CONSILIUL CONCURENŢEI DIRECŢIA TERITORIALĂ RAPORT asupra investigaţiei sectoriale declanşate prin Ordinul nr. 82 din , emis de Preşedintele

Transcriere

1 CONSILIUL CONCURENŢEI DIRECŢIA TERITORIALĂ RAPORT asupra investigaţiei sectoriale declanşate prin Ordinul nr. 82 din , emis de Preşedintele Consiliului Concurenţei, pe piaţa serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare din municipiile reşedințǎ de județ şi Asociaţiile de Dezvoltare Intercomunitară din România

2 Cuprins Cuprins... 2 Introducere... 4 Glosar de termeni... 7 Capitolul 1. Serviciile publice de alimentare cu apă şi de canalizare din România: politici, performaţă Strategia naţională în domeniul serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare Resursele de apă ale României Cadrul general al serviciilor comunitate de utilităţi publice Cadrul general al servciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare Starea actuală a pieţei serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare Operatorii serviciului Alimentarea cu apă Canalizarea şi epurarea apelor uzate Capitolul 2. Consideraţii privind sectorul apă la nivel european Modul de organizare şi funcţionare al serviciilor de apă şi canalizare în câteva din statele membre ale Uniunii Europene Capitolul 3. Cadrul legal şi instituţional Legislaţia aplicabilă în domeniul serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare Evoluţia conceptului de servicii publice de alimentare cu apă potabilă şi de canalizare în Uniunea Europeană Reglementările naţionale privind serviciile publice de alimentare cu apă şi de canalizare Autorităţi şi competenţe Autorităţile administraţiei publice locale Asociaţiile de dezvoltare intercomunitară Autorităţile administraţiei publice centrale Autorităţile de reglementare Organizarea şi funcţionarea serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare Gestiunea directă Gestiunea delegată Contractul de delegare a gestiunii Operatorii serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare Acordarea licenţelor Utilizatorii serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare / 270

3 Finanţarea serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare Capitolul 4. Piaţa relevantă Piaţa relevantă a serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare Regionalizarea serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare Bariere la intrarea pe piaţă Capitolul 5. Organizarea serviciului public de alimentate cu apă şi de canalizare la nivelul Asociaţiilor de Dezvoltare Intercomunitară Asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare Durata contractelor de delegare a gestiunii serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare Preţurile şi tarifele serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare Finanţarea investiţiilor Capitolul 6. Operatorii regionali ai serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare Serviciul de alimentare cu apă Serviciul de canalizare Analiza economico-financiară Alte aspecte Concluzii Propuneri / Recomandări Anexe / 270

4 Introducere În baza atribuţiilor legale, Consiliul Concurenţei a declanşat în luna februarie o investigaţie sectorială pentru cunoaşterea pieţei serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare din municipiile reşedinţă de judeţ şi Asociaţiile de Dezvoltare Intercomunitară din România cu obiect de activitate serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare. Consiliul Concurenţei poate utiliza investigaţia privind un anumit sector economic atât în exercitarea unei funcţii sancţionatorii, cât şi a unei importante funcţii preventive. Funcţia sancţionatorie constă în posibilitatea de a corecta eventuale disfuncţionalităţi de natură concurenţială, identificate în urma investigaţiei sectoriale, prin deschiderea unor investigaţii de încălcare a regulilor de concurenţă. Funcţia preventivă se realizează prin asigurarea vizibilităţii autorităţii de concurenţă pe piaţa investigată, ancheta sectorială fiind astfel un element important al promovării culturii concurenţei în cadrul unor sectoare economice cheie. Derularea unei investigaţii sectoriale se poate dovedi utilă şi necesară nu doar autorităţii naţionale de concurenţă, dar şi altor instituţii sau autorităţi competente care, prin raportul final al investigaţiei, pot primi o serie de recomandări din partea autorităţii naţionale de concurenţă. Serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare face parte din sfera serviciilor comunitare de utilităţi publice şi cuprinde totalitatea activităţilor reglementate, prin care se asigură satisfacerea nevoilor de utilitate şi interes public general ale colectivităţilor locale. Serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare este înfiinţat, se organizează şi gestionează sub conducerea, coordonarea, controlul şi responsabilitatea autorităţilor administraţiei publice locale şi are drept scop alimentarea cu apă, canalizarea şi epurarea apelor uzate pentru toţi utilizatorii de pe teritoriul localităţilor. Autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale au competenţă exclusivă, ce poate fi exercitată şi prin intermediul asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare, în numele şi pe seama unităţilor administrativ-teritoriale asociate, în baza mandatului acordat acestora, în tot ceea ce priveşte: aprobarea strategiilor locale de înfiinţare, organizare, gestiune şi funcţionare a serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare; aprobarea programelor de investiţii privind înfiinţarea, dezvoltarea, modernizarea şi reabilitarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente serviciului; aprobarea regulamentelor şi a caietelor de sarcini ale serviciului; adoptarea modalităţii de gestiune şi aprobarea documentaţiilor de organizare şi derulare a procedurilor de delegare a gestiunii; aprobarea indicatorilor de performanţă ai serviciului. 1 Ordinul Preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 82/ ; 4 / 270

5 Investigaţia a fost declanşată în vederea clarificării posibilelor elemente cu caracter anticoncurenţial semnalate în mass-media, precum şi a sesizărilor primite din partea consumatorilor, cu privire la : - creşteri semnificative ale preţurilor şi tarifelor practicate de operatorii serviciului; - diferenţe majore între preţurile şi tarifele practicate în diferite localităţi din România; - atribuirea directă a contractului de delegare a gestiunii serviciului unui operator regional; - perioada mare de timp pentru care sunt atribuite contractele de delegare a gestiunii serviciului. Din perspectiva Consiliului Concurenţei, atribuirea directă a unui contract de delegare a gestiunii serviciilor de utilităţi publice presupune excluderea concurenţei din procesul de stabilire a întreprinderii căreia i se va atribui contractul. Astfel, delegarea directă a gestiunii serviciilor de utilităţi publice sau atribuirea unor contracte pe perioade mari de timp conduce la excluderea concurenţilor potenţiali şi la eliminarea concurenţei de pe pieţele serviciilor de utilităţi publice. Datorită specificităţii activităţilor care fac parte din serviciile de utilităţi publice, care determină furnizarea acestor servicii în condiţii de monopol reglementat, trebuie avut în vedere faptul că manifestarea concurenţei dintre furnizorii de asemenea servicii ca mijloc principal de asigurare a bunăstării beneficiarilor acestor servicii nu se poate realiza dacât cu ocazia licitaţiei derulate în vederea desemnării întreprinderii câştigătoare. Situaţia existentă pe piaţa serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare din România sugerează posibilitatea restrângerii sau denaturării concurenţei. Astfel, Consiliul Concurenţei a dispus efectuarea unei analize aprofundate a pieţei serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare din municipiile reşedinţă de judeţ şi Asociaţiile de Dezvoltare Intercomunitară, în cadrul unei investigaţii declanşate în baza art. 25 alin. (1) lit. g din Legea Concurenţei nr. 21/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare 2. Serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare are un puternic impact asupra stării de sănătate a populaţiei, a nivelului de trai al acesteia şi asupra dezvoltării economice. Investigaţia sectorială pentru cunoaşterea pieţei serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare are în vedere identificarea mecanismelor de funcţionare a pieţei, cu scopul de a descoperi şi corecta eventuale disfuncţionalităţi de natură anticoncurenţială. Prezentul raport analizează următoarele aspecte ale serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare la nivelul municipiilor reşedinţă de judeţ şi al asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare: - modalitatea de organizare şi realizare a serviciului; - modalitatea de încredinţare a contractelor de delegare a gestiunii serviciului; - analiza contractelor de delegare a gestiunii serviciului; 2 Denumită în continuare Legea concurenţei. 5 / 270

6 - modalitatea de stabilire a preţurilor şi tarifelor serviciului; - analiza raporturilor juridice dintre autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale/ asociaţiile de dezvoltare intercomunitară şi operatorul serviciului; Pentru a atinge obiectivele propuse în cadrul investigaţiei sectoriale, au fost solicitate informaţii de la Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice, Institutul Naţional de Statistică, Asociaţia Română a Apei, Asociaţiile de Dezvoltare Intercomunitară cu obiect de activitate serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare, municipiile reşedinţă de judeţ şi Municipiul Bucureşti, precum şi de la operatorii regionali ai serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare. Analiza de faţă include numai operatorii regionali din aria de competenţă a asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare şi operatorii municipiali mari din municipiile reşedinţă de judeţ şi Municipiul Bucureşti, operatori care deservesc cea mai mare parte a populaţiei României racordată la reţelele de apă potabilă şi de canalizare. De altfel, posibilele disfuncţionalităţi ale pieţei serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare pot fi mai uşor identificate prin analiza celor mai relevanţi operatori economici care îşi desfăşoară activitatea într-o arie geografică suficient de extinsă şi care deservesc cea mai mare parte a populaţiei racordată la sistemele de alimentare cu apă şi de canalizare. Astfel, se poate presupune cu un grad suficient de predictibilitate, faptul că posibilele disfunţionalitaţi anticoncurenţiale identificate pot fi adresabile pieţei serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare în ansamblul său. Analiza realizată în prezentul Raport este un rezultat al prelucrării şi sintetizării datelor şi informaţiilor furnizate, la solicitarea autorităţii de concurenţă, de către Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice, Asociaţia Română a Apei, asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare, municipiile reşedinţă de judeţ şi Municipiul Bucureşti, precum operatorii regionali şi municipali mari ai serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, în corelare cu datele furnizate de către Institutul Naţional de Statistică. Investigaţia a avut în vedere stabilirea, delimitarea şi analiza pieţei serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare. Stabilirea, delimitarea şi analiza pieţei a fost realizată neexhaustiv, raportul având în vedere o prezentare cu caracter general a pieţei serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare la nivelul asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară. 6 / 270

