roagã la pãpuºa sa. Aceea îi zice: Adã-mi o spatã veche, o suveicã veche ºi o coamã de cal. Þi-o fac eu cu mîna mea. Vasilisa aduce toate acestea, se culcã ºi rãstimp de o noapte pãpuºa îi întinse niºte stative de-a mai mare dragul. Iatã cã ºi iarna e pe sfîrºite, ºi pînza e þesutã o pînzã atît de subþire, încît poþi s-o bagi ca pe-o aþã prin urechea acului. Veni primãvara, Vasilisa ghili biniºor pînza aceasta ºi-i zice bunicuþei: Bunicuþo, du-te de vinde pînza aceasta ºi ia-þi banii matale. Cînd bãtrîna vãzu aºa o pînzã, se puse pe cãinat: Vai, copilo! Aºa o pînzã doar împãratul poartã în zilele noastre. Mã duc imediat la palat! Ia baba pînza sub braþ ºi prinde a se purta încolo ºi încoace prin dreptul ferestrelor împãratului. Acela de acolo o vede ºi o întreabã: Ce nevoie te-a adus încoace, bãbuþo? Mãria Ta, rãspunde bãtrîna. Þi-am adus o marfã de peste mãri ºi þãri. Aºa ceva ochii tãi n-au vãzut ºi altcuiva nu vreau s-o arãt! Împãratul dã poruncã strajei sã-i fie adusã bãtrîna ºi de îndatã ce vãzu pînza, rãmase crucit: Ce vrei sã-þi dau pentru pînza aceasta? o întrebã împãratul. Mãria Ta, aºa ceva preþ n-are! Eu þi-am adus-o în dar. Atunci împãratul mulþumeºte ºi o încãrcã pe bãtrînã cu fel de fel de daruri. Vine ceasul sã i se coasã împãratului cãmãºi din pînza aceasta. I se ia mãsura, se croieºte pînza, cînd colo, nu gãsesc croitoreasã care i le-ar coase acãtãrii. Se pun pe cãutat, pe întrebat. În cele din urmã împãratul îºi aduce aminte de babã. O cheamã la dînsul ºi-i zice: Bãtrîno, dacã ai tors ºi ai þesut aºa o pînzã, fii bunã acum ºi coasemi din ea ºi cãmãºile. Ei, Mãria Ta, dacã aceasta nu-i munca mea, spune bãtrîna, am luat eu o fatã de suflet ºi ea a þesut-o. Atunci sã fie bunã s-o coasã tot ea! S-a întors bãtrîna acasã ºi-i povesteºte Vasilisei. Îmi spunea inima cã mîinile au sã facã ºi trebuºoara aceasta, se gîndi Vasilisa. S-a închis în odaia ei ºi s-a apucat de croitorie. A tot þesut zi ºi noapte, a cusut ºi curînd duzina de cãmãºi a fost gata. Atunci bãtrîna le duse împãratului, iar Vasilisa se îmbãie, se pieptãnã, se primeni ºi se aºezã la fereastrã. ªade ea ºi aºteaptã sã vadã ce o sã 119

120 urmeze. Cînd colo, intrã în ograda bãbuþei un sol împãrãtesc. Se aratã la faþã ºi zice: Mãria Sa împãratul doreºte sã vadã meºteriþa care i-a cusut cãmãºile ºi s-o rãsplãteascã chiar cu mîna lui. N-are încotro fata ºi se înfãþiºeazã împãratului. Acela, cum o vede pe Vasilisa Preafrumoasã, se îndrãgosteºte de ea fãrã margini. Frumoasa mea! zice el. De tine nu mã despart, de azi înainte ai sã-mi fii soaþã. Tot atunci împãratul o ia pe Vasilisa de mînã ºi o aºazã alãturea. Nu zãbavã se ºi nuntirã. Numai bine cã se întoarce ºi tata Vasilisei ºi-i înflori inima de soarta fetei, rãmînînd sã trãiascã împreunã. Vasilisa o chemã ºi pe bãtrînã la dînsa, iar acea pãpuºã o purtã cu ea în buzunar pînã la sfîrºitul vieþii. (Traducere L. Deleanu) Aplicaþii 1. Prin ce v-a impresionat lumea miraculoasã a poveºtii Preafrumoasa Vasilisa? 2. Descrieþi, printr-un desen, cum v-o imaginaþi pe Vasilisa. 3. Verificaþi-vã atenþia: amintiþi-vã ce lucru îndeplineºte fata de una singurã, dar ºi atunci cînd este ajutatã de puterea magicã a pãpuºii (dacã întîlniþi greutãþi, consultaþi textul poveºtii). 4. Citiþi expresiv dialogurile poveºtii (pe roluri). Citind, stãruiþi-vã sã redaþi particularitãþile dispoziþiei personajelor. 5. Care trãsãturi de caracter ale Vasilisei, ce acþiuni ale ei vã plac? De ce poporul a numit-o Preafrumoasa Vasilisa? 6. Purtãrile babei Cloanþa-Cotoroanþa, în poveºtile ruse, foarte des, sînt neprevãzute. Cum poate fi atunci explicatã atitudinea ei faþã de Vasilisa, mama ei vitregã, faþã de surori la finele poveºtii? 7. De ce în Preafrumoasa Vasilisa, poveste ce ne istoriseºte soarta fetei, se întîlnesc multe descrieri îngrozitoare ºi misterioase (trei cãlãreþi, ogradã din oase omeneºti, scãfîrlii cu ochi arzînd º.a.)? 8. Cunoaºteþi vreo poveste popularã moldoveneascã avînd un conþinut asemãnãtor cu cel al poveºtii ruse? Povestiþi-o. 9. Caracterizaþi eroii poveºtii, exprimîndu-vã opiniile argumentat. 10. Construiþi planul simplu al poveºtii ºi povestiþi conþinutul ei dupã acest plan. 11. Dacã Vasilisa ar fi astãzi alãturi de voi ºi i s-ar propune sã facã portretul fiinþei apropiate, cum credeþi, portretul cui ar fi fãcut? De ce? 12. Faceþi portretul fiinþei dragi vouã, folosind tropii cunoscuþi. 120

121 Inelul fermecat (Poveste popularã italianã) Trãia odatã un flãcãu sãrac lipit pãmîntului. Iatã cã într-o zi îi spune el mamei sale: Mã duc eu, mamã, în lume. În satul nostru nimeni n-a dat pentru mine nici mãcar o castanã. Cine voi fi eu aici? Mã duc sã-mi caut fericirea în altã parte! Mai vezi cã ºi pentru mine vor veni zilele fericite! A spus acestea ºi a plecat. A ajuns într-un oraº ºi a început a umbla pe strãzi. Cînd colo, vede o bãtrînicã care urca cu greu un deal, abia-abia de mai suflã. ªi mai era ceva: sãrmana bãtrînicã ducea în spate o cobiliþã cu douã cãldãri mari pline cu apã. Se apropie flãcãul ºi-i spune: Lasã-mã, bunicuþo, sã duc eu cãldãrile, cãci nu se cuvine unei bãtrîne ca dumneata sã ducã o aºa greutate. A luat cãldãrile pline, le-a dus pînã la casa bãtrînei, s-a ridicat pe scãri ºi le-a lãsat la bucãtãrie. Da la bucãtãrie o mulþime de cîini ºi pisici! Vãzîndu-ºi stãpîna, care mai de care se stãruia s-o salute: unii miorlãiau, alþii scheunau. Cu ce-aº putea sã te rãsplãtesc? a întrebat bãtrînica. Mulþumesc, rãspunde flãcãul. Nu-mi trebuie nimic. Am vrut doar sã-þi fac un serviciu. Aºtepatã-mã aici, fecioraºule, spuse bãtrîna. Tot atunci ieºi din bucãtãrie ºi peste puþin timp se întoarse cu un inel în mînã. La înfãþiºare nu costa nici mãcar patru soldo. A îmbrãcat bãtrîna inelul pe degetul bãiatului ºi spune: Inelul acesta n-are preþ. Dacã vei dori ceva, roteºte-l doar pe deget, ºi totul þi se va împlini. Numai vezi, nu-l pierde, cã va fi rãu cu tine. Afarã de aceasta, îþi dau ºi doi prieteni credicioºi: un motan ºi un cãþel. Ei vor fi acolo, unde vei fi ºi tu. Aceste animale sînt înzestrate cu putere; dacã nu azi, apoi mîine numaidecãt îþi vor fi de folos. Î-a mulþumit flãcãul bãtrînei ºi a plecat în drumul sãu. Dar, la drept cuvînt, nu prea a crezut el în spusele bãtrînei. Flecãrii de-ale bãtrînei, a hotãrît el în sine. ªi nici mãcar nu s-a gîndit sã roteascã inelul, aºa, doar pentru a-l încerca. A ieºit el în oraº, da cîinele ºi motanul pe urmele lui. Tînãrul iubea foarte mult animalele ºi de aceea era nespus de bucuros, cã s-a ales cu-n motan ºi un cãþel. El se juca cu ei, iar tovarãºii lui de drum fugeau ºi sãreau în sus, bucuroºi, la rîndul lor, cã s-au ales cu un astfel de stãpîn. 121

122 Au tot mers aºa cît au mers ºi nici n-au observat cînd au ajuns în pãdure. S-a fãcut noapte. Flãcãul s-a culcat sã se odihnescã sub un copac, iar cîinele ºi motanul s-au aranjat lîngã el. Dar nu putea sã doarmã sãrmanul bãiat, fiincã era foarte flãmînd. ªi iatã atunci ºi-a amintit el de inel. Ia sã încerc, s-a gîndit el. A rotit inelul pe deget ºi a spus: Vreau sã mãnînc! Abia de a dovedit sã rosteascã aceste cuvinte, cã a ºi apãrut în faþa-i o masã cu bucate alese ºi trei scaune. Tînãrul s-a aºezat, ºi-a legat ºerveþelul sã nu se murdãreascã cumva, i-a aºezat alãturi pe cei doi prieteni ºi lor le-a legat ºerveþele ºi hai sã înfulece totul; le trosneau fãlcile! Iatã acum a crezut în magia inelului! Au mîncat pe sãturate. Flãcãul s-a întins pe pãmînt ºi s-a lãsat dus de visuri despre minunile pe care acum era în stare sã le facã. Dar cel mai greu îi era sã aleagã: ba dorea munþi de aur ºi argint, ba mai aproape de suflet îi erau caiii ºi trãsurile, ba castelele ºi pãmînturile. Pofte noi ºi noi îi tot veneau în gînd. Mãi, d-apoi aºa poþi sã-þi ieºi din minþi, a hotãrît el într-un sfîrºit, cînd de acum nu mai putea inventa nimic. De cîte ori am auzit eu cã oamenii îºi pierd minþile, cînd se trezesc cu mulþi bani! Eu însã vreau sã-mi pãstrez capul întreg pe umeri. Pentru azi e de ajuns, mîine s-a mai vedea. Imediat s-a întors pe-o parte ºi a adormit buºtean. Cîinele s-a culcat la picioarele lui, motanul la cap, ºi aºa ºi-au pãzit ei toatã noaptea stãpînul. Cînd flãcãul s-a trezit, soarele de acum strãlucea deasupra copacilor verzi; bãtea un vînt uºor ºi proaspãt; pãsãrelele cîntau ºi parcã o mînã nevãzutã i-a luat oboseala. S-a gîndit sã cearã un cal iute ºi sprinten, dar aºa de bine ºi liniºtit se simþea în pãdure, cã a hotãrît sã cãlãtoreascã mai departe pe jos. S-a gîndit la un dejun bogat, dar în jur atîta fragã gustoasã, cã n-a mai dorit nimic. A dorit sã bea, dar nu departe curgea un izvoraº cu o apã aºa de cristalinã, cã a hotãrît sã bea din pumn. Aºa a mers el prin cîmpii ºi poiene, pînã cînd a ajuns la un mare castel. Acolo, la o fereastrã, stãtea o frumuseþe de fatã. A vãzut ea tînãrul care pãºea vesel cu un motan ºi cu un cîine alãturi ºi i-a zîmbit amabil. Tînãrul a ridicat ochii... Cu toate cã inelul ºi l-a pãstrat, inima însã ºi-a pierdut-o în aceeaºi clipã. Iatã cã a sosit momentul potrivit sã cer ajutorul inelului, s-a gîndit el. A rotit inelul ºi a rostit: 122

123 Sã se înalþe în faþa acestui castel altul, mult mai frumos ºi las ca-n el sã fie de toate ce-þi doreºte sufletul. Cît ai clipi din ochi, ca din pãmînt, a rãsãrit un castel, iar tînãrul s-a trezit înãuntru, parcã s-ar fi aflat aici de-un veac; cîinele se afla în cuºca sa, iar motanul îºi spãla lãbuþele la fereastrã. Tînãrul s-a apropiat de fereastrã, a deschis-o, iar în faþa lui!.. stã frumoasa lui fatã. ªi-au zîmbit unul altuia, au oftat adînc ºi tînãrul a hotãrît cã a sosit momentul sã-i cearã mîna. Fata a fost foarte bucuroasã ºi dupã cîteva zile au jucat nunta. Spune-mi mie, cum a cresut acest castel din pãmînt ca o ciupercã? S-a gîndit flãcãul: sã-i spunã, sã nu-i spunã? Dar a hotãrît: Doar ea e soþia mea, iar de soþie nu trebuie sã tãinuieºti nimic. ªi i-a povestit totul despre inelul fermecat. Apoi ambii au adormit. Pe la miezul nopþii însã, aceastã femeie rea a scos încetiºor inelul de pe degetul bãrbatului care dormea, apoi s-a sculat, ºi-a chemat slugile ºi le-a poruncit: Plecaþi cît mai repede din acest castel. Ne întoarcem în casa tatãlui meu! Acasã ea a rotit inelul de pe degetul sãu ºi a spus: Fie ca minunatul castel al bãrbatului meu sã se înalþe pe cea mai înaltã stîncã a acelui munte. Castelul a dispãrut într-o clipitã, de parcã nici n-ar fi fost vreodatã; s-a uitat tînãra soþie la cel munte ºi a vãzut castelul tocmai în vîrful cel mai înalt. S-a sculat dimineaþa tînãrul, da soþia nu-i ºi nu-i. A deschis fereastra ºi a vãzut în faþa sa o prãpastie adîncã-adîncã. Si-a ºters ochi, s-a uitat: departe departe, tocmai în fundul prãpastiei numai crãpãturi ºi movile, iar în jur piscuri înzãpezite. A vrut sã roteascã inelul, dar inelul ia-l de unde nu-i! ªi-a chemat slugile, dar nimeni n-a rãspuns la chemarea lui. Au venit doar cîinele ºi motanul. Ei au rãmas în castel, fiindcã bãrbatul i-a povestit femeii numai despre inel; despre cãþel ºi motan un cuvînt n-a scos. La început tînãrul nu înþelegea nimic, dar mai tîrziu s-a priceput cã vina este numai ºi numai a soþiei trãdãtoare vicleanã! Numai cã aceaceasta nu prea-l alina. S-a uitat el, nu cumva s-ar putea coborî din munte, dar, spre regret, toate ferestrele ºi uºile dãdeau în prãpastie. De ale gurii mai aveau doar pentru cîteva zile ºi, de fricã, s-a gîndit cã va trebui sã moarã de foame. Au înþeles cîinele ºi motanul amarul stãpînului sãu, s-au apropiat încetiºor ºi cîinele i-a vorbit: 123

124 Nu te amãrî, stãpîne, împreunã cu motanul vom descoperi noi o cãrãruºã printre stînci; dupã ce vom coborî gãsim ºi inelul. Dragii mei mici prieteni, a dat glas tînãrul, toatã speranþa mi-e la voi, cãci mai bine sã mã arunc de pe stîncã, decît sã mor de foame. ªi au purces motanul ºi cîinele în drumul lor greu: se agãþau de pietre, alunecau în jos, sãreau de pe o pantã abruptã pe alta, de pe o stîncã pe alta, pînã cînd, în sfîrºit, au coborît la poalele muntelui. În poianã curgea un rîu ºi trebuia numaidecît sã-l treci. S-a urcat motanul pe spatele cîinelui ºi aºa au ajuns pe celãlalt mal al rîului. Au sosit la castelul perfidei soþii noaptea tîrziu, cînd toþi de acum dormeau somn adînc. Încetiºor s-au furiºat în ogradã printr-o deschizãturã îngustã. Motanul îi spune cîinelui: Rãmîi aici ºi pãzeºte, da eu mã duc sã aflu ce vom face mai departe. S-a stecurat cum a putut pe o scãriþã pînã la camera în care dormea minciunoasa trãdãtoare. Uºa însã era închisã ºi motanul nici de cum nu putea intra. Pînã cînd s-a gîndit ce-i de fãcut, a trecut un ºoarece. Motanul atunci haþ! ºi-l prinde. Acesta era un ºoarece dolofan. A început atunci sã-l roage pe motan ca acesta sã-l cruþe. Bine, zice motanul, dar mai întîi fã o bortã în uºa aceasta, ca sã pot intra eu. ªoarecele, fãrã a ºovãi, s-a apucat de treabã. A ros, a ros sãrmanul ºoarece, pînã ºi-a ros ºi dinþii; borta a ieºit micã de tot: nu numai motanul, ci nici ºorecele nu se putea strecura prin ea. Tu ai ºoricei? întrebã motanul. D-apoi cum? rãspunde ºoarecele. Ori ºapte, ori opt, nu ºtiu, dar unul mai sprinten ºi mai ager ca altul. Adã-mi unul, spune motanul. Numai nu te gîndi sã mã minþi; totuna te voi prinde ºi te voi mînca. ªoarecele a fugit ºi cît ai bate din palme s-a întors cu-n ºoricel. Ascultã, mititelule, îi spune motanul. Dacã eºti aºa de ager ºi sprinten, salveazã-þi mama. Strecoarã-te în dormitor, urcã în aºternut ºi scoate inelul ce se aflã pe degetul femeii. ªoricelul a fãcut întocmai cum i s-a spus, dar s-a întors fãrã inel: Nu are ea pe deget nici un inel! Înseamnã cã ea, pentru a fi mai sigurã, îl þine în gurã. Chiar acum întoarce-te în camerã ºi prinde a-i da pe la nas cu codiþa ºi a o gîdili în nãri. Ea va strãnuta ºi va deschide gura. Inelul se va rostogoli pe covor. Tu ia-l ºi fuga încoace. 124

125 Cum a spus motanul, aºa ºi s-a întîmplat. N-a dovedit el bine sã clipeascã din ochi, cã ºoricelul s-a întors cu inelul. Motanul l-a înhãþat ºi fuga cu el pe scarã în jos. A ieºit repede împreunã cu cîinele prin deschizãtura cunoscutã ºi aici þi-i drumul! Nu fugeau! Pãmîntul mîncau! Cãinele însã îl invidia pe motan: doar inelul a fost gãsit de motan! S-au apropiat de rîu. Cîinele spune: Dã-mi mie inelul, de altfel nu te trec pe celãlalt mal. Motanul însã nu voia sã-i dea inelul ºi s-au luat la harþã. Motanul a scãpat inelul, acesta a cãzut în apã ºi pe datã a fost înghiþit de un peºte care tocmai trecea pe acolo. Atunci cîinele a înhãþat cu dinþii peºtele ºi a obþinut el inelul. De bucurie, l-a trecut ºi pe motan rîul. Dar tot mai continuau sã se sfãdeascã, pînã cînd n-au ajuns la castel ºi nu s-au întîlnit cu stãpînul. Aþi adus inelul? i-a întrebat el neliniºtit. Cîinele a scuipat peºtele, iar peºtele inelul. Dar de aici motanul zice: Nu cîinele a gãsit inelul, ci eu! Cîinele mi l-a luat cu sila! Cîinele-i rãspunde: Dacã n-aº fi apucat eu peºtele, inelul ar fi dispãrut. Atunci tînãrul ºi-a netezit prietenii ºi le-a spus: Dragii mei, nu vã certaþi, amîndoi îmi sînteþi dragi ºi scumpi ºi pe ambii vã iubesc. ªi aproape jumãtate de orã el a netezit ºi mîngîiat cu o mînã cîinele, iar cu alta motanul. Apoi s-a dus lîngã fereastrã, a rotit inelul pe deget ºi a spus: Vreau ca acest castel sã coboare unde i-i locul lui, iar soþia, împreunã cu castelul sãu, sã zboare peste nouã mãri ºi þãri. Ambele castele pe datã s-au urnit din loc. Castelul tînãrului s-a oprit în poiana scãldatã în flori, iar cel al trãdãtoarei a zburat în nori: de fricã þipa cît o þinea gura! 125

126 Tînãrul ºi-a adus în castel mama ºi au trãit împreunã fericiþi pînã la adînci bãtrîneþe. Cîinele ºi motanul au rãmas ºi ei la castel ºi acum trãiau în pace, cu toate cã se mai întîmpla uneori sã se certe. Tînãtul se folosea uneori de inel, dar nu des, fiindcã gîndea drept: Nu se cuvine omului sã-i cadã fãrã trudã totul ce-ºi doreºte! (Traducere din limba italianã autorii) Aplicaþii 1. Prin ce v-a fermecat lumea miraculoasã a acestei poveºti italiene? 2. Povestiþi ce fel de om s-a dovedit a fi tînãrul în comportarea sa cu bãtrînica. 3. Care i-a fost hotãrîrea cînd a aflat despre puterea magicã a inelului? Ce simþãminte nutrea el? 4. Putem oare considera cã inelul fermecat nu numai cã l-a ajutat pe tînãr, dar i-a încercat ºi caracterul? Urmãriþi cum s-a comportat flãcãul în pãdure. 5. Amintiþi-vã cîteva poveºti ucrainene, moldoveneºti, din care aþi aflat cum l-au ajutat animalele pe om. De ce în povestea popularã italianã, de asemenea, eroului principal îi vin în ajutor animalele? 6. Care oameni sînt condamnaþi în aceastã poveste? 7. Întocmiþi planul din citate al poveºtii. 8. Determinaþi tropii ºi explicaþi care este rolul lor. 9. Caracterizaþi unul din eroii îndrãgiþi de voi. 10. Alcãtuiþi (oral) o compunere dupã proverbul: Prietenul bun la nevoie se cunoaºte. 11. Realizaþi un raþionament (în scris) cu tema: De ce aº vrea sã-i semãn flãcãului (sau altui personaj)? 12. Daþi definiþia poveºtii populare. 13. Arãtaþi de cîte feluri sînt poveºtile populare ºi evidenþiaþi trãsãturile specifice fiecãrui tip în parte. 14. Prin ce se deosebeºte basmul de poveºtile nuvelistice? 15. Inelul fermecat este un basm? Argumentaþi. 16. Comentaþi imaginile prezentate pe desen. Ce moment din poveste este surprins? 17. Împãrþiþi povestea în fragmente ºi faceþi rezumatul unui fragment. 126

127 O sutã ºi una de nopþi Poveºti arabe (fragment) Sindbad Vînãtorul mãrilor...ªi iaca soarta ne-a adus la o cetate cu case mîndre ºi se numea ea cetatea maimuþelor. Cînd cobora noaptea, oamenii care sãlãºluiau în cetate se urcau în luntre, ieºeau în larguri ºi înnoptau acolo, cãci, odatã cu cãderea nopþii, veneau maimuþele din munþi ºi-i ucideau pe-un cap. ªi am coborît pe þãrm, sã cercetez cetatea, dar norocul mi-a stat împotrivã cãci corabia a plecat în larguri; ºi iar am prins a mã cãina, cã am coborît pe þãrmuri, ºi mi-am adus aminte cîte am avut de tras din pricina maimuþelor ºi întîia, ºi a doua oarã. ªi cum ºedeam amãrît din cale-afarã ºi plîngeam de la rãrunchi, s-a apropiat de mine un om ºi m-a întrebat: O, stãpîne, au nu cumva eºti strãin ºi sãrac. Am coborît de pe corabie sã cercetez cetatea ºi, cînd m-am întors la schelã, n-am mai zãrit corabia pe nicãieri. Scoalã, m-a îndemnat omul, urcã în luntre cu noi, cã, dacã ai sã stai noaptea în cetate, maimuþele o sã-þi facã de petrecanie. Nu m-am abãtut din cuvîntul lui, ci, mai iute decît ai gîndi, m-am urcat în luntre ºi am plecat în larguri. ªi am stat toatã noaptea acolo, iarã la ieºirea zorilor s-au învîrtejit neguþãtorii cu luntrele spre cetatea de baºtinã ºi s-au dus în rostul lor, cã aºa era îndãtinat din moºi strãmoºi. Cãci dacã rãmînea vreunul noaptea în cetate, îi fãceau felul maimuþele, iar ziua ele-ºi luau tãlpãºiþa ºi cutreierau grãdinile, astîmpãrîndu-ºi foamea cu poame ºi fãcîndu-ºi povara de somn. Iar cînd se înnegura, se întorceau în cetate. Da cetatea aceasta se afla pe pãmînturile unui neam de oameni negri la chip ca tãciunele. O, cinstiþi oaspeþi, sã vã spun amu ce pãþanie nemaipomenitã am pãþit eu în cetate. Un om dintr-acei cu care am petrecut noaptea în luntre a cuvîntat aºa: O, stãpîn al meu, dupã cîte îmi dau cu presupusul, eºti strãin. Cunoºti vreun meºteºug, ca sã-þi poþi þine zilele? Nu, pe Alah, n-am deprins nici un meºteºug, am rãspuns eu, ci aflã cã-s neguþãtor ºi cã am avut avere cît lumea ºi o corabie încãrcatã cu bani grei ºi mãrfuri scumpe, dar corabia s-a scufundat ºi toatã bogãþia s-a înecat, iar eu am scãpat cu zile cu voia lui Alah-preaînaltul, care a îngãdiut sã mã agãþ de o scîndurã. De îndatã ce am rostit aceste vorbe, omul mi-a adus un þuhal din bumbac ºi mi-a grãit: Ia þuhalul acesta, umple-l cu pietre ºi însoþeºte-i 127

