Mircea Eliade - Oceanografie

Transcriere

1

2 Mircea Eliade (Bucureºti, 28 februarie 1907 Chicago, 22 apri lie 1986) a fãcut studii de filozofie la Bucureºti, încheiate cu o tezã despre filozofia Renaºterii (1928), ºi la Calcutta, India (de cem brie 1928 decembrie 1931). κi susþine doctoratul în filozofie, la Bucureºti, cu o lucrare asupra gândirii ºi practicilor yoga (1933). Între anii 1933 ºi 1940, simultan cu o intensã activitate teoreticã, beletristicã ºi publi cisticã, þine cursuri de filozofie ºi de istoria religiilor la Universitatea din Bucureºti. În timpul rãzboiului, este ataºat cultural al Ambasadei României la Londra ( ) ºi al legaþiei române de la Lisabona ( ). Din 1945 se stabileºte la Paris, unde predã istoria religiilor, întâi la École Pratique des Hautes Études (pânã în 1948), apoi la Sorbona. Invitat în SUA, dupã un an de cursuri þinute ca Visiting Professor pentru Haskell Lectures ( ), acceptã postul de profesor titular ºi de coordonator al Catedrei de istoria religiilor (din 1985 Catedra Mircea Eliade ) a Universitãþii din Chicago. Cronologia operei ºtiinþifice ºi filozofice (prima ediþie a volumelor): Solilocvii (1932); Oceanografie (1934); Alchimia asiaticã (1935); Yoga. Essai sur les origines de la mystique indienne (1936); Cosmologie ºi alchimie babilonianã (1937); Fragmentarium (1939); Mitul reintegrãrii (1942); Salazar ºi revoluþia în Por tugalia (1942); Insula lui Euthanasius (1943); Comentarii la legenda Meº terului Manole (1943); Os Romenos, Latinos do Oriente (1943). Techniques du Yoga (1948); Traité d histoire des religions (1949); Le Mythe de l Éternel Retour (1949); Le Chama nisme et les techni ques archaïques de l extase (1951); Images et symboles (1952); Le Yoga. Immortalité et liber - té (1954); Forgerons et alchimistes (1956); Das Heilige und das Profane, 1957 (Le Sacré et le profane, 1965); Mythes, rêves et mystères (1957); Birth and Rebirth, 1958 (Naissances mystiques, 1959); Méphistophélès et l Androgyne (1962); Patañjali et le Yoga (1962); Aspects du mythe (1963); From Primitives to Zen (1967); The Quest, 1969 (La Nostalgie des ori gines, 1970); De Zalmoxis à Gengis-Khan (1970); Religions australiennes (1972); Occultism, Witchcraft and Cultural Fashions (1976); Histoire des croyances et des idées religieuses I III ( ); Briser le toit de la maison (1986).

3 Traducere din francezã de BRÎNDUªA PRELIPCEANU Ediþia a III-a

4 Redactor: S. Skultéty Co per ta: Ioana Dragomirescu Mardare Tehnoredactor: Doina Elena Podaru Corector: Ioana Vîlcu Tipărit la Proeditură şi Tipografie Sorin Alexandrescu şi David Brent HUMANITAS, 1991, 2013, pentru prezenta ediţie Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României ELIADE, MIRCEA Oceanografie / Mircea Eliade. Bucureºti: Humanitas, 2013 ISBN EDITURA HUMANITAS Piaţa Presei Libere 1, Bucureşti, România tel. 021/ , fax 021/ Comenzi online: Comenzi prin vanzari@libhumanitas.ro Comenzi telefonice: ,