7 Glosar de termeni 3 Termenii tehnici utilizaţi în cuprinsul prezentului raport se definesc după cum urmează: - serviciu de alimentare cu apă şi de canalizare - totalitatea activităţilor de utilitate publică şi de interes economic şi social general efectuate în scopul captării, tratării, transportului, înmagazinării şi distribuirii apei potabile sau industriale tuturor utilizatorilor de pe teritoriul unei localităţi, respectiv pentru colectarea, transportul, epurarea şi evacuarea apelor uzate, a apelor meteorice şi a apelor de suprafaţă provenite din intravilanul acesteia; - serviciu de alimentare cu apă cuprinde totalitatea activităţilor necesare pentru: - captarea apei brute, din surse de suprafaţă sau subterane; - tratarea apei brute; - transportul apei potabile şi/sau industriale; - înmagazinarea apei; - distribuţia apei potabile şi/sau industriale; - serviciul de canalizare cuprinde totalitatea activităţilor necesare pentru: - colectarea, transportul şi evacuarea apelor uzate de la utilizatori la staţiile de epurare; - epurarea apelor uzate şi evacuarea apei epurate în emisar; - colectarea, evacuarea şi tratarea adecvată a deşeurilor din gurile de scurgere a apelor pluviale şi asigurarea funcţionalităţii acestora; - evacuarea, tratarea şi depozitarea nămolurilor şi a altor deşeuri similare derivate din activităţile prevăzute mai sus; - evacuarea apelor pluviale şi de suprafaţă din intravilanul localităţilor; - sistem public de alimentare cu apă - ansamblul construcţiilor şi terenurilor, instalaţiilor tehnologice, echipamentelor funcţionale şi dotărilor specifice, prin care se realizează serviciul public de alimentare cu apă. Sistemele publice de alimentare cu apă cuprind, de regulă, următoarele componente: - captări; - aducţiuni; - staţii de tratare; - staţii de pompare cu sau fără hidrofor; - rezervoare de înmagazinare; - reţele de transport şi distribuţie; - branşamente, până la punctul de delimitare; 3 Conform art. 3 din Legea 241/2006 a serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. 7 / 270

8 - sistem public de canalizare - ansamblul construcţiilor şi terenurilor aferente instalaţiilor tehnologice, echipamentelor funcţionale şi dotărilor specifice, prin care se realizează serviciul public de canalizare. Sistemele publice de canalizare cuprind, de regulă, următoarele componente: - racorduri de canalizare de la punctul de delimitare şi preluare; - reţele de canalizare; - staţii de pompare; - staţii de epurare; - colectoare de evacuare spre emisar; - guri de vărsare în emisar; - depozite de nămol deshidratat; - reţea publică de transport al apei - parte a sistemului public de alimentare cu apă alcătuită din reţeaua de conducte cuprinsă între captare şi reţeaua de distribuţie; - reţea publică de distribuţie a apei - parte a sistemului public de alimentare cu apă, alcătuită din reţeaua de conducte, armături şi construcţii-anexe, care asigură distribuţia apei la 2 sau la mai mulţi utilizatori independenţi; - reţea publică de canalizare - parte a sistemului public de canalizare, alcătuită din canale colectoare, cămine, guri de scurgere şi construcţii-anexe care asigură preluarea, evacuarea şi transportul apelor de canalizare de la 2 sau de la mai mulţi utilizatori independenţi. - branşament de apă - partea din reţeaua publică de alimentare cu apă care asigură legătura dintre reţeaua publică de distribuţie şi reţeaua interioară a unei incinte sau a unei clădiri. Branşamentul deserveşte un singur utilizator. În cazuri bine justificate şi atunci când condiţiile tehnice nu permit altă soluţie se poate admite alimentarea mai multor utilizatori prin acelaşi branşament. Părţile componente ale unui branşament se precizează în regulamentul-cadru al serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare. Branşamentul, până la contor, inclusiv căminul de branşament şi contorul, aparţin reţelei publice de distribuţie, indiferent de modul de finanţare a execuţiei. Finanţarea execuţiei branşamentului se asigură de operator, respectiv de utilizator, corespunzător punctului de delimitare a instalaţiilor. Amplasamentul căminului de branşament se stabileşte la punctul de delimitare al instalaţiilor, de regulă la limita de proprietate a utilizatorului, cu respectarea regimului juridic al proprietăţii şi numai în baza unei documentaţii avizate de operator. În cazul condominiilor existente, separarea şi individualizarea consumurilor la nivel de proprietate/apartament individual se fac prin montarea repartitoarelor de costuri. Cheltuielile aferente individualizării consumurilor sunt suportate de coproprietarii condominiului, operatorul având numai obligaţia montării contorului principal de branşament la nivelul limitei de proprietate; 8 / 270

9 - repartizarea costurilor - totalitatea acţiunilor desfăşurate, conform reglementărilor legale în vigoare, de către o persoană fizică sau persoană juridică în scopul repartizării pe proprietăţi/apartamente individuale a costurilor aferente consumului de apă în imobilele condominiale dotate cu instalaţii interioare de utilizare comune; - racord de canalizare - partea din reţeaua publică de canalizare care asigură legătura dintre instalaţiile interioare de canalizare ale utilizatorului şi reţeaua publică de canalizare, inclusiv căminul de racord; părţile componente ale unui racord se precizează în regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare. Racordul de la cămin spre reţea, inclusiv căminul de racord, aparţine reţelei publice de canalizare; - ape uzate menajere - apele de canalizare rezultate din folosirea apei în gospodării, instituţii publice şi servicii, care rezultă mai ales din metabolismul uman şi din activităţi menajere igienico-sanitare; - ape uzate orăşeneşti - apele de canalizare rezultate din amestecul apelor uzate menajere cu apele uzate industriale sau agrozootehnice, preepurate sau nu, precum şi apele care provin din stropirea şi spălarea drumurilor publice sau private, a aleilor, a grădinilor şi a curţilor imobilelor; - ape pluviale - apele de canalizare care provin din precipitaţii atmosferice; - contor de branşament - aparatul de măsurare a volumului de apă consumat de utilizator, care se montează pe branşament între două vane - robinete la limita proprietăţii utilizatorului; contorul este ultima componentă a reţelei publice de distribuţie în sensul de curgere a apei; - asociaţie de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare - asociaţia de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, astfel cum este definită de Legea nr. 51/2006, republicată, cu completările ulterioare, constituită în scopul înfiinţării, organizării, finanţării, exploatării, monitorizării şl controlului furnizării/prestării serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare, inclusiv pentru crearea, modernizarea şi/sau dezvoltarea sistemelor publice de alimentare cu apă şi de canalizare; - gestionarea în sistem regional a serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare - furnizarea/prestarea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare, respectiv administrarea şi exploatarea sistemelor publice de alimentare cu apă şi de canalizare aferente serviciului în interesul comun al unităţilor administrativ-teritoriale membre ale unei asociaţii de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare, prin intermediul unui operator regional; - operator/operator regional al serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare - operatorul regional definit conform art. 2 lit. q) şi h) din Legea nr. 51/2006, republicată, cu completările 9 / 270