128 pe cei ce vor ieºi din cetate, iarã eu le-oi porunci sã aibã grijã de tine. Sã faci întocmai cum vor face ei ºi, dacã a da norocul, ai sã-þi agoniseºti avere ºi ai sã te întorci în þara ta de obîrºie. ªi abia a mîntuit vorba, cã m-a dus afarã din cetate ºi am strîns pietre de mi-am împlut þuhalul; ºi deodatã am vãzut un buluc de oameni ce ieºeau în afara zidurilor cetãþii. ªi omul acesta m-a dus la ei ºi m-a dat în grija lor, spunîndu-le: Aflaþi cã-i strãin; luaþi-l cu voi ºi deprindeþi-l cu meºteºugul vostru, cã poate s-a mai ridica deasupra nevoii de ºi-a agonisi o bucãþicã; fãcînd milostivire, vã va rãsplãti Alah-preaînaltul. ªi oamenii s-au învoit, ºi m-au luat cu ei, ºi aveau toþi þuhaluri plini cu pietre. Am mers eu ce am mers pînã am ajuns într-o vale largã, cu copaci nemãsurat de înalþi, încît nimeni nu se putea urca; ºi erau acolo puzderie de maimuþe, ºi, dacã ne-au vãzut, s-au cãþãrat în copaci. ªi însoþitorii mei au prins a azvîrli pietre în maimuþe, iarã maimuþele s-au pornit a rupe poame ºi a le arunca asupra noastrã. Atunci m-am uitat cumsecade ºi m-am dumerit cã poamele acestea sînt nuci de cocos. ªi, învãþînd taina meºteºugului de la oameni, am chitit un copac înalt, în care erau multe maimuþe, ºi am prins a azvîrli cu pietre într-însele, iarã maimuþele s-au aprins într-o mînie straºnicã ºi au azvîrlit în mine cu nuci. Da eu le-am strîns, precum strîngeau toþi oamenii. ªi dacã au vãzut ei cã în þuhali nu mai sînt pietre, i-au 128

129 umplut cu nuci. Am umflat noi þuhalii pe umeri ºi ne-am întors în cetate. Iarã eu m-am dus la bãrbatul cel bun ºi sãritor la nevoie, care mã dãduse în grija oamenilor, i-am dat þuhalul cu nuci ºi i-am mulþumit pentru binele ce mi-a fãcut. Dar el nu s-a învoit nici în ruptul capului, ci a vorbit aºa: Vinde nucile ºi, cu ce-ai sã obþii pe ele, ai sã trãieºti în bunã stare, ba chiar þi-a prisosi. ªi n-a mai lungit vorba, ci mi-a dat cheiea de la cãmarã, zicîndu-mi: Pune nucile în cãmara aceasta ºi zi de zi sã te duci cu oamenii, precum te-ai dus astãzi, ºi nucile într-ales sã le þii în cãmarã, iar pe celelalte sã le vinzi, ca sã-þi ajungã agoniseala muncii tale pentru multã vreme; poate þi-a surîde norocul ºi ai sã strîngi atîtea, încît þi-a fi cu putinþã sã pleci. Atunci am strigat eu: Sã te rãsplãteascã Alah-preaînaltul! ªi m-am purtat întocmai dupã sfaturile lui, ºi zi de zi mi-am umplut þuhalul cu pietre, ºi m-am dus cu culegãtorii, am fãcut precum fãceau ei. Da ei mi-au purtat de grujã ºi mi-au arãtat copacii cei mai încãrcaþi cu roadã. N-a trecut mult timp ºi am strîns o mulþime nenumãratã de nuci ºi, vînzînd dinr-însele, am luat bani buni, am prins a tîrgui multe de toate, ce-mi poftea inima; ºi nu mã mai adumbrea nici o grijã, cã oamenii mi-au fost cu priinþã ºi nu s-a întîmplat o mare nenorocire. Dar, într-o bunã zi, cum ºedeam pe þãrm, o corabie ºi-a slobozit ancora ºi au coborît neguþãtorii, ºi au prins a vinde ºi a cumpãra. Atunci m-am dus îndata-mare la prietenul meu ºi i-am spus cã mi-i de gînd sã mã întorc în cetatea mea de baºtinã. Iarã el mi-a rãspuns: Fã dupã mintea ta. ªi mi-am luat rãmas-bun de la el, ºi i-am mulþumit pentru facerea lui de bine, apoi m-am dus la mai marele corabiei ºi, dacã ne-am împãcat din preþ, am tocmit corabia, am încãrcat nucile ºi ne-am pornit în larguri... ªi s-a lãsat geana zorilor, ºi a tãcut ªeherezada, ºi n-a mai isprãvit voroava îngãduitã. Cînd s-a lãsat a cinci sute cincizecea noapte, ea a urmat: Aflã, o, preafericitule rege, cã Sindbad-Vînãtorul mãrilor a tocmit corabia ºi a încãrcat nucile. ªi corabia a pornit în larguri, a glãsuit el, ºi mergeam de la insulã la insulã ºi dintr-o mare în altã mare ºi, ori de cîte ori am tras la tãrîmuri, am vîndut nuci ºi le-am schimbat pe mirodenii, ºi, cu îngãduinþa lui Alah, am ajuns tare avut, încît aveam bogãþii cu nemiluita. ªi am pornit pe o insulã unde creºtea piper ºi scorþiºoarã ºi oamenii ne-au spus cã ciorchinii de piper au cîte o frunzã mare, care le þine umbrã ºi-i fereºte de ploaie. 129

130 Iarã cînd ploaia stã, frunza se trage la o parte. ªi n-am stat prea mult pe gînduri, ci am schimbat nucile pe piper ºi scorþiºoarã. ªi am poposit la insula Al-Asipit, unde creºtea lemn de aloie, ºi apoi am tras la malul unei alte insule, unde lemnul de aloie e de soi chinezesc ºi-i mai bun, dar oamenii sînt mai rãi, porniþi spre desfrîu ºi nãravuri rele, de le place bãutura ºi nu se roagã Celui de Sus. Apoi m-am dus la pescuit de nacru ºi le-am dat scufundãtorilor niºte nuci de cocos, ºi i-am îndemnat sã încerce sã-mi vãd norocul. ªi s-au cufundat ei, ºi au scos o mîndreþe de nacru, ºi mi-au spus miraþi peste fire: O, stãpîne, pe Alah, te-ai nãscut într-o zodie bunã, norocoasã, cã norocul îþi curge gîrlã. ªi am luat mîndreþea ceea de nacru, am urcat pe corabie ºi, cu binecuvîntarea lui Alah, am purces în larguri ºi am ajuns cu bine în Basra. ªi am coborît în cetate, ºi nu zãbavã de vreme am plecat la Bagdad, ºi m-am dus cu grabã mare în mahalaua mea, ºi venind acasã, le-am spus neamurilor ºi prietenilor cuvinte de bun gãsit. Mare le-a fost bucuria cînd m-au vãzut viu ºi nevãtãmat. ªi am grãmãdit în cãmarã mãrfurile, ºi am miluit vãduvele ºi copiii orfani de pãrinþi, ºi toþi sãracii, ºi am dãruit mari daruri neamurilor mele ºi otracilor mei, cã Alah mi-a dat pe patru pãrþi mai mare bogãþie decît am pãgubit... (Tãlmãcire de N. Ischimgi) Aplicaþii 1. Se cunoaºte faptul cã Sindbad a fãcut ºapte cãlãtorii. Cum credeþi, de ce regele ªahriar nu a pierdut interesul faþã de cele povestite, cu toate cã se lãsase deja noaptea a cinci sute cincizecea (în cazul fragmentului)? 2. Cu ce v-a interesat conþinutul fragmentului? Ce e neobiºnuit ºi miraculos în fantasticul fragmentului? 3. Cu cine din eroii poveºtilor cunoscute de voi poate fi comparat Sindbad-marinarul? Ce au comun ºi prin ce se deosebesc? 4. Întocmiþi rezumatul fragmentului propus sau al altei cãlãtorii a lui Sindbad. 5. Încercaþi sã faceþi un desen care ar prezenta un episod al cãlãtoriei a cincea. 6. Citiþi de sine stãtãtor ºi aflaþi conþinutul tuturor cãlãtoriilor lui Sindbad. 130

131 7. Scriitorul ºi cãlãtorul englez T. Severin a hotãrît în 1981 sã pluteascã pe drumul pe care l-a parcurs Sindbad. Afalþi amãnunte despre corabia ºi itinerarul parcurs de T. Severin. 8. Întocmiþi planul simplu al fragmentului dat. 9. Cine este cel ce povesteºte faptele importante ce au loc în poveste? Care trãsãturi de caracter ale lui Sindbad v-au captivat? 10. Srieþi o poveste. Mai întîi chibzuiþi despre ce o sã scrieþi, adicã alegeþi tema. Alegeþi eroii, faptele principale ºi consecutivitatea lor, ideea principalã, atitudinea faþã de eroi. La început va fi o poveste despre lucrurile care ne înconjoarã, nu prea mare, cu cîteva personaje care vor acþiona. Subiectul poveºtii ar fi bine sã se bazeze pe experienþa proprie. Folosiþi mijloace artistice cunoscute. Temele poveºtii pot fi: Miraculoasa carte, Neobiºnuitele flori º.a. Poveºti culte Aleksandr Sergheevici Puºkin ( ) Numele remarcabilului poet rus A. S. Puºkin pãtrunde în sufletul ºi viaþa copiilor încã din fragedã copilãrie, cînd se familiarizeazã cu poeziile lui frumoase ºi minunatele poveºti. Pentru totdeauna rãmîn neuitaþi eroii poveºtilor puºkiniene: bãtrînul ºi peºtiºorul de aur, þarul Gvidon ºi crãiasa Lebãdã, Cernomor ºi cei treizeci ºi trei de bogatîri. A. Puºkin s-a nãscut într-o familie care cunoºtea ºi iubea literatura. Tentaþia faþã de literaturã a micului Puºkin era neobiºnuitã. La vîrsta de ºase ani, petrecea ceasuri întregi în cabinetul tatãlui sãu, frunzãrea ºi citea cãrþile din biblioteca familiei. O impresie deosebitã a lãsat în sufletul lui A. Puºkin creaþia popularã oralã rusã: cîntecele locuitorilor satelor, horele fetelor, poveºtile. A. S. Puºkin a scris multe poveºti, care mai bine de douã sute de ani continuã sã emoþioneze cititorii prin farmecul limbii poetice, prin binele, dreptatea, adevãrata frumuseþe care s-au stabilit în paginile poveºtilor sale. 131

132 Domniþa adormitã ºi cei ºapte voinici Craiul pleacã ºi o lasã Singuricã pe crãiasã, Tot veghind la geam cu dor Sus în naltul foiºor. Ziua trece, seara creºte, Iar crãisa tot priveºte, Pînã zorii amijesc, Pînã ochii obosesc. Dar zãdarnic stã sã vadã: Numai spulber de zãpadã Înãlbeºte vãile, Troieneºte cãile. Zboarã zilele de-a rîndul, Stã crãiasa aºteptîndu-l. Nouã luni se duc ºi iatã Naºte ea odor de fatã. Se întoarce din rãzboi Craiu-tatã înapoi. ªi de multã fericire Stã crãiasa în neºtire, Lung privindu-l, pînã cînd κi dã sufletul oftînd. L-a curmat pe crai amarul. Însã-de-e om ºi þarul: S-a dus anul, a uitat ª-altã soaþã ºi-a luat. Vezi cã soaþa nouã cicã Era tare frumuºicã ªi mlãdie, ºi cu dar, ªi... l-a prins în mreji pe þar. Dar cu firea-i nãzuroasã Era tare urîcioasã... Cãpãtase ea în dar O oglindã de cleºtar, O oglindã vorbitoare ªi a toate ºtiutoare. ªi crãiasa îi zîmbea Numai ei ºi-i tot vorbea, Ispitind-o ºugubeaþã: Oglinjoara mea isteaþã, Surioarã, sã-mi rãspunzi ªi nimic sã nu-mi ascunzi. Nu-s pe lume cea mai dalbã, Cea mai rumenã, mai albã? Mîndrã eºti ca nimenea, Oglinjoara îi spunea. Eºti pe lume cea mai dalbã, Cea mai rumenã, mai albã! Iar crãiasa chicotea, Mîna-n ºolduri ºi-o proptea, Tropotea de bucurie ªi privea ba cu trufie, Ba cu joacã ºi alint În oglinda de argint. Dar creºtea domniþa noastrã, Precum florile în glastrã, Sus în trainic foiºor, Rumenã la obrãjor ªi la faþã sprîncenatã, ªi la inimã curatã. 132

133 Mire drag, ursitul ei, Era prinþul Elisei. ªapte tîrguri ºi palate Peste-o sutã jumãtate Craiul-tatã le-a sortit ªi spre nuntã s-a pornit. În iatacul ei crãiasa Strai ºi-a pus ca de mireasã ªi priveºte iar ºi iar În oglinda de cleºtar: Nu-i aºa cã-s cea mai dalbã, Cea mai rumenã, mai albã? Eºti frumoasã de nespus, Oglinjoara blînd i-a spus, Cã domniþa e mai dalbã, E mai rumenã, mai albã! Mîndra nu mai face haz, Mîndra crapã de necaz! ªi cum nu prea-i vine-a crede, La oglindã se repede: Minþi, urîto, þii cu ea, Vrei sã-mi faci inimã rea! Ea sã fie mai frumoasã? Lasã cã-i arãt eu, lasã! Zici cã-i albã ca de nea? Altfel nici cã se putea: Tot cernea ninsoare deasã Mã-sa cînd era borþoasã! Spune-mi, rogu-te, cã sînt Cea mai mîndrã pe pãmînt, Cã pe lumea asta albã Nu e nimenea mai dalbã! Eºti frumoasã de nespus, Oglinjoara blînd i-a spus, Cã domniþa e mai dalbã, E mai rumenã, mai albã! ªi crãiasa cu venin O aruncã sub un scrin, Cheamã roaba credincioasã, Ce-o avea pe lîngã casã, Iar cînd roaba a venit, În tainã i-a poruncit Pe fatã sã o momeascã, În codru s-o rãtãceasã, Sã nu vadã soarele, S-o sfîºie fiarele. Pîn nu-i faci femeii placul, N-o astîmperi nici cu dracul. Iar cînd roaba a purces În afund de codru des Cu domniþa, biata fatã O întreabã spãimîntatã: De ce, rogu-te, sã-mi spui, Cauþi tu sã mã rãpui? Cruþã-mi viaþa ºi mã lasã ª-apoi cînd voi fi crãiasã Rãu defel nu-þi va pãrea! Roaba moartea nu-i dorea ªi pe fatã n-o rãpune, O dezleagã ºi îi spune: Fii pe pace. Eu te las. Fã cum ºtii ºi bun rãmas! Ei, o-ntîmpinã crãiasa, Spune, unde mi-i frumoasa? Eu, precum mi-ai poruncit, Mîinile i-am cetluit ª-am lãsat-o în pãdure În hãþiºurile sure, Sã nu vadã soarele, S-o sfîºie fiarele. Vestea zboarã fuguliþa Cicã nu mai e domniþa! Mult tînjeºte tatãl ei, Iarã prinþul Elisei A purces în cale lungã Sã o afle, s-o ajungã 133

134 Cã e casã de om bun ªi de oaspeþi primitoare, Dar stãpînii unde-s oare? Pe mireasa dragã lui, Mîndrã, precum alta nu-i. Cã domniþa lui frumoasã Umblã prin pãdurea deasã, Amãrîtã fãrã leac, Pînã dã de un conac. Un dulãu în porþi rãsare, Dar nu latrã ºi nu sare. Bate lin în poartã ea, Nu rãspunde nimenea. Întrã fata în ogradã, Iar dulãul dã din coadã. Urcã fata în pridvor, Trage de belciug uºor, Uºa se dechide iatã ªi sfioasã trece fata Pragul într-o salã mare, Îmbrãcatã în covoare, Cu o masã sub icoane ªi cu sobã de olane. Toate semnele îi spun Fata nu mai stã la gînd: Mînecile suflecînd, Mai dereticã prin casã, Mai gãteºte ºi pe masã, Apoi urcã pe cuptor ªi adoarme somn uºor. De amiazã zarvã mare! În ogradã vin cãlare, Mustãcioºi ºi tinerei, Aprigi, ºapte voinicei. Zice unul: Ce sã fie? Nu-i cumva vrãjitorie? Cine-a fost ºi s-a trudit ªi ne-a pus ºi de mesit? Om bun, ieºi ºi te aratã! Te primim cu drag îndatã. Dacã eºti cumva moºneag, ªã ne fii pãrinte drag. Iar de eºti un tînãr poate Sã ne fii cetaº ºi frate. De eºti poate o bãbuþã, Te-om cinsti ca pe-o mãicuþã, Iar de eºti odor de fatã, Vino, soro, ºi te-aratã! Fata mult la gînd n-a stat, Fraþilor s-a arãtat, S-a rugat de iertãciune ªi, spunînd cu plecãciune Cum cã-i oaspe nepoftit, S-a sfiit º-a amuþit. ªi voinicii vãd îndatã Cã-i de viþã mîndra fatã ªi la masã o poftesc, Cu dulceþuri o cinstesc, Îi aduc pe o tipsie 134

135 O licoare rubinie, Dar de cupa de cleºtar Nici cã s-a atins mãcar. Iar fripturi ºi plãcinþele Doar cît a gustat din ele. Obositã cum era, A cam prins a picura. Fraþii masa ºi-o sfrîrºesc, În iatac o însoþesc ªi o lasã singurea ªi adoarme dulce ea. Zboarã vremea înainte ªi domniþa se deprinde În pãdure lîngã ei, Lîngã ºapte voinicei. Iar cînd ies în cale zorii, κi scot fraþii cãiºorii ªi pornesc dupã vînat Prin hãþiºul neumblat. Ager ochiul, tare mîna, Vai de lifta rea, pãgînã! Cît ai bate din amnar, Zboarã capul de tãtar. Cum apar pe vãi vitejii, Fug mîncînd pãmînt cerchejii. Harnicã la vatra lor, Fata rînduie de zor ªi bucate stã sã facã, ªi cu fraþii se împacã. Fraþii nu-i întorc cuvînt. Zboarã zilele de-a rînd... Fraþii prins-au drag de fatã. În iatacul ei odatã, Zorii cum s-au ridicat, Fraþii s-au înfãþiºat. Cel mai mare-a spus: Domniþã, ne eºti dragã copiliþã, ªi toþi ºapte nãzuim Soaþã bunã sã te ºtim. Dar cum asta nu se poate, Te întreabã ºi socoate ªi-þi alege dintre toþi Pe oricine vrei de soþ. Celorlalþi le vei fi sorã, Dar ce clatini cãpuºrorul? Au cã nimeni nu þi-i drag? Au cã altul þi-i pe plac? Frãþoiri, luaþi aminte, Dacã gura mea vã minte, Le rãspunde ea cu foc, Sã mã fac atunci pe loc Stanã neînsufleþitã! Ce sã fac? Sînt logoditã! Dragi ca unul îmi sînteþi, Chipeºi toþi ºi toþi semeþi, Ne-ntrecuþi în vitejie... Dar legat-am pe vecie Soarta mea ºi anii mei De viteazul Elisei. Stau voinicii neguraþi. Cel mai mare dintre fraþi Pîn la brîu i s-a-nchinat: Sã nu-þi fie cu bãnat, Surioarã bunã, iartã Pentru slova-ne deºartã! Fata le rãspunde: Fraþi! Voi pe mine mã iertaþi! ªi voinicii toþi se pleacã Dinaintea ei ºi pleacã. Iar în pace vieþuiesc, Iarãºi zilele sporesc. Fierbe vitrega de ciudã ªi nici vorbã sã audã De domniþã, cã-i pîrjol! Se tot uitã ea în gol, Dar n-o rabdã inimioara, Scoate uite oglinjoara Fermecatã de cleºtar 135

136 ª-o întreabã iar ºi iar: Oglinjoarã, sã-mi rãspunzi ªi nimic sã nu ascunzi! Nu-s pe lume cea mai dalbã, Cea mai rumenã, mai albã? Eºti frumoasã de nespus, Oglinjoara blînd i-a spus, Ci în codru, în poianã Creºte fãrã de prihanã O domniþã ca-n poveºti, Mult mai mîndrã de cum eºti. ªi crãiasa cu mînie Cheamã roaba ei sã vie ªi îi spune: Slugã rea, N-ai urmat porunca mea, N-ai ucis-o! ª-apoi þipã: Sã te duci acum în pripã La domniþã s-o omori, Altfel tu sã ºtii cã mori! Stã la geamul ei domniþa, Stã ºi þese copiliþa, Iar dulãul într-un rînd Se repede hãmãind. Drept la poartã: la intrare O bãtrînã cerºetoare Stã proptitã în toiag. Iese fata pînã-n prag ªi îi spune ei: Mãtuºã, ia pofteºte pîn la uºã Sã-þi arunc ceva în poalã Sã nu pleci cu mîna goalã. ªi-i rãspude ei bãbuþa: Of, miloasa mea mîndruþã, Tare rãu m-a încolþit Cîinele afurisit! Vinã ºi mi-l domoleºte! ªi copila se grãbeºte, Taie iute din colac, Dar cum iese în cerdac, Sare cîinele cu grabã Sã o sfîºie pe babã. Zice fata: Ce-o fi asta? Nu-i în toane bune astãzi. Þine ici! ºi din pridvor Îi aruncã pita-n zbor. Hîrca mîna ºi-o întinde, Pita chiar din zbor o prinde. Sã-þi ajute Dumnezeu! Uite-n schimb ºi darul meu! κi ridicã baba coºul, Ia un mãr frumos ºi roºu ªi-l aruncã ei. Lupar Îmcolþeºte baba iar, Fata mîna ºi-o întinde, Mãrul chiar din zbor îl prinde. Ia ºi gustã, cã-i zemos! Hîrca-i spune ei mieros, Dinaintea ei se pleacã ªi cu mare grabã pleacã

137 Stã domniþa singurea, Iar dulãul lîngã ea Se frãmîntã ºi scînceºte, O priveºte omeneºte, Parc-ar vrea sã-i spunã el: Nu muºca din mãrul cel! Fata cearcã sã-l alinte: Mãi Lupare, fii cuminte, Ce-i cu tine? Vezi cum eºti? ªi se pune la fereºti Copiliþa iar ºi toarce, Pînã fraþii s-or întoarce. Dar tot stînd ºi robotind, Se tot uitã ea cugind Înspre mãrul ce-o imbie Cu pieliþa-i aurie, Cu obrajii rumeniþi, Cum sã rãbzi, sã nu-l înghiþi? Tot privind aºa vrãjitã, Fata cade în ispitã ªi, luîndu-l repejor, Muºcã mãrul rumeor. Muºcã ea numai o datã ªi pe loc sãrmana fatã, Cum stãtea, a-ncremenit ªi la faþã a pãlit. Mãru-i scapãtã din mînã, Braþul þeapãn îi atîrnã, Ochii i s-au negurat ªi domniþa a picat Pe o laiþã -n neºtire A cãzut în nesimþire. Se întorc cei ºapte fraþi, ªapte fraþi neînfricaþi, De la harþã voiniceascã. A ieºit sã-i întîlneascã Bietul cîine scheunînd. Fraþii au cãzut la gînd: Nu-i a bine. Ne adastã Cum se vede o nãpastã. Intrã ei zoriþi pe poartã ªi zãresc copila moartã... Drept la mãr dulãul sare ªi cum muºcã din el, moare. Cum se vede, veninos Era mãrul cel frumos. S-au plecat îndureraþi Lîngã fatã ºapte fraþi ªi fãcut-au legãmînt Sã-i dureze un mormînt. Însã cum sã se despartã, Cã-i frumoasã ea ºi moartã, Rumenã ca un bujor, Parcã doarme somn uºor. Gingaºã, sã spui cã-i vie, Cufundatã în somnie. Zile trei au stat la gînd, Dar vãzînd ei ºi vãzînd, Au jelit cît au jelit-o 137