5 INVITAÞIE LA RIDICOL Mi se pare cã ri di co lul este ele men tul di na mic, crea tor ºi nou în orice con ºtiinþã care se voieºte vie ºi experimenteazã pe viu. Nu mi-a duc amin te de vreo schim ba re la faþã a ome - ni rii, de vreun salt în drãz neþ în în þe le ge re, de vreo fe cun dã descoperire pasionalã care sã nu fi apãrut contemporanilor ri di co lã. Dar aceas ta încã nu do ve deº te prea mult; cãci ori ºi - ce depã ºeºte prezentul ºi limita înþelegerii pare ridicol. Este însã un alt aspect al ridicolului care mã intereseazã; este disponibilitatea, veºnica viaþã, veºnica posibilitate de rotire a unui fapt, sau gând, sau atitudini ridicole. Ai întotdeauna de în vã þat de la ri di col; îl poþi asi mi la sau in ter pre ta cum vrei, eºti li ber sã iei ce-þi pla ce ºi sã faci cu el ce-þi tre ce prin cap. Nu se pe tre ce ace laºi lu cru cu ceea ce e ra þio nal, jus ti fi cat, verificat, premiat. Adevãrurile sau atitudinile acestea nu mai intereseazã viaþa care se pregãteºte sã aparã. Ele þin lumea pe loc. Ni meni nu le con tes tã ºi ni meni nu se în do ieº te de ve - ra ci ta tea lor. Sunt moar te. Vic to ria lor le-a fost pia tra de mor - mânt. Sunt bune pentru familii, instituþii ºi pedagogie. Ci tiþi o car te bunã, una din ace le cãrþi per fect scri se, per - fect construite, remarcatã de critici, aprobatã de public, înco ro na tã de pre mii. O car te bunã adi cã o car te moar tã. E atât de bunã, în cât nu zgu duie ni mic din ma ras mul ºi me - diocritatea noastrã; dimpotrivã, se integreazã perfect în toate mãruntele noastre idealuri, micile noastre drame, micile

6 20 Oceanografie noastre vicii, micile noastre nostalgii. Atât. Peste zece sau o sutã de ani nu o va mai citi ni meni. Tot ceea ce nu e ri di col e ca duc. Dacã ar tre bui sã dau o de fi ni þie a efe me ru lui, aº spu ne cã efe mer este ori ce lucru per fect, ori ce gând bine ex pri mat ºi bine de li mi tat, ori ce participã la raþional ºi la justificat. Mediocritatea se confundã de cele mai mul te ori cu per fec tul ºi de fi ni ti vul. Volumele de filozofie ale unui profesor de provincie france zã sunt mult mai co e ren te, mai ra þio na le, mai fru mos scrise, mai se rioa se de cât cu ta re pam flet din se co lul al XIX-lea, care a fe cun dat zeci de gân duri ºi a fost mai târ ziu co men tat în zeci de cãrþi. A evita ridicolul înseamnã a refuza singura ºansã de nemurire. Singurul contact direct cu eternitatea. O carte care nu e ri di co lã, un gând care e apla u dat de toþi de la în - ceput, a renunþat prin însuºi faptul succesului la orice potenþialitate, la orice virtute de a putea fi reluatã ºi continuatã. Mi se pare cã o bunã de fi ni þie a ri di co lu lui ar fi ur mã - toa rea: ceea ce poa te fi re luat ºi adân cit de al tul. Nu vor - besc de ridicolul mecanic, de ridicolul unui om alergând dupã o pã lã rie de paie sau de ri di co lul unei fete care vrea sã apa - rã drept femeie fatalã. Acesta e un ridicol de superficii, un ri di col so cial, creat de re fle xe ºi de in hi bi þii ºi el e ne fe - cund spiritualiceºte, ca orice act reflex. Dar gân diþi-vã la ri di co lul lui Ii sus, care afir ma sus ºi tare cã El e fiul lui Dum ne zeu; la ri di co lul unui Don Qui jote, care ago ni za pen tru cã oa me nii de lân gã el (oa meni cu bun-simþ, oameni raþionali, oameni cu frica ridicolului, oameni morþi) re fu zau sã vadã în tr-o fatã slu tã pe Dul ci ne ea lui; sau la ri di co lul lui Gandhi, care opu ne di plo ma þiei ºi ar - tileriei britanice nonviolenþa, viaþa interioarã ºi forþa contemplaþiei. Amintiþi-vã ce izvoare de viaþã, câþi sâmburi ºi cât miez n-au gã sit ºi nu vor mai gãsi oa me nii mii de ani dupã ce ur me le crea to ri lor per fecþi vor pieri în via þa ºi gândirea acestor oameni cu desãvâr ºire ridicoli.