10 ulterioare, care are dreptul exclusiv de a furniza/presta serviciul în aria de operare stabilită prin contractul de delegare a gestiunii serviciului; - master plan judeţean/zonal pentru serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare - document de politici publice care stabileşte strategia de furnizare/prestare şi dezvoltare a serviciului, planul de investiţii pe termen scurt, mediu şi lung privind înfiinţarea, dezvoltarea, modernizarea şi reabilitarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare dintr-un judeţ/zonă. Master planul judeţean/zonal este aprobat de consiliul judeţean/consiliile judeţene/consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz. Master planul judeţean/zonal se corelează cu strategiile locale ale serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare; - strategie locală a serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare - document de politici publice adoptat la nivelul unei unităţi administrativ-teritoriale prin care se stabilesc obiectivele şi modul de furnizare/prestare şi dezvoltare a serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare, detaliat prin programe de investiţii multianuale de reabilitare, extindere şi modernizare a sistemelor de apă şi de canalizare existente, precum şi obiectivele înfiinţării de noi sisteme la nivelul unităţii administrativ-teritoriale, corelat cu prevederile master planului judeţean/zonal pentru serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare elaborat cu respectarea prevederilor planului urbanistic general; - strategia asociaţiei de dezvoltare intercomunitară privind serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare - document de politici publice elaborat şi aprobat de asociaţia de dezvoltare intercomunitară în numele unităţilor administrativ-teritoriale pe care le reprezintă, pentru dezvoltarea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare din aria de operare curentă sau posibilă a operatorului regional căruia asociaţia de dezvoltare intercomunitară i-a delegat gestiunea serviciului în baza contractului de delegare a gestiunii. Strategia asociaţiei de dezvoltare intercomunitară este elaborată în conformitate cu master planul judeţean/zonal şi conţine planul de investiţii şi lista investiţiilor prioritare; - arie de operare - arie geografică ce cuprinde unitatea/unităţile administrativ-teritoriale membră/membre a/ale unei asociaţii de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare în care operatorul/operatorul regional primeşte dreptul de a furniza/presta serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare; - preţ - contravaloarea apei potabile furnizată utilizatorilor raportată la unitatea de măsură; - tarif - contravaloarea serviciului de canalizare prestat utilizatorilor raportată la unitatea de măsură; - preţ/tarif unic - preţul/tariful stabilit la nivelul unei arii de operare, calculat pe baza regulilor din Metodologia de analiză cost-beneficiu pentru investiţiile în infrastructura de apă şi de 10 / 270

11 canalizare finanţate prin fonduri publice acordate de la bugetul de stat şi/sau din fonduri nerambursabile, care să acopere costurile de operare ulterior finalizării investiţiei şi o parte din costurile de amortizare a cheltuielilor de capital, ţinând cont de nivelul acceptat al ratei de suportabilitate, calculată în condiţiile legii; - strategia de tarifare - strategia aplicată pentru finanţarea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare care are la bază preţul/tariful unic şi care asigură acoperirea costurilor de operare şi a costurilor de investiţii; - operator economic - furnizor/prestator de servicii de alimentare cu apă şi de canalizare care exploatează un sistem privat. Capitolul 1. Serviciile publice de alimentare cu apă şi de canalizare din România: politici, performaţă 1.1. Strategia naţională în domeniul serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare Strategia naţională privind accelerarea dezvoltării serviciilor comunitare de utilităţi publice, aşa cum acestea sunt definite în legislaţia în vigoare, a fost aprobată prin HG nr. 246/ pentru aprobarea Strategiei naţionale privind accelerarea dezvoltării serviciilor comunitare de utilităţi publice şi are ca obiectiv fundamental îndeplinirea angajamentelor care vizeaza sectorul serviciilor comunitare de utilităţi publice pe care România şi le-a asumat prin Tratatul de aderare la Uniunea Europeană. Serviciile publice de alimentare cu apă şi de canalizare se află în centrul dezbaterii, în special din perspectiva rolului pe care îl joacă autorităţile publice într-o economie de piaţă, şi anume, pe de o parte, acela de a veghea la buna funcţionare a pieţei şi, pe de altă parte, de a garanta interesul general, în special satisfacerea nevoilor primordiale ale cetăţenilor şi conservarea bunurilor publice. Strategia naţională stă la baza fundamentarii, elaborarii şi implementarii Planului multianual de dezvoltare a serviciilor comunitare de utilităţi publice care are scopul de a asigura extinderea, modernizarea şi eficientizarea furnizarii serviciilor comunitare de utilităţi publice şi a infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestora la standarde europene, în conformitate cu angajamentele aplicabile serviciilor comunitare de utilităţi publice, asumate de România prin Tratatul de aderare la Uniunea Europeană. Strategia plasează serviciile publice de alimentare cu apa şi de canalizare în sfera activităţilor de interes economic general, aşa cum sunt ele definite în Cartea Verde a serviciilor 4 Publicată în Monitorul Oficial cu numărul 295 din / 270

12 publice de interes economic general a Uniunii Europene, şi încearcă să alinieze aceste servicii la conceptul european, având la bază următoarele obiective fundamentale: - descentralizarea serviciilor publice şi creşterea responsabilităţii autorităţilor locale cu privire la calitatea serviciilor asigurate populatiei; - extinderea sistemelor centralizate pentru serviciile de bază (alimentare cu apă potabilă, canalizare, salubrizare) şi creşterea gradului de acces al populaţiei la aceste servicii; - restructurarea mecanismelor de protecţie socială a segmentelor defavorizate ale populaţiei şi reconsiderarea raportului preţ/calitate; - promovarea principiilor economiei de piaţă şi reducerea gradului de monopol; - atragerea capitalului privat în finanţarea investiţiilor din domeniul infrastructurii locale; - instituţionalizarea creditului local şi extinderea contribuţiei acestuia la finanţarea serviciilor comunitare de utilităţi publice; - promovarea măsurilor de dezvoltare durabilă; - promovarea parteneriatului social şi pregătirea continuă a resurselor umane. România, prin Tratatul de Aderare şi-a asumat angajamente importante în sectorul de apă şi apă uzată pentru transpunerea Directivei 98/83/CE referitoare la calitatea apei potabile 5, respectiv Directiva 91/271/CE/1991 6, modificată şi completată prin Directiva 98/15/EC/ privind epurarea apelor uzate urbane. Din punct de vedere legislativ, prevederile actelor normative româneşti referitoare la sectorul de apă au fost aliniate cu acquisul comunitar. În urma negocierilor pentru Capitolul 22 Mediu, România şi-a asumat o serie de angajamente ferme pentru realizarea investiţiilor în sectorul de apă şi apa uzată în decursul unor perioade de tranziţie relativ scurte. Astfel, România a obţinut perioade de tranziţie pentru conformarea cu acquis-ul comunitar pentru colectarea, descărcarea şi epurarea apelor uzate municipale până în 2015 pentru 263 aglomerări mai mari de locuitori şi până în 2018 pentru de aglomerări între şi de locuitori. Perioade de tranziţie au fost obţinute, de asemenea, şi pentru calitatea apei potabile până în 2015, pentru conformarea cu Directiva 98/83/CE. Mai mult, în urma negocierilor de aderare, România a declarat întregul său teritoriu drept zona sensibilă, acest aspect presupunând obligaţia ca toate aglomerările umane cu mai mult de locuitori să fie prevăzute cu staţii de epurare cu grad avansat de epurare. În acest sens, 5 Directiva 98/83/CE a Consiliului din 03 noiembrie 1998 privind calitatea apei destinate consumului uman, publicată în Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene nr. L 330 din Directiva 91/271/CEE din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale, publicată în Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene nr. L 135 din Directiva 98/15/CE a Comisiei din 27 februarie 1998 de modificare a Directivei 91/271 / CEE a Consiliului cu privire la anumite cerințe stabilite în anexa I la aceasta, publicată în Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene nr. L 67 din / 270

13 direcţia strategică adecvată este reprezentată de promovarea proiectelor regionale majore de investiţii în infrastructură, dublate de regionalizarea utilităţilor ca element cheie în îmbunătăţirea calităţii serviciilor şi a eficienţei costurilor de capital şi de operare. Principalele rezultate urmărite prin promovarea investiţiilor în domeniul apei şi apei uzate vizează realizarea angajamentelor ce derivă din directivele europene privind epurarea apelor uzate (Directiva 91/271/EEC) şi calitatea apei destinate consumului uman (Directiva 98/83/CE). Strategia naţională privind accelerarea dezvoltării serviciilor comunitare de utilităţi publice are următoarele obiective generale: a) atingerea conformităţii cu prevederile legislaţiei Uniunii Europene aplicabile serviciilor comunitare de utilităţi publice; b) respectarea angajamentelor asumate de România cu privire la implementarea acquis-ului comunitar aplicabil serviciilor comunitare de utilităţi publice; c) atingerea conformităţii cu standardele comunitare privind calitatea şi cantitatea serviciilor comunitare de utilitati publice; d) creşterea capacităţii de absorbţie a resurselor financiare alocate din fonduri comunitare şi de atragere a fondurilor de investiţii; e) creşterea capacităţii de elaborare, promovare şi finanţare a proiectelor de investiţii aferente infrastructurii de interes local; f) creşterea graduală a capacităţii de autofinanţare a serviciilor comunitare de utilităţi publice şi a infrastructurii tehnico-edilitare aferente, corespunzator nivelurilor acceptate în Uniunea Europeană; g) satisfacerea cerinţelor de interes public ale colectivităţilor locale şi creşterea bunăstării populaţiei; h) adoptarea de norme juridice şi reglementări care să faciliteze modernizarea şi dezvoltarea serviciilor comunitare de utilităţi publice şi a infrastructurii tehnico-edilitare aferente, deschiderea pieţei, eficientizarea furnizării/prestării serviciilor şi creşterea calităţii acestora. Autorităţile administraţiei publice locale sunt responsabile pentru realizarea sistemelor de alimentare cu apă, canalizare şi epurare a apelor uzate orăşeneşti şi pentru asigurarea condiţiilor pentru ca serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare să se conformeze la prevederile legale prin care sunt transpuse directivele Uniunii Europene. Operatorii au responsabilitatea privind conformarea cu prevederile de calitate ale apei potabile furnizate, respectiv a apelor epurate evacuate în receptorii naturali, monitorizarea, informarea consumatorilor, a autorităţii de sănătate publică şi a autorităţilor administraţiei publice locale. 13 / 270