138 ªi au dus-o adormitã Într-o raclã de cristal În adîncul unui deal. Noaptea pe la jumãtate, În peºtere neumblate ªase stîlpi au ridicat, Racla cã au atîrnat, Zid s-au pus sã fãureascã, Nimenea sã nu rãzbeascã ªi, cu fruntea la pãmînt, Au rostit aºa cuvînt: Dormi în pacea ta mãreaþã, Peaza rea te-a stins din viaþã, Chipul nouã ne-ai lãsat, Duhul sus þi-ai înãlþat. Surioarã prea frumoasã ªi mireasã credincioasã, Mîndri ochii tãi sînt reci, Nu ne-or mai privi în veci. Fãrã treabã stînd acasã, Vitrega rãutãcioasã Tot întreabã iar ºi iar Oglinjoara de cleºtar: Spune, nu sînt cea mai dalbã, Cea mai rumenã, mai albã? Eºti frumoasã de nespus, Oglinjoara i-a rãspuns. Tu eºti mîndra cea mai dalbã, Cea mai rumenã, mai albã! Rãtãceºte Elisei ªi nu dã de urma ei. Umblã biet întreg pãmîntul Doar cu chinul ºi frãmîntul ªi pe toþi în drumul lui Îi întreabã. Nu-i ºi nu-i. Unul rîde cînd îl cheamã, Altul nici nu-l ia în seamã. Umblã el ponoarele ªi întreabã soarele: Soare, tu ne dai cãldurã, Rogu-te ºi te îndurã, Cã din cer de unde eºti, Toate ºtii ºi le priveºti! N-ai vãzut cumva odatã O domniþã minunatã? Cã de cînd o caut eu... N-am vãzut-o, dragul meu, Soarele din cer rãspunde, Poate luna ºtie unde. De cu searã rãsãrind, Noaptea toatã rãtãcind, Luminînd pe îndelete, Poate-a dat de urma fetei. ªi aºteaptã Elisei Sã rãsarã chipul ei, Iar cînd luna iese linã, El cu rugã i se-nchinã: Lunã, lunã, corn de foc, Tu te porþi din loc în loc. Spinteci noaptea cea adîncã, Luminezi ºi val ºi stîncã, Stele mii te însoþesc În înaltul tãu ceresc, Tot umblînd aºa prin lume N-ai vãzut domniþa? Spune, Unde e, pe ce meleag? Mire-i sînt eu... Frate drag, Luna paºnic îi rãspunde, Dac-aº ºti, þi-aº spune unde. Tot umblînd în drumul meu, N-am vãzut domniþa eu. Cîtu-i lumea noastrã mare, N-am aflat-o. Unde-i oare? Nu te amãrî, frãþie, Poate vîntul lainic ºtie. Poate-þi suflã un sfat bun. Du-te, cearcã-l ºi drum bun! 138

139 Elisei atunci cu grabã Aflã vîntul ºi-l întreabã: Spune, vîntule Hoinar, Fãrã vatrã ºi hotar, Tu mîi nourii în zare, Tulburi valul de pe mare, Dacã ºtii, te rog, rãspunde-mi, Mîndra mea domniþã unde-i? Despre dînsa veste na-i? Mire eu îi sînt... Ia stai! Peste mãguri ºi coline, Peste ape cristaline, Se ridicã-un deal stîncos, Înãuntru gãunos. În afund de vãgãunã Se tot clatinã întruna, Prinsã sus în ºase pari ªi în ºase lanþuri tari, O rãcliþã prea frumoasã Cu frumoasa ta mireasã. ªi se duce vîntul lin, Iar voinicul cu suspin Merge iar în cale lungã La mormîntul ei s-ajungã, Sã-ºi gãseascã dorul drag. Umblã el aºa pribeag, Pînã vede-un deal în faþã, Împrejur nici semn de viaþã. Fãtul dã de o intrare ªi grãbeºte sã coboare. Apoi vede cu amar Raclã mîndrã de cleºtar, Iar în raclã, legãnatã, Doarme somnul morþii fata. Racla-n braþe el o strînge, Racla cade ºi se frînge, Iar copila ca prin vis Ochii galeºi i-a deschis ªi priveºte cu mirare: Unde ea sã fie oare? Apoi murmurã tihnit: O, cam mult am mai dormit! Saltã capul ea ºi-l vede ªi nici ochilor nu-ºi crede. Iar voinicul bucuros O îmbrãþiºã duios, ªi pornesc cu voie bunã Cãtre casã împreunã. Se lãþeºte zvon în plai: Vine fata cea de crai. Iar crãiasa urîcioasa, Ziua toatã stînd acasã, Scoate ºi întreabã iar Oglinjoara de cleºtar: Nu-s pe lume cea mai dalbã Cea mai rumenã, mai albã? Eºti frumoasã de nespus, Oglinjoara blînd i-a spus, Dar domniþa e mai dalbã, 139

140 ªi mai rumenã, mai albã! Vitrega nu stã la gînd, Ia º-o sparge de pãmînt, Apoi iese-n grãdiniþã ªi dã ochii cu... domniþa. Se opreºte fãrã glas ªi plesneºte de necaz. Iarã dupã-nmormîntare S-a întins o nuntã mare, Fata ºi ursitul ei S-au legat însurãþei. ª-au fãcut ospãþ în lege, Ca la nuntã, se-nþelege! Fost-am fost ºi eu chemat ªi din cît am închinat, Doar mustaþa mi-am udat. (În moldoveneºte de I. Creþu) Aplicaþii 1. Care poveºti se numesc culte? Numiþi cîteva poveºti culte cunoscute? 2. Ce impresii v-a lãsat lectura poveºtii lui A. S. Puºkin? Ce sau cine v-a impresionat mai mult? 3. Cum aþi vãzut-o, la începutul poveºtii, pe mama-crãiasã vitregã? Citiþi pe roluri convorbirea dintre crãiasã ºi oglinjoarã, stãruindu-vã sã prezentaþi dispoziþia ei, caracterul. 4. De partea cui este puterea miraculoasã a naturii, pe cine ajutã? 5. Citiþi expresiv dialogul prinþului Elisei cu soarele, luna ºi vîntul. Expuneþi emoþiile ºi neliniºtea pe care le încearcã el. 6. Care episoade ale poveºtii au fost ilustrate. Comentaþi-le. 7. Povestea lui A. Puºkin redã frumuseþea adevãratã ºi cea falsã. Cine din eroii poveºtii este cu adevãrat frumos? Cum se reflectã aceastã frumuseþe? 8. Încercaþi sã ilustraþi episoade din poveste. Comentaþi-le. 9. Memorizaþi pasajele ce v-au impresionat. 10. Caracterizaþi domniþa. 11. Comparaþi cele trei poveºti despre domniþa adormitã: a lui V. A. Jukovskii, ªh. Perrault, A. S. Puºkin. Care sînt asemãnãrile ºi deosebirile dintre aceste poveºti? Completaþi tabelul în caiete. ¹ Poveºti despre domniþa Asemãnãri Deosebiri d/r adormitã a autorilor 1. A. S. Puºkin 2. V. A. Jukovskii 3. ªh. Perrault 12. Selectaþi din text mijloacele artistice, folosite de poet la redarea conþinutului. 140

141 14. Determinaþi elementele subiectului poveºtii. 15. Clasificaþi personajele poveºtii, motivîndu-vã argumentat rãspunsul. Hans Hristian Andersen ( ) În lumea aceasta existã o þarã despre care auzim ºi pe care o îndrãgim încã din fragedã copilãrie. Aceastã þarã se numeºte Danemarca, iar în ea a trãit ºi a creat remarcabilul povestitor al lumii Hans Hristian Andersen. El intrã în casele noastre fiindcã înainte ca noi sã ºtim a citi intrã pãºind uºor, abia auzit, aºa ca ºi slãvitul vrãjitor, maestrul somnului uºor ºi al poveºtilor, micul Olle-Închide- Ochiºorii. Elfii ºi trolii poveºtilor populare, micuþa fetiþã Degeþica, care s-a nãscut pe lume dintr-o lalea, mica ºi nefericita zînã a apelor, care pluteºte pînã sub ferestrele caselor omeneºti, strãlucitorul palat, construit din porþelan chinezesc foarte fin, ºi poveºtile pentru copii, care zboarã într-un vîrtej rece dupã urmele saniei mari a Crãiesei Zãpezilor. Chiar însuºi Hans Hristian Andersen, marele maestru al zborului imaginar, s-ar fi mirat, dacã ar fi aflat prin cîte þãri cãlãtoresc poveºtile lui fãrã bãtrîneþe. (Dupã S. Marºak) Crãiasa Zãpezilor ªapte povestiri. Întîia povestire în care e vorba de oglindã ºi de niºte cioburi Sã începem sã povestim, ºi cînd vom ajunge la sfîrºit, avem sã ºtim mai mult decît ºtim acuma. Era odatã un vrãjitor rãutãcios, unul dintre cei mai rãi, era chiar dracul. ªi vrãjitorul acesta a fãcut o oglindã, dar nu era o oglindã ca toate oglinzile, fiindcã tot ce era frumos ºi bun, dacã se oglindea în ea, aproape cã nici nu se vedea, în schimb, tot ce era urît se vedea în oglindã foarte limpede ºi chiar mai urît decît fusese. Cele mai frumoa- 141

142 se priveliºti în oglindã parcã erau spanac fiert ºi cei mai buni oameni erau în oglindã urîcioºi sau ºedeau cu capu-n jos. Feþele lor erau aºa de schimonosite, cã nu le puteai cunoaºte ºi dacã, de pildã, cineva care avea o alunicã pe obraz, se uita în oglindã, alunica creºtea ºi îi acoperea tot obrazul, ca o patã neagrã. Dracul zicea cã aceasta e foarte nostim ºi de haz. Cînd îi trecea cuiva prin minte vreun gînd bun, în oglindã se arãta un rînjet, aºa cã desigur dracul vrãjitor se bucura de nãscocirea lui. Toþi cei care umblau la ºcoala lui de vrãjitorie fiindcã trebuie sã ºtiþi cã avea o ºcoalã de vrãjitorie spuneau în toate pãrþile cã s-a sãvîrºit o minune; ziceau cã abia acuma se putea vedea cum aratã într-adevãr lumea ºi oamenii. Umblau în toate pãrþile cu oglinda ºi în curînd n-a mai rãmas nici o þarã ºi nici un om pe care sã nu-i fi schimonosit oglinda aceea. Într-o bunã zi s-a gîndit el sã se urce în cer cu oglinda, ca sã rîda de îngeri ºi de Dumnezeu. Dar cu cît se urca mai sus în vãzduh, cu atît oglinda tremura ºi se strîmba ºi de-abia mai putea s-o þie; s-a urcat tot mai sus ºi mai sus ºi deodatã oglinda s-a strîmbat aºa de tare ºi a tremurat aºa de cumplit, încît i-a alunecat din mîini, a cãzut pe pãmînt ºi s-a spart în mii ºi milioane de bucãþi. Dar acuma oglinda a pricinuit nenorociri ºi mai mari, fiindcã unele bucãþi erau cît un fir de nisip ºi au zburat duse de vînt peste tot pãmîntul, ºi au intrat în ochii multor oameni, ºi cei cãrora le intrau în ochi cioburile acestea vedeau toate lucrurile schimonosite sau nu mai gîndeau acum decît sucit ºi întortocheat, pentru cã cioburile pãstraserã toate puterile rele pe care le avusese oglinda întreagã. Unii oameni s-au trezit cu cîte un ciob chiar în inimã ºi inima lor s-a prefãcut deodatã într-un bulgãre de gheaþã. Unele cioburi erau aºa de mari, încît unii ºi alþii le-au luat ºi au fãcut din ele geamuri; dar fereascã Dumnezeu sã te fi uitat la vreun prieten prin geamurile acestea! Alte cioburi au ajuns ochelari, dar cei care purtau asemenea ochelari vedeau strîmb ºi judecau nedrept. Dracul rîdea sã plesneascã de toate aceste nãzbîtii. ªi mai erau încã multe cioburi în lume. Vedem noi îndatã. A doua povestire Un bãieþaº ºi o fetiþã În oraºul cel mare, în care sînt atîþia oameni ºi atîtea case ºi n-au toþi loc unde sã-ºi facã o grãdinã ºi de aceea cei mai mulþi trebuie sã se mulþumeascã cu flori în glastre, erau ºi doi copii sãrmani, care aveau o grãdinã puþin mai mare decît un vas de flori. Nu erau frate ºi sorã, dar se iubeau între ei ca ºi cum ar fi fost. Pãrinþii lor locuiau în douã 142

143 mansarde din douã case alãturate, ºi care erau aºa de apropiate una de alta, încît streºinile mai cã se atingeau ºi, cum ferestrele erau faþã în faþã, puteai sã treci de la o locuinþã la cealaltã. Pãrinþii puseserã fiecare în streaºinã cîte o cutie mare de lemn umplutã cu pãmînt ºi sãdiserã legume ºi verdeþuri de care aveau nevoie la gãtit ºi mai sãdiserã ºi cîte un trandafir; era cîte unul în fiecare cutie ºi înflorea frumos. Pe urmã, ce s-au gîndit ei, sã puie cutiile de-a curmeziºul peste streaºinã, aºa cã acuma aproape ajungeau de la o fereastrã la cealaltã ºi erau ca douã straturi. Pãstãile de mazãre atîrnau peste marginea cutiilor ºi trandafirii îºi întindeau crengile pe deasupra ºi se împreunau fãcînd o boltã de flori ºi frunze. Cum cutiile erau foarte înalte ºi copiii ºtiau cã nu trebuie sã se urce pe ele, aveau voie cîteodatã sã se coboare pe fereastrã ºi sã stea pe scãunel între cutii, la umbra trandafirilor ºi sã se joace. Iarna petrecerea aceasta se isprãvea. Geamurile erau îngheþate. Copiii însã încãlzeau pe sobã bãnuþi de aramã, îi lipeau de geamurile îngheþate ºi deodatã se ivea un rotocol strãveziu ºi prin rotocol se uita, de la fiecare fereastrã, cîte un ochi drãgãlaº ºi blînd; erau bãieþaºul ºi fetiþa. Pe el îl chema Karl ºi pe ea Gretchen. Vara fãceau numai un pas ºi erau unul lîngã altul, iarna însã, trebuiau sã se coboare ºi sã se urce pe o mulþime de scãri, ºi afarã ningea. Au început sã roiascã albinele cele albe, zicea bunica. Au ºi o reginã? întreba bãieþaºul, fiindcã ºtia cã albinele cele adevãrate au o reginã. Da, au, spunea bunica. E acolo unde-i roiul mai des, e mai mare decît celelalte, dar nu stã mult pe pãmînt, se urcã iar în norii cei negri. Noaptea ea porneºte în zbor pe strãzi ºi se uitã pe fereastrã în casã ºi atunci geamurile îngheaþã ºi se fac flori de zãpadã pe la ferestre. Da, da, am vãzut, ziceau copiii, ºi acuma ºtiau cã e adevãrat ce spunea bunica. Crãiasa Zãpezilor vine ºi pe la noi? a întrebat odatã fetiþa. Atîta-i trebuie, sã vie, a rãspuns bãieþaºul, cã o pun pe sobã ºi îndatã se topeºte. Bunica l-a mîngîiat pe pãr ºi a început altã poveste. Seara, înainte de culcare, cînd era pe jumãtate dezbrãcat, Karl s-a dus la fereastrã, s-a urcat pe un scaun ºi s-a uitat prin rotocolul de pe geam. Afarã începuse sã ningã ºi un fulg, cel mai mare, s-a prins de marginea unei cutii de flori; fulgul a crescut pînã s-a prefãcut într-o femeie îmbrãcatã cu o rochie albã, care parcã era þesutã din mii ºi mii de fulgi de zãpadã. Femeia era frumoasã ºi gingaºã, dar era de gheaþã, de gheaþã sclipitoare, 143

144 ºi totuºi era vie; ochii îi strãluceau ca douã steluþe, dar nu stãteau o clipã locului. Femeia a dat din cap ºi a fãcut semn cu mîna cãtre fereastrã. Bãieþaºul s-a speriat ºi s-a dat jos de pe scaun ºi i s-a pãrut cã la geam bate din aripi o pasãre mare. A doua zi a fost senin ºi ger. ªi dupã aceea n-a mai trecut mult ºi a venit primãvara; era cald, copacii au început sã înverzeascã, rîndunelele au sosit ºi ºi-au fãcut cuiburi, fereastra era mereu deschisã ºi copiii ºedeau iar în grãdiniþa lor de pe streaºinã. Trandafirii au înflorit. Fetiþa învãþase un cîntec în care era vorba de trandafiri ºi, cînd îl cînta, ea se gîndea la trandafirii ei ºi l-a învãþat ºi pe bãieþaº ºi cîntau acuma amîndoi: Ce frumoºi sînt trandafirii, ªi cad pradã ofilirii! Traiul nostru e mai bun, Cã-nflorim ºi la Crãciun! ªi copiii se þineau de mînã, sãrutau trandafirii ºi se uitau la cerul senin. Ce frumos e vara cînd trandafirii înfloresc! Karl ºi Gretchen se uitau într-o carte cu animale ºi pãsãri; ceasul de la bisericã tocmai bãtea cinci, cînd deodatã bãieþaºul spuse: Au! M-a lovit ceva în piept! ªi mi-a intrat ceva în ochi! Fetiþa l-a luat de dupã gît, el tot clipea din ochi, dar în ochi nu se vedea nimic. Mi se pare cã s-a dus, a spus el. Dar nu se dusese nimic. Era un ciob mãrunt din oglinda cea fermecatã care schimonosea ºi urîþea tot ce era frumos ºi bun, iar tot ce era urît ºi rãu se oglindea în ea pe de-a-ntregul, aºa cum era, ºi orice cusur ieºea la ivealã. Bietului Karl îi intrase în inimã un ciob ºi în curînd inima lui avea sã fie ca un bulgãre de gheaþã. Acum nu-1 mai durea, dar ciobul rãmãsese în inimã. De ce plîngi? a întrebat el pe fetiþã. Vai! Ce urîtã eºti cînd plîngi! N-am nimic, nu vezi? Phu! strigã el deodatã, uite trandafirul acela e 144

145 mîncat de viermi, ºi celãlalt de colo e strîmb ºi boþit! Urîþi mai sînt ºi trandafirii aceºtia! Ca ºi cutia în care stau! ªi a dat cu piciorul în cutie, ºi a rupt un trandafir. Vai! Karl, ce faci?! a strigat fetiþa ºi cînd a vãzut-o aºa de speriatã, bãieþaºul a mai rupt un trandafir ºi a intrat în casã ºi a lãsat-o pe Gretchen singurã. Cînd mai tîrziu ea a venit iar cu cartea cu poze, el a spus cã aceasta-i pentru copiii de þîþã. Cînd bunica spunea vreo poveste, el o tot întreba dacã-i adevãrat. Pe urmã îºi punea ochelarii bunicãi ºi vorbea ca ea; o îngîna foarte bine ºi toþi rîdeau. În scurtã vreme a ajuns sã imite în vorbã ºi în miºcãri pe toþi vecinii. Imita mai cu seamã tot ce era urît ºi caraghios la fiecare. Lumea zicea: Bãiatul e foarte deºtept! Dar aceasta era numai din pricina ciobului pe care-l avea în ochi ºi a ciobului pe care-l avea în inimã; ºi tot din pricina aceasta o necãjea ºi o strîmba ºi pe Gretchen, care-l iubea din tot sufletul. Jocurile lui erau acuma cu totul altfel decît fuseserã, erau jocuri chibzuite. Odatã, iarna, pe cînd afarã ningea, ºi-a întins poala surtucului, ca sã prindã cîþiva fulgi, apoi a luat o lupã ºi a spus fetiþei: Ia uitã-te prin sticla aceasta, Gretchen. Fetiþa s-a uitat. Fiecare fulg era mult mai mare ºi semãna cu o floare sau cu o stea în ºase colþuri; era foarte frumos. Vezi ce meºteºugiþi sînt! a spus Karl. Sînt mult mai frumoºi decît florile adevãrate ºi nu-i nici o greºealã în ei, sînt fãcuþi cu o potrivealã anumitã; pãcat numai cã se topesc! Peste vreo cîteva zile, Karl a venit cu o sãniuþã în spate ºi cu mãnuºi groase în mînã ºi i-a spus lui Gretchen: Mi-au dat voie sã mã dau cu sania în piaþã, unde se dau ºi ceilalþi bãieþi. În piaþã, bãieþii îºi prindeau uneori sãniuþa de cîte o cãruþã ºi se duceau aºa o bucatã de drum. Era minunat. De data aceasta a trecut pe acolo ºi o sanie mare, vopsitã cu alb ºi în sanie ºedea cineva înfãºurat într-o blanã albã ºi cu cãciulã albã pe cap. Sania a fãcut de douã ori înconjurul pieþei ºi Karl, cînd a vãzut cã vine iar, ºi-a prins repede sãniuþa de ea ºi a pornit în urma ei. Sania cea mare aluneca tot mai repede ºi mai repede ºi a cotit într-o uliþã alãturatã. Vizitiul întorcea din cînd în cînd capul ºi-i fãcea semn prieteneºte lui Karl, parcã l-ar fi cunoscut ºi ori de cîte ori bãiatul voia sã-ºi desprindã sãniuþa, cel care stãtea în sanie fãcea din cap ºi Karl rãmînea aºa cum era. Au ajuns la barierã ºi au ieºit din oraº. Ninsoarea s-a înteþit aºa de tare, încît de deasã ce era, bãieþaºul nu-ºi mai vedea nici mîinile. Sania mergea tot 145

146 mai repede. Karl a vrut iar sã se desprindã de sania cea mare, dar n-a izbutit; sãniuþa alerga ca vîntul. A început sã strige, dar nimeni nu-1 auzea; ningea mereu ºi sania aluneca tot mai iute. Deodatã a simþit o hurducãturã, parcã ar fi trecut peste ºanþuri ºi garduri. Karl s-a speriat cumplit ºi a încercat sã spunã o rugãciune în gînd, dar degeaba, nu-ºi aducea aminte decît de tabla înmulþirii. Fulgii cãdeau tot mai mari ºi mai mari, pînã au ajuns cît niºte gãini albe; au sãrit deodatã într-o parte, sania cea mare s-a oprit ºi cel care o mîna s-a ridicat. Blana ºi cãciula îi erau de omãt; în faþa lui Karl stãtea acuma o cucoanã înaltã ºi mlãdioasã, strãlucitor de albã; era Crãiasa Zãpezilor. Am mers bine! a spus ea. Dar mi se pare cã þi-i frig. Ia vinã aici, în blana mea de urs! L-a luat ºi l-a pus lîngã ea în sanie, l-a învelit cu blana ºi lui i s-a pãrut deodatã cã îl aruncã în mijlocul viscolului. Tot þi-i frig? l-a întrebat ea ºi l-a sãrutat pe frunte. Sãrutarea ei era mai rece decît gheaþa ºi îl sãgeta pînã-n inimã, ºi doar inima lui era pe jumãtate un bulgãr de gheaþã. O clipã a crezut cã moare, dar numai o clipã, fiindcã îndatã, dupã aceea, i-a fost iar bine ºi n-a mai simþit frigul. Sãniuþa mea! Sãniuþa mea! Sã n-o uitaþi! La aceasta s-a gîndit mai întîi ºi una din gãinile cele albe a luat sãniuþa în spate ºi a pornit în zbor dupã ei. Crãiasa Zãpezilor 1-a mai sãrutat o datã pe Karl ºi el a uitat de Gretchen, de bunicã-sa ºi de toþi cei de-acasã. De-acuma nu te mai sãrut, a spus ea, cã dacã te mai sãrut, mori. Karl s-a uitat la ea: era foarte frumoasã, o fatã mai cuminte ºi mai drãgãlaºã nici nu-ºi putea închipui. Acuma nu i se mai pãrea de zãpadã ca atunci cînd o vãzuse pe fereastrã ºi ea îi fãcuse semn. Nu-i era fricã de dînsa. A început sã-i spuie cã el ºtie sã facã socoteli în gînd, chiar cu fracþii, cã ºtie ce întindere ºi cîþi locuitori are þara, ºi ea zîmbea ºi nu zicea nimic. ªi deodatã, bãiatului i s-a pãrut cã ce ºtie el nu-i destul, ºi s-a uitat în sus în vãzduhul larg ºi înalt, ºi atunci ea a zburat cu el sus de tot, pînã în norii cei vineþi. ªi vijelia vuia ºi ºuiera ºi în vuietul ei parcã se auzeau cîntece strãvechi. ªi au trecut în zbor peste pãduri ºi peste ape, peste mãri ºi peste þãri; dedesubtul lor vîjîia crivãþul, urlau lupii, sclipea zãpada; deasupra lor zburau ciori negre, care croncãneau prelung, ºi sus de tot era luna mare ºi luminoasã, ºi o noapte întreagã de iarnã Karl s-a uitat la lunã ºi în zorii zilei a adormit la picioarele Crãiesei Zãpezilor. 146