7 Invitaţie la ridicol 21 Ori ce act care nu e ri di col în tr-o mã su rã mai micã sau mai mare e un act mort. Aceas ta se ve ri fi cã chiar în cea mai co ti dia nã ºi mai ba na lã via þã so cia lã. Când îþi bei ceaiul în tr-un sa lon ºi pui li niº tit ceaº ca la loc ai îm pli nit un act per fect, un act mort, cãci nu are con se cin þe nici în con ºti - in þa ta, nici în con ºti in þa ce lor lalþi. Dar ia sca pã ceaº ca jos, ºi var sã ceaiul în poa la unei dom ni ºoa re care vor beº te fran - þuzeºte, ºi scuzã-te bâlbâindu-te, ºi încearcã sã repari gafa ºtergând parchetul cu batista de mãtase. Fii o clipã ridicol, pur ºi simplu ridicol. Actul acesta devine deodatã încãrcat de nenumãrate posibilitãþi. Suferi ºi poþi înþelege în acele cli pe de pa ni cã ºi sfia lã cât de inu ti lã e via þa ta, cât de goale sunt vieþile celorlalþi, ce mai mu þã gro tes cã eºti tu, bine îmbrãcat ºi perfect stilat, într-o încãpere unde se pierde timpul ºi unde oa me nii se adu nã mâ naþi de spai ma sin gu rã tã - þii ºi de atracþia vacuitãþii lor. O întreagã filozofie dintr-o ceaºcã de ceai spar tã la în tâm pla re. ªi încã n-ai fost ri di col de cât în tr-o micã mã su rã. Dar ia apu cã-te ºi spu ne-le în faþã ceea ce crezi tu de spre ceaiul lor (ceea ce cre de, de alt fel, toa tã lu mea care gân deº te), spu ne-le rãs pi cat cã îºi pierd vre - mea, cã se pã cã lesc unul pe al tul, cã trã iesc o via þã ar ti fi - cialã, factice, inutilã. Spune tot ºi spune-le cu pasiune. Atunci vei fi cu ade vã rat ri di col, atunci lu mea va râde de tine, atunci vei în þe le ge cã nu-þi poþi trãi via þa ta fãrã a fi ri di col. Cãci la aceas ta se re zu mã ri di co lul: la trãi rea vie þii tale proprii, nude, imediate refuzându-te superstiþiilor, convenþi i lor ºi dog me lor. Cu cât suntem mai per so nali, mai identi - ficaþi cu intenþiile noastre, cu cât fapta noastrã coincide mai per fect cu gân dul nos tru cu atât suntem mai ri di coli. Ridicolul e o formulã lansatã de oameni contra sinceritã þii. Nu exis tã act, uman, sin cer care sã nu fie ri di col. ªi ceea ce e cu ade vã rat înãl þã tor în dra gos te este în suºi faptul cã a izbutit sã suprime ridicolul între douã fiinþe, sã suprime cenzura aceasta aplicatã reflex sinceritãþii lor. Dragostea nu

