28 Ioana Laura Voinea

Transcriere

1 Ovidius University Annals of Philology Volume XIV, Number , 2003 NORMĂ LINGVISTICĂ ŞI OPINIE PUBLICĂ Ioana Laura Voinea Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan Al. Rosetti Bucureşti The linguistic norm and the public opinion (Abstract) The aim of this paper is to explore some issues raised by the relation between the linguistic norm and the public opinion in the contemporary Romanian society. Starting from Coşeriu s and Bourdieu s theories, the former related to the norm, the latter to language use, we will discuss the implications of the linguistic norm in terms of social hierarchical relations. As the standard variety is a manifestation of the elite authority, its absence supposes an institutional crisis and a redirection of the authority resources to other directions like the media. Scopul lucrării de fańă este de a explora anumite probleme ridicate de relańia dintre norma lingvistică şi opinia publică. Pentru aceasta vom lua în considerare modul de constituire a raportului dintre limbă şi autoritate în societatea română contemporană la nivel de normă şi uz lingvistic. Teoriile lui Blasco Ferrer şi Coşeriu despre norma lingvistică au constituit punctul de plecare pentru această lucrare. Importantele, dar şi problematicele nońiuni propuse de Bourdieu au furnizat instrumentarul conceptual necesar unei aprofundări a problemelor legate de raportul dintre limbă şi putere, raport care marchează uzul lingvistic în societate şi defineşte relańiile asimetrice de putere care se dezvoltă. Proiectul unei limbi idealizate şi al unei competenńe abstracte, izolate de contextul situańional, nu mai poate fi aplicat la complexa realitate lingvistică din zilele noastre. De aceea, ar trebui acordată mai multă atenńie condińiilor sociale şi politice în care se desfăşoară comunicarea. Norma lingvistică reprezintă uzul care s-a consolidat într-o comunitate istorică, echivalează deci cu un consens general asupra a ceea ce este permis 1. În opinia lui Coşeriu, norma reprezintă totalitatea uzurilor lingvistice acceptate de majoritatea vorbitorilor într-o comunitate istorică definită 2. Rezultă, aşadar, că norma lingvistică este condińionată într-o mare măsură de condińiile extralingvistice de folosire, adică de circumstanńele sociale ori politice. ÎnŃelegând politicul în sens larg, aşa cum este formulat în sociologia americană, incluzând normele de folosire a limbii în conformitate cu circumstanńele date, drama din a unui adolescent afro- 1 Eduardo Blasco Ferrer, Breve corso di linguistica italiana, Cagliari, CUEC, 1996, p. 16: l uso consuetudinario che si è consolidato in una comunità storica, equivale perciò a un consenso generale sulla liceità. 2 Eugeniu Coşeriu citat în Eduardo Blasco Ferrer, Italiano, sardo e lingue moderne a scuola. Verso una glottodidattica democratica e aggiornata, Milano, Francoangeli, 1999, p Rosina Lippi-Green, English with an Accent, New York, Routledge, 1997, p. 31.