147 A ºaptea povestire În care e vorba de palatul Crãiesei Zãpezii si despre ce s-a intîmplat acolo În vremea aceasta, Gretchen a ajuns la palat ºi a intrat pe poartã. Vînturi tãioase au întîmpinat-o. Ea a spus o rugãciune ºi vînturile îndatã au stat pe loc ºi s-au culcat ºi ea a intrat în sãlile palatului, mari, goale ºi reci. ªi deodatã 1-a zãrit pe Karl, s-a dus repede la el, l-a luat de dupã gît, 1-a strîns în braþe ºi i-a spus: Karl! Bine cã te-am gãsit! Karl însã ºedea nemiºcat, þeapãn ºi rece. Gretchen a început sã plîngã ºi lacrimile ei fierbinþi au cãzut pe pieptul lui, au pãtruns pînã la inimã ºi au topit bulgãrele de gheaþã, ºi au mistuit ciobul de oglindã. El s-a uitat la dînsa ºi ea a început sa cînte: Ce frumoºi sînt trandafirii ªi cad pradã ofilirii! Traiul nostru e mai bun, Cã-nflorim ºi la Crãciun! Cînd a auzit cîntecul, Karl a izbucnit în plîns; ºi lacrimile cînd au curs au luat cu ele ºi aºchia de oglindã din ochi ºi atunci el a cunoscut-o ºi a strigat plin de bucurie: Gretchen! Gretchen! Dar unde-ai fost atîta vreme? ªi eu unde am fost? ªi s-a uitat împrejurul lui. Vai! Ce frig e aici! Ce pustiu! ªi s-a lipit de Gretchen, ºi ea plîngea ºi rîdea de bucurie. Era aºa de frumos, încît pînã ºi bucãþile de gheaþã jucau de bucurie ºi dupã ce s-au sãturat de jucat, s-au aºezat iar jos ºi au alcãtuit cuvîntul de care spusese Crãiasa Zãpezilor cã dacã are sã-l formeze Karl, el are sã ajungã stãpîn pe sine însuºi, iar ea are sã-i dea lumea întreagã ºi o pereche de patine noi. Gretchen 1-a sãrutat pe obraji ºi obrajii s-au fãcut roºii; l-a sãrutat pe ochi ºi ochii au strãlucit ca ºi ai ei; i-a sãrutat mîinile ºi picioarele ºi el s-a înzdrãvenit ºi s-a înviorat. Acuma, cînd Crãiasa Zãpezilor avea sã se întoarcã acasã, avea sã gãseascã dezlegarea lui de vraja scrisã cu bucãþi sclipitoare de gheaþã. Cei doi copii s-au luat de mînã ºi au ieºit din palat. Au început sã vorbeascã de bunica ºi de trandafirii din streaºinã; ºi pe unde mergeau ei, vînturile nu mai bãteau ºi ieºea soarele. Cînd au ajuns la copãcelul cu poame roºii, renul era acolo ºi-i aºtepta. Cu ei era ºi un ren mai tînãr, 147

148 cu ugerul plin, ºi renul acela le-a dat copiilor lapte cald ºi i-a sãrutat pe frunte. ªi renii i-au luat apoi în spate pe copii ºi i-au dus la cãsuþa finlandezei. Aici s-au încãlzit bine ºi pe urmã au juns la cãsuþa laponei. Lapona, în vremea aceasta, le fãcuse hãinuþe noi ºi le dresese sania. Cei doi reni ºi cu lapona i-au dus pe copii pînã la hotarele þãrii. Acolo unde începea iarba, copiii ºi-au luat rãmas bun de la laponã ºi de la reni. Pãsãrile cîntau ºi copacii erau înmuguriþi. ªi deodatã au vãzut în faþa lor o fetiþã cãlare pe un cal frumos, pe care Gretchen îl cunoºtea (fusese înhãmat la caleaºca de aur). Fetiþa purta o cãciuliþã roºie ºi avea pistoale la brîu. Era fetiþã de tîlhar; se sãturase de stat acasã ºi plecase acum în lumea largã, mai întîi cãtre miazãnoapte ºi dupã aceea avea de gînd sã ajungã ºi prin alte pãrþi ale lumii. A cunoscut-o îndatã pe Gretchen ºi Gretchen pe ea, ºi amîndouã s-au bucurat grozav. Te pricepi straºnic sã cutreieri lumea! i-a spus ea lui Karl. Dar oare meriþi tu sã umble cineva dupã tine ºi sã te caute tocmai la capãtul pãmîntului? Gretchen a bãtut-o uºurel pe obraz ºi a întrebat-o ce face prinþul ºi prinþesa. Au plecat în strãinãtate, a rãspuns fetiþa de tîlhar. Da cioroiul? a întrebat Gretchen. Cioroiul a murit. ªi drãguþa lui cea domesticã acuma e vãduvã, ºi-a legat o aþã neagrã de picior ºi plînge dupã el. Dar ia spune, tu ce-ai fãcut ºi cum l-ai gãsit? Gretchen ºi cu Karl i-au povestit tot. Fetiþa de tîlhar i-a luat pe amîndoi de mînã ºi le-a spus cã atunci cînd are sã treacã prin oraºul lor, are sã vie pe la ei, ºi dupã aceea a pornit iar în lumea largã. Karl ºi Gretchen au plecat ºi ei mai departe, mînã-n mînã, ºi pe unde ajungeau, era primãvarã cu iarbã verde ºi cu flori. ªi deodatã au zãrit turnurile unui oraº; era chiar al lor. Au intrat în oraº ºi au ajuns acasã la bunica ºi s-au urcat în odãiþã, unde toate erau la locul lor ca altãdatã. Ceasornicul spunea: tic-tac, ºi arãtãtoarele se miºcau. Dar cînd au intrat pe uºã, au vãzut cã acuma erau mari, oameni în toatã firea. Trandafirii din streaºinã erau înfloriþi ºi lîngã trandafiri erau scãunelele pe care ºedeau cînd erau copii. Karl ºi cu Gretchen s-au aºezat fiecare pe scãunelul lui, þinîndu-se de mînã. Mãreþia rece ºi pustie din palatul Crãiesei Zãpezilor o uitaserã ca pe un vis apãsãtor. Bunica ºedea la soare ºi citea: Dacã nu veþi fi cum sînt copiii, nu veþi vedea împãrãþia cerurilor. Karl ºi cu Gretchen s-au uitat unul la altul ºi deodatã au înþeles cîntecul cel vechi: 148

149 Ce frumoºi sînt trandafirii, ªi cad pradã ofilirii! Traiul nostru e mai bun, Cã-nflorim ºi la Crãciun! Erau acuma amîndoi oameni în toatã firea ºi totuºi copii, copii în inimile lor; ºi acum venise vara, vara caldã si binefãcãtoare. Aplicaþii 1. Ce sentimente nutriþi în urma lecturii poveºtii Crãiasa Zãpezilor : admiraþie, compasiune, repulsie? Împãrtãºiþi-vã impresiile. 2. Determinaþi care este ideea principalã a poveºtii Crãiasa Zãpezilor. 3. Care episoade s-au întipãrit, aþi reþinut mai pronunþat în propria-vã imaginaþie? 4. Povestiþi cum v-o închipuiþi pe Gretchen. Stãruiþi-vã sã redaþi acea impresie pe care v-a fãcut-o ea. 5. Urmãriþi împreunã cu povestitorul drumul pe care l-a parcurs fetiþa în cãutarea lui Karl. Relataþi ce sentimente ale lui Gretchen împãrtãºiþi. Ce puteþi spune despre calitãþile sufleteºti ale acestei fete? 6. Povestiþi despre relaþiile dintre cei doi copii, Gretchen ºi Karl. 7. Determinaþi personajele poveºtii, clasificîndu-le. 8. Selectaþi elementele fantastice din poveste. 9. Caracterizaþi eroii principali, folosind uneori citate din text. 10. Ce dorea mai mult Crãiasa Zãpezilor? Cine s-a dovedit a fi mai fericitã: Gretchen sau Crãiasa Zãpezilor? Motivaþi-vã rãspunsul. 11. Cum credeþi, de ce Gretchen a fost mai puternicã decît Crãiasa Zãpezilor, doar aceasta din urmã era o vrãjitoare? 12. Faceþi un desen care i-ar prezenta pe cei doi copii, aºa cum vi-i imaginaþi. 13. Închipuiþi-vã, cã pe Karl la rãpit nu Crãiasa Zãpezilor dar Crãiasa Arºiþei. Inventeazã subiectul unei asemenea poveºti. Privighetoarea În China, cum trebuie s-o ºtiþi, Împãratul e chinez, iar toþi cei ce-1 înconjoarã sînt ºi ei tot chinezi. Demult, de foarte mult, grãbiþi-vã sã ascultaþi povestea aceasta care o sã fie în curînd uitatã, palatul Împãratului era cel mai minunat din lume, cu totul ºi cu totul de un fel de porþelan 149

150 aºa de subþire, de scump ºi delicat, încît numai cu mare pazã te puteai atinge de el. În grãdinã erau florile cele mai frumoase; iar cele mai alese aveau niºte clopoþei de argint, care începeau a suna cum trecea cineva pe-acolo, ca nu cumva sã treacã fãrã sã le vadã. În sfîrºit, tot ce vedeai în grãdina Împãratului, era cu o nespusã mãiestrie rînduit, iar grãdina era aºa de mare, încît nici grãdinarul nu-i cunoºtea marginile. Mergînd aºa mereu, ajungeai într-o pãdure frumoasã, cu copaci înalþi ºi lacuri sclipitoare; pãdurea se-ntindea pînã la mare, care acolo la mal era albastrã ca cerul, ºi atît de adîncã, încît chiar corãbiile mari puteau sã tragã aproape pînã sub copaci. O privighetoare îºi aninase cuibul de una din ramurile îndoite deasupra valurilor ºi aºa de fermecãtor cînta, încît pînã ºi pescarii, care îºi aveau ei destule griji, stãteau sã o asculte în timpul nopþii, în loc sã-ºi vadã de nãvoadele lor. Doamne! Frumos mai cîntã! ziceau ei. Cu toate astea trebuiau sã se gîndeascã ºi la ale lor ºi sã se despartã de cîntecul privighetoarei; dar în noaptea urmãtoare iar se opreau, ºi iar ziceau: Doamne! Frumos mai cîntã! Din toate þãrile lumii veneau cãlãtori la cetatea Împãratului acestuia ºi toþi rãmîneau uimiþi ºi de palatul, ºi de grãdina lui; dar cînd auzeau pe privighetoare cîntînd, ziceau într-un glas: Iatã ce-i mai minunat din toate! ªi cãlãtorii, cînd se-ntorceau pe la vetrele lor, povesteau toate minunãþiile acestea iar învãþaþii fãcurã cãrþi asupra cetãþii, asupra palatului ºi asupra grãdinii. Privighetoarea, nu mai încape vorbã, cã n-a fost uitatã; ba încã ºi-a avut partea ei cea mai de cinste, iar cei care ºtiau sã facã versuri scriserã adevãrate poeme închinate privighetorii din pãdure, care cîntã la þãrmul mãrii. ªi toate cãrþile acestea se rãspîndirã în lume, iar unele din ele strãbãturã pînã la Împãratul. El se aºezã atunci într-un jilþ de aur ºi prinse a citi. ªi mereu clãtina din cap uimit de cîte se spuneau despre palat, despre cetate ºi despre grãdinã. Dar privighetoarea este, de bunã seamã, mai presus de tot ce se poate închipui, ziceau cãrþile. Despre ce privighetoare, mã rog, tot vorbesc cãrþile acestea? întreba Împãratul. Eu nu ºtiu nimic. Cum? Se gãseºte o astfel de pasãre în 150

151 împãrãþia mea ºi chiar în grãdina mea? ªi eu n-am auzit niciodatã vorbindu-mi-se de aºa ceva, ºi trebuie sã aflu aceasta din cãrþile strãinilor? Chemã numaidecît pe aghiotantul sãu. Acesta era un om aºa de îngîmfat, cã de cîte ori un supus îndrãznea sã-i spunã o vorbã, el îl privea o clipã cu dispreþ ºi-i întorcea apoi spatele. Trebuie sã fie pe-aici o pasãre foarte ciudatã, cãreia-i zic privighetoare, spuse Împãratul. Aud cã-i tot ce poate fi mai frumos în împãrãþia mea. De ce nu mi-a vorbit nimeni de aceasta? Nici eu n-am auzit vorbindu-se de-aºa ceva, rãspunse aghiotantul. Ea n-a avut niciodatã cinstea de a fi prezentatã la curte. Vreau sa mi-o aducã aici chiar în astã-searã si sã cînte înaintea mea, ceru împãratul. Toatã lumea ºtie ce comori am, ºi eu nu le cunosc încã. Nu mi s-a pomenit nici o datã de-o asemenea pasãre, rãspunse aghiotantul, dar am s-o caut ºi am s-o gãsesc. Dar unde s-o gãseascã? Aghiotantul urcã ºi coborî toate scãrile, strãbãtu coridoare ºi sãli, întrebã pe toþi care-i întîlni, dar nimeni, nimeni n-auzise vorbindu-se de privighetoare. În sfîrºit, descoperirã la bucãtãrie o biatã fetiþã care zise: O, Doamne! Privighetoarea! Dar eu o cunosc foarte bine, ce frumos cîntã! Duc în toate serile mamei, care-i bolnavã, din ce rãmîne de la masã; ea stã în vale, la þãrm ºi de cîte ori mã duc, mã odihnesc acolo-n pãdure ºi ascult cum cîntã privighetoarea. De multe ori îmi vine sã plîng, pentru cã aceasta-mi face tot aºa de mare plãcere ca ºi cînd mã mîngîie mama. Fetico dragã, zise iute aghiotantul, te tocmesc cu leafã la bucãtãrie ºi-þi dau voie sã vezi pe Împãratul cînd mãnîncã, dacã poþi sã ne duci la privighetoare, cãci e poftitã, pentru azi chiar, la serata de la curte. Pornirã cu toþii spre pãdurea unde cînta privighitoarea de obicei. ªi pe cînd mergeau ei aºa, o vacã începu sã mugeascã. A, zise agiotantul, aceasta trebuie sã fie! Dar ce glas puternic pentru o fãpturã aºa de micã?.. Pare-mi-se cã am auzit eu undeva glasul acesta. Nu, zise fetiþa, acestea-s vacile care mugesc. Mai e pînã acolo. Broaºtele lacome, începurã a orãcãi: Doamne, ce frumos! zise preotul palatului. Într-adevãr, parcã auzi clopotele cele de la biserica noastrã. Nu, zise fetiþa, acestea-s broaºtele.., dar mi se pare cã avem sã o auzim acuºi. ªi iatã cã-ncepu sa cînte privighetoarea. 151

152 Aceasta-i, zice fetiþa, uite-o! ªi ea arãta cu degetul o pãsãricã cenuºie sus, între crengi. Cum se poate? zice aghiotantul, niciodatã nu mi-aº fi închipuit-o aºa. Ce aer simplu! De buna seamã cã ºi-a pierdut toatã strãlucirea ei, cînd s-a vãzut în faþa atîtor oameni mari. Drãguþã privighetoare, îi strigã de jos fetiþa, Slãvitul nostru Împãrat vrea sã te audã cîntînd. Cu cea mai mare plãcere, rãspunde privighetoarea. ªi începe-a cînta, de drag sã o asculþi. Sã juri cã-i o armonicã, zise aghiotantul. Ia te uitã guºuliþa ei cum se miºcã! E curios cã n-am auzit-o pînã acum. Are sa aibã mare succes la curte. Sã mai cînt încã o datã înaintea Mãriei Voastre? întrebã privighetoarea, care credea cã atunci chiar Împãratul era de faþã. Scumpa mea privighetoare, zice aghiotantul, am plãcerea de a te invita pentru astã-searã la serbarea curþii, unde vei desfãta pe Luminãþia Sa Împãratul cu prea frumosul d-tale cîntec. Nicãieri nu se aude mai bine ca în pãdure, zise privighetoarea, totuºi voi veni cu dragã inimã, dacã aceasta e dorinþa Împãratului. La palat se fãcuserã pregãtiri nemaipomenite. Pereþii ºi tavanele de porþelan sclipeau în bãtaia razelor a sute de mii de lãmpi de aur; florile cele mai strãlucitoare, cu cei mai frumoºi clopoþei, împodobeau coridoarele. ªi în vînzoleala care se fãcea, în sus ºi în jos, se stîrni ca un vînt care, clãtinînd toþi clopoþeii, fãcea o larmã de nu se mai putea auzi nimic. În mijlocul sãlii celei mari, unde sta în jilþ Împãratul, se aºezase o vergea de aur pentru privighetoare. Toatã curtea era de faþã, ºi fetiþa fusese îngãduitã sã se uite ºi ea prin crãpãtura uºii, cãci i se dãduse rang de bucãtãreasã a Împãratului. Toatã lumea era în veºmînt de sãrbãtoare, iar ochii tuturora erau aþintiþi la pãsãricã cenuºie, spre care era îndreptatã întreaga luare aminte ºi admiraþie a Împãratului. ªi cîntã privighetoarea cu atîta farmec, cã ochii Împãratului se umplurã de lacrimi. Da, lacrimi curgeau pe obrajii Împãratului, ºt privighetoarea cînta din ce în ce mai frumos. Viersul ei mergea la inimã. ªi atîta era Împãratul de mulþumit, încît vroia ca privighetoarea sã poarte la gît pantoful lui de aur: dar privighetoarea nu primi, era ea destul de rãsplãtitã. Lacrimi vãzui în ochii Împãratului, zise ea, ºi aceasta-i pentru mine comoara cea mai scumpã. Lacrimile unui Împãrat au un 152

153 preþ care nu se poate spune. ªtie numai Cel de Sus cît mã simt eu de rãsplãtitã. ªi iar începu cîntecul ei nespus de duios. Ce haz are! ziceau doamnele între dînsele ºi, ca sã facã ºi ele ca privighetoarea, îºi umpleau gura cu apã, ca sã-ºi gîlgîie glasul cînd voiau sa vorbeascã. Feciorii ºi slugile palatului arãtau ºi ei cea mai mare mulþumire; ceea ce nu-i puþin lucru, cãci se ºtie cã aceºti oameni sînt cei mai greu de mulþumit. În scurt timp privighetoarea avu un succes cum nu se poate spune. Din acea zi, ea trebui sã trãiascã la curte. I se dãdu o colivie de aur ºi voia de a se plimba de douã ori pe zi ºi o data în timpul nopþii. Atunci era urmatã de douãsprezece slugi ºi fiecare din ele legase cîte o panglicuþã de mãtase de piciorul ei, ºi aveau mare grijã sã nu o scape. O asemenea plimbare numai plãcutã nu putea sã fie. Oraºul întreg nu mai vorbea decît de pasãrea mãiastrã. Cînd se întîlneau doi oameni, unul începea: Privi... ºi, înainte de a-ºi sfîrºi vorba, celãlalt împlinea ghetoarea! ªi erau înþeleºi. Vîlva ce se fãcuse în jurul pasãricii era aºa de mare, încît unsprezece copii de mãcelari furã botezaþi cu numele de Privighetoare, cu toate cã þipetele lor n-aveau nimic de-a face cu cîntecul ei. Într-o zi Împãratul primi un pachet mare pe care era scris: Privighetoarea. Iatã negreºit o carte nouã despre vestita noastrã pasãre, zise el. Dar în loc de carte, gãsi o jucãrie închisã într-o cutie. Era o privighetoare fabricatã, care semãna cu cea vie; era acoperitã toatã numai cu diamante, cu rubine ºi safire. Cum întoarse o cheiþã, începu un cîntec, cîntat ºi de adevãrata privighetoare, ºi totodatã îºi miºcã ºi codiþa, care strãlucea de aur ºi argint. La gît avea o panglicuþã pe care era scris: Privighetoarea Împãratului Japoniei e sãracã pe lîngã aceea a împãratului Chinei. E o minune, ziserã toþi curtenii; ºi acel care adusese jucãria primi rangul de Mare Introducãtor al Privighetorilor pe lîngã Mãria Sa Împãratul. Sã le punem sã cînte împreunã, are sa fie un duet de toatã frumuseþea, zise Împãratul. ªi într-adevãr le puse sã cînte împreunã; dar acest duet nu mergea deloc, cãci privighetoarea cea vie cînta dupã firea ei, iar cealaltã cînta dupã cum se-nvîrteau rotiþele. Nu e vina acesteia, zise capelmaistrul curþii, arãtînd pasãrea cea 153

154 fabricatã; ea cîntã întocmai dupã mãsurã, parcã a învãþat la ºcoala mea. O puse sã cînte singurã: ºi ea plãcu tot atît de mult ca ºi cea adevãratã, ba chiar mai mult, pentru cã ºi strãlucea întocmai ca brãþãrile ºi cerceii doamnelor de la curte. Cîntã astfel de treizeci ºi trei de ori aceeaºi bucatã ºi fãrã cea mai micã ostenealã. Cei care-o ascultau ar fi vrut s-o punã sã-ºi mai reînceapã încã o data bucata, Împãratul însã gãsi cu cale cã ar fi rîndul adevãratei privighetori. Dar ce se fãcuse? Nimeni nu bãgase de seamã cînd zburase pe fereastrã, spre codrul ei verde. Ce-i aceasta? zise Împãratul ºi toþi curtenii cîrteau împotriva pãsãricii ºi o învinuiau de nerecunoºtinþã. Noroc cã ne-a rãmas cea mai de seamã, ziserã ei ºi se mîngîiarã punînd pe pasãrea fabricatã sã-ºi mai cînte bucata pentru a treizeci ºi patra oarã. Adevãrata privighetoare fu gonitã din cetate ºi din împãrãþie. Pasãrea fabricatã avu un loc de cinste, pe o pernã de mãtase, lîngã patul Împãratului. Tot aurul, toate darurile ce i se fãcuse erau întinse în jurul ei. Primise rangul de Mare Cîntãreþ împãrãtesc la ospeþele curþii, loc ce era hotãrît la numãrul unu, în partea stîngã, dupã rînduiala slujitorilor palatului. Aºa au stat lucrurile vreme de un an. Împãratul, curtenii ºi tot neamul chinezesc ºtiau pe dinafarã fiecare notã din cîntecul acestei privighetori; ºi tocmai aceasta li-l fãcea cu atît mai plãcut, cu cît oricine putea sã-1 cînte sau singur, sau împreunã cu privighetoarea. ªtrengarii pe uliþe cîntau tzi-tzi-tzi-kluk, kluk, kluk! ªi Împãratul îngîna ºi el acelaºi vers. Nu vã închipuiþi ce frumos era! Intr-o searã, pe cînd cînta mai bine pasãrea mecanicã, iar Împãratul, culcat în pat, o asculta mai cu drag, iatã cã se aude înãuntrul corpului ei crac!, apoi br-rr-u-u; toate rotiþele începurã a se învîrti alandala, ºi deodatã cîntecul tãcu. Împãratul sãri din pat ºi trimise în grabã sã cheme pe doctorul lui, dar acesta nu putu sã o îndrepte cu nimic. Se aduse atunci un ceasornicar, care dupã multã vorbã de clacã ºi o lungã cercetare cu de-amãnuntul, izbuti sã dreagã mecanismul pãsãrelei; dar sfãtui sã umble biniºor cu ea, pentru cã fusurile se tociserã ºi era cu neputinþã sã le mai înlocuiascã. Ce pãcat! Nu mai puteau pune pãsãrica sã cînte decît o datã pe an ºi atunci era prea mult. Cinci ani trecurã astfel, cînd iatã cã þara întreagã fu lovitã de o mare nenorocire. Chinezii iubeau foarte mult pe Împãratul lor, dar 154

155 el cãzu bolnav ºi se spunea cã o sã moarã în curînd. S-alesese chiar noul împãrat, ºi tot norodul era adunat în piaþã. Întrebau unii ºi alþii pe aghiotant: Ce mai face Împãratul cel bãtrîn? Pff..., rãspundea el, dînd din cap. Împãratul, galben ºi rece, stãtea întins în mãreþul lui pat de aur. Toatã curtea-1 credea mort; ºi fiecare alerga sã se închine noului împãrat. Cîntece! Vreau cîntece! zicea Împãratul.Tu, pãsãricã de aur, cîntã, mai cîntã-mi odatã. Þi-am dat atîta aur º-atîtea diamante! Þi-am atîrnat de gît pînã ºi pantoful meu de aur! Cîntã-mi, te rog! Cîntã-mi! Dar pãsãrica rãmînea mutã.... Dar deodatã lîngã fereastrã se auzi cîntec nespus de duios: era privighetoarea din pãdure care cînta pe-o creangã. Auzise ºi ea despre boala Împãratului ºi venise sã-i aducã nãdejde ºi mîngîiere. Farmecul glasului ei împrãºtie vedeniile, care se ºterserã încet-încet, sîngele începu a curge mai repede în trupul slãbit al Împãratului. Mulþumesc, zise Împãratul, din toatã inima îþi mulþumesc, pãsãricã trimisã din cer; acum te cunosc; eu te-am gonit din cetate ºi din împãrãþia mea, dar, cu toate astea, tu ai venit sã alungi urîtele vedenii ce mã împresurau; tu ai îndepãrtat moartea din inima mea. Cum pot sã te rãsplãtesc? M-ai rãsplãtit destul, zise privighetoarea. Am smuls lacrimile ochilor tãi, cînd þi-am cîntat întîia oarã. ªi niciodatã n-am sã le uit; acestea-s diamantele care ating sufletul unui cîntãreþ. Dar acum dormi, ai nevoie de odihnã ca sã te întremezi, dormi, eu voi cînta înainte. ªi în vreme ce ea cînta, Împãratul fu cuprins de un somn dulce ºi binefãcãtor. Soarele era în dreptul ferestrei. El se deºteptã, deplin vindecat ºi voios. Nici unul din slujitorii lui nu mai dãduse pe-acolo; toþi îl credeau mort. Numai privighetoarea rãmãsese credincioasã la cãpãtîiul lui. Tu vei sta pururea lîngã mine, zise Împãratul. Vei cînta cînd îþi va plãcea, iar pe pasãrea fabricatã am sã o fãrîm în mii de bucãþi. Ba sã nu faci aceasta, zise privighetoarea, pãstreaz-o întotdeauna. Eu nu pot nici sã-mi fac cuib, nici sã locuiesc aici în palat; lasãmã sã vin numai aºa, din cînd în cînd. Seara voi cînta pe creangã lîngã fereastra ta, ca sã te înveselesc ºi sã-þi aduc gînduri proaspete. Voi cînta pe cei fericiþi ºi pe cei ce suferã, voi cînta binele ºi rãul, tot ceea ce nu e cunoscut de tine; cãci pãsãricã zboarã pretutindeni, pîn-la coliba pescarului ºi la bordeiul plugarului, care amîndoi trãiesc aºa departe de tine ºi de curtea ta. Iubesc mai mult inima ta, 155