8 22 Oceanografie este ridicolã decât pentru o a treia persoanã. Celelalte mari sinceritãþi sunt ridicole chiar pentru persoana a doua. De aceea mi se pare cã ace le cãrþi ºi acei au tori care au fost când va ri di coli din ca u za sin ce ri tã þii lor nude ºi to - tale posedã nesfâr ºite virtualitãþi, se pot relua ºi se pot adânci de fie ca re din tre noi. Cu cãr þi le ri di co le se pe tre ce un lu cru ciu dat: ele nu fra - pea zã, ca un fapt so cial ri di col, pen tru cã le ci tim în sin gu - rãtate ºi valorile singurãtãþii nu sunt aceleaºi ca valorile colectivitãþii. Suntem mai sinceri atunci, pentru cã suntem mai singuri ºi nu ne-am ferecat sensibilitatea ºi inteligenþa cu bunsimþ ºi cu lo gi cã. De ce iri tã un pa ra dox as cul tat în pu blic ºi, dimpotrivã, încântã un paradox citit în singurãtate? De ce lãcrãmãm emoþionaþi citind o confesiune ºi ne închircim jenaþi când o au zim ci ti tã în pu blic? Poa te toc mai pen tru fap tul cã apa re aici ridicolul, acea cenzurã contra sinceritãþii, creatã de societate pentru a stãvili excesele de individualism. Mã uit în ju rul meu ºi, sin cer vor bind, nu gã sesc ni mic de în vã þat de cât de la oa meni ºi de la au tori ri di coli. Ei sin - guri sunt sin ceri, ei sin guri mi se dez vã luiesc fãrã re ti cen - þã. Ei sin guri sunt vii. Va veni un timp când vor muri ºi ei, când vor fi ºi ei dis tri buiþi ra þio nal în sis te me, când vor fi acceptaþi ºi ei, pre miaþi ºi ei. Nu vreau sã mã gân desc la ca zuri prea ilus tre; îmi amin tesc nu mai de acel om cu de - sãvâr ºire ridicol, singurul autor pe care n-aº avea curajul sã-l ci tesc în pu blic, de Sø ren Kier ke ga ard cã ru ia as tãzi i se închinã volume de criticã, e tradus, comentat, înþeles ºi ucis. În tr-un anu mit sens, e mort ºi to tuºi câte iz voa re de via - þã ºi de gân di re nu se gã sesc ºi as tãzi în ne bu nul din Co - pen ha ga? Cãci poa te fi ori când re luat ºi con ti nuat. Ridicolul singur meritã sã fie imitat. Cãci numai imitând ridicolul imitãm viaþa; deoarece acolo se ascunde sincerita tea ei de pli nã, iar nu idei le ºi con ven þi i le ei care sunt aspecte de-ale morþii. ªi moarte, slavã Domnului, gãsim destu lã ºi în noi.

9 DESPRE DESTINUL ÎNÞELEGERII Adesea m-am gândit, cu oarecare tristeþe, la destinul marilor înþelegeri ºi marilor suferinþe, care se experimenteazã nu în îm pre ju rãri gran dioa se aºa cum ar fi fost de aº tep - tat, ci de cele mai mul te ori în îm pre ju rãri amor fe, în cea - suri monotone, liniºtite, mediocre. Câteodatã asiºti la scene de-a drep tul tra gi ce ºi te în torci în tine tot atât de opac ca ºi mai îna in te. Nu eºti strã bã tut de ni mic esen þial (re þii anec - dotica sau estetica: sângele pe care l-ai vãzut curgând, gestu ri le, vor be le, un amã nunt fãrã im por tan þã, un om care se aflã aco lo din în tâm pla re). Sau aº tepþi de ani sã în tâl neºti un om scump þie, unul ale cã rui cãrþi te-au cã lãu zit în via - þã, a cã rui gân di re te-a nu trit ºi te-a aju tat mai mult de cât toa tã lu mea din jur, lume cã re ia i-ai dat ºi afec þiu nea, ºi tim - pul tãu. Iar când îl în tâl neºti, te sur prinzi inert ºi som no ros, îþi descoperi gândirea preocupatã de amãnunte ridicole (câte ca me re o fi având?, ce car te o fi aceea de pe bi rou?, ce-am sã spun prie te ni lor când voi ple ca de aici? etc.) ºi îl as culþi cu greu, te în trebi de ce nu te bu cu rã pre zen þa lui, te su peri ghi cin du-te cât eºti de ne u tru, de le neº, de ador mit. S-ar spu ne cã în trea ga ta via þã se re fu zã ºo cu lui aces ta re ve la tor (care poa te fi o mare du re re sau o mare bu cu rie), cã toa te in stinc te le tale se opun ex pe rien þei ce tin de sã-þi de - pã ºeas cã bie tul tãu ins li mi tat ºi inert. ªi atunci, când îm pre - ju ra rea se iveº te, când moar tea îþi în tin de mâna (cãci ci ne va din tine tre buie sã moa rã, în fie ca re din aceste re ve la þii)