2 Normă lingvistică şi opinie publică / Ovidius University Annals of Philology XIV, (2003) 286 american din Chicago pare relevantă pentru a ilustra modul în care ierarhia socială se reflectă la nivelul vorbirii şi efectele pe care le poate avea încălcarea normei statornicite într-o anumită comunitate. Fiind în vizită în Mississippi, adolescentul a fost ucis de doi albi deoarece nu li s-a adresat cu sir, rupând astfel în mod inconştient codul social cerut pentru adresarea indivizilor afro-americani către cei anglo-americani. Norma sau uzul lingvistic este, deci, impus de elite, întrucât în stabilirea regulilor de adresare funcńionează legea celui mai puternic: ceea ce este permis ( la liceità ) din definińia lui Blasco Ferrer trimite implicit la proverbul latin quod licet Jovis non licet bovis. PrezenŃa elitelor se remarcă şi în procesul de standardizare, realizat prin formarea şi fixarea unor reguli gramaticale care ar trebui respectate de tońi vorbitorii unei comunităńi 4. Regulile gramaticale constituie nişte restricńii în construcńia enunńurilor la care indivizii ar trebui să se conformeze. În vorbirea cotidiană însă, rareori sunt respectate aceste reguli, în ciuda aşteptărilor şi eforturilor depuse în sistemul educańional. Prin alcătuirea unui set formal de norme (reguli gramaticale) care să definească şi să reglementeze uzul corect 5 se încearcă impunerea unei varietăńi standard, legitimă mai cu seamă în circumstanńe oficiale sau formale 6. Deşi este definit ca varietatea lingvistică întrebuinńată de indivizii cu o instrucńie medie, standardul cu greu se poate regăsi în vorbirea cotidiană, deoarece este o creańie artificială, ruptă de situańiile concrete de utilizare. Labilitatea normei decurge deci din factori lingvistici, intrinseci naturii normei, dar şi din factori sociolingvistici (valori, judecăńi, uzuri în societate şi ca instrument didactic). Factorii sociolingvistici sunt reprezentańi în primul rând de agenńii de standardizare: şcoli, instituńii de stat, massmedia, pentru care standardul reprezintă o consecinńă a autorităńii, dar şi o modalitate mai mult sau mai puńin conştientă de a se impune. În toată lumea există convingerea că folosirea unei varietăńi non standard provoacă insucces în carieră şi este semnul unui statut social inferior. Mass-media însă, mai cu seamă cea audio-video, propagă elemente din astfel de varietăńi, care ajung să se impună şi să fie întrebuinńate la orice nivel. Impactul mare pe care media îl are asupra cetăńenilor români se datorează noii configurańii sociale date de democrańie, în care mesajul adresat publicului (de către elite) creează opinia publică - argumentul legitimităńii în democrańie, de unde şi importanńa lui. Mass-media dobândeşte un rol 4 Eduardo Blasco Ferrer, La lingua nel tempo. Variazione e cambiamento in latino, italiano e sardo, Cagliari, CUEC, 1995, p J. A. Fishman, The Sociology of Language: an Interdisciplinary Social Science Approach to Language in Society, in Fishman (ed.), Advances in the Sociology of Language, De Gruyter, 1975, pp Pierre Bourdieu, Ce que parler veux dire: l'économie des échanges linguistiques, Paris, Fayard, 1981, p. 27.

3 Normă lingvistică şi opinie publică / Ovidius University Annals of Philology XIV, (2003) 287 de esenńial, iar în România, pe fondul crizei instituńionale şi de autoritate, acesta apare cu atât mai relevant. Acumulând capital simbolic, media a capătat autoritatea de a impune un uz lingvistic, chiar dacă non standard. Actualmente varietăńile non standard nu mai delimitează grupuri şi nici nu mai determină prejudecăńi de ordin social, ci pur şi simplu reprezintă limba care tinde să se impună ca varietate de uz general la toate nivelurile. Cei care se adecvează normelor gramaticale au ajuns o minoritate, pe când cei care deviază de la normă nu e nevoie să se corecteze pentru a se putea integra unui mainstream, deoarece ei reprezintă acest mainstream propagat prin media şi adoptat de majoritatea populańiei. O astfel de situańie se datorează în primul rând impactului televiziunii (şi mai puńin al presei scrise care, în general, se conformează standardului limbii române actuale) care, pe fondul crizei instituńionale, a căpătat un plus de autoritate, chiar în spańiul rezervat Academiei. Acesta este contextul în care a apărut Legea Pruteanu, atât de discutată în ultimele luni. Aici însă nu va fi analizat aspectul conformităńii mesajului cu normele, ci faptul că parcursul acestui proiect legislativ reflectă criza autorităńii instituńionale. Pentru a înńelege amploarea situańiei trebuie să examinăm mai întâi modul în care relańia de autoritate se manifestă prin limbaj. Limbajul exprimă mai mult decât cuvintele; exprimă modul în care indivizii se situează în lume fańă de ceilalńi, modul în care se constituie în grupuri, autoritatea pe care o reclamă şi pe care o exercită asupra