156 decît coroana ta, dar cu toate acestea, cîtã sãnãtate ºi cîtã luminã ar putea aduce pe lume o coroanã. Voi veni ºi voi cînta; dar sã-mi fãgãduieºti un singur lucru. Tot ce vrei! rãspunse Împãratul, care acum îºi îmbrãcase haina împãrãteascã ºi strîngea pe piept sabia lui de aur. Un singur lucru: sã nu ºtie nimeni cã tu ai o pãsãricã ºi cã ea îþi spune toate. Crede-mã cã toate au sã meargã de minune. ªi privighetoarea îºi luã zborul. Curînd, dupã aceasta, curtenii ºi slugile venirã sã-l mai vadã o datã pe împãratul lor mort. ªi rãmaserã cu toþii încremeniþi; iar Împãratul le zise biniºor: Bunã ziua. Aplicaþii 1. Dacã vi s-ar propune sã faceþi un film cu desene animate, cum aþi fi prezentat primele cadre: palatul împãrãtesc, livada, lacul, pãdurea, privighetoarea? Care cuvinte din text le-aþi fi folosit pentru fiecare cadru? 2. Pe cine din eroii poveºtii l-a impresionat profund cîntecul adevãratei privighetori? Citiþi expresiv pãrerile lor despre cîntecul pãsãrii din pãdure. 3. Observaþi cã privighetoarea a refuzat sã poarte pantoful de aur. De ce lacrimile împãratului au fost pentru ea cea mai bunã rãsplatã? 4. De ce curtenii se stãruiau sã-l convingã pe împãrat cã privighetoarea fabricatã e mai bunã decît cea vie? Vorbeau ei sincer? 5. Prin ce se deosebea împãratul de curtenii sãi? Este oare întîmplãtor faptul cã, privighetoarea l-a salvat pe împãrat de la moarte? 6. În ce constã puterea magicã a cîntecului privighetorii? În ce mod reuºeºte ea sã învingã chiar moartea? 7. V-aþi convins, citind povestea, de generozitatea privighetorii. Ce dorea ea mai mult în viaþã ºi cum se comporta? 8. Citiþi expresiv ºi foarte atent rãspunsul privighetorii, dat împãratului, la sfîrºitul poveºtii. Ce ar fi pierdut povestea, dacã ar fi lipsit acest ultim dialog? 9. Ce-i face atît de apropiaþi pe cei doi eroi ai poveºtii: privighetoare ºi împãrat? Ce lucru important a dorit sã ne destãinuie H. H. Andersen prin povestea Privighetoarea? 10. Expuneþi povestea îndrãgitã, creatã de H. H. Andersen, pe care aþi citit-o independent. 11. Rezumaþi conþinutul poveºtii Privighetoarea. 156

157 LITERATURA UNIVERSALà (SECOLELE XIX XX) Rudolf Erich Raspe ( ) Povestirile despre lãudãrosul baron Munchausen au apãrut, pentru prima datã, în 1781 în almanahul german Tovarãºul de drum al oamenilor veseli. Se presupune cã alcãtuitorul poveºtilor a fost însuºi eroul aventurilor Karl Fridrih Munchausen ( ), o personalitate agerã ºi bun povestitor în vremurile sale. Un timp oarecare, ºi-a fãcut serviciul militar în Rusia ºi a particpat la rãzboiul ruso-turc din anii Neobiºnuitele isprãvi ale lãudãrosului constituie subiectul povestirilor. Remarcabila creaþie a fantasticii satirice se bucurã de o popularitate largã. Peripeþiile uimitoare ale baronului Munchausen Cel mai cinstit om din lume Un bãtrînel uscãþiv, cu un nãsoi mare ºi lung, ºade pe canapea lîngã flacãra toropitoare a cãminului ºi îºi deapãnã simandicos aventurile; înveseliþi, ascultãtorii lui rîd de se nãduºesc: A-a-ha-ha! Oh, murim de rîs. Cum þi le mai ticluieºte! Odatã baron! El însã nici sã-i ia în seamã. κi continuã liniºtit istorisirilenãzdrãvãnii una ca una: cum a zburat pe Lunã, cum a trãit printre oamenii cu trei picioare, cum l-a înghiþit un peºte uriaº, cum ºi-a desprins odatã capul... S-a întîmplat totuºi odatã sã dea peste un cãlãtor ceva mai hirsut, care l-a ascultat cît l-a ascultat ºi, în cele din urmã, n-a mai putut rãbda: Cacealma curatã! Toate pînã la una-s nãscociri! Nimic, dar absolut nimic, din cîte povesteºti dumneata, nu se putea întîmpla! 157

158 Bãtrînelul s-a cam bosumflat ºi i-a rãspuns cu multã demnitate: Conþii, baronii, prinþii ºi sultanii, pe care am avut onoarea sã mi-i fac prieteni, mi-au spus totdeauna cã sînt cel mai cinstit om din lume. Un martir al adevãrului... Un val de rîsete, cu icnete ºi exclamaþii perplexe, strãbãtu încãperea de la un capãt la celãlalt: Munchausen cel mai cinstit om din lume! Ha-ha-ha! Hi-iihha-hah! Martir al adevãrului! U-ha-ha-ha! Dar lui Munchausen nici cã sã-i pese de ei, ci prinde a le istorisi cu încîntare despre minunatul copac, pe care-l purta pe frunte un cerb. Ce-e-e?... Un copac pe capul unui cerb? Pãi da, era un viºin. Avea deja viºine m-m-mm! coapte, mustoase ºi atît de dulci!... Toate aceste uluitoare peripeþii povestite de dînsul sînt tipãrite în aceastã carte. Citiþi-le ºi judecaþi ºi singuri: a existat oare pe pãmînt un om mai onest ca baronul Munchausen? Un cal pe o turla Cãlãream în drum spre Rusia. Iarna era în toi ºi toatã ziua crivãþul ºi-a spulberat vijeliile. Ostenit, de la un timp calul prinse sã mi se tot poticneascã. Somnul mã toropea ºi pe mine ºi, de obosit ce eram, abia mã mai þineam în ºa. Astfel mã prinse întunericul. În zadar, însã, am cãutat vreun loc de mas peste noapte: nu am întîlnit în drumul meu zare de cãtun sau bordei omenesc. Ce era sã fac? Am fost nevoit sã înnoptez sub cerul liber. Cît cuprindeai cu ochii se întindea, albã ºi posomorîtã, pustia cîmpiei: nici þipenie de tufiº sau copac. Doar un conovãþ stingher se iþea dintre nãmeþi. Cu chiu, cu vai mi-am legat de el calul rebegit, m-am culcat ºi eu alãturi, de-a dreptul pe zãpadã, ºi am adormit. Am tras un somn bunicel, iar cînd m-am trezit am vãzut cã nu mai sînt în cîmpie, ci într-un sat, mai precis, într-un orãºel, cãci jur-împrejurul meu cît vedeai cu ochii, se înºiruiau case ºi cãscioare. Ce s-o fi întîmplat? Unde nimerisem? De unde apãruse peste noapte mulþimea aceasta de case? ªi unde îmi dispãruse calul? Stãteam aºa ºi nu mã puteam dumeri. Pe neaºteptate auzii un nechezat cunoscut nechezase calul meu. Dar unde putea fi? 158

159 Deodatã îl auzii nechezînd chiar deasupra mea. Ridic ochii ºi ce sã vãd? Calul meu se afla pe acoperiºul clopotniþei. Era legat chiar de crucea de pe turlã! Într-o clipitã am înþeles totul. Spulberul bezmetic din ajun troienise întreg orãºelul casele ºi locuitorii lui intraserã adînc sub zãpadã ºi deasupra nãmeþilor rãmãsese doar vîrful crucii de pe turlã. Mie, însã, nici prin cap sã-mi treacã de cruce am luat-o drept þãruº ºi mi-am priponit de el cãluþul ostenit! Noaptea, în timp ce dormeam, vremea se încãlzi pe neaºteptate, pe moinã zãpada prinsese a se topi ºi eu, încetul cu încetul, m-am pomenit, în cele din urmã, pe pãmînt. Iar calul meu, sãrmanul, aºa ºi a rãmas spînzurat acolo sus pe acoperiº legat de crucea clopotniþei, deoarece, lucru firesc, n-a avut cum sã se lase în jos o datã cu mine. Ce era de fãcut? Fãrã sã stau prea mult pe gînduri, mi-am înºfãcat pistolul (trebuie sã vã spun, cu toatã modestia, cã am fost totdeauna un þintaº extraordinar), am ochit bine ºi am tras în cãpãstru. Cãpãstrul, bineînþeles, s-a rupt drept în douã. În doi timpi ºi trei miºcãri calul a fost lîngã mine. L-am încãlecat din goanã ºi am pornit-o înainte ca vîntul. O vînãtoare minunata De altfel, trebuie sã recunosc cã mi s-au întîmplat lucruri ºi mai nãstruºnice ca acestea. Odatã mi-am petrecut toatã ziua la vînãtoare, dar fãrã prea mult noroc. Abia spre searã, în inima unui codru, am dat de un lac, pe care fojgãiau stoluri de raþe sãlbatice. În viaþa mea nu vãzusem atîta rãþãraie la un loc! ªi ca înadins, nu-mi rãmãsese nici un glonte, iar pentru acea searã invitasem la cinã niºte prieteni, pe care tare-aº fi vrut sã-i ospãtez cu delicatese din vînat. Cãci eu, mã ºtiþi cu toþii, sînt foarte ospitalier ºi darnic din fire, iar pe atunci prînzurilor ºi cinelor mele le merse vestea prin tot Petersburgul. Acum, judecaþi ºi singuri, puteam oare sã mã întorc de la vînãtoare barem fãrã o raþã? Mai întîi, vãzînd mulþimea de raþe, m-am zãpãcit, dar mi-am amintit pe loc cã în tolba mea de vînãtoare mai aveam o bucãþicã de slãninã. Ura! Slãnina va fi o momealã extraordinarã! O scot rapid din tolbã, o leg de o sfoarã lungã ºi subþire ºi o arunc iute în apã. 159

160 Raþele, pribluind cã-i ceva gustos, au înnotat grabnic spre slãninã. Cea mai sprintenã dintre ele s-a repezit ºi îndatã a înghiþit-o. Slãnina, unsuroasã ºi alunecoasã precum o ºtiþi, îi trecu repede pãsãrii prin burtã ºi-i ieºi, pardon, pe din urmã. În doi timpi ºi trei miºcãri raþa mea se pomeni trasã pe sfoarã. Apoi de dînsa se apropie alta, înghiþi slãnina ºi pãþi ºi ea acelaºi lucru. Una dupã alta, înghiþirã ºi celelalte rãþuºte momeala ºi cînd mi se înºirarã, ochioasele, pe sfoarã ca mãrgelele pe gãitan! În mai puþin de zece minute slãnina mea cãlãtorise prin toate raþele. Vã închipuiþi, desigur, cu ce bucurie mã uitam la acel vînat fantastic! Îmi mai rãmãsese o nimica toatã sã-mi scot prada din apã ºi sã o duc la grãtarul bucãtarului meu. Nici vorbã, pe amicii mei îi aºtepta un ospãþ pe brînci! Dar foarte curînd mi-am dat seama cã nu era lucru uºor sã trag pe mal acea hãrmãlaie mãcãitoare. Cu chiu, cu vai am fãcut cîþiva paºi. Pe neaºteptate raþele prinserã sã batã toate din aripi, se avîntarã în zbor ºi vã închipuiþi, probabil, ce uluit am fost în clipa aceea! mã umflarã hãt pînã sub nori! Altul în locul meu s-ar fi buimãcit, eu, însã, sînt un om curajos ºi isteþ. Din pulpanele camizolului meu de vînãtoare mi-am fãcut un fel de cîrmã ºi, astfel potrivind iscusit direcþia zborului, am îndreptat pãsãrile spre casa mea. Toate bune, dar cum sã cobor? Se dovedi sã fie lucrul cel mai elementar isteþimea m-a ajutat ºi de aceastã datã. Le-am sucit pe rînd gîtul la cîteva rãþuºte ºi imediat prinserãm sã ne lãsãm cãtinel spre pãmînt. O, dibaci cum mã ºtiþi, am nimerit chiar în hornul bucãtãriei mele! Fãcea sã vezi figura înmãrmuritã de spaimã ºi mirare a bucãtarului meu, cînd mã zãri ieºind chiar din gura sobei cu o trenã lãrmuitoare de raþe! Am avut, totuºi, noroc cã nu apucase sã aprindã focul în vatrã. 160

161 O jumãtate de cal Bineînþeles cã în Turcia am luptat cu dîrzenie ºi curaj: în orice încãierare mã nãpusteam asupra duºmanilor înaintea tuturora. Odatã, dupã o aprigã bãtãlie cu turcii, am cucerit una din faimoasele lor cetãþi. Primul oºtean care-a nãvãlit pe poarta cetãþii a fost preaplecata dumneavoastrã slugã ºi dupã ce i-am alungat de-acolo pe pãgîni, înfierbîntat cum eram, mi-am mînat trãpaºul în spume spre o fîntînã, ca sã-1 adãp. Ajuns în sfîrºit la apã, calul bãu îndelung, dar nicidecum nu-ºi putu potoli setea nãprasnicã. Trecuserã deja vreo douã ore, iar el aºa ºi nu se putea desprinde de la uluc. Ce bazaconie sã mai fie ºi asta? mã mirai eu în sinea mea. La un moment dat, desluºii în urma mea un plescãit ciudat. Întoarsei capul ºi de surprindere era cît pe ce sã cad din ºa partea de dinapoi a calului meu lipsea totalmente! Iar apa ce-o bea însetatul animal i se scurgea pe loc din burtã ca dintr-o þeava. Serios, domnii mei, în spatele nostru se întinsese deja o bãltoacã cît un heleºteu.vã spun cinstit cã nu-mi credeam ochilor: mare nãzdrãvãnie era! Între timp, se apropie de mine la trap unul dintre cavaleriºtii mei, care mi-a explicat totul din fir-a-pãr. Urmãream, precum vã spusei, inamicul ºi cînd am dat nãvalã pe poarta cetãþii, turcii tocmai atunci s-au dibãcit s-o sloboadã din scripeþii de sus ca s-o închidã ºi astfel mi-au retezat crupa calului. Ce mai, mi l-au tãiat, afurisiþii, drept în douã! ªi mi-a mai spus cãlãreþul meu cã jumãtatea cealaltã nu s-a pierdut cu firea, ci un timp oarecare a zãbovit în preajma porþilor, fugãrind sireapã turcii ºi trãgîndu-le copite cu nemiluita, iar cînd s-a plictisit, a galopat întins spre un imaº din apropiere. Acum paºte pe undeva pe-acolo, m-a informat omul meu. Pa-a-aºte? Dar asta-i imposibil! Pãi, mergeþi s-o vedeþi, domnule baron! Am mînat cît am putut de repede jumãtatea de dinainte a calului meu spre imaºul cu pricina. Într-adevãr, cealaltã jumãtate pãºtea liniºtitã într-o luncã bogatã. Am trimis imediat dupã medicul nostru militar ºi el, fãrã sã se complice prea mult, a cusut jumãtãþile calului meu cu niºte mlãdiþe subþirele de laur, deoarece nu avea altceva la îndemînã. Pãrþile s-au prins de minune ºi nu zãbavã mlãdiþele au slobozit rãdãcini în corpul calului, încît peste vreo lunã chiar deasupra-mi, lîngã ºa, puii de laur mi-au boltit un umbrar de toatã furmuseþea. Cãlãream cu plãcere sub umbrarul acesta ºi astfel am sãvîrºit nenumãrate alte isprãvi vitejeºti. 161

162 Scos de ciuf Nu mi-o luaþi drept laudã, dar cît a þinut rãzboiul, am trecut printr-o groazã de pãþanii. Odatã, urmãrit de ieniceri, am încercat sã sar din goana calului peste o mlaºtinã. Sãritura fu grozavã, dar calul nu reuºi sã ajungã pînã la mal ºi, din plin avînt, ne pomenirãm amîndoi în smîrcul învolburat. Cum numai am cãzut, mocirla prinse a ne trage în afund. Nimic nu ne mai putea salva. Cu o repeziciune înspãimîntãtoare, mlaºtina ne sorbea în adîncurile sale. Foarte curînd calul meu dispãru în nãmolul puturos, nu mult dupã aceasta la suprafaþã stîrcea þeapãnã doar cosiþa perucii mele, un jalnic ciuf zburlit. Ce mai puteam sã fac? Aproape nimic. Am fi murit neapãrat, de nu aveam braþe atît de puternice ºi, credeþi-mã, forþa lor este de-a dreptul uimitoare. Mi-am învîrtit vîrtos ciuful pe o mînã ºi cînd m-am zmuncit o datã din rãsputeri în sus, am sãltat fãrã prea multã greutate din mlaºtinã ºi eu, ºi calul pe care-1 strînsesem între picioare ca-n cleºte. Ei bine, m-am sãltat în aer cu tot cu cal ºi, dacã aceasta vã pare un fleac, încercaþi s-o faceþi ºi dumneavoastrã. Aplicaþii 1. Cu toate cã Peripeþiile uimitoare ale baronului Munchausen au fost scrise mai bine de douã sute de ani în urmã, mai continuã ºi astãzi sã se numere printre cãrþile îndrãgite de cititori. Care au fost pãrerile pe care vi le-aþi format dupã lectura povestirilor? Care v-a fost dispoziþia cînd le citeaþi? 2. Expuneþi detaliat povestirea care v-a plãcut cel mai mult, pãstrînd intonaþia necesarã pentru transmiterea elementelor fantasticului ºi ale exagerãrii. 3. Care episod din viaþa lui Munchausen aþi dori sã-l ilustraþi? De ce? Motivaþi rãspunsul. 4. De ce cititorii trec cu vederea lãudãroºenia fãrã margini a lui Munchausen? În ce constã, dupã pãrerea voastrã, adevãratul talent al baronului? 5. Cum poate fi explicatã popularitatea universalã a numelui Munchausen? 6. Întocmiþi o compunere-raþionament: De ce mi-au plãcut peripeþiile lui Munchausen? 7. Completaþi desenul propus cu alte elemente ale episodului pe care-l prezintã desenul. 162

163 Mark Twain (Samuel Lenghor Klemens) ( ) Mark Twain s-a nãscut în Florida, statul Missuri. Rãmas orfan la 12 ani, Samuel Lenghor ia calea piloþilor de vase fluviale, pe care îi credea zei ai apelor. De aici îºi ia pseudonimul viitorul tipograf, gazetar, cãutãtor de aur ºi scriitor-cãutãtor de adevãr: Mark Twain este termenul cu care piloþii determinau cota apelor ( cota doi înseamnã pericol!). Capodoperele Aventurile lui Tom Sowyer, Viaþa lui Missisipi, Aventurile lui Heklberi Fin, Un iancheu la curtea regelui Artur conþin întîmplãri hazlii din copilãria ºi tinereþea scriitorului. Povestirea Prinþ ºi cerºetor zugrãveºte, sub forma unui basm, tablouri din realitatea feudalã a secolului XVI. Povestea despre odrasla regalã ºi copilul zdrenþuros Tom Kenty neagã lumea privilegiilor ºi a barierilor sociale. Aventurile lui Tom Sowyer Capitolul 1 Tom se joacã, se bate, se ascunde Tom! Nu urmã nici un rãspuns. Tom! Aceeaºi tãcere. Unde sã se fi pierdut ºtrengarul cela? Tom! Nici un rãspuns. Bãtrînica îºi potrivi ochelarii pe vîrful nasului ºi privi prin odaie pe deasupra lor; apoi îi ridicã pe frunte ºi privi pe sub ei. Privea rar de tot prin ochelari, mai cu seamã cînd trebuia sã-l caute pe mucosul de bãiat, cãci erau ochelari de zile mari, dragi sufletului ei: îi purta numai aºa, de podoabã, fiindcã s-ar fi putut întîmpla sã vadã la fel de bine ºi prin cercurile de plitã. O clipã rãmase parcã uluitã, ca apoi, cînd îºi veni în fire, sã spunã fãrã prea mare supãrare, totuºi destul de tare ca s-o poatã auzi ºi lucrurile din casã: Stai cã pun mîna pe tine... O sã vezi

164 T-o-o-o-m! Undeva, în spatele ei, se auzi un foºnet vag. Se întoarse agitatã ºi tot atunci îl prinse de poala hainei pe bãiatul care avea de gînd sã fugã afarã. Ei na-þi-o bunã... Cum de am uitat de cãmarã! Ce isprãvi ai mai fãcut acolo? Nimic. Cum aºa nimic? Uite la mîinile tale, uite cît de murdare þi-s buzele? Cu ce þi le-ai murdãrit? Nu ºtiu, mãtuºã. Dar eu ºtiu. Cu dulceaþã, iatã cu ce! De o mie de ori þi-am spus sã nu-þi bagi nasul în dulceaþã. Ia dã vãrguþa-ncoace! Vãrguþa ºuiera în aer, ceea ce însemna cã bãtaia e de neocolit. Vai, mãtuºã, ia te uitã ce-i în spatele matale! Abea se rãsuci pe loc bãtrînica, strîngîndu-ºi fusta ca sã se fereascã de primejdie, cã bãiatul o ºi tulise sãrind gardul ºi apoi dispãrînd dupã el. Mãtuºa rãmase încremenitã o clipã, apoi surîse mãrinimos: Batã-te bucuria sã te batã de copil ce eºti! Ei, cum de nu pot eu sã mã învãþ minte odatã ºi odatã! De parcã nu m-ar fi pãcãlit în viaþa mea. Bãtaia-i ruptã din rai, spune sfînta scripturã. E feciorul rãposatei mele surori, sãracul bãiat, ºi nu mã lasã inima sã-l bat. Iatã azi nu s-a dus la ºcoalã ºi va trage chiulul toatã ziulica. Într-adevãr, Tom nu plecã la ºcoalã ºi petrecu vesel. Se întoarce acasã numai bine înainte de cinã, pentru a-i ajuta micului negru Jim sã taie lemne ºi sã despice surcele pentru ziua de mîine sau, mai exact spus, sã-i povesteascã despre aventurile sale, în timp ce acela dovedi sã facã mai toatã treaba. În timp ce Tom înfuleca, pîndind mereu ocazia de a ºterpeli cîte o bucãþicã de zahãr, mãtuºa Polli îi punea întrebãri care de care mai ºirete cu gîndul sã-i întindã capcane ºi sã-l facã sã se deie de gol. ªi cum de nu þi-a venit poftã de scãldat? Nu-m... nu prea. Mãtuºa întinse mîna ca sã-i pipãie cãmaºa: Da, n-ai asudat, spuse ea. Gîndi mulþumitã cã izbuti sã afle în ce stare-i cãmaºa lui Tom; era greu sã-þi dai seama ce ºiretlic o fi fost acesta: Nu, am pus capul sub ciºmea, ca sã ne mai rãcorim, ºi încã nu s-a uscat. Ia vezi! Mãtuºii Polli îi pãru rãu, cã-i scãpa o dovadã indirectã ca aceasta. Dar chiar în clipa ceea îi veni în minte un nou gînd: 164

165 Tom, ca sã pui capul sub ciºmea, nu a trebuit sã-þi descoºi guleraºul cãmaºei pe care þi l-am cusut? Ia descheiete la scurtã! Umbra de neliniºte dispãru de pe faþa lui Tom. El s-a desheiat. Gulerul cãmaºei era la locul lui. Ei, bine. E greu sã te prind cu vorba. Eram convinsã cã ai reuºit sã nu te duci la ºcoalã ºi sã te scalzi. O cuprinse ciuda cã ºiretenia ei nu avu efect, dar ºi bucuria cã Tom mãcar de data aceasta se dovedi a fi bãiat bun. Sid nu rãbda sã se amestice: Parcã-mi pare, mãtuºã, spuse el, cã ai cusut gulerul cu aþã albã, acuma însã vãd cã-i neagrã! Tom nu mai aºteptã ca mãtuºa sã-ºi termine vorba. O zbughi afarã, spunînd: Am sã-þi arãt eu þie, Sidi! Tom nu era un Bãiat-Exemplu, care ar fi putut fi mîndria unui oraº întreg. În schimb, cunoºtea el un bãiat exemplar, pe care nu putea sã-l sufere. Serile de varã erau lungi. Nu se întunecase încã. Deodatã Tom încetã sã mai fluiere. În faþa lui se opri un bãiat necunoscut, ceva mai mare decît el. Apariþia strãinilor, oricare le-ar fi fost sexul sau vîrsta, de fiecare datã atrãgea atenþia locuitorilor mizerabilului tîrguºor Sankt- Peterburg. Unde mai pui cã bãiatul avea un costum frumos un costum frumos în zi de lucru! Era ceva nemaipomenit! În sfîrºit Tom spuse: Ai vrea sã-þi trag o chelfãnealã? Încearcã. Tom desenã cu piciorul o linie în praf ºi zise: Încearcã de trece peste linia aceasta! Ai spus-o ºi mai înainte c-o sã mã baþi. Ei? Sã fiu al naibii dacã n-am sã te bat. Bãieþelul cel strãin scoase din buzunar douã monede de aramã ºi i le întinse batjocoritor lui Tom. Tot atunci Tom îl lovi peste mînã ºi monedele zburarã jos. Nu trecu decît o clipã, cã bãieþii se ºi rostogoleau prin praf, încleºtaþi ca douã pisici. Cere-þi iertare! În sfîrºit, strãinul bolmoji: Treacã de la mine! ºi Tom dîndu-i drumul, îi spuse: S-o þii minte de la mine. ªi altã datã sã ºtii cu cine ai de-a face! 165