10 24 Oceanografie de vii mi ne ral, de vii apã, de vii ori ce, nu mai om nu, cãci omul s-ar dã rui com plet, ºi cine ºtie dacã s-ar mai re gã si pe sine, acelaºi, dupã ce ex pe rien þa s-a con su mat. Nu mai ast fel îmi ex plic de ce atâ þia oa meni care au fã - cut rãz boiul, care au vã zut ºi au zit atâ tea gro zã vii, atâ tea sce - ne care i-ar fi pu tut ri di ca din mo cir la cea de toa te zi le le s-au reîntors aceiaºi. Pu þin mai dez a xaþi, pu þin mai scep tici, mai neurotici dar, omeneºte vorbind, aceiaºi. Ei n-au experimentat nimic din tot tragicul ºi omenescul în care au trãit atâ þia ani; i-a în tã rit Dum ne zeu, adi cã le-a mineralizat instinctele, le-a adormit spaima lor animalã de su fe rin þã. Un co pil care a vã zut un rã nit mu rind pe stradã în ger a în þe les poa te mai mult din tra gi cul rãz boiu lui de cât un om ma tur care a lup tat pe trei fron turi. Dupã cum ia rãºi sunt si gur cã un ado les cent ex pe ri men tea zã mai efi - cace o cãlãtorie în Orient, privind-o la cinematograf decât un re por ter um blând peste þãri ºi mãri; cãci aces ta din urmã se zideºte pe dinlãuntru cu nevãzute plato ºe împotriva oricãrui ºoc, oricãrei experienþe care l-ar putea scoate din el, ori cã rei ex pe rien þe care i-ar pu tea des co peri ºi lui gustul de cenu ºã al absolutului. E ciu dat acest du a lism în veº ni cã lup tã, nãs cut în om, în toþi oa me nii: pe de-o par te, se tea de a ieºi din el, de a tre - ce din co lo, de a iubi ui tân du-se pe sine ºi pe de altã par - te, re zis ten þa de mi ne ral îm po tri va ori cã rei ex pe rien þe care l-ar pu tea zgu dui, l-ar anu la tre cân du-l din co lo. Câþi din - tre noi nu aº tep tãm o via þã în trea gã un eve ni ment, un om, o cu noaº te re prin care în tre ve dem o spar ge re a cer cu lui de fier ce ne þine zi diþi în noi ºi nu mai în noi, prin care ghi - cim o via þã nouã, o bu cu rie ade vã ra tã, iar când acea în - tâm plare sau acel om se iveº te, ne în chir cim cu toa te pu te ri le instinctului nostru, ne refuzãm, ne neutralizãm, ne reîntoarcem la mi ne ral.

11 Cuprins O prefaþã propriu-zisã In vi ta þie la ri di col De spre des ti nul în þe le ge rii De spre ade vã ru ri le gã si te la în tâm pla re De spre un as pect al eter ni tã þii De spre sti mu la re Pier deþi-vã tim pul La vida es sueño! De spre nu mai zece oa meni De spre o anu mi tã ex pe rien þã De spre en tu ziasm ºi alt ce va De spre spe ci i le gân di rii De spre fe ri ci rea con cre tã De spre un anu mit sen ti ment al mor þii De spre mi ra col ºi în tâm pla re De spre scris ºi scri i tori De spre oa meni ºi ro man De spre moar te ºi is to rie li te ra rã Punc te de ve de re Mo da bãr bã teas cã Apo lo gie pen tru de cor Sex Ro ma nul po li þist De spre anu miþi ce li ba tari De spre fe mei le su pe rioa re

12 234 Cuprins De spre bãr ba þii su pe riori De spre sin ce ri ta te ºi prie te nie De spre ti ne re þe ºi bã trâ ne þe Men ta li ta tea fran cma so ni cã Ori gi na li ta te ºi au ten ti ci ta te Jus ti fi ca rea bu cu riei Exer ci þii spi ri tu a le A nu mai fi ro mân! Glo se pen tru omul nou Cinci scri sori cã tre un pro vin cial Ceasul tinerilor? De ce faci fi lo zo fie? Sim ple pre su pu neri Mo ment ne spi ri tu al A face Frag men te In vi ta þie la bãr bã þie