altora. Oamenii folosesc limbajul pentru a indica loialitatea socială 7, adică apartenenńa sau neapartenenńa la un grup, pentru a crea şi menńine relańiile dintre indivizi şi grupuri, astfel încât varietăńile lingvistice utilizate de o comunitate creează un sistem ce favorizează comunicarea (amintim aici numeroasele varietăńi diastratice şi situańionale, ca argoul ori limbajul tinerilor). Cu alte cuvinte, vorbitorul întrebuinńează limba nu numai pentru a exprima ceva, ci şi pentru a crea o reprezentare despre sine raportându-se la cei cu care interacńionează. Limba nu este deci numai un instrument de comunicare sau cunoaştere, ci şi un instrument de putere. Oamenii caută nu numai să fie înńeleşi, ci şi să fie crezuńi, ascultańi, respectańi, să iasă în evidenńă 8. Autoritatea vine din afara limbii şi constituie un capital simbolic 9, o modalitate prin care vorbitorul poate controla 7 Rosina Lippi-Green, English with an Accent, New York, Routledge, 1997, p P. Bourdieu, L'économie des échanges linguistiques, Langue Française, no. 34, Mai 1977, p P. Bourdieu, Ce que parler veux dire: l'économie des échanges linguistiques, Paris, Fayard, 1981, pp : reprezentantul unei comunităńi, o instituńie sau un individ, poate acńiona prin intermediul cuvintelor asupra altor indivizi, deci şi asupra lucrurilor deoarece discursul său concentrează capitalul simbolic acumulat de grupul care l-a desemnat şi care i-a conferit fundamentul puterii.

4 Normă lingvistică şi opinie publică / Ovidius University Annals of Philology XIV, (2003) 288 comportamentul celorlalńi. Există atribute personale care pot fi potenńiale fundamente de putere în relańiile dintre oameni: forńa fizică, vârsta, sexul, profesia, rolul într-o instituńie ca biserica, statul sau familia. Aceste atribute de putere, cum le numeşte Bourdieu, indică relańii non-reciproce, asimetrice: non-reciproce, deoarece nu se poate ca cei doi interlocutori să deńină simultan puterea asupra aceluiaşi tip de comportament, şi asimetrice, deoarece reprezintă raporturi ca mai în vârstă decât, părinte al, angajator al, mai bogat decât, mai puternic decât, mai nobil decât. Dacă vorbitorul X este mai în vârstă decât vorbitorul Y, atunci Y este mai tânăr decât X (conform legilor logicii). Acest tip de raporturi poate fi generalizat sub forma X este mai puternic decât Y. În relańia este mai puternic decât, formele lingvistice folosite de interlocutori sunt non-reciproce şi asimetrice. Cel care are un statut superior emite anumite forme, dar primeşte alte forme şi viceversa. Deci, o relańie asimetrică este creată de forme sau termeni de adresare non-reciproci. Opusă relańiei asimetrice este relańia de solidaritate, exprimată prin forme lingvistice reciproce. Formele non solidare exprimă distanńă şi formalitate, cele solidare exprimă intimitate şi familiaritate, loialitate socială. Astfel, limbajul devine un instrument pe care vorbitorii îl manipulează pentru a forma un grup cu cei cu care interacńionează, adică o comunitate lingvistică (speech community) 10. Dacă raportul dintre limbă şi grup este foarte strâns, folosirea limbii poate marca o profundă loialitate fańă de grup, la nivel nańional sau local. Uneori individul doreşte identificarea cu mai multe grupuri de-a lungul timpului. Fiecare identitate din acest repertoriu de identităńi sociale pe care individul şi-o asumă este asociată cu anumite forme de exprimare verbală şi non verbală tipice pentru acea identitate. Astfel, indivizii ajung să alcătuiască propriul sistem lingvistic 11, îndeajuns de flexibil pentru a se asemăna cu fiecare dintre acele grupuri cu care se identifică din când în când. În acest mod, un individ se poate integra în mai 10 J. Gumperz, The Speech Community, International Encyclopedia of the Social Sciences, Macmillan, 1968, pp ; citat în P. P. Giglioli (ed.), Language and Social Context, London, Penguin, 1972, p. 219: Gumperz defineşte comunitatea lingvistică astfel: orice agregat uman [grup de oameni având aceleaşi atribute ca limbă, sex, religie, etnie, vârstă] caracterizat de interacńiuni frecvente şi regulate efectuate prin intermediul unui corpus de semne lingvistice folosite de tońi. Aceste semne lingvistice constituie un set de reguli ce funcńionează pentru codul sau codurile lingvistice întrebuinńate ca modalităńi de exprimare şi care se dezvoltă în urma participării regulate la interacńiunea de grup. Aceasta, în viziunea lui Gumperz, este un proces social în care enunńurile sunt selectate potrivit unor norme recunoscute social. Din moment ce normele sociale dictează alegerea formelor sau a limbii, rezultă că expresia lingvistică transmite inerent şi informańii sociale despre emitent (clasa socială, de exemplu, sugerează o serie de indicii ca: orientare politică, viańă familială, background educańional). 11 Robert B. LePage, Acts of Identity, English Today no. 8, 1986, p. 23.