166 Capitolul III Preocupãri de rãzboi ºi de dragoste Tom se înfãþiºa înaintea mãtuºii Polli, care ºedea în faþa ferestrei deschise a unei camere din fundul casei ce era în acelaºi timp ºi dormitor, ºi salon, ºi bucãtãrie, ºi cabinet. Aerul verii bogat în mirezme, liniºtea netulburatã, aroma florilor ºi zumzetul adormitor al albinilor o fãcurã pe mãtuºã sã aþipeascã în timp ce împletea ceva, fiindcã îi þinea de urît numai pisica, dar ºi ea adormise pe genunchii ei. Ca ochelarii sã nu cadã, îi puse sã se odihneascã pe tîmplele-i încãrunþite. Era ferm încredinþatã, cã Tom s-o fi lãsat fireºte de treabã, ºi o mirã acum, cînd vãzu cu cît curaj se apropie. Tom intrã ºi o întrebã: Mãtuºa acum pot sã mã duc la joacã? Cum, atît de repede? Cît ai fãcut pînã acum? Tot ce-am avut de fãcut, mãtuºã! Tom, nu minþi! ªtii, cã nu-mi place minciuna. Eu nu te mint, mãtuºã. Am vãruit totul. Mãtuºa Polli nu-l crezu. Cînd însã s-a convins cã întreg gardul a fost vãruit, ba nu numai vãruit, ci ºi acoperit cu cîteva straturi groase de var ºi pe deasupra era trasã de-a lungul gardului o fîºie albã, se mirã nespus de mult. Ei, spuse ea, cine ar fi crezut! Dreptatea e de partea ta: ºtii sã munceºti cînd vrei! Mãtuºa Polli era atît de miratã de isprava lui cea mare, încît îl duse în cãmarã, alese ºi-i dãdu mãrul cel mai frumos, însoþindu-ºi darul cu o povaþã despre faptul cã fiece lucru obþinut prin muncã cinstitã ni se pare mai plãcut ºi mai drãguþ. Anume în clipa cînd ea îºi încheia predica însoþitã de un text biblic, Tom reuºi sã ºterpeleascã o turtã dulce. Ieºi afarã ºi-l vãzu pe Sid. Chiar în clipa aceea Sid se urca pe scarã. Acesta era în curtea casei. Gãsi la îndemîna bulgãri de þãrînã, care zburarã într-o clipã în aer. Ei se nãpustirã ca o grindinã asupra lui Sid. Pînã mãtuºa Polli îºi veni în fire ºi sãri în ajutor. Acum cînd se achitã cu 166

167 trãdãtorul Sid, care îi arãtase mãtuºii Polli aþa cea neagrã, avea inima pe deplin împãcatã. Tom ocoli strada ºi o zbughi într-o fundãturã colbãitã, care trecea pe lîngã gardul din fund al grajdului mãtuºii. Trecînd pe lîngã casa lui Jeff Tecer, el vãzu în grãdinã o fatã necunoscutã, o minune de fiinþã, cu pãr auriu împletit în cosiþe lungi, într-o rochiþã de varã ºi pantalonaºi brodaþi. Deºi era plin de glorie, fusese învins fãrã a se folosi pentru aceasta vre-un glonte. Urmele unei oarecare Emmi Lorens se ºterse într-o clipã din inima lui. ªi cînd te gîndeºti, cã îºi închipuia c-o iubeºte la nebunie, cã o adorã. Nu rãmase din iubirea lui decît o patimã de-o clipã. Avu nevoie de luni întregi ca s-o cucereascã. Dar numai acum o sãptãmînã i-o mãrturisise. Timp de numai ºapte zile se credea cu semeþie cel mai fericit bãiat din lume. O furã din priviri cu nesaþ dumnezeiesc, pînã cînd nu se convinse cã îngerul îl observã. Se prefãcu atunci cã nici nu bãnuieºte prezenþa fetiþei ºi începu s-o facã bãieþeºte pe grozavul, ca sã-i cîºtige admiraþia. Fãcu un timp mai multe trucuri ºi maimuþãreli neghioabe de felul acesta. Dar în timpul unui truc acrobatic primejdios privi înspre ea ºi observã cã-i întoarse spatele, îndreptîndu-se spre casã. Capitolul VI... Cînd ajunse în apropierea clãdirii de nuiele a ºcolii, care stãtea la marginea oraºului, Tom îºi grãbi paºii, parcã dînd de înþeles cu cîtã tragere de inimã vine la lecþii. κi puse pãlãria în cuier ºi se aºezã la locul sãu. Învãþãtorul, întronat pe scaunul înalt împletit din vergele, moþãia nestingherit în ºuºoteala potolitã a clasei. Apariþia lui Tom îl trezi. Tom Sowyer! ªtia bine cã atunci cînd i se pronunþã numele întreg, trebuia sã se aºtepte la vreun bucluc. Da, domnule! Vino-ncoace!.. Ei, domniºorule, cam de ce ai întîrziat azi? M-am întîlnit cu Hecklberi Finn pe stradã ºi am stat de vorbã cu el. Învãþãtorul înlemni de uimire ºi îl fixã îndeaproape cu privirea. Mîna învãþãtorului îºi dãdu toatã sîrguinþa pînã osteni de-a binelea. ªi învãþãtorul îi porunci: Acum, domniºorule, ia loc alãturi de fete. ªi sã-þi bagi minþile-n cap altãdatã! Fata dãdu semne de nemulþumire ºi se mutã la cealaltã margine. Tom era liniºtit, spriginindu-se cu coatele de pupitrul lung al bãncii, ºi 167

168 se prefãcea cã citeºte. Încetul cu încetul prinse curaj ºi îºi aruncã ochii la vecinã. Cînd strecurã ºi ea o privire spre bãiat, zãri în faþã un persic. Îl împinse pe datã. Cu o miºcare prietenoasã Tom îl întoarse înapoi. Ea îl împinse din nou, de data asta fãrã nici o duºmãnie. Lui Tom îi ajunse rãbdare ca sã-l punã la loc ºi fata nu-l mai refuzã. Vãzînd una ca asta, se apucã sã deseneze ceva ºi ascunse desenul cu mîna stîngã. Capitolul VII Necazurile Cãpuºei ºi ale lui Bekki Cu cît vroia Tom sã-ºi concentreze atenþia asupra manualului, cu atît gîndurile îi zburau în altã parte. I se pãrea cã pauza cea mare aºa ºi n-o sã soseascã. Sufletul lui Tom tînjea dupã libertate. Scoase pe furiº din cutia de capsule o cãpuºã ºi o puse pe pupitrul lung al bãncii. Alãturi de Tom ºedea un prieten bun al lui, care, plictisit ºi el, se bucurã nespus vãzînd aceastã posibilitate de a se distra. Îl chema Joe Harper. Joe scoase din dosala gulerului scurtei sale un bold ºi începu sã-ºi muºtruluiascã prizoniera. Încetul cu încetul pasiunea le crescu. Dar în cele din urmã Tom spuse cã ei se încurcã unul cu altul, ºi cãpuºa nu le stîrneºte bucuria la care se aºteptau. Cînd în cele din urmã bãtu ora douãsprezece ºi sosi pauza cea mare, Tom se apropie de Bekki ºi îi spuse în ºoaptã: Ia-þi scufiþa de parcã ai vrea sã pleci acasã, iar cînd o sã ajungi la colþ, ia seama sã nu bage de seamã cineva, ia-o spre fundãtura ceea ºi fã drumul înapoi. 168

169 Nu mult timp dupã aceea se întîlnirã la capãtul îndepãrtat al fundãturii ºi se întoarserã în clasa pustie. Se aºezarã alãturi, punîndu-ºi în faþã tãbliþa de scris. (...) Ascultã, Bekki, ai fost vreodatã logoditã cu cineva? Da ce-i asta logoditã? Ei, logoditã, adicã sã te învoieºti la mãritat. Nu, n-am fost. Cum? Simplu de tot. Îi spui numai bãiatului cã n-o sã se mai însoare de acuma înainte cu nimeni cu nimeni, mã înþelegi, cu nimeni, cu nimeni! ºi vã sãrutaþi. ªi gata! Se sãrutã? Pentru ce se sãrutã? Ei, pentru cã, pentru cã... aºa cere obiceiul... Toþi se sãrutã. Vãzînd ºovãiala lui Bekki, Tom îi luã tãcerea drept consimþãmînt, îi cuprinse mijlocul, îºi lipi buzele de urechea ei ºi îi repetã cuvintele de odinioarã. Apoi îi spuse: Acuma ºopteºte-mi aceleaºi vorbe mie. Capitolul XX1V Mef Poter este salvat Tom deveni încã o data erou. Cei mari îl alintau, iar cei mici îl invidiau. Numele lui se fãcu nemuritor: mica gazetã a tîrguºorului îl ridicã în slãvi. Unii credeau cã va putea deveni preºedinte al þãrii, dacã, bineînþeles, n-avea sã ºtie ºtreangul de el pînã atunci. În mod obiºnuit publicul, schimbãtor ºi nesãbuit de felul lui, îl luã în braþe pe Mef Poter ºi-l mãgulea acum cu aceeaºi lipsã de mãsurã cu care îºi bãtea joc mai înainte. E o purtare, care, în cazul acesta, îi face cinste lumii, aºa încît nu se cuvine sã-i spunem cuvinte de ocarã. Zilele lui Tom erau ale unui triumf ºi ale unei bucurii nespus de mari, dar nopþile îi erau pline de groazã. Joe Indianul îi tulbura visele ºi-l ameninþa cu o rãfuialã crîncenã. Seara nici o ispitã nu putea sã-l scoatã din casã. Bietul Huck era tot atît de îngrijorat, cãci Tom îi spuse totul avocatului lui Poter seara în ajunul procesului, ºi Huck tare se mai temea sã nu se afle cã a fost ºi el în cimitir, cu toate cã fuga metisului îl scuti de greaua povarã de a depune mãrturie în faþa judecãþii. Afarã de asta, îl rugã pe avocat sã nu-l deie în vileag. Ziua, cînd Mef Poter îi vorbi despre recunoºtinþa sa, Tom se bucurã cã spuse adevãrul, dar noaptea se cãia amarnic cã nu-ºi puse lacãt gurii. Ba se temea cã pe Joe Indianul nu-l vor mai prinde, ba se înspãimînta cã îl vor prinde. Numai în clipa în care îl va vedea mort va putea rãsufla în voie. 169

170 Capitolul XXV În cãutarea comorii În viaþa oricãrui bãiat obiºnuit vine cîte un timp cînd îl încearcã o dorinþã nebunã de a pleca undeva ºi de a dezgropa vreo comoarã ascunsã. Dorinþa de care nu scãpã nici Tom într-o bunã zi. Se duse sã-l caute pe Joe Harper, dar se vede cã se porni într-un ceas rãu. Apoi îl cãutã pe Ben Rogers, care plecase la pescuit. În cele din urmã dãdu de Huck Fin. Un prieten mai bun decît Huck-Mînã Însîngeratã nu-ºi putea dori. Îl luã într-un loc dosit, ca sã nu fie auziþi de nimeni, ºi îi povesti despre planurile sale. Huck era într-un gînd cu el. Cum putea sã nu fie gata sã participe la o aventurã care promitea distracþie fãrã parale. Comorile Huck sînt ascunse în cîte-o insulã anume, cîte odatã în niºte lãzi putrede ce sînt îngropate sub o ramurã a unui copac bãtrîn ºi uscat, într-un loc unde umbra lui cade la miezul nopþii; ba mai des sînt ascunse sub podeaua caselor bîntuite de strigoi. ªi cine le ascunde? Bandiþii. Da tu ce-ai crezut? Cã le ascund directoarele ºcolilor duminicale? ªtiu eu... De-ar fi ale mele, nu le-aº mai îngropa aº cheltui frumuºel banii ºi aº petrece în voie. ªi eu la fel. Numai cã bandiþii nu cheltuiesc nici un ban: îi îngroapã totdeauna în pãmînt. ªi nu mai vin sã-i ieie? Da de unde? Numai la asta ºi se gîndesc, da uitã totdeauna semnele ori se cam duc pe lumea cealaltã. ªi iatã cã zace comoara vreme lungã-îndelungatã ºi o mãnîncã rugina. Pînã într-o bunã zi gãseºte cineva vreo hîrþoagã gãlbãgitã unde-s arãtate semnele. Da ºi cu hîrþoaga asta trebuie sã te necãjeºti o sãptãmîna întreagã. ªi tu ai vreo hîrþoagã de-asta, Tom? Nu. Cum ai sã gãseºti atunci semnele? Nici n-am nevoie de semne. Comorile sînt îngropate sub niºte case bîntuite de necuratul ori într-o insulã, ori sub un copac uscat, care are o cracã mai lungã decît celelalte. Crezi cã sub fiecare copac este cîte-o comoarã? Ia te uitã la dînsul! De unde sã fie? Mare nevoie! Închipueþi numai cã gãsim o oalã de aramã cu o sutiºoarã de dolari colea, ruginiþi de mai mare dragul, ori o ladã cu briliante. Ce-ai zice atunci? Lui Huck îi licãrirã ochii. 170

171 Ce mai calea-valea! Bravo aº zice! Mi-ar fi de ajuns ºi de rãmas pentru toatã viaþa. Ei, unde ne apucãm de sãpat! ªtiu eu? Mai întîi sã încercãm sub copacul cela vechi de pe dealul de dincolo de pîrãu. Bine, hai sã sãpãm acolo. Fãcurã rost de un tîrnãcop ºtirb ºi de un hîrleþ ºi se pornirã la drum. Aveau de parcurs vreo trei mile. Au ajuns la locul chitit dinainte suflînd din greu din cauza arºiþei ºi se trîntirã la umbra unui ulm din apropiere, ca sã-ºi mai tragã sufletul ºi sã fumeze cîte o þigarã. E minunat aici! spuse Tom. Ah-a-a! Ia-ascultã, Huck, dacã dãm de comoarã, ce-ai sã faci cu jumãtatea ta? Ce sã fac? Îmi cumpãr în fiecare zi cîte-o piroºcã ºi cîteo crem-sodã, o sã mã duc la toate trupele de circ care-o sã vinã în orãºelul nostru. Pe la miezul nopþii bãieþii se întoarserã la locul vechi ºi începurã sã vegheze. Locul era sãlbatic, iar ora, aºa cum se credea din strãmoºi, plinã de taine straºnice. Dracii se ºuºoteau prin frunziºul copacilor, nãlucile se ascundeau în fiecare colþ întunecos, cîinii lãtrau în depãrtare, bufniþele le rãspundeau cu un þipãt înfiorãtor. Nãdejdea le dãdea aripi. Sã mergem la casa ceea cu stafii. Nu prea-mi plac. Sînt mai rele ca morþii. Aºa-i, numai cã stafiile umblã noaptea, ziua putem sã sãpãm cît ne pofteºte sufletul. O fi el aºa, da sã ºtii cã în casa cu stafii oamenii nu intrã nici ziua! Oamenii se feresc de locurile unde a fost omorît sau tãiat cineva. Da în casa ceea nu s-a vãzut nimic noaptea, aºa, numai cîte-o luminiþã albastrã pe la fereastrã, de strigoi n-am auzit niciodatã. Capitolul XXVI Lada cu aur este furatã de niºte bandiþi adevãraþi Adãuza, pe la amiazã, bãieþii au venit din nou la copacul uscat sã ieie tîrnãcopul ºi hîrleþul. Tom se duse nerãbdãtor la casa cu stafii. ªi iatã-i ajunºi în preajma casei cu stafii. S-s-t! fãcu Tom. Taci! Nici o miºcare! Se-aude cineva venind spre uºã

172 Bãieþii se întinserã pe datã jos, încercînd sã vadã ceva prin gãurile podelei. Erau înspãimîntaþi de-a binelea. Intrarã douã persoane. Cînd îi auzirã vocea, bãieþii rãmase cu gura cãscatã. Era Joe Indianul! Se fãcu tãcere. Apoi Jo zise: Nu poate fi mai primejdioasã decît cea din rîndul trecut, da uite cã am rãmas teferi! Vagabonzii scoase ceva de-ale mîncãrii ºi se puse pe înfulecat. Joe Indianul tãcu un timp îndelungat, apoi zise: Ia-ascultã, bãiete, ia-o în susul apei... la cãsuþa ta acolo ºi aºtepþi pînã îþi dau de veste. Erau mulþumiþi cã se înþeleserã. Curînd începurã sã caºte amîndoi ºi metisul spuse: Mor de somn! Acum e rîndul tãu sã stai de pazã. (...) Joe Indianul se ridicã în picioare, se uitã împrejur, zîmbi ursuz tovarãºului sãu care dormea cu capul pe genunchi, apoi îl înghionti cu papucul ºi-i zise: Scoalã! Halal de paza pe care-o faci! Hai, frate-meu, cã-i timpul sã mergem. Da ce facem noi cu pãrãluþele? Poate cã-i lãsãm aici, ca totdeauna. Cuþitul metisului dãdu de ceva tare. O-ho-ho! spuse el. Ce ai gãsit acolo? îl întrebã tovarãºul sãu. O scîndurã putredã... Nu, pare a fi o ladã... Ascultã, e plinã cu bani! Da cu lada ce facem? S-o îngropãm la loc? O s-o ducem în bîrlogul meu. În numãrul doi, sub cruce. Numãrul unu nu-i bun, e-n vãzul tuturor. Ei, bine. Se întunecã de-acuma, putem sã pornim la drum. Tom ºi Huck abia mai suflau ºi se ridicãrã anevoie în picioare. Capitolul XXVII Pe urmele bandiþilor Perepeþiile din ziua acea l-au chinuit toatã noaptea pe Tom. Eh, Tom, dacã am fi lãsat blestematul de tîrnãcop ºi hîrleþul sub copac toate pãrãluþele ar fi acum în mîinile noastre! Sã crapi de ciudã, nu alta! Sã ºtii cã mã trec sudorile cînd mã gîndesc cã aº mai putea sã mai dau de el! ªi pe mine la fel. Da totuna aº vrea sã dau de urma numãrului doi. În cea de a doua tavernã, mai mizerã, numãrul doi era þinut în tainã. Bãiatul patronului îi povestise lui Tom cã numãrul acesta este 172

173 încuiat întotdeauna ºi cã nimeni nu intrã ºi nu iese de acolo decît noaptea. Uite ce-am aflat, Huck. Aista ºi este numãrul doi de care avem nevoie. Sã nu uiþi numai sã-l urmãreºti pe Joe Indianul, fiindcã a spus cã o sã vinã în tîrg sã chiteascã vreo ocazie de rãzbunare. Dacã-l vezi cumva, dute pe urmele lui ºi dacã n-o sã intre în numãrul doi, înseamnã cã bãnuiala noastrã cade. Capitolul XXVIII În bîrlogul lui Joe Indianul Zis ºi fãcut: seara pe la ora nouã, Tom ºi Huck se postarã în preajma tavernei, sã-ºi ducã primejdioasa ispravã la capãt. Tom ieºi din casã la timpul potrivit, luînd cu sine felinarul cel vechi al mãtuºii ºi un ºervet mai mare, ca sã-l poatã camufla în caz de nevoie. Tom luã felinarul, îl aprinse, îl înfãºurã biniºor cu ºervetul, ºi cei doi viteji se furiºarã spre tavernã prin pãcura nopþii. Huck rãmase la pîndã, iar Tom se furiºã pe dibuite în stradelã. Îngrijorat peste seamã, Huck se apropie în neºtire de stradelã. Deodatã licãri felinarul ºi pe alãturi trecu tot o fugã Tom. Fugi! îi ºopti el. Fugi cît poþi! Vai, Huck, mai mare groazã! Am încercat vreo douã chei cît am putut de încet, dar lãcata scîrþîi atît de tare cã era sã-mi crape inima de fricã. Deodatã, ca sã vezi, pun mîna nuº-cum pe clampã ºi uºa se deschide!.. Cît ai clipi, mã bag înãuntru, arunc ºervetul de pe felinar ºi, cînd colo... Ce?.. Ce-ai vãzut, Tom? Era cît pe ce sã calc pe mîna lui Joe Indianul! Capitolul XXIX Huck o salveazã pe vãduva Duglas Prima veste pe care o auzi Tom vinerea dimineaþã era îmbucurãtoare: seara se întoarse în oraº familia judecãtorului Tecer. Pentru un timp oarecare Joe Indianul ºi comoara lui fãcu loc în gîndurile sale dorului de Bekki. Ei se întîlnirã ºi petrecurã vesel, fugãrindu-se ºi jucîndu-se de-a mijatca împreunã cu alþi copii din tîrg. Bekki o sîcîi atît de mult pe mamã-sa cu picnicul ei, încît aceea îi fãgãdui cã-l face în ziua urmãtoare. Fata nu mai putea de bucurie. Voia bunã dãdu ºi peste Tom. Pe la ora nouã în casa judecãtorului Tecer se adunã o ceatã veselã ºi neastîmpãratã de copii. Pentru picnic fusese închiriat vaporaºul vechi 173

174 ce servea drept pãrîmã, ºi în curînd toatã ceata zgomotoasã se îndreptã cu coºuri de merinde pe uliþa mare. Doamna Tecer îi spuse lui Bekki în clipa plecãrii: Cred cã o sã zãboviþi pînã tîrziu acolo. Pe-ntuneric sã nu te-ntorci acasã. Poate c-ar fi mai bine sã rãmîi pe noapte la vreo prietenã ce locuieºte nu departe de mal. O sã rãmîn pe noapte la Siuzi Harper, mãmicã! În josul apei la trei mile de tîrguºor vaporaºul se opri ºi ancorã lîngã un mal împãdurit. Ceata codorî ºi umplu cu strigãte ºi rîsete toate crîngurile ºi culmile stîncoase din împrejurimi. Zburdarã toþi în voie ºi obosirã de-a binelea. În cele din urmã toþi copiii lihniþi de foame dãdurã buzna în cort ºi înfulecarã cu o poftã de lup toate bunãtãþile aduse cu ei. Dupã un timp, cineva strigã îndemnul: Cine vrea sã meargã la peºterã? Toþi cãzurã de acord. Scoaserã un pachet de lumînãri ºi urcarã dealul cu chiote de luptã. Intrarea era chiar în creºtetul stîncii. Semãna cu litera A. Intrarã în gura destul de strîmtã ºi rãcoroasã. Însãºi natura înãlþã niºte pereþi calcaroºi, acoperiþi de picãturi mari de umezealã. Sã stai în bezna asta ºi sã te uiþi ca la o vale înverzitã, inundatã de razele soarelui, era ceva din domeniul poeziei ºi al tainei. Alaiul strãbãtu vreo trei sferturi de milã prin galeria principalã, apoi se împãrþi în perechi ºi grupuri aparte, care dispãrurã pe cãrãrile întunecoase laterale ºi începurã sã alerge pînã dãdeau unii peste alþii în locurile unde ele se întîlneau. Încetul cu încetul toþi o luarã spre ieºire, gîfîind de obosealã, plini de voioºie. Erau încîntaþi cã îºi petrecurã atît de bine ziua. Clopoþelul de pe vaporaº vestea plecarea de vreo jumãtate de orã, chemîndu-i pe pasageri. Huck era demult la postul sãu, cînd lumînãrile tremurãtoare ale vaporaºului se apropierã de debarcader. Ei o luarã mai întîi pe strada care mergea de-a lungul rîului, apoi, dupã ce strãbãturã trei cartiere, apucarã spre muntele Cardif. Huck pãºi mai iute ºi se apropie atît de mult, fiindcã din cauza întunericului nu puteau sã-l zãreascã. Paºii lor nu se mai auzirã. Fir-ar al naibii! Îi fusese oare toatã strãduinþa în zadar? Huck era cît pe ce s-o ieie înapoi dezamãgit, cînd auzi o tuse la vreo trei paºi de el. Inima îi fugi în cãlcîie, dar rãmase þintit locului, tremurînd din tot trupul ca scuturat de toate frigurile de pe pãmînt: i se înmuiaserã picioarele atît de tare, încît se temea sã nu 174