14 Pentru a se conforma cerinţelor privind calitatea apei pentru consumul uman, România a preluat următoarele responsabilităţi de implementare: 1) implementarea unui sistem de monitorizare a calităţii apei potabile pentru întreaga ţară; 2) implementarea îmbunătăţirilor tehnologice la staţiile de tratare a apei; 3) reabilitarea reţelelor de transport şi distribuţie a apei potabile; 4) înlocuirea instalaţiilor până la nivelul utilizatorilor şi generalizarea contorizării Resursele de apă ale României Resursele de apă reprezintă potenţialul hidrologic format din apele de suprafaţă şi apele subterane în regim natural şi amenajat, din care se asigură alimentarea diverselor folosinţe. Resursele de apă dulce ale României sunt constituite din apele de suprafată râuri, lacuri, Dunărea şi ape subterane. Cea mai mare resursă de apă dulce provine din fluviul Dunărea şi din râurile interioare. Lacurile naturale, deşi numeroase (3450), au o contribuţie nesemnificativă la volumul resurselor de apă ale României. Dintre aceste lacuri, numai un număr de 118 au suprafaţa oglinzii apei mai mare de 50 hectare. Din punct de vedere al resurselor de apă, România dispune de o resursă teoretică de 134,6 mld. mc, din care resursa utilizabilă, potrivit gradului de amenajare a bazinelor hidrografice, este de 38,346 mld. mc 8, care provine, conform graficului nr. 1.1., din: - râuri interioare 13,679 mld. mc; - Dunăre 20 mld. mc; - ape subterane 4,667 mld. mc. La nivel naţional, resursele de apă ale României sunt neuniform distribuite în spaţiu diferă de la o regiune la alta şi în timp având mari variaţii sezoniere diferă de la un anotimp la altul. Apele interioare sunt cele mai accesibile, mai bine repartizate pe teritoriu şi cu o pondere mare în privinţa valorificării economice. Graficul nr Resursele de apă ale României 8 Sursa : INS 14 / 270

15 Lungimea totală a râurilor cu curgere permanentă este de cca km, densitatea medie pe teritoriu fiind de 0,49 km/km 2. Reţeaua cea mai putin densă, sub 0,30 km/km 2 corespunde regiunilor de câmpie şi de dealuri, iar cea mai densă, unitatilor montane unde atinge valori de 1-1,2 km/km 2. Principalele râuri ale Romaniei sunt Dunărea, Siretul, Mureşul, Oltul, Someşul, Prutul, Bistriţa. Dintre acestea, de departe cel mai important este fluviul Dunărea care curge în limitele teritoriului României pe o distanţă de km, din lungimea sa totală de km. Îi urmează Mureşul (761 km), Prutul (742 km), Oltul (615 km), Siretul (559 km), Someşul (376 km), Argeşul (350 km), Bistrita (283 km) 9. Cel mai important parametru ce caracterizează resursele de apă din râuri îl constituie stocul mediu multianual, exprimat fie sub formă de volum scurs, fie sub formă de debit. România este împărţită în 11 bazine hidrografice (Someş-Tisa, Crişuri, Banat, Mureş, Jiu, Olt, Argeş-Vedea, Ialomiţa-Buzău, Siret, Prut şi Dobrogea-Litoral). Cel mai mare aport de apă îl are bazinul Siret cu un debit mediu de 224 mc/s, şi un volum de mil. mc reprezentând 17% din volumul total al resurselor de apă ale ţării. Urmează Mureşul (186 mc/s, mil. mc) cu 14% şi Oltul (174 mc/s, mil. mc) cu 13%, cele trei bazine furnizând, împreună, aproape jumătate din volumul resurselor de apă ale ţării. Există însă şi bazine care deşi au suprafeţe aproape identice, din cauza condiţiilor diferite de altitudine, relief şi climă prezintă resurse total diferite 10. Apele subterane se constituie într-o resursă importantă în special datorită calitaţii lor fizico chimice şi biologice. Posibilitatea de înmagazinare şi circulaţie a apelor subterane se află în strânsă legatură cu alcătuirea litologică, dispoziţia spaţială şi condiţiile de alimentare, funcţie de care apele subterane sunt denumite freatice şi de adâncime. Cele mai însemnate (cantitativ) constituite în resurse permanente, sunt cele freatice, situate în primul orizont acvifer. Apele freatice sunt cantonate la adâncimi de m, capabile să debiteze 1 10 l/s km 2 şi constituie principala sursă de apă în zonele rurale unde nu există sisteme centralizate de alimentare cu apă. Din punct de vedere calitativ acestea nu îndeplinesc condiţiile de potabilitate datorită depăşirii indicatorilor specifici fizico-chimici şi microbiologici. Apele subterane de adâncime sunt situate sub nivelul zonei schimbului activ şi sunt influenţate de apele superficiale şi în acelaşi timp ele depind în mai mică măsura de condiţiile climatice. În concluzie, potenţialul teoretic al resurselor de apă ale României totalizează 137,744 km 3 /an, din care Dunărea contribuie cu 87,7 km 3 /an, râurile interioare cu 40,424 km 3 /an, iar apele subterane cu 12,224 km 3 /an. Raportat la numărul locuitorilor, potenţialul resurselor de apă ale 9 Administraţia Naţională Apele Române, Planul Naţional de Amenajare a Bazinelor Hidrografice din România Sinteza 10 Asociaţia Română a Apei, Strategia de dezvoltare durabilă a serviciilor publice de alimentare cu apă şi canalizare România / 270

16 României reprezintă mc/an/loc., cifră mult superioară mediei europene care este de mc/an/loc. România ocupă din acest punct de vedere locul al nouălea printre tările europene. Asupra potenţialului resurselor de apă ale României trebuie făcute o serie de consideraţii care rezultă din specificul poziţiei geografice, reliefului, geologiei, climei, solului şi vegetaţiei, şi anume: - fluviul Dunărea care constituie peste 62% din potenţialul resurselor de apă este situat pe cea mai mare parte a cursului său la periferia teritoriului României, motiv pentru care s-ar putea utiliza economic numai cca km 3 /an; - reţeaua hidrografică interioară (cea mai accesibilă folosinţelor) este neuniform distribuită pe teritoriul ţării; - debitele râurilor interioare sunt variabile nu numai de la o zonă la alta, de la un anotimp la altul, ci şi de la un an la altul, motiv pentru care în regim natural potenţialul utilizabil se cifrează la doar 5 km 3 /an, sporit însă cu 8,01 km 3 /an (volum util) prin cele lacuri de acumulare realizate; - potenţialul apelor subterane, utilizabile din punct de vedere tehnico-economic, este 5,5 km 3 /an; - în România se întâlnesc şi ani deosebit de ploioşi, când debitele râurilor cresc foarte mult, producând inundaţii, adeseori catastrofale cu mari pagube materiale; - periodic, pe o bună parte a teritoriului României, se manifestă fenomenul de secetă care conduce la scăderea dramatică a resurselor de apă, uneori până la circa 30% din cele ale unui an normal. Ţinând cont de aceste consideraţii, rezultă că potenţialul resurselor de apă utilizabile este evaluat la km 3 /an, ceea ce înseamnă mc/an/loc. În aceste condiţii unii specialişti consideră că România este o ţară săracă în resurse de apă. Deşi apa este o resursă naturală regenerabilă, este totuşi limitată în ceea ce priveşte volumul anual disponibil, manifestând chiar tendinţe de scădere în unele bazine hidrografice sau imposibilitatea utilizării în caz de poluare accentuată. Limitări ale utilizării resurselor de apă apar şi din alte cauze, printre care amintim: transportul resurselor de apă la distanţă prezintă multe dificultăţi sub aspect tehnico - economic, fapt ce face ca ele să fie privite ca o resursă regională, neputându-se realiza un sistem naţional interconectat al acestora; resursele de apă disponibile pe teritoriul României sunt puternic influenţate, atât cantitativ cât şi calitativ, de activităţile umane, pe de o parte, prin prelevări apropiate de limita resurselor socio economice, iar, pe de altă parte, printr-o poluare pronunţată Administraţia Naţională Apele Române, Planul Naţional de Amenajare a Bazinelor Hidrografice din România Sinteza 16 / 270

17 1.3. Cadrul general al serviciilor comunitate de utilităţi publice Serviciile comunitare de utilităţi publice, sunt definite ca totalitatea activităţilor reglementate prin Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice şi prin legi speciale, care asigură satisfacerea nevoilor esenţiale de utilitate şi interes public general cu caracter social ale colectivităţilor locale, cu privire la: alimentarea cu apă; canalizarea şi epurarea apelor uzate; colectarea, canalizarea şi evacuarea apelor pluviale; alimentarea cu energie termică în sistem centralizat; salubrizarea localităţilor; iluminatul public; alimentarea cu gaze naturale; transportul public local de călători. Potrivit Legii nr. 51 din 8 martie 2006 a serviciilor comunitare de utilităţi publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, (denumită în continuare Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice) din sfera serviciilor publice de interes general fac parte serviciile de utilităţi publice având următoarele particularitaţi: caracter economico-social, răspund unor cerinţe şi necesităţi de interes şi utilitate publică, au caracter tehnico-edilitar, au caracter permanent şi regim de funcţionare continuu, regimul de funcţionare putând avea caracteristici de monopol. Serviciile de utilităţi publice, înfiinţate, organizate şi coordonate de autorităţile administraţiei publice locale, pot fi furnizate/prestate de către operatorii titulari de licenţă care sunt organizaţi şi funcţionează fie în baza reglementărilor de drept public, fie în baza reglementărilor de drept privat. Serviciile de utilităţi publice implică existenţa unei infrastructuri tehnico-edilitare adecvate şi beneficiază de arie de acoperire cu dimensiuni locale: comunale, orăseneşti, municipale sau judeţene. De asemenea, serviciile de utilităţi publice, organizate pe principii economice şi de eficienţă, sunt furnizate/prestate pe baza principiului beneficiarul plăteşte iar recuperarea costurilor de exploatare ori de investiţie se face prin preţuri şi tarife reglementate sau taxe speciale. Autorităţile administraţiei publice locale sau, după caz, asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, mandatate prin hotărâri ale autorităţilor deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale membre au ca responsabilitate 12 serviciile de utilităţi publice. Tinând cont de gradul de urbanizare, de importanţa economico-socială a localităţilor, de mărimea şi de gradul de dezvoltare ale acestora şi în raport cu infrastructura 12 Conform Art.3 alin (1) din Legea nr. 51 din 8 martie 2006 a serviciilor comunitare de utilităţi publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare 17 / 270

18 tehnico-edilitară existentă, organizarea şi gestionarea serviciilor de utilităţi publice se face cu respectarea prevederilor legale, potrivit hotărârilor adoptate de autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale. Interesul general al comunităţilor locale este considerat prioritar în organizarea, funcţionarea şi dezvoltarea serviciilor comunitare de utilităţi publice, satisfacerea cât mai completă a cerinţelor utilizatorilor, protejarea intereselor acestora, dezvoltarea durabilă a unităţilor administrativteritoriale şi întărirea coeziunii economico-sociale la nivelul comunităţilor locale având o însemnatate deosebită. Având în vedere regimul general al autonomiei locale a autorităţilor administraţiei publice locale, descentralizarea administrativă şi financiară, dezvoltarea regională, finanţele publice locale, serviciile comunitare de utilităţi publice se organizează şi funcţionează cu respectarea principiilor: autonomiei locale; descentralizării serviciilor publice; subsidiarităţii şi proporţionalităţii; responsabilităţii şi legalităţii; asocierii intercomunitare; dezvoltării durabile şi corelării cerinţelor cu resursele; protecţiei şi conservării mediului natural şi construit; asigurării igienei şi sănătăţii populaţiei; administrării eficiente a bunurilor din proprietatea publică sau privată a unităţilor administrativ-teritoriale; participării şi consultării cetăţenilor; liberului acces la informaţiile privind serviciile publice. Fiind supuse regimului juridic al serviciilor publice de interes general, serviciilor comunitare de utilităţi publice le sunt aplicabile obligaţiile de serviciu public definite potrivit următoarelor exigenţe/cerinţe fundamentale, şi anume: universalitate; continuitate din punct de vedere calitativ şi cantitativ, în condiţii contractuale reglementate; adaptabilitate la cerintele utilizatorilor şi gestiune pe termen lung; accesibilitate egală şi nediscriminatorie la serviciul public; transparenţa decizională şi protecţia utilizatorilor. Parte componentă a infrastructurii tehnico-edilitare a unităţilor administrativ-teritoriale, sistemele de utilităţi publice sunt bunuri de interes şi folosintă publică şi aparţin, prin natura lor sau potrivit legii, domeniului public ori privat al unităţilor administrativ-teritoriale, fiind supuse 18 / 270

19 regimului juridic al proprietăţii publice sau private a acestora, după caz. Organizarea, exploatarea şi gestionarea serviciilor de utilităţi publice trebuie să asigure 13 : satisfacerea cerinţelor cantitative şi calitative ale utilizatorilor; sănătatea populaţiei şi calitatea vieţii; protecţia utilizatorilor; funcţionarea optimă, în condiţii de siguranţă a persoanelor şi a serviciului, de rentabilitate şi eficienţă economică a construcţiilor, instalaţiilor, echipamentelor şi dotărilor, corespunzător parametrilor tehnologici proiectaţi şi în conformitate cu caietele de sarcini, cu instrucţiunile de exploatare şi cu regulamentele serviciilor; introducerea unor metode moderne de management; introducerea unor metode moderne de elaborare şi implementare a strategiilor, politicilor, programelor şi/sau proiectelor din sfera serviciilor de utilităţi publice; dezvoltarea durabilă, protejarea şi valorificarea domeniului public şi privat al unităţilor administrativ-teritoriale şi protecţia şi conservarea mediului, în conformitate cu reglementările specifice în vigoare; informarea şi consultarea comunităţilor locale beneficiare ale acestor servicii; respectarea principiilor economiei de piaţă, asigurarea unui mediu concurenţial, restrângerea şi reglementarea ariilor de monopol. Activităţile specifice oricărui serviciu de utilităţi publice, se realizează pe baza regulamentului serviciului, a caietului de sarcini al serviciului şi a licenţei emise de autoritatea de reglementare competentă Cadrul general al serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare Serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare face parte din sfera serviciilor comunitare de utilităţi publice. Serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare cuprinde alimentarea cu apă, canalizarea şi epurarea apelor uzate, precum şi colectarea, canalizarea şi evacuarea apelor pluviale, activităţi prin care se asigură satisfacerea nevoilor de utilitate şi interes public general ale colectivităţilor locale. Conform Legii nr. 241 din 22 iunie 2006 a serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare (denumită în continuare Legea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare), acesta se înfiinţează, se organizează şi se gestionează sub conducerea, coordonarea, controlul şi responsabilitatea autorităţilor administraţiei publice locale ori al asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare şi are drept 13 Conform art. 7 alin. ( 2) din Legea nr. 51 din 8 martie 2006 a serviciilor comunitare de utilităţi publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare 19 / 270

20 scop alimentarea cu apă, canalizarea şi epurarea apelor uzate pentru toţi utilizatorii de pe teritoriul localităţilor. Furnizarea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare se realizează prin intermediul unei infrastructuri tehnico-edilitare specifice, care cuprinde ansamblul construcţiilor şi terenurilor, instalaţiilor tehnologice, echipamentelor funcţionale şi dotărilor specifice, prin care se realizează serviciul public de alimentare cu apă, denumită sistem public de alimentare cu apă şi de canalizare. Sistemele publice de alimentare cu apă cuprind, de regulă: captări, aducţiuni, staţii de tratare, staţii de pompare, rezervoare de înmagazinare, reţele de transport şi distribuţie, branşamente. Apa potabilă distribuită prin sistemele de alimentare cu apă este destinată satisfacerii cu prioritate a nevoilor gospodăreşti ale populaţiei, ale instituţiilor publice, ale operatorilor economici şi, după caz, pentru combaterea şi stingerea incendiilor, în lipsa apei industriale. Apa potabilă distribuită utilizatorilor trebuie să îndeplinească, la branşamentele acestora, condiţiile de potabilitate prevăzute în normele tehnice şi reglementările legale în vigoare, precum şi parametrii de debit şi presiune precizaţi în acordurile şi contractele de furnizare. Sistemele publice de alimentare cu apă şi de canalizare a apelor uzate, constituie ansambluri tehnologice şi funcţionale integrate care acoperă întregul circuit tehnologic, de la captarea din sursă a apei brute până la evacuarea în emisari a apelor uzate epurate, prin care se asigură cu precădere colectarea, transportul, epurarea şi evacuarea într-un receptor natural a apelor uzate provenite de la utilizatorii serviciului de alimentare cu apă, precum şi a apelor pluviale sau de suprafaţă colectate de pe teritoriul localităţilor. Principiile pe baza cărora se organizează şi funcţionează serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare sunt următoarele 14 : securitatea serviciului; tarifarea echitabilă; rentabilitatea, calitatea şi eficienţa serviciului; solidaritatea utilizatorilor reflectată în strategia tarifară; transparenţa şi responsabilitatea publică, incluzând consultarea cu patronatele, sindicatele, utilizatorii şi cu asociaţiile reprezentative ale acestora; continuitatea din punct de vedere cantitativ şi calitativ; adaptabilitatea la cerinţele utilizatorilor; accesibilitatea egală a utilizatorilor la serviciul public, pe baze contractuale; respectarea reglementărilor specifice din domeniul gospodăririi apelor, protecţiei mediului şi sănătăţii populaţiei. 14 Conform art. 7 din Legea nr. 241 din 22 iunie 2006 a serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare, republicată, cu modificările şi completările ulterioare 20 / 270

21 Activităţile specifice serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, se realizează pe baza unui regulament al serviciului şi a unui caiet de sarcini, elaborate şi aprobate de autorităţile administraţiei publice locale, ori de asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare, în conformitate cu regulamentul-cadru, respectiv cu caietul de sarcini-cadru al serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, elaborate de Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice (denumită în continuare ANRSC) Starea actuală a pieţei serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare După o perioadă de mai mult de patru decenii de administrare centralizată, România a decis să revină la principiul autonomiei locale prin realizarea descentralizării, transferându-se astfel responsabilităţi principale şi concrete administraţiilor publice locale, principiu reflectat de altfel şi în Constituţia României. Una dintre aceste responsabilităţi specifice, se referă la obligaţia administraţiilor publice locale de a organiza în mod eficient şi adecvat funcţionarea lor în scopul prestării de servicii publice. Administraţiile publice locale au dreptul de a se asocia în scopul de a dezvolta eficient serviciile publice de interes comun/regional Operatorii serviciului Au calitatea de operatori 15 furnizorii/prestatorii serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare care asigură funcţionarea, gestionarea, administrarea şi exploatarea sistemelor de alimentare cu apă şi de canalizare aferente serviciului şi care îşi desfăşoară activitatea pe baza unei licenţe eliberate de ANRSC. Tabelul nr Repartizarea operatorilor pe serviciile comunitare de utilități publice Anul Număr total operatori de servicii publice aflaţi în evidenţele ANRSC din care Operatori ai serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare Operatori ai serviciului de alimentare cu energie termică în sistem centralizat Operatori ai serviciului de salubrizare a localităţilor Operatori ai serviciului de transport public local de călători Operatori ai serviciului de iluminat public Sursa: ANRSC, Raport anual operator de servicii de utilităţi publice, denumit şi operator - persoana juridică de drept public sau de drept privat cu capital public, privat sau mixt, înregistrată în România, într-un stat membru al Uniunii Europene ori în alt stat, care asigură nemijlocit furnizarea/prestarea, în condiţiile reglementărilor în vigoare, a unui serviciu de utilităţi publice sau a uneia sau mai multor activităţi din sfera serviciilor de utilităţi publice 21 / 270

22 Din totalul operatorilor aflaţi în evidenţele ANRSC, 40,9% reprezintă operatorii serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare. Trebuie meţionat faptul că un operator poate realiza unul sau mai multe servicii. Graficul nr prezintă evoluţia numărului de operatori ai serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare comparativ cu ceilalţi operatori ai serviciilor publice de utilităţi publice, în perioada Graficul nr Evoluţia numărului de operatori ai serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare 1,200 1,000 Alimentare cu apă şi de canalizare Alimentare cu energie termică în sistem centralizat Salubrizarea localităţilor Transport public local de călători Iluminat public 0 Sursa: ANRSC, Raport anual 2017 Conform informaţiilor transmise de Autoritatea Naţională de Reglementare a Serviciilor Comunitare de Utilităţi Publice, în anul 2017 serviciile publice de alimentare cu apă şi de canalizare au fost furnizare/prestate de un număr de 268 de operatori licenţiaţi, din care 16 : - operatori regionali societăţi comerciale cu capital integral al UAT = 45 - societăţi comerciale/servicii publice/compartimente de specialitate din cadrul UAT = societăţi comerciale cu capital privat sau mixt = 20 - regii autonome = Cu toate că operatorii regionali reprezintă 16,8% din totalul operatorilor serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare licenţiaţi, aceştia deţin, conform calculelor Asociaţiei Române a Apei, 87% din piaţa serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare 17. Din punct de vedere al distribuţiei în spaţiu, operatorii serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare sunt repartizaţi neuniform pe suprafaţa ţării. Astfel, cei mai mulţi operatori se 16 Adresa ANRSC nr / , înregistrată la Consiliul Concurenţei sub nr. RG/9676/ Asociaţia Română a Apei, Raport privind starea serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare-epurare în anul / 270

23 regăsesc în Regiunea Sud-Est 81 de operatori, urmată de Regiunea Sud 58 de operatori şi Regiunea Sud-Vest 43 de operatori. Cei mai puţini operatori ai serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare se regăsesc în Regiunea Nord-Est 9 operatori. Distribuţia operatorilor serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare este prezentată în Figura nr Figura nr Distribuţia operatorilor serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare Alimentarea cu apă Serviciile publice de alimentare cu apă şi de canalizare sunt într-o continuă dezvoltare însă, cu toate acestea, există aşezări umane care nu beneficiază de aceste servicii, România confruntâdu-se cu un grad redus de racordare a locuinţelor cu instalaţii de alimentare cu apă şi la sistemele publice de canalizare. Administrativ, România are 41 de judeţe, 103 municipii, 217 oraşe şi comune. Serviciul public de alimentare cu apă potabilă este organizat în localităţi, reprezentând 78,78% din totalul localităţilor tării. Astfel, aşa cu rezultă din tabelul nr. 1.2, dispun de sisteme centralizate de distribuţie a apei un număr de 317 municipii şi oraşe, reprezentând 99,06% din totalul localităţilor urbane şi de localităţi din mediul rural, reprezentând 76,51% din totalul acestora. Dacă numărul localităţilor urbane care dispun de reţele de distribuţie a apei a rămas 23 / 270

24 constant în perioada , numărul localităţilor rurale cu reţele de distribuţie a apei a înregistrat un trend crescător de la localităţi în anul 2012, la localităţi în anul 2016, o creştere cu 8,85%. Tabelul nr Numărul localităţilor cu reţea de distribuţie a apei potabile Mediul de rezidenţă Anul Urban Rural Total Sursa: INS, Lungimea reţelelor de apă potabilă 18, la nivel de ţară, a avut o evoluţie anuală de creştere continuă. Conform datelor publicate de Institutul Naţional de Statistică, lungimea totală a reţelei simple de distribuţie a apei potabile în România, la sfârşitul anului 2016, a fost de ,6 km, cu 182,85% mai mult decât în anul 1990, când în România reţeaua de distribuţiei a apei potabile era de ,8 km. Evoluţia lungimii reţelelor de apă potabilă, în perioada , este prezentată în tabelul nr Tabelul nr Lungimea reţelelor de alimentare cu apă potabilă, în perioada Lungimea reţelei Anul 2016/2012 de apă potabilă (%) (km) Total , , , , ,6 116,66 - din care Urban , , , , ,7 106,49 Rural , , , , ,9 123,59 Sursa: INS, Din tabelul nr rezultă că pe ansamblul perioadei analizate, lungimea reţelelor de alimentare cu apă potabilă a crescut cu 16,66% din anul 2012 până la sfârşitul anului Astfel, la sfârşitul anului 2016, lungimea reţelei de distribuţie a apei potabile era de ,6 km, cu 2.735,6 km mai mare faţă de cea existentă la sfârşitul anului În anul 2015, lungimea reţelelor de alimentare cu apă potabilă, la nivel de ţară, a fost de km, cu 3,61% mai mult decât în anul În anul 2014, lungimea reţelelor de alimentare cu apă potabilă, la nivel de ţară, a fost de ,2 km, cu 3,84% mai mult decât în anul În anul 2013, lungimea reţelelor de alimentare cu apă potabilă, pe total ţară, a fost de ,7 km, mai mult cu 4,7 % faţă de anul Reţelele de distribuţie a apei potabile din anul 2016, asigură o echipare în mediul urban de 94,78% din lungimea totală a străzilor Lungimea totală a reţelei simple de distribuţie a apei potabile reprezintă lungimea tuburilor şi conductelor instalate pe teritoriul localităţii respective, pentru transportul apei potabile de la conductele de aducţiune sau de la staţiile de pompare, până la punctele de branşare a consumatorilor. 19 Lungimea străzilor orăşeneşti, km. 24 / 270

25 Pe medii de rezidenţă, aşa cum se poate observa din graficul nr. 1.3., se constată o creştere continuă a lungimii reţelelor de distribuţie a apei potabile, atât în mediul urban, cât şi în mediul rural. Lungimea reţelelor de alimentare cu apă potabilă în mediul urban, la sfârşitul anului 2016, a fost de ,7 km, în creştere cu 6,49% faţă de anul Se remarcă faptul că ritmul de dezvoltare al reţelelor de alimentare cu apă potabilă este mai alert în mediul rural, în creştere cu 23,59% în anul 2016 faţă de anul Dacă, în mediul urban diferenţa de lungime a reţelei de alimentare cu apă potabilă la sfârşitul anului 2016, faţă de anul 2012, a fost de 1.796,5 km, în mediul rural diferenţa a fost de 9.581,8 km, având o creştere medie anuală de km/an în mediul rural, faţă de circa 450 km/an în mediul urban. Graficul nr Evoluţia lungimii reţelelor de alimentare cu apă potabilă (km), pe medii de rezidenţă, în perioada ,000 50,000 40,000 40, , , , , ,000 20,000 10,000 27, , , , , Urban Rural Sursa: INS Lungimea reţelelor de alimentare cu apă potabilă exploatate de operatorii regionali şi municipali mari a ajuns la sfârşitul anului 2016 la km, reprezentând 68,61% din totalul reţelelor de alimentare cu apă potabilă exploatate la nivel naţional. Din tabelul nr. 1.4 rezultă că operatorii regionali şi municipali mari au o rată de creştere a exploatării reţelelor de alimentare cu apă potabilă de 25,99% în anul 2016 faţă de anul Tabelul nr Lungimea reţelelor de alimentare cu apă potabilă, exploatată de operatorii regionali şi municipali mari, în perioada Lungimea reţelei de apă potabilă Anul 2016/2012 (km) (%) La nivel naţional ,66 Exploatată de operatorii regionali şi municipali mari ,99 Sursa: ARA, Raport privind starea serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare-epurare în anul / 270

26 Astfel, dacă în anul 2012, lungimea reţelelor de alimentare cu apă exploatate de către operatorii regionali şi municipali mari a fost de kilometri, în anul 2013, aceasta a avut de kilometri, în creştere cu 6,58% faţă de anul 2012, reprezentând 64,83% din totalul reţelelor de alimentare cu apă potabilă existente la nivel naţional. În anul 2014, lungimea reţelelor exploatate de operatorii regionali şi municipali mari a fost de kilometri, cu kilometri mai mult decât în anul 2013, adică un plus de 5,99% faţă de anul 2013, mai puţin decât creşterea anuală precedentă, având însă o pondere de 66,17% din totalul reţelelor de alimentare cu apă potabilă existente la nivel naţional în acel an. Lungimea reţelor de alimentare cu apă din anul 2015, exploatate de operatorii regionali şi municipali mari a fost de kilometri, cu de kilometri peste valoarea anului 2014, având o creştere de 6,15% faţă de anul precedent. În anul 2016, lungimea reţelelor de alimentare cu apă exploatate de operatorii regionali şi municipali mari a fost de kilometri, în creştere cu 4,80% faţă de anul precedent, reprezentând 68,61% din totalul reţelelor de alimentare cu apă potabilă exploatate la nivel naţional. Graficul nr Evoluţia lungimii reţelelor de alimentare cu apă potabilă (km), în perioada ,000 70,000 60,000 50,000 40,000 43,393 68,299 46,365 71,514 49,141 74,263 52,163 76,945 54,669 79,678 Lungimea reţelei exploatată de operatori regionali şi municipali mari 30,000 20,000 10,000 Lungimea reţelei de apă potabilă la nivel naţional Sursa: ARA, Raport privind starea serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare-epurare în anul 2016 Aşa cu rezultă din tabelul nr. 1.5, există diferenţe mari între regiunile ţării în privinţa infrastructurii de distribuţie a apei potabile. Pe ansamblul perioadei analizate, lungimea reţelelor de alimentare cu apă potabilă a crescut cu 10,87% în Regiunea Sud-Est, până la 29,10% în Regiunea Bucureşti-Ilfov. Deşi deţine numai 3.796,4 kilometri reprezentând 4,76% din totalul reţelei de alimentare cu apă potabilă la nivel naţional, Bucureşti-Ilfov, este regiunea cu cea mai mare densitate 26 / 270

27 a reţelei de alimentare cu apă potabilă raportat la suprafaţa regiunii. Totodată, Regiunea Bucureşti- Ilfov înregistrează cea mai mare extindere a reţelei de alimentare cu apă potabilă, în creştere cu 29,10%, de la 2.940,7 kilometri în anul 2012 la 3.796,4 kilometri în anul Implementarea proiectelor de investiţii este vizibillă şi în creşterile anuale a lungimii reţelelor de alimentare cu apă din Regiunea Nord-Est. Astfel, dacă în anul 2012 lungimea reţelelor de alimentare cu apă din regiune era de 7.236,2 kilometri, în anul 2016 aceasta a avut 8.947,1 kilometri, în creştere cu 23,64%. Cu toate acestea, lungimea reţelei de alimentare cu apă potabilă a regiunii, reprezintă numai 11,23% din totalul reţelei de alimentare cu apă potabilă la nivel naţional. Tabelul nr Lungimea totală a reţelei de distribuţie a apei potabile, pe regiuni de dezvoltare, în perioada (km) Regiunea de 2016/ dezvoltare (%) Nord-Vest , , , , ,0 115,57 Centru 8.689, , , , ,0 115,69 Nord-Est 7.236, , , , ,1 123,64 Sud-Est , , , , ,2 110,87 Sud - Muntenia , , , , ,9 118,03 Bucureşti-Ilfov 2.940, , , , ,4 129,10 Sud-Vest Oltenia 7.696, , , , ,6 117,40 Vest 8.053, , , , ,4 113,80 Sursa: INS, În anul 2016, cea mai extinsă reţea de distribuţie a apei potabile se regăseşte în Regiunea Sud Muntenia cu o lungime totală de ,9 kilometri, în creştere cu 2.092,2 kilometri faţă de anul 2012, reprezentând 17,19% din totalul reţelei de alimentare cu apă potabilă la nivel naţional. Locul al doilea îl ocupă Regiunea Sud-Est cu ,2 kilometri de reţea, reprezentând 15,76% din totalul reţelelor de alimentare cu apă la nivel naţional, însă pe ansamblul perioadei analizate, comparativ cu celelalte regiuni de dezvoltare, a înregistrat cel mai mic procent de creştere 10,87%. Aşa cum rezultă din graficul nr.1.5, în anul 2016, din totalul de ,6 kilometri de reţea de distribuţie a apei potabile la nivel naţional, 17,19% se regăsesc în Regiunea Sud Muntenia, urmată de Regiunea Sud-Est şi Regiunea Nord-Vest cu 15,76% şi 15,60%. Regiunile cu un grad mai redus al reţelei de distribuţie a apei potabile sunt Regiunea Sud-Vest Oltenia cu 11,34% şi Regiunea Nord-Est cu 11,23% din totalul reţelelor de distribuţie a apei potabile la nivel naţional. Totodată, la nivelul anului 2016, din totalul de 19,7 milioane locuitori, în România beneficiază de apă potabilă din reţeaua publică persoane, reprezentând 65,2% din populaţia rezidentă a României. În mediul urban, persoane sunt conectate la sistemul public de alimentare cu apă, reprezentând 94,9% din populaţia rezidentă urbană, în timp ce în 27 / 270

28 mediul rural numai persoane beneficiază de apă potabilă din reţeaua publică, reprezentând 30,8% din populaţia rezidentă rurală a ţării 20. Graficul nr Distribuţia reţelei de alimentare cu apă potabilă, la nivel naţional Regiunea Bucureşti-Ilfov 4,76% Regiunea Nord- Est 11,23% Regiunea Sud - Muntenia 17,19% Regiunea Sud- Vest - Oltenia 11,34% Regiunea Sud- Est 15,76% Sursa: INS Din datele prezentate în tabelul nr. 1.6, se observă creșterea acoperirii cu servicii de alimentare cu apă potabilă din sistem centralizat. Dacă în urmă cu 25 de ani, ponderea populaţiei cu acces la serviciile centralizate de alimentare cu apă se situa în jurul valorii de 29% din populaţie, datorită evoluţiei din ultima perioadă, se constată un progres semnificativ, de la 29% la 65,2% (valoarea din anul 2016), în condiţiile în care, în acelaşi interval de timp, s-au produs mutaţii majore şi în raportul dintre populaţia urbană şi cea rurală. Totuşi, nivelul de echipare cu sisteme centralizate de alimentare cu apă potabilă a populaţiei rămâne net favorabil mediului urban. Tabelul nr Populaţia deservită de servicii de alimentare cu apă potabilă, în perioada Populaţia Anul (mii persoane) Total Populaţia României Deservită cu servicii de alimentare cu apă % în total populaţie 60,3 61,9 62,4 63,7 65,2 Populaţia României - mediul urban Populaţia României - mediul rural Regiunea Vest 11,50% Regiunea Centru 12,62% Regiunea Nord- Vest 15,60% Total Deservită cu servicii de alimentare cu apă % în total populaţie 82,9 92,7 93,8 94,9 Total Deservită cu servicii de alimentare cu apă % în total populaţie - 26,7 27,0 28,7 30,8 Sursa: INS, statistica mediului Distribuţia apei şi evacuarea apelor uzate 20 INS, Informaţii statistice, Distribuţia apei şi evacuarea apelor uzate în anul / 270

29 mii persoane Trebuie menţionat faptul că populaţia totală a României este variabilă şi evoluează de la un an la altul, în principal datorită sporului natural (pozitiv sau negativ), a fluxului de intrări şi ieşiri de persoane, precum şi a altor factori. În plus, o serie de date privind numărul total de locuitori ai României au fost recalculate de către Institutul Naţional de Statistică, după ultimul recensământ al populaţiei. La nivelul ţării, numărul de beneficiari ai serviciului public de alimentare cu apă, a avut o evoluţie anuală de creştere continuă. Conform datelor Institutului Naţional de Statistică, în anul 2013 beneficiau de alimentare cu apă potabilă în sistem centralizat un număr de de persoane, reprezentând 61,9% din totalul populaţiei ţării. În mediul urban s-au înregistrat persoane deservite de sistemul public de alimentare cu apă, reprezentând 82,9% din populaţia urbană a României, iar în mediul rural persoane, reprezentând 26,7% din populaţia rurală a României. În anul 2014, 62,4% din populaţia ţării beneficia de serviciul public de alimentare cu apă, cu persoane mai mult decât în anul Din totalul de persoane beneficiare ale serviciului de alimentare cu apă, persoane se situau în mediul urban (92,7% din populaţia urbană a Romaniei) şi persoane în mediul rural, reprezentând 27,0% din populaţia rurală a ţării. Graficul nr Evoluţia populaţiei deservite de sistemul public de alimentare cu apă, în perioada ,000 15,000 12,103 12,264 12,455 12,634 12,853 Populaţia totală 10,000 5, Populaţia deservită cu servicii de alimentare cu apă potabilă, la nivel de ţară Sursa: INS Populaţia deservită de sistemul public de alimentare cu apă, în anul 2015, a fost de persoane, reprezentând 63,7% din populaţia rezidentă a României, cu persoane mai mult decât în anul În mediul urban s-au înregistrat persoane conectate la 29 / 270

30 % sistemul public de alimentare cu apă, reprezentând 93,8% din populaţia urbană a României, iar în mediul rural persoane, reprezentând 28,7% din populaţia rezidentă rurală a ţării. Aşa cu am menţionat anterior, în anul 2016, numărul total de benficiari ai serviciului de alimentare cu apă a fost de persoane, în creştere cu persoane faţă de anul precedent, reprezentând 65,5% din totalul populaţiei României. În mediul urban s-au înregistrat persoane conectate la sistemul public de alimentare cu apă, reprezentând 94,9% din populaţia rezidentă urbană, iar în mediul rural persoane, reprezentând 30,8% din populaţia rezidentă rurală a tării. Din graficul nr. 1.7 rezultă că serviciile centralizate de alimentare cu apă deserveau 82,9% din populaţia rezidentă în mediul urban în anul 2013, ponderea populaţiei urbane deservite de aceste servicii crescând la 92,7% în anul 2014, la 93,8% în anul 2015 şi, în continuare, la 94,9% în anul În ceea ce priveşte populaţia din mediul rural deservită cu servicii de alimentare cu apă în sistem centralizat, ponderea populaţiei care beneficia de aceste servicii, de 26,7% în anul 2013, a crescut la 27% în anul 2014, la 28,7% în anul 2015 şi, respectiv, la 30,8%în anul Graficul nr Evoluţia ponderii populaţiei deservite de sistemul public de alimentare cu apă, pe medii de rezidenţă, în perioada ,90% 92,70% 93,80% 94,90% ,90% 62,40% 63,70% 65,20% 20 26,70% 27,00% 28,70% 30,80% Total - populaţia deservită cu servicii de alimentare cu apă potabilă Urban - populaţia deservită cu servicii de alimentare cu apă potabilă Rural - populaţia deservită cu servicii de alimentare cu apă potabilă Sursa: INS După 1989, sectorul de alimentare cu apă din România a beneficiat de o serie de programe cu finanţare externă, începând cu programele de pre-aderare (PHARE, MUDP, SAMTID, ISPA). Participarea operatorilor în programele de pre-aderare a condus la dezvoltarea capacitățiilor instituţionale şi la extinderea reţelelor sau la înlocuirea lor, în cazul celor cu o vechime foarte mare, ceea ce a sprijinit dezvoltarea sectorului, dezvoltare care a început cu mediul urban. 30 / 270

31 Ulterior, regionalizarea ariei de operare a serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare a contribuit la extinderea reţelelor în mediul rural, în cazul operatorilor regionali. O altă cauză pentru diferenţele mari de acoperire cu servicii de alimentare cu apă între mediile urban - rural este capacitatea instituţională şi managerială redusă a autorităţilor locale din localităţile rurale, care nu beneficiază de alimentare cu apă potabilă în sistem centralizat, de a elabora, depune spre finanţare sau implementa proiecte de dezvoltare a serviciilor publice de alimentare cu apă. Necesitatea extinderii şi creșterea accesibilităţii serviciilor de alimentare cu apă potabilă în sistem centralizat, în mediul rural, este dictată nu numai de necesitatea creşterii standardului de viaţă în mediul rural, ca importantă tendinţă europeană de eliminare treptată a diferențelor de dezvoltare între mediul rural şi cel urban, dar şi de deteriorarea calităţii pânzei freatice. Şi, nu în ultimul rând, sunt luate în considerare ţintele de conformare ale României la prevederile acquis-ului comunitar, asumate prin Tratatul de Aderare la Uniuniea Europeană, care au în vedere şi asigurarea serviciilor de alimentare cu apă potabilă şi canalizare pentru toată populaţia ţării. În anul 2016, la nivelul regiunilor de dezvoltare, ponderea cea mai mare a populaţiei deservite de sistemul public de alimentare cu apă potabilă, în total populaţie, s-a înregistrat în Regiunea Bucureşti-Ilfov cu un procent de 82,2%, urmată de regiunea Sud-Est cu 74,3%. Regiunile cu gradul cel mai redus de racordare sunt: Nord-Est cu 46,1% şi Sud-Vest Oltenia cu 53,5%. Tabelul nr Populaţia deservită de sistemul public de alimentare cu apă potabilă, pe regiuni de dezvoltare, în anul 2016 Regiunea de Populaţia Populaţia dezvoltare U.M. rezidentă deservită - % - Nord-Vest persoane ,8 Centru persoane ,9 Nord-Est persoane ,1 Sud-Est persoane ,3 Sud - Muntenia persoane ,3 Bucureşti-Ilfov persoane ,2 Sud-Vest Oltenia persoane ,5 Vest persoane ,8 Sursa: INS, În tabelul nr prezentăm evoluţia numărului de locuitori deserviţi cu servicii de alimentare cu apă de operatorii regionali şi municipali mari, în perioada , atât în valori absolute, cât şi ca pondere a populaţiei deservite în numărul total de locuitori din aria de operare, dar şi cota de piaţă a acestor operatori. 31 / 270

32 Tabelul nr Populaţia deservită cu servicii de alimentare cu apă potabilă, de operatorii regionali municipali mari, în perioada Detalii U.M. Anul Populaţia deservită cu servicii de Mii alimentare cu apă potabilă pe ţară pers Populaţia deservită de operatorii Mii regionali şi municipali mari pers Ponderea populaţiei deservite în total populaţie din aria de operare % 81,4 82,4 82,0 82,0 81,0 Număr locuitori deserviţi de operatori comparativ cu anul precedent % 99,9 101,4 100,7 103,1 101,7 Cota de piaţă a operatorilor regionali şi municipali mari % 86,2 85,7 85,5 87,0 87,0 Sursa: ARA, Raport privind starea serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare-epurare în anul 2016 În ceea ce priveşte evoluţia populaţiei deservite cu servicii de alimentare cu apă potabilă în anul 2012, operatorii regionali şi municipali mari au asigurat, pentru aria în care prestează servicii, un grad mediu de acoperire cu servicii de alimentare cu apă potabilă de 81,4%. În anul 2013, operatorii regionali şi municipali mari au asigurat un grad mediu de acoperire cu servicii de alimentare cu apă potabilă de 82,4% dintre locuitorii din aria lor de operare, o valoare a indicatorului uşor mai mare decât în anul Dintre operatorii mari, cel mai mare grad de acoperire cu servicii de alimentare cu apă îl aveau operatorii care deservesc doar mediul urban. În anul 2014, numărul locuitorilor deserviţi de către operatorii regionali şi municipali mari a crescut în continuare, ajungând la de locuitori, dar şi aria de operare a crescut, ceea ce a condus la o acoperire cu servicii de alimentare cu apă potabilă medie de doar 82,0% dintre locuitorii din aria de deservire a acestora, mai mică decât în anul precedent. Numărul locuitorilor deserviţi de către operatorii regionali şi municipali mari, în anul 2015, a continuat să crească, ajungând la persoane, iar aria lor de operare a crescut la persoane, ceea ce a condus la o acoperire cu servicii de alimentare cu apă potabilă medie de doar 82,0% din locuitorii din aria de deservire, egală cu cea din anul În anul 2016, numărul locuitorilor deserviţi de către operatorii regionali şi municipali mari a continuat să crească, ajungând la persoane, iar aria lor de deservire a crescut la persoane, ceea ce a condus la o acoperire cu servicii de alimentare cu apă medie de doar 81,0% din locuitorii din aria de deservire, mai mică decât în anul Cota de piaţă a operatorilor regionali şi municipali mari, după populaţia deservită cu servicii de alimentare cu apă potabilă, în anul 2016 a fost de 87,0%. 32 / 270

33 mii pers Evoluţia populaţiei deservite de operatorii regionali şi operatorii municipali foarte mari, în perioada , comparativ cu evoluţia populaţiei deservite cu servicii de alimentare cu apă la nivel de ţară este prezentată în graficul nr ,000 Graficul nr Evoluţia populaţiei deservite de operatorii regionali şi municipali mari şi pe total ţară, în perioada ,500 12,000 12,103 12,347 12,455 12,634 12,853 11,500 11,000 10,500 10,427 10,577 10,655 10,989 11,181 10, Populaţia deservită cu servicii de alimentare cu apă potabilă pe ţară Populaţia deservită cu servicii de alimentare cu apă potabilă de către operatorii regionali şi municipali mari Sursa: ARA, Raport privind starea serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare-epurare în anul 2016 În ceea ce priveşte valoarea medie a indicatorului populaţia deservită pe kilometru de