5 Normă lingvistică şi opinie publică / Ovidius University Annals of Philology XIV, (2003) 289 multe comunităńi lingvistice diferite, deoarece deńine modalităńi de expresie caracteristice mai multor comunităńi, numite repertorii comunicative 12 sau habitusuri lingvistice 13. Acestea simbolizează grupul respectiv, poartă amprenta intereselor şi stilului specific. Se observă, de exemplu, tendinńa ardelenilor de a-şi păstra accentul şi a moldovenilor de a renunńa la el, fapt care poate fi cauzat de situańia socio-economică istorică a celor două provincii. De asemenea, un muntean care se duce în Ardeal capătă accent ardelenesc mai repede decât unul care se duce în Moldova. Este important de subliniat că vorbirea nu are în mod inerent importanńă socială, ci comunităńile sunt cele care atribuie valori sociale formelor şi codurilor lingvistice, în funcńie de grupurile care le folosesc şi de backgroundul istoric. Astfel s- a ajuns la stereotipuri, la percepńii de tipul mai disciplinańi decât, mai europenizańi decât, mai marcańi economic decât. În ciuda faptului că ambele graiuri diferă de normă, numai cel moldovean este actualmente perceput ca fiind subordonat. Subordonarea lingvistică este o relańie la care participă atât grupul dominant, cât şi cel subordonat. Puterea celui dintâi de a crea şi de a perpetua stereotipuri este obńinută cu complicitatea grupului subordonat, care devine tot mai nesigur şi îşi devalorizează limba până la părăsire. Reciproc, stigmatizarea ori marginalizarea atribuită din afară determină în interior convingerea că propria variantă lingvistică este inadecvată. Iată, deci, că şi accentul este un indiciu al puterii. Deşi ar fi normal ca doar limba literară să aibă prestigiu social şi cultural, în România este o situańie aparte: graiul ardelean, din motive culturale, istorice şi economice care nu mai trebuie amintite, se situează la acelaşi nivel cu vorbirea literară. ÎntrebuinŃarea caracteristicilor regionale reprezintă în acest fel o modalitate de demarcare a granińelor de grup şi, implicit, de putere. Important este că acest tip de subordonare nu se petrece cu toate varietăńile regionale, ci numai cu cele pentru care variańia este sau a fost în trecut importantă pentru etnicitate, patrie, rasă. Odată constituită o ierarhie lingvistică a varietăńilor dominante şi subordonate, apare ideologia standardizării. Aceasta atribuie anumitor indivizi şi instituńii puterea sau calitatea de a lua decizii legate de variańia lingvistică. Astfel, normele lingvistice ajung să reflecte structura socială, iar cei puternici din punct de vedere social să capete autoritate şi din punct de vedere lingvistic. Aşa s-au alcătuit politicile lingvistice statale, ca aceea dusă de statul francez în perioada constituirii sale, menite să 12 Fishman, ibid: mijloacele de exprimare a relańiilor, ce pot consta în canale de comunicare variate, limbi ori varietăńi lingvistice diferite, alcătuiesc repertoriul comunicativ al unei comunităńi (the community s communicative repertoire). 13 P. Bourdieu, Ce que parler veux dire: l'économie des échanges linguistiques, Paris, Fayard, 1981.