175 cadã. κi dãdu seama acum unde se aflã: era lîngã gardul ce împrejmuia casa vãduvei Duglas, la vreo cinci paºi de pîrlaz. Bine, spuse el, las s-o ascundã aici, cã n-o sã fie greu de gãsit. Apoi se auzi vocea scãzutã a lui Joe Indianul: Cum s-o lãsãm baltã acum, cînd plec pentru totdeauna ºi n-o sã mai am aºa ocazie! Bãrbatu-sãu m-a obijduit... a fost judecãtor ºi m-a bãgat la dubã pentru vagabondaj. Mi-a scãpat din mîini, c-a dat ordul popii, da las c-o sã mã rãzbun pe ea! Huck ajunse în cele din urmã la casa bãtrînului galez ºi începu sã batã cu pumnii în uºã. Moºneagul ºi cei doi zdrahoni de feciori ai lui îºi scoaserã capul prin geam. Cine eºti? Hucklberi Fin. Daþi-mi drumul! Cît mai repede! Vã rog sã nu spuneþi nimãnui cã eu v-am spus, aºa începu sã vorbeascã Huck cînd i se deschise uºa. O sã mã omoare. Dar vãduva mi-a fãcut numai bine ºi eu vreau sã vã spun totul. Nu trecurã nici trei minute cã bãtrînul ºi cei doi feciori ai sãi, erau de acum pe culmea muntelui. Huck îi aduse pînã aici ºi se opri. Se auzirã deodatã cîteva împuºcãturi ºi un strigãt. Capitolul XXX Tom ºi Bekki sînt în peºterã Dupã terminarea predicii soþia judecãtorului Tecer o ajunse prin mulþime pe doamna Harper ºi-i zise: Se vede cã Bekki a mea o sã doarmã toatã ziua la dumneata! O fi obosit sãrmana... Bekki? Da. (Ea îi aruncã o privire speriatã). Cum, ea n-a dormit la dumneata? Nu. Doamna Tecer se fãcu palidã ºi se lãsã pe una din bãncile pentru ienoriaºi. Tocmai în clipa aceea trecea pe lîngã ele mãtuºa Polli, care tãifãsuia ceva cu o prietenã. Buna dimineaþa, doamnã Tecer! spuse mãtuºa Poli. Bunã dimineaþa, doamnã Harper! Bãiatul meu iar ºi-a luat valea-n cap. O fi rãmas, cred, sã mîie peste noapte la dumneata ori... la dumneata ºi acum nu vine la bisericã de teamã sã nu mãnînce paparã. Doamna Tecer dãdu încetiºor din cap ºi pãli ºi mai tare. Nu, n-a fost la noi, spuse doamna Harper, îngrijoratã. 175

176 Se îngrijorã ºi mãtuºa Poli. Vestea alarmantã trecu din gurã în gurã, de la o ceatã la alta, din stradã în stradã. Nu trecurã nici cinci minute, cã începurã sã batã clopotele ºi tot orãºelul era în picioare. Mai mulþi oameni au înºeuat caii, au pregãtit bãrcile. Cineva se duse sã aducã vaporaºul. La vreo jumãtate de orã dupã ce se aflarã vestea, vreo douã sute de bãrbaþi se îndreptau de acuma pe apã ºi pe uscat spre peºterã. Pe la amiazã în orãºel începurã sã se înapoieze grupuri de oameni obosiþi peste seamã, ºi numai cei ce mai aveau cîtuº de puþinã energie rãmaserã în cãutarea copiilor. Tot ce se ºtia în tîrg era cã au fost rãscolite toate galeriile care nu vãzuse vreodatã picior de om; cã o sã fie cotrobãite toate crãpãturile ºi toate cãrãrile, cã prin labirintul coridoarelor pe ici-colo apare cîte-o luminiþã plãpîndã ºi se aude ecoul unor împuºcãturi ºi a cîte-unui strigãt îndepãrtat. Aºa trecurã trei zile ºi trei nopþi îngrozitoare. Timpul pãrea o veºnicie. Întregul tîrg cãzu într-o toropealã fãrã de nãdejde. Capitolul XXXI Cei gãsiþi s-au pierdut din nou Sã revenim acum la Tom ºi la Bekki: sã vedem ce au fãcut ei în excursie. Mai întîi au umblat prin coridoarele laterale, privind împreunã cu ceilalþi minunile atît de cunoscute ale peºterii care aveau niºte nume cam bombastice: Salonul, Catedrala, Palatul lui Aladin ºi altele. Apoi toþi au început a se juca de-a mijatca; Tom ºi Bekki erau cei mai aprigi în joc, dar încetul cu încetul prea mare însufleþire se stinse ºi ei o pornirã amîndoi printr-o galerie întortocheatã, þinînd deasupra capului lumînãrile ºi descifrînd tabloul încîlcit al numelor, numerelor, adreselor ºi poveþelor care erau zugrãvite pe pereþii stîncoºi ai peºterii (cu mucuri de lumînare). Mergînd tot înainte ºi flecãrind, nici nu bãgarã de seamã cã ajunserã într-o parte a peºterii unde nu mai era nici o zugrãvealã. 176

177 Se iscãlirã ºi ei cu feºtilã afumatã de la o lumînare ºi merserã mai departe. Nu trecu mult timp ºi dãdurã peste un izvor, care curgea prin mijlocul unei vãgãuni înalte, ai cãrei pereþi erau susþinuþi de colonadele fantastice ale stalactitelor ºi stalagmitelor, formate timp de veacuri prin cãderea neîntreruptã a picãturilor de apã. Sub bolta acestei vãgãuni atîrnau ca niºte ghirlande uriaºe stoluri de mii de lilieci. Lumina îi stîrnirã ºi ei se repezirã furioºi cu þipete ascuþite asupra lumînãrilor. Tom le ºtia nãravurile ºi îºi dãdu seama ce primejdie îi ameninþã. O luã pe Bekki de mînã ºi alergã cu ea în cel mai apropiat coridor din cale. Vai, spuse Bekki, nici n-am bãgat de seamã... Îmi pare cã demult nu se aude nimeni... Pãi cum sã-i auzim, Bekki? Ia aminte cã sîntem la o adîncime cu mult mai mare decît ei; la drept vorbind nici nu mai ºtiu în ce loc ne aflãm la miazã-noapte, la sud ori la rãsãrit. Nu putem nicidecum sã-i mai auzim. Oare de cînd sîntem aici jos, Tom? Ar fi bine sã ne întoarcem. De gãsit gãsesc eu, da ce ne facem cu liliecii? Dacã ne sting lumînãrile, o sã fie vai ºi amar de capul nostru! Hai sã gãsim un alt drum, ca sã nu dãm de ei. Tom, sã nu ne fie teamã de lilieci, hai mai bine sã ne întoarcem pe drumul cel vechi. Altfel o sã ne încurcãm din ce în ce mai rãu. Tãcere adîncã. Atît de adîncã, încît îºi auzeau rãsuflarea. Tom strigã. Ecoul rãsunã lung sub bolþile pustii ºi se stinse hãt departe într-un sunet ce semãna a hohot batjocoritor. Vai Tom, nu mai striga, mã ia groaza! spuse Bekki. Te ia el groaza, da mai bine e sã strigãm, Bekki: poate cã ei o sã ne audã. Încetul cu încetul apãrurã semne de obosealã. În cele din urmã picioarele obosite ale fetei n-o mai puteau duce. Bekki era atît de sleitã de puteri, încît aþipi în cele din urmã. Tom se bucurã. Ah, cum de-am putut sã adorm? Mai bine-ar fi fost sã nu mã mai trezesc!.. Nu, Tom, n-am vrut sã zic aºa ceva! Nu te mai uita aºa la mine! N-am sã mai vorbesc aºa! Îmi pare bine c-ai dormit, Bekki: acum þi-a trecut oboseala º-o sã gãsim drumul, ai sã vezi! Cu toate cã nu mai puteau de atîta obosealã, Bekki era gata sã mai meargã o bucatã de drum. Dar, spre mirarea ei, Tom nu vroia. Se aºezarã. Tom luã un boþ de lut ºi lipi lumînarea de perete. Se cufundarã din nou în gînduri triste ºi un timp nici nu-ºi vorbirã. Bekki prima rupse tãcerea: 177

178 Tom, sînt lihnitã de foame. Tom scoase ceva din buzunar. Þi-aduci aminte? întrebã el. Bekki schiþã un zîmbet vag. E colãcelul nostru de nuntã. Da... Aº fi vrut sã fie mare ca o roatã, fiindcã altceva nu mai avem. Bekki, uite cã trebuie sã rãmînem aici unde avem ce bea... Avem numai un cãpeþel de lumînare. Bekki dãdu frîu liber lacrimilor. Vorbele de mîngîiere ale lui Tom nu aveau nici un efect. În cele din urmã ea spuse: Tom! Ce-i, Bekki? Cînd o sã vadã cã nu sîntem, o sã ne caute? Pãi cum? Sigur c-o sã ne caute. Poate cã ºi acum ne cautã, Tom? Se prea poate. Se vede cã ne cautã. Tom o tot asigura cã lipsa o fi fost observatã ºi cã ei sînt cãutaþi demult. El va striga cît îl va þine gura, poate cã aude cineva ºi va veni încoace. El strigã; dar prin întuneric ecoul îndepãrtat rãsunã atît de îngrozitor cã nu mai stãrui. Peste puþin Tom spuse: S-s-t! Ai auzit? Amîndoi ascultarã cu rãsuflarea întretãiatã. Se auzi ceva asemãnãtor unui strigãt foarte-foarte îndepãrtat. Tom rãspunse într-o clipã ºi, luînd-o pe Bekki de mînã, începu sã dibuie drumul în direcþia strigãtului. Tom scoase din buzunar o sfoarã de zmeu, o legã de lespedea unei stînci ºi se porni la drum cu Bekki, depãnînd-o din mers. Dar dupã vreo douãzeci de paºi dãdurã de-o nouã groapã. Tom se lãsã în genunchi ºi cercetã peretele ce ducea în jos, apoi întinse mîna cît putu ºi începu sã se întindã spre dreapta, cînd deodatã la vreo douãzeci de iarzi de la stîncã apãru o mînã þinînd o lumînare. Tom strigã de bucurie, dar cînd apãru ºi omul, vãzu cã era Joe Indianul! Nu-i spuse lui Bekki cã îl vãzu, ci cã strigã aºa într-o doarã. Bekki slãbise cu totul. Încremenise de atîta mahnã ºi nu putea s-o ajute cu nimic sã-ºi vinã în fire. Spunea cã va rãmîne aici unde se gãsea ºi cã va aºtepta moartea: nu era departe clipa. Îl lãsa pe Tom sã se lege cu sfoarã ºi sã mai cerceteze locurile, dar îl rugã sã se întoarcã cît mai des, ca sã mai steie de vorbã ºi sã fie lîngã ea mînã în mînã în clipa cînd îi va veni sfîrºitul. 178

179 Capitolul XXXII Ieºiþi! I-am gãsit! În seara zilei de marþi toþi s-au dus posomorîþi la culcare: erau în culmea deznãdejdii. Dar pe la miezul nopþii se auzirã deodatã bãtãi furioase de clopot ºi într-o clipitã toþi ieºirã pe stradã îmbrãcaþi sprinten ºi strigînd: Ieºiþi! Ieºiþi! I-au gãsit! I-au gãsit! Toatã lumea alergã spre rîu în întîmpinarea lui Tom ºi a lui Bekki. Ei mergeau într-o cãruþã deschisã, pe care o duceau cîþiva orãºeni. Mulþimea înconjurã cãruþa, se alãturã la procesiune, mãrºãluind festiv pe uliþa mare ºi strigînd întruna ura... Tom ºedea întins pe canapea ºi le povestea celor din jur toatã povestea neobiºnuitã a aventurilor lui. Dupã spusele lui se strãduise mult s-o convingã ºi cã o convinse în cele din urmã; ea nu mai putu de bucurie cînd se tîrî ºi vãzu fãºia ceea de luminã albã; el povesti cum se strecurã printr-o crãpãturã ºi o ajutã pe Bekki; cum se aºezarã jos ºi plînserã de bucurie, cum nu departe trecuserã niºte oameni în barcã ºi Tom le strigã: Am ieºit din peºterã ºi sîntem lihniþi de foame!. Ei îi duseserã undeva într-o casã, le dãduserã ceva de-ale mîncãrii, apoi, dupã ce îi lãsaserã sã se odihneascã vreo trei ore, îi aduseserã acasã. Cele trei zile ºi trei nopþi de rãtãcire prin peºterã nu trecuserã fãrã urme. Miercurea ºi joia Tom ºi Bekki stãturã culcaþi ºi parcã simþeau cã obosesc ºi slãbesc din ce în ce mai mult. Joi Tom se sculã ºi începu sã se miºte cîte puþin, vineri colindã strãzile oraºului, iar sîmbãtã era sãnãtos, dar Bekki nu ieºi din casã pînã duminicã ºi chiar cînd ieºi arãta palidã ca dupã o boalã grea. Casa judecãtorului Tecer era în drum, ºi bãiatul intrã s-o vadã pe Bekki. Nu mã îndoiesc, Tom, cã mai sînt ºi alþii care ar vrea sã se coboare în peºterã, spuse judecãtorul, dar noi am prevãzut aceasta. Acolo n-o sã mai rãtãceascã nimeni. Ah, domnule judecãtor, acolo în peºterã-i Joe Indianul! Capitolul XXXIII Moartea lui Joe Indianul Noutatea se rãspîndi printre orãºeni în nu mai mult de cinci minute ºi vreo zece bãrci încãrcate cu oameni se îndreptarã în peºtera lui Mak- Dugal, dupã care plecã ºi vaporaºul tixit de pasageri. Tom Sowyer se afla în barca judecãtorului Tecer. 179

180 Cînd deschiserã uºa, ochii celor veniþi dãdurã prin semiîntunericul peºterii de o priveliºte înfiorãtoare. Joe Indianul zãcea mort lîngã intrare cu faþa lipitã de crãpãtura uºii, de parcã pînã în ultima clipã nu ºi-ar fi putut desprinde privirea nostalgicã de lumina ºi bucuriile lumii libere. Joe Indianul a fost înmormîntat chiar lîngã intrarea în peºterã. Adãuzea dupã înmormîntare Tom îl luã pe Huck într-un loc dosit, fiindcã avea o vorbã serioasã cu el. Huck, banii ceea n-au fost niciodatã în numãrul doi! Vrei sã mergi cu mine ºi sã-mi ajuþi sã-i gãsim. Cum sã nu vreau! Dacã o sã putem sã lãsãm niºte semne ca sã nu ne rãtãcim... Îndatã, dupã amiazã bãieþii luarã cu împrumut o barcã micã de la un tîrgoveþ, ºtiind cã acela nu era acasã ºi au pornit-o la drum. Dupã ce trecurã pe lîngã gura peºterii ºi mai vîslirã vreo cîteva mile, Tom spuse: Vezi panta ceea ce coboarã dinspre peºterã? Da mai departe unde-i surpãtura, vezi ceva alb? Acela-i un semn de-al meu... Acum ne dãm jos! Ia-uite aici, Huck. Din partea asta a stîncii pãmîntul e scormonit ºi-i pãtat de seu de lumînare, din partea cealaltã nu se vede nici o urmã. Oare ce-o fi însemnînd asta? Sã mor cã banii-s sub stîncã. O sã sap acolo. Sã ºtii, cã-i bunã ideea! rãspunse înviorat Huck. 180

181 Tom scoase cuþitul sãu jet-bejet Barlou ; nu dovedi sã sape de-un lat de palmã, cã dãdu de un lemn. Oho-ho! Auzi. Huck? Huck se apucã ºi el de sãpat, aruncînd lutul cu mîinile. Dãdurã de niºte scînduri, pe care le aruncarã iute în lãturi. Era lada ceea plinã cu aur. Lada avea vreo douãzeci ºi cinci de kilograme. Acuma, Huck, spuse Tom, hai sã ascundem banii în podul ºopronului de lemn al vãduvei Duglas. Dimineaþa o sã venim, o sã-i socotim ºi o sã-i împãrþim, apoi o sã-i dosim la un loc de nãdejde în pãduri. Bãtrîna îi întîmpinã pe bãieþi cu o atenþie nepotrivitã pentru hainele lor murdare: erau pãtate de seu de lumînare ºi de lut. Îi duse într-o cãmarã. Acum spãlaþi-vã ºi îmbrãcaþi-vã. Iatã-aici douã rînduri de haine noi, cãmãºi, ciorapi, tot de ce e nevoie. Îmbrãcaþi-vã, noi o sã vã aºteptãm. Cînd o sã fiþi gata, veniþi în salon. ªi plecã. Capitolul XXXIV ªuvoiul de aur Tom, spuse Huck, putem s-o luãm la sãnãtoasa prin fereastrã, dacã gãsim o frînghie. Ea nu e prea sus. Fugi încolo! De ce s-o luãm la sãnãtoasa? Bãtrînul Jons vrea sã le facã la toþi o surprizã, l-am auzit azi vorbindu-i despre ea mãtuºii ºi cred cã nu mai este mare tainã. Cã Huck i-a urmãrit pe bandiþi pînã la casa ei. Curînd musafirii vãduvei stãteau la masã; dupã obiceiurile locurilor ºi ale acelor vremuri copiilor li s-au pregãtit mãsuþe aparte. La momentul potrivit domnul Jons îºi rosti mica sa cuvîntare. Îi mulþumi vãduvei pentru cinstea ce i-o fãcut-o lui ºi feciorilor, dar mai spuse cã este încã o persoanã, a cãrei modestie... El dezvãlui ascultãtorilor participarea secretã a lui Huck la toate faptele acestea. Vãduva se prefãcu totuºi cã este nespus de uluitã ºi începu sã-l trateze pe Huck cu atîtea laude ºi cuvinte de recunoºtinþã. Vãduva le spuse tuturor, cã ea hotãrî sã-l ieie pe Huck la ea ºi sã-i deie o educaþie ca lumea, iar cînd va avea bani îndeajuns sã-i ajute sã se ocupe cu negustoria. Huck n-are nevoie de nici un negoþ! E destul de bogat! Huck are bani. N-o sã mã credeþi, dar are o grãmadã. 181

182 Nu apucã sã-ºi termine fraza mãtuºa Poli, cã Tom se opinti înãuntru cu sacul în spinare. El îl rãstunã pe masã ºi zise: Poftim! Nu m-aþi crezut? Jumãtate din monete sînt ale lui Huck, jumãtate ale mele. Cei adunaþi încremenirã cînd vãzurã atîta aur. Nimeni nu putu deschide gura, toþi priveau la el ºi tãceau. Apoi toþi într-un glas cerurã explicaþii. Tom le dãdu cu plãcere. Înºirã povestea acea lungã, dar plinã de farmec. Toþi ascultau ca vrãjiþi, fãrã sã-l întrerupã cu vreo vorbã. Încheiere Am închis ultima filã a letopiseþului nostru. Fiindcã este biografia unui bãiat, el trebuie sã se încheie anume aici; dacã firul lui sa-r depãna mai departe, s-ar preface într-o biografie a unui bãrbat. Cînd scrii un roman despre cei mari cu siguranþã unde sã te opreºti la nuntã, fireºte; cînd scrii însã despre copii, trebuie sã pui punctul acolo unde-þi vine mai bine la socotealã. Majoritatea eroilor din aceastã carte mai sînt în viaþã, o duc bine ºi sînt fericiþi. Se prea poate cã într-o bunã zi sã mai revenim la povestea copiilor descriºi în ea ºi sã vãd ce fel de bãrbaþi ºi femei au ieºit din ei; este mai cu cale, deci, sã nu vã spun deocamdatã nimic despre viaþa lor de mai departe. (Traducere de M. Cimpoi) Aplicaþii 1. De ce, dupã pãrerea voastrã, Tom se distra la lecþii? Care ºtrengãrii ale lui Tom v-au pãrut mai hazlii? 2. Cum se comporta Tom cu Bekki? În ce constau neînþelegerile lui cu ea? 3. De ce Tom ºi Huck nu puteau destãinui locutorilor oraºului cine este ucigaºul adevãrat? Ce emoþii aveau ei în legãturã cu faptul, cã erau nevoiþi sã pãstreze secretul? 4. Cum trãiau piraþii pe insulã? De ce le plãcea aºa mod de viaþã? 5. În ce condiþii Tom ºi Huck l-au descoperit pe Joe Indianul? De ce bãieþii au hotãrît sã-l urmãreascã? 6. Despre ce se povesteºte în capitolul Huck o salveazã pe vãduva Duglas? Rezumaþi. 7. Ce peripeþii au retrãit Tom ºi Bekki în peºterã. În ce consta pericolul situaþiei în care se aflau ei? 182

183 8. Care trãsãturi de caracter ale lui Tom Sowyer le consideraþi principale? Argumentaþi cu exemple din text. 9. În care episoade din operã Tom ºi Huck demonstreazã tãria prieteniei dintre cei doi? 10. Cu ce primejdii se întîlnesc Tom ºi Huck? Ce trãsãturi de caracter manifestã ei în asemenea situaþii? 11. Încercaþi sã vã imaginaþi soarta lui Tom ºi Huck în viitor. Povestiþi. 12. Scriitorul a adresat Aventurile lui Tom Sowyer nu numai copiilor, dar ºi celor maturi. Aceastã povestire poate fi interesantã cititorilor maturi? Argumentaþi. Autoevaluare 1. Care este povestea popularã (din creaþia popoarelor lumii), pe care aþi citi-o ºi discutat-o în clasã? Prin ce v-a impresionat ea? 2. Povestea este... (cotinuaþi). 3. Cãrui erou din povestea popularã, cititã independent, aþi vrea sã-i semãnaþi? De ce? Argumentaþi rãspunsul. 4. Numiþi poveºtile cunoscute, autorul cãrora este A. S. Puºkin. 5. Cum s-a rãfuit crãiasa cu domniþa din povestea lui A. S. Puºkin Domniþa adormitã ºi cei ºapte voinici? 6. Cum vi se par cei ºapte voinici ( Domniþa adormitã ºi cei ºapte voinici )? Caracterizaþi-i. 7. Povestea lui A. S. Puºkin studiatã este: poveste popularã, poveste nuvelisticã sau basm cult? Aveþi o altã variantã? Demonstraþi. 8. Întocmiþi planul din citate al unui fragment din Domniþa adormitã ºi cei ºapte voinici. 9. Numiþi eroii poveºtii lui H. Andersen, pe care aþi citit-o ºi discutat-o în clasã. 10. Ce i-a nimerit în ochi lui Karl ( Crãiasa Zãpezilor )? Unde are loc acþiunea în povestea Privighetoarea? (autorul ambelor poveºti H. Andersen). 11. Care privighetoare era în stare sã cînte doar o melodie? ( Privighetoarea )? Cine l-a salvat pe Karl din impasul la care a ajuns? ( Crãiasa Zãpezilor ). 12. Caracterizaþi un erou din povestea studiatã (din creaþia lui H. Andersen). 183

184 13. Cine este autorul Peripeþiilor baronului Miunchausen? 14. A existat cu adevãrat baronul Miunchausen? 15. Ce s-a întîmplat de calul lui Miunchausen s-a trezit pe cupola bisericii? 16. Cum s-a salvat baronul Miunchausen cînd a nimerit în mlaºtinã? 17. Enumeraþi povestirile pe care le-aþi citit (din cartea Peripeþiile baronului Miunchausen ). 18. Pseudonimul cãrui scriitor este Mark Twain? 19. Numiþi cîteva opere din creaþia lui Mark Twain. 20. Caracterizaþi-i, paralel, pe Tom ºi Huck din Aventurile lui Tom Sowyer de M. Twain. 21. Comparaþi trãsãturile de caracter ale lui Tom ºi Huck? Ce au comun ºi prin ce se deosebesc unul de altul? 22. Cum credeþi, de ce viaþa lui Tom ºi Huck era însoþitã de aventuri? 23. De ce Huck a fugit de la vãduva Duglas în familia cãreia era asigurat din plin? 24. Cum Tom ºi Huck au reuºit sã obþinã comoara? A influenþat tezaurul gãsit asupra prieteniei ºi atitudinii lor faþã de lume? 25. De ce Tom ºi Huck nu puteau destãinui locutorilor oraºului cine este ucigaºul adevãrat? 26. Ce avea în vedere Huck cînd spunea:... a fi bogat nu este chiar atît de vesel. Bogãþia aduce tristeþe, griji? Sînteþi de acord cu pãrerea lui? 27. Ce a dorit sã ne destãinuie H. H. Andersen prin opera Privighetoarea? Subiectele autoevaluãrii se apreciazã astfel: a) cu 0,25 p subiectele ¹ 4, 9, 10, 11, 13, 14; b) cu 0,50 p subiectele ¹ 1, 2, 3, 5, 6, 7, 8, 12, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27. Autoapreciaþi-vã! Nivelul cunoºtinþelor I II III IV Punctele Nota Suficient! Tot înainte! Bine! Foarte bine! 184

185 COMUNICAREA Compunerea dupã proverb De o deosebitã importanþã, pentru formarea deprinderilor de a trata un subiect dat, sînt compunerile în care se dezbate o problematicã, formulatã adeseori sub forma unui proverb. Pentru dezvoltarea ideii cuprinse în forma lapidarã a unui proverb sau a unei zicale, este necesar sã se afle cum a ajuns poporul la formularea proverbelor. De exemplu, explicaþia proverbului Apa trece pietrele rãmîn ne-o dã întreaga istorie a poporului moldovenesc, care a supravieþuit ca unitate etnicã, dupã avalanºa popoarelor migratoare, dupã toate încercãrile de subjugare economicã ºi politicã ale puterilor strãine. Unele proverbe se pot explica chiar pe baza experienþei zilnice a elevilor. De exemplu, proverbele Tot pãþitul e priceput, Lãcomia stricã omenia, Cine întreabã nu greºeºte pot fi explicate cu zeci de exemple din propria viaþã, din viaþa oamenilor cunoscuþi, cu fapte din operele literare. Compunerile dupã proverbe nu se vor alcãtui, decît dupã ce se va întocmi un plan bine chibzuit, care va înlesni munca de creaþie. De obicei, în compunerile care au ca subiect un proverb, este necesar sã vã imaginaþi o întîmplare, o istorioarã care sã ilustreze învãþãtura moralã concentratã în acel proverb. Ilustrãm cele relatate printr-o compunere dupã proverbul Buturuga micã rãstoarnã carul mare. Era pe vremea cositului. Lanul de grîu suna lin la adierea vîntului, mînîndu-ºi valurile chihlimbarii hãt departe, pînã pe sub geana orizontului. Coasa se legãna grabnic în mîinile omului ba într-o parte, ba în alta, neîncetîndu-ºi zumzãitul 185

186 harnic ca de albinã. Iar cîntecele cosaºilor se revãrsau blînd peste fruntea aurie a grînelor. Între timp, Asfinþitul pãºi alene pragul zilei. Apoi Marþolea, împreunã cu alþi oameni din satul Cinci-desagi, prinse a aºeza în clãi snopii. Dupã ce sfîrºi, Marþolea luã snopii unul cîte unul ºi-i clãdi în car. Apoi se cocoþã sus ºi îndemnã boulenii la drum. Mergînd aºa spre casã, îi rãsare în cale o buturugã. Marþolea opri carul ºi zise: Buturugã, dã-te la o parte! Ea nici nu se miºcã din loc. Buturugã, fii bunã, dã-te la o parte! Buturugii nici sã-i pese. Atunci Marþolea strigã cît îl þinurã bojocii: Buturugã, auzi, treci la o parte, cã de nu calc peste tine! Dar ºi a treia oarã buturuga rãmase mutã. Atunci Marþolea îndreptã carul spre ea. Încãpãþînata de buturugã, însã, saltã roata de dinainte a carului ºi într-o clipitã snopii lunecarã la pãmînt. Marþolea, înfuriat de aceastã neprevãzutã întîmplare, ieºi cu obrazul vînãt dintre snopi ºi zise cu jumãtate de glas: Sînt om bãtrîn, dar abia acum am înþeles cã o buturugã micã poate rãsturna un car atît de mare! Aplicaþii Încercaþi sã alcãtuiþi planul simplu al unei compuneri dupã proverbul Prietenul bun la nevoie se cunoaºte. Alcãtuiþi o compunere dupã proverbul Fã-þi prieteni noi, dar nu-i uita pe cei vechi. Scrisoarea Pentru a comunica cu o persoanã care nu este de faþã ne serveºte scrisoarea. Scrisoarea este o compunere prin care se transmit ºtiri sau se împãrtãºesc gînduri ºi sentimente. Dupã conþinut, scrisorile sînt diverse ca tip: familiale, amicale, oficiale, de felicitare, de mulþumire etc. Orice scrisoare trebuie sã cuprindã: 1. Localitatea ºi data (se scriu în partea dreaptã a paginii, sus). 2. Formula de adresare (se scrie la mijlocul rîndului, peste 1-2 rînduri de la datã). Ea depinde de tipul relaþiilor dintre expeditor ºi desti- 186

187 natar ºi de conþinutul scrisorii: Iubiþi pãrinþi; Dragã surioarã; Scumpul meu prieten; Stimate domnule etc. 3. Conþinutul scrisorii partea cea mai dezvoltatã ºi cea mai însemnatã a scrisorii, cuprinde cele trei pãrþi ale compunerii (introducere, cuprins, încheiere). 4. Formula de încheiere (exprimã sentimentele expeditorului faþã de destinatar): Vã îmbrãþiºez; Cu deosebit respect; La revedere; Pe curînd etc. 5. Semnãtura (de asemenea depide de conþinutul scrisorii): poate fi un diminuitiv (Lenuþa, Petricã), prenumele în întregime (Elena, Petru), prenumele ºi numele (Elena Rotaru, Peteru Dudnic). Semnãtura se scrie în partea dreaptã a scrisorii, dupã formula de încheiere. Stilul scrisorii cãtre cei din familie sau de vîrsta voastrã poate fi mai apropiat de cel oral, spre deosebire de cel întrebuinþat în scrisori cãtre alte persoane mai puþin cunoscute, persoane oficiale, unde adresarea mai deferentã cere ºi o formã mai aleasã. Priceperea de a scrie o scrisoare nu se mãrgineºte la cîntãrirea conþinutului ºi la respectarea structurii, ci implicã ºi pe acea de aºezare a textului pe hîrtie, adicã: a titlului, a cuprinsului, a formulelor de introducere ºi încheiere ºi a iscãlituriii. De asemenea, este necesar sã se stãruie ºi asupra felului cum se aºterne o adresã pe plic, în aºa fel încît ea sã poatã fi cu uºurinþã cititã de funcþionarii poºtali care repartizeazã scrisorile. Scrisoarea trebuie scrisã citeþ, fãrã ºtersãturi ºi corectãri, drept dovadã a respectului faþã de destinatar. Ideile, gîndurile trebuie expuse cît mai clar, într-o formã îngrijitã. Iatã un model de scrisoare amicalã, adresatã unui erou literar. Satu-Nou, 3 martie 2013 Dragã Nicã, bunã ziua! Îþi scriu la ora de literaturã moldoveneascã (aceasta ne este însãrcinarea). Nu demult am fãcut cunoºtinþã cu o nouã pãþanie a dumitale, de care ai avut parte în copilãrie. E vorba de cea cu pupãza din tei, care te trezea dis-de-dimineaþã cu pupatul ei. Sã ºtii cã bine i-ai fãcut! Pe pielea mea am simþit ce înseamnã sã fii sculat cu noaptea-n cap. Spre deosebire de tine, n-am dus mîncare lingurarilor, ci m-am dus la pescuit. 187

188 Am pãþit-o cam ca ºi tine la iarmaroc: nu m-am ales cu nici un peºte, fiindcã am adormit cu undiþa-n mînã, iar frate-meu, bun la inimã, m-a lãsat sã-mi împlinesc somnul întrerupt prea devreme. Aºtept cu nerãbdare sã cresc mai mare: sã privesc peripeþiile tale cu alþi ochi, nu cu ai unui copil din clasa a 5-a. Aflã cã am citit Amintirile... tale pînã la capãt. Straºnic mi-ai plãcut! Îþi urez sã rãmîi veºnic tînãr, aºa cum te ºtim de un secol ºi mai bine, ºi niciodatã uitat. Te iubesc mult mult. Ionel Aplicaþii Adresaþi o scrisoare... conducãtorului de clasã, în care îi povestiþi despre cele aflate dupã o cãlãtorie în munþi. Compunerea-descriere E ºtiut cã în descrieri se dezvãluie trãsãturile specifice ale obiectului, fenomenului, persoanei etc. Descrierile pot fi alcãtuite din memorie, pe baza imaginaþiei proprii, a observãrilor speciale ºi în baza tabloului. Distingem descrieri ºtiinþifice ºi artistice. Descrierea artisticã reprezintã o imagine vie a obiectului, fenomenului, naturii. La descrierea artisticã, mai întîi, se expune impresia generalã despre obiect. Aceasta constituie ideea principalã a compunerii-descriere. Apoi se motiveazã de ce s-a ales pentru descriere anume acest obiect, acest animal sau acest colþ de naturã. Urmeazã particularitãþile celor descrise, în care vã veþi exprima ºi atitudinea proprie. La descrierea animalelor importã sarcina pe care aveþi a o îndeplini: descrierea numai a exteriorului animalului sau sã-l caracterizaþi în linii mari. În descrierile animalelor pot fi incluse ºi elemente narative. În asemenea descrieri e permis a se indica locul, timpul ºi împrejurãrile în care s-au fãcut observaþiile. Prezintã interes descrierile în detalii a unora din cele mai bãtãtoare la ochi acþiuni, nãravuri ale animalelor. Descrierile naturii sînt puþin mai complicate, deoarece e nevoie de observaþii minuþioase care ar demonstra tema aleasã. Dacã am luat, drept exemplu, tema: Primãvara bate-n geam, atunci va fi necesar sã vedeþi, sã auziþi ºi sã simþiþi venirea primãverii prin geamul des- 188

189 chis; dacã vom intitula compunerea Culorile toamnei nu veþi fi puºi în situaþia de a înºira însemnele generale ale toamnei, ci veþi fi obligaþi sã observaþi culorile ei nu numaidecît în timpul unei excursii, ci chiar lîngã casã, lîngã ºcoalã. La început este necesar sã se fixeze observaþiile asupra naturii în formã de zilnic de impresii; pot fi folosite fragmente din operele scriitorilor, astfel vã puteþi imagina cum pot fi fãcute notiþele pe marginea observaþiilor. Vã oferim în continuare diverse compuneri-descrieri. Plopii Doi plopi, frumoºi, cu ramurile lor tinere ºi mlãdioase, îndreptate spre albãstimea curatã ºi liniºtitã a cerului. Nu i-a sãdit nimeni. Au apãrut demult, nimeni nu ºtie cînd aici, pe malul Nistrului. Alãturi peºtiºorii îºi împãrtãºesc în limpezimea apei tainele lor cele mai ascunse. Sus rãsunã trilurile pline de viaþã ale pãsãrilor. Aºa le-au trecut anii... Au îmbãtrînit plopii. Bãtuþi de vînturi, ºfichiuiþi de ploi, zguduiþi de viforniþe. Unul din ei pãstreazã-n tulpinã o ranã adîncã ºi neagrã, amarã amintire de pe urma sîngerosului rãzboi. Totuºi, în pofida tuturor rãstriºtilor, plopii îºi înalþã mîndri ramurile grele ºi noduroase spre lumina soarelui. Nimeni nu-i în stare sã le zdruncine temeliile. Oriunde nu ne-ar împrãºtia soarta, amintirile ne întorc ades la frumoasele clipe ale copilãriei, la cei doi plopi veºnici în frumuseþea lor, care se înalþã mîndri peste apa Niprului. Micuþu Micuþu e un cãþeluº flocos. Nu e prea mare. Miþele, albe ca zãpada ºi încreþite ca la miel, curg prin pãrþi ºi pe botiºor. Urechile lungi ºi codiþa scurtã se pierd în blãniþa lui. Cãþeluºul are un botiºor hazliu un nãsuc turtit ºi ochi mari negri, aº spune, ochi expresivi. Întrucît Micuþu are pãr lung, între urechiuºe e prins cu o broºã, ca sã nu-i cadã în ochi. Micuþu are picioare scurte, micuþe. Aleargã de parcã ar mãtura drumul. Dacã observã o hîrtiuþã strãlucitoare, se ridicã pe picioarele dinainte ºi, uitîndu-se drept în ochi, o cere. 189

190 Încercaþi sã nu-i daþi, vã va pãrãsi nemulþãmit ºi va începe sã mîrîie. În felul acesta Micuþu îºi aratã caracterul. Îi place foarte mult zahãrul ºi îl cerºeºte stãruitor de la toþi cei care vin la noi: se aºazã pe picioarele din urmã, îºi bagã botiºorul în buzunar ºi începe a scheuna prelung. Micuþului îi place sã se spele. Cu greu îl scoþi din apã: se bãlãceºte ºi hîrîie strident, în schimb nu-i place sã se pieptene. Cred cã pieptãnatul îi produce durere. Micuþu merge cu plãcere la plimbare. E destul numai sã-i arãþi cureluºa de la zgardã, cã ºi aleargã la uºã. Distinge bine sunetul telefonului din coridor; începe sã latre tare ºi sã zgîrie uºa. Micuþu este prietenul meu drag. Aplicaþii Întocmiþi compuneri-descrieri cu temele: Geanta mea, Animalul pe care l-am îndrãgit, O zi de varã. Rezumatul Compunerea prin care sînt prezentate, pe scurt, ideile unei lucrãri sau ale unei expuneri se numeºte rezumat. Rezumatul trebuie sã conþinã tot ce este important în text. Pentru a întocmi un rezumat este necesar: 1. A citi întîi în întregime textul. 2. A preciza sensul cuvintelor neînþelese. 3. A împãrþi textul pe fragmente, determinînd ideea principalã din fiecare. 4. A îmbina aceste idei într-o scurtã povestire. La întocmirea unui rezumat se renunþã la detalii, descrieri, dialoguri. Propoziþiile, frazele trebuie sã fie clare, corecte, fãrã expresii din text. Scriind rezumatul, e necesar sã se respecte toate cerinþele faþã de oricare lucrare scrisã: plasarea titlului în mijlocul rîndului; expunerea fiecãrei idei noi într-un alineat separat. Dupã cum fiecare elev îºi are modul sãu propriu de exprimare, tot aºa ºi rezumatele aceloraºi texte nu pot fi identice. Dãm mai jos un rezumat-model (în baza unui fragment din Vînãtorii de raþe de I. Druþã, care începe cu Rãmas numai cu porecla, Troifim s-a simþit deodatã istovit... ) pînã la propoziþia Vînãtor din neamul vînãtorilor, moº Trofim saltã iute... ) 190

191 Rezumat Moº Trofim se simþea istovit, singuratic ºi întristat. De cîþiva ani stãtea mai mult pe lîngã casã. ªi poate cã ar fi murit, de n-ar fi avut noroc de babã care era harnicã. Cu toate acestea, în zilele de sãrbãtoare, mai ales, îºi amintea de tinereþe, de petrecerile ei ºi simþea nevoia unui pai pentru a se scobi între dinþi. Într-o zi, negãsind în ogradã nici mãcar un pai, a ieºit pe portiþã ºi, cãutînd ba ici, ba colo, s-a îndepãrtat de sat, cãci trãia la o margine, pînã a ajuns în Valea celor Trei Iazuri. A gãsit ceea ce cãuta, dar scobitul dinþilor, fãrã o masã cu bucate multe, nu mai avea rost. A oftat ºi s-a aºezat la umbrã sã se odihneascã. Deodatã la o coadã de iaz cu papurã ºi stufãrii, a zãrit ceva albind. Ca vînãtor ce fusese, s-a furiºat încolo ºi sub o tufã de papurã zãri un cuib cu un ou de raþã sãlbaticã. Aplicaþii Întocmiþi rezumatul unei lecturi citite independent. Faceþi rezumatul textului Fãt-Frumos din lacrimã de M. Eminescu. Naraþiune cu elemente de caracterizare Ce e naraþiunea? E o povestire scurtã, în care e relatatã o întîmplare din viaþa cuiva. Distingem naraþiuni despre întîmplãri din viaþã, pe baza celor auzite, improvizate, umoristice, pe temã liberã, cu elemente de descriere, caracterizare º.a. Ca sã alcãtuiþi o povestire, trebuie sã cãutaþi mai întîi o întîmplare interesantã din viaþa voastrã sau din viaþa altora. Propunem mai jos o compunere-naraþiune cu elemente de descriere, întocmitã în baza unui plan ce constã din gruparea ideilor în introducere, tratare ºi încheiere. Pufuleþ-vînãtor I. Introducere. 1. Pufuleþ zãdãra canarul. II. Tratarea (cuprins). 1. Fratele curãþã colivia. 2. Pufuleþ s-a aruncat spre canar. 3. Pisoiul ajunge la fundul acvariului. III. Încheiere. 1. Pufuleþ este biruit. 191

192 Pufuleþ a încetat sã mai vîneze canarul. Acvariul nostru este aºezat lîngã fereastrã. Deasupra lui atîrnã colivia unui canar. Pufuleþ, pisoiul nostru, o fire veselã, isteaþã, îndrãzneaþã, mereu curioasã, zãdãra mereu canarul. De dimineaþã se urca pe pervaz. ªi, credeþi-mã, nu-i era de loc uºor s-o facã! Se aºeza sub colivie, mîrîia duºmãnos, zgîria cu ghearele pervazul ºi-ºi holba ochii la canar. Pentru aceasta bunica îl lovea deseori cu ºtergarul. Odatã, însã, s-a întîmplat ceva ce i-a tãiat pentru totdeauna pofta nu numai sã se urce pe pervaz, dar ºi sã se apropie de el. Iatã ce s-a întîmplat. Fratele meu curãþa colivia. A deschis uºa ºi nici n-a observat cum canarul a zburat afarã ºi s-a aºezat pe marginea acvariului. Pufuleþ, care era tolãnit pe pervaz, ºi-a ridicat codiþa scurtã, ºi-a fãcut vînt ºi s-a aruncat spre canar. Canarul s-a dat repede într-o parte, în timp ce Pufuleþ, cu un mieunat jalnic, s-a oprit tocmai în acvariu. Ducîndu-se la fund, a reuºit sã înhaþe cu dinþii aripioara unui peºte cu spadã, înfigîndu-se cu toatã puterea în el. L-am apucat pe Pufuleþ, cînd ajunsese de acum la fundul acvariului. Era cît pe ce sã se înece. De acum îºi da ochii peste cap, însã peºtele din dinþi nu-l lãsa. Cînd l-am scos din apã ºi voiam sã iau peºtele din gurã, a început sã mîrîie ameninþãtor ºi eu m-am dat la o parte. Iar Pufuleþ, din fugã, s-a izbit groaznic cu capul de uºã ºi a scãpat peºtele din gurã. Apoi, cu coada între picioare, s-a ascuns sub pat. Dupã aceea a încetat sã mai vîneze canarul. Aplicaþii Rescrieþi textul, respectînd alineatele conform punctelor din plan. Determinaþi elementele de caracterizare, pe care le conþine naraþiunea propusã. Alcãtuiþi o compunere-naraþiune (cu elemente de caracterizare) despre o întîmplare din viaþa personalã. Compunere de caracterizare a personajelor literare Compunerea-caracterizare presupune ºi solicitã anumite cunoºtinþe teoretice, de care aþi aflat deja din paginile acestui manual. Vã concentrãm atenþia asupra cîtorva aspecte: ideea generalã a operei; componentele personajului; episoadele mai importante pentru înþelegerea universului lãuntric al acestuia, procedeele de individualizare º.a. O sarcinã extrem de importantã în analiza personajului o constituie clasificarea particularitãþilor lui de caracter. Componentele 192

193 elementare ale personajului sînt: portretul, faptele, vorbele, gestica. Cele mai importante procedee de individualizare, la care apeleazã autorii, sînt: a) procedeul caracterizãrii directe, prin care personajul este prezentat direct de cãtre autor; b) procedeul caracterizãrii indirecte: presupune caracterizarea personajului prin cuvintele altui personaj; c) autocaracteizarea personajului. Prezentãm compunerea-caracterizare a Domniþei din Domniþa adormitã ºi cei ºapte voinici de A.S.Puºkin, întocmitã de un elev de clasa a 5-a. Printre poveºtile scrise de poetul rus A.S.Puºkin se numãra ºi cea cu Domniþa adormitã. Gîndul pe care l-a urmãrit poetul este: binele întotdeauna biruie rãul. Domniþa, eroina principalã a poveºtii, te atrage nu numai prin exterior, cãci era mai albã, mai rumenã, mai dalbã, ci ºi prin hãrnicia ºi bunãtatea sa. Chiar ºi roaba de la curtea împãrãteascã n-a îndrãznit s-o lase pe Domniþã pradã fiarelor; ea moartea nu-i dorea, iar prinþul Elisei a plecat sã-ºi caute draga lui, mîndrã precum alta nu-i. În conacul din pãdure, sfioasã, a trecut pragul; n-a stat mult pe gînduri, mînecile a suflecat, a dereticat prin casã, apoi a gãtit ºi bucate gustoase. Drept rãsplatã, stãpînii conacului, cei ºapte voinici, la masã au poftit-o, cu dulceþuri au cinstit-o, dar ea a gustat doar din fripturi ºi plãcinþele. Din ziua aceea Domniþa, cu fraþii s-a împãcat, iar ei au îndrãgit-o. Zile întregi, strãjuitã de dulãul credincios Lupar, torcea ºi pe fraþi îi aºtepta. Iar cînd moare în urma mãrului cel frumos ºi veninos, din care a gustat, au plîns-o cu toþii, cã era frumoasã ea ºi moartã, gingaºã, rumenã ca un bujor, parcã doarme somn uºor. Bunul vînt Hoinar i-a ajutat mirelui Elisei sã-ºi gãseascã mireasa. Gãsind-o în raclã, în braþe o stringe ºi racla se frînge. Domniþa se trezeºte din somnul greu, iar voinicul bucuros o îmbrãþiºazã duios. Era Domniþa, ca ºi mai înainte, rumenã ºi dalbã. Apoi fata ºi ursitul ei s-au legat însurãþei. Aplicaþii Determinaþi procedeul de individualizare folosit la caracterizarea Domniþei, ce reiese din conþinutul textului. 193

194 Atestaþi ajunsurile-neajunsurile compunerii-caracterizare, întocmitã de elev. Caracterizaþi eroul vostru preferat pe care l-aþi întîlnit în opera cititã independent. Rãspuns desfãºurat la o întrebare Orice comunicare oralã, întrebare sau rãspuns, depinde de mai mulþi factori, dispoziþii, circumstanþe, care variazã de la om la om, de la o zi la alta. Ne-am gîndit vreodatã ce întrebãm ºi cum întrebãm? sau: ce rãspundem ºi cum rãspundem? Întrebãrile, ca ºi rãspunsurile, sînt parte componentã a contactului nostru cu oamenii în mijlocul cãrora trãim, învãþãm, muncim º.a.m.d. Rãspunsurile date depind de formularea întrebãrilor, de claritatea ºi conþinutul acestora. În dependenþã de întrebare este ºi caracterul rãspunsului: direct, corect, complet. Unele întrebãri solicitã rãspunsuri laconice, succinte, altele presupun un conþinut amãnunþit, cuprinzãtor. Întrebãrile pot fi clasificate dupã tipurile de compuneri referitoare la: a) texte literare studiate sau cãrþile citite suplimentar; b) analiza unui tablou sau derularea unei activitãþi; c) relatarea rezumativã a unor excursii; d) activitatea personalã sau experienþa de viaþã a elevilor º.a. Sã examinãm cîteva întrebãri ºi presupuse rãspunsuri în baza textului Fata babei ºi fata moºneagului de I. Creangã: 1. Din cauza cui fata moºneagului a fost nevoitã sã plece de acasã? 2. Ce atitudine faþã de muncã are fata babei? 3. Ce trãsãturi de caracter ale fetei babei ºi ale babei se desprind din faptele lor? Rãspunsul la prima întrebare este scrut. La cea de-a doua întrebare va fi puþin mai desfãºurat, deoarece e nevoie de o prezentare a eroinei, de unele dovezi care demonstreazã atitudinea fetei babei faþã de muncã: a) fata babei era leneºã; b) la ºezãtoare cu mare ce îndruga cîte un fus; c) acasã se lãuda cã acele fuse au fost toarse de ea. Rãspunsul la ultima întrebare constituie o caracterizare sumarã a celor douã personaje: a) fata babei lasã tot greul pe fata moºneagului; b) baba ºi odorul de fiicã-sa tot cîrtitoare ºi nemulþumitoare erau ; 194

195 c) gura babei umblã ca meliþa ; d) la Sfînta Duminicã fata babei s-a purtat tot hursuz, cu obrãznicie ºi prosteºte ; e) modul de a vorbi ºi a se purta ale acestor douã personaje º.a.m.d. Calitatea întrebãrilor ºi rãspunsurilor date sînt în strînsã legãturã cu: a) pregãtirea, orizontul cultural ºi ºtiinþific; b) preocupãrile ºi interesele elevului; c) gradul de cunoaºtere a conþinutului textelor, a limbii moldoveneºti, a vocabularului; d) modul personal de exprimare. Aplicaþii Formulaþi cîteva întrebãri în baza textului Fãt-Frumos din lacrimã (M. Eminescu) ºi rãspundeþi în scris (desfãºurat) la una din întrebãri. Comentarea unor imagini Povestirea dupã imagini face parte din categoria expunerilor avînd temã liberã. Înþelesul termenului imagine în limbaj ºcolar este: reflectarea artisticã a unui peisaj, fenomen, obiect, fiinþã, a unei idei sau a unei expresii simbolice etc. Întocmind o compunere dupã imagini, þineþi cont de urmãtoarele: 1. Potriviþi un titlu corespunzãtor subiectului. 2. Întocmiþi un plan de lucru. 3. Selectaþi mai multe cuvinte ºi expresii ce ar putea fi folosite în conþinutul compunerii. 4. Relataþi, expuneþi conþinutul. Lacul Lacul doarme în leagãnul luncii. ªi-a luat cãpãtîi iezãtura cu tot cu drum. Doarme dus... Numai coada-i zvîcneºte. κi cautã culcuº în stuful uscat. Iar stufului nici cã-i pasã. Cearcã numai s-o înveseleascã. Iazul doarme... ªi numai cerul nopþii vede cum în fundul lui se scaldã stele clipocinde, care sar la suprafaþã în zori de ziuã. Sînt peºtii de argint, ce îºi dau cîte un ghiont pe sub coaste de le sar ochii. Atunci, lãsîndu-se pãgubaº, lacul se trezeºte, cãutrîndu-ºi de treabã. 195

196 Plugarii, porniþi la munca cîmpului, se opresc pe malul lacului, dîndu-ºi bineþe. Aplicaþii Comentaþi imagini-obiecte (fiinþe) care v-au impresionat. 196