6 Normă lingvistică şi opinie publică / Ovidius University Annals of Philology XIV, (2003) 290 stabilească o ierarhie socială pe baza unor constrângeri de natură lingvistică ce reprezintă, în viziunea lui Bourdieu, o violenńă simbolică 14. ViolenŃa simbolică este implicită în ierarhizarea lingvistică şi în folosirea limbii, dat fiind că reprezintă impunerea unui arbitrar cultural instituit de-a lungul formării unei pieńe lingvistice (reprezentată de statul nańional) unificate şi structurate asimetric. În FranŃa, de exemplu, procesul unificării lingvistice a fost strâns legat de constituirea statului monarhic centralizat. Încă din secolul al XIV-lea limba d oïl a început să fie înlocuită de cea vorbită în Ile de France, adoptată mai apoi ca limbă oficială de monarhia franceză. Ulterior, odată cu revoluńia franceză, promovarea de către burghezie a limbii oficiale la statut de limbă nańională i-a conferit acesteia monopolul aparatului politic de stat şi o cale de comunicare privilegiată cu puterea. În Italia, Accademia della Crusca a încercat să omogenizeze varianta oficială a idiomului italian, atât de diferit de la o regiune la alta, şi să impună o formă aleasă, fără multe elemente dialectale. În fosta URSS, politica lingvistică din perioada lui Lenin şi a lui Stalin a presupus inińiative fără precedent, ca simplificarea pronunńiei, latinizarea alfabetelor arabe ale populańiei musulmane, reforma gramaticilor şcolare şi a programelor de învăńământ. Standardul, deci, ca tendinńă către o limbă mai abstractizată, rańionalizată, omogenă, este impus de anumite instituńii dominante cum sunt academiile, reprezentate la nivel local de şcoli. În acelaşi timp însă, un anumit mod de vorbire este perceput ca fiind superior dacă este folosit de cel care deńine puterea 15. Astfel, grupurile cu prestigiu social deńin şi prestigiul lingvistic, iar cei stigmatizańi social sunt stigmatizańi şi lingvistic. Este la îndemână exemplul romilor din societatea românească, marginalizańi atât lingvistic, cât şi social, pentru care diferenńele de limbaj reflectă diferenńe din sistemul social ierarhic. În aceste condińii, exploatarea variańiei lingvistice întotdeauna va reprezenta pentru cei puternici o modalitate de a trimite mesaje complexe legate de statutul grupurilor în societate. În prezent, însă, mesajul transmis de mass-media este acela al unei crize instituńionale, deoarece calea de exprimare folosită nu mai este cea academică, aşa 14 Bourdieu, ibid: ViolenŃa simbolică reprezintă impunerea unui arbitrar cultural. ExerciŃiul violenńei simbolice presupune ca cei care nu au competenńa de a respecta codurile privilegiate de limba oficială să recunoască legitimitatea unei limbi pe care nu o pot vorbi, adică să adopte nişte criterii de evaluare nefavorabile pentru practica lor lingvistică cotidiană. Recunoaşterea acestei legitimităńi a limbii oficiale este astfel înscrisă într-un set de despozińii sau habitus. Indivizii tind să se adapteze, prin habitus, spańiului social pe care îl ocupă şi în care dominarea simbolică este reprodusă printr-un gradual, implicit şi imperceptibil proces de convingere. 15 Suzanne Romaine, Language in Society: An Introduction to Sociolinguistics, Oxford, Oxford University Press, 1994, p. 19.

7 Normă lingvistică şi opinie publică / Ovidius University Annals of Philology XIV, (2003) 291 cum era de aşteptat din parte unui agent de standardizare, ci non standardul, o varietate lingvistică utilizată pe larg de persoanele publice. Astfel de alegeri lingvistice efectuate de media românească fără a consulta instituńiile autorizate în acest sens despre legitimitatea lor deschide polemici asupra rolului actual al mass-media, care îşi depăşeşte calitatea de agent de informare, ajungând să funcńioneze ca o instituńie care, acumulând capitalul simbolic necesar, poate impune varietatea lingvistică la îndemână. Simptomatic este faptul că Legea Pruteanu nu a fost modificată la intervenńiile Academiei, ci la intervenńiile persoanelor publice din media românească. Ca principal agent de standardizare, ce subclasează chiar şi şcoala, televiziunea în special, media în general, se dovedeşte principalul mijloc de socializare, prin care indivizii dobândesc competenńa comunicativă în cadrul comunităńii. Adesea persoanele publice deńin autoritatea necesară pentru a corecta, în funcńie de uzul current, anumite forme lingvistice ce figurează în dicńionar ca fiind corecte. Este vorba de sancńionarea folosirii unor termeni ca sandală, pe care moderatorii l-au amendat repetat, subliniind varianta corectă, sanda - deşi în DEX intrarea sanda trimite la sandală, de unde reiese că sandală este termenul recomandat de normă. Rezultă, în consecinńă, că în prezent violenńa lingvistică nu mai este exercitată de instituńiile tradińionale, academiile, ci de media. ViolenŃa lingvistică nu a fost niciodată atât de manifestă ca în corectările publice : în primul rând deoarece exprimarea este supusă permanent unei stigmatizări colective datorită mediatizării, în al doilea rând pentru că această stigmatizare reprezintă sancńiunea opiniei publice, care se face cunoscută prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă. Noutatea adusă de mass-media constă tocmai în această deschidere a sferei private către sfera publică: în trecut se vorbea despre o stigmatizare de clasă ori rasială, însă actualizarea acesteia se făcea cu precădere la nivel individual; în prezent este vorba de un proces colectiv, deoarece media transformă un fapt singular într-un eveniment cunoscut la nivel nańional. Astfel, mass-media sau, mai precis, opinia publică vehiculată prin media, ia locul sistemului educańional ca agent de normare şi implementare a standardului lingvistic. Instrumentalizând această sursă de autoritate reprezentată de opinia publică, media reuşeşte să-şi impună mesajul. Dacă în FranŃa rolul media este acela de agent de standardizare, un fel de polińie lingvistică al cărei rol este de a menńine ordinea, în România, unde după 89 s-a ajuns la o lipsă de autoritate oficială, la o criză instituńională, mass-media a ocupat un loc rămas gol şi a reuşit să acumuleze capitalul simbolic necesar pentru a căpăta autoritate în vederea impunerii unor opinii ori alegeri lingvistice. În situańia actuală de fragmentare lingvistică prin care trece limba română, chiar dacă mai târziu decât celelalte limbi romanice, şi care se manifestă prin diversificarea varietăńilor

8 Normă lingvistică şi opinie publică / Ovidius University Annals of Philology XIV, (2003) 292 situańionale şi diastratice, media vehiculează o varietate non standard care reflectă alegerile opiniei publice. Opinia publică se formează în urma unui proces prin care individul ajunge să aibă cunoştinńe de la sursă despre tońi factorii care se combină şi alcătuiesc viańa socială. În acest context, discursul elitelor, răspândit de media, devine important, deoarece furnizează informańiile pe care se bazează formarea sau modificarea opiniei publice. NoŃiunea de opinie publică presupune ca un mare grup de persoane din societate (publicul) să poată avea opinii similare despre anumite probleme. Orice problemă care poate fi supusă opiniei publice trebuie să fie una politică, adică o problemă legată de modul de structurare şi control al societăńii. Totuşi, un grup de indivizi diferińi nu poate avea întotdeauna aceleaşi opinii, ci mai degrabă individul este cel care are opinia şi astfel devine membru al grupului celor care împărtăşesc aceeaşi opinie. Când grupul devine suficient de mare, va fi calificat drept public. În general, opinia publică se modifică în funcńie de modul în care cetăńenii învańă despre lucrurile care sunt dincolo de experienńa lor individuală şi în funcńie de modul în care convertesc informańia pe care o achizińionează 16. Ea este un indicator al felului în care persoanele publice se comportă în ochii populańiei. Mai mult, influenńează modul în care indivizii înńeleg societatea în care trăiesc. Fragilitatea normei actuale reflectă inconsistenńa unei opinii publice determinată de elita aflată în criză. 16 John R. Zaller, The Nature and Origins of Mass Opinion, Cambridge, Cambridge University Press, 1992, p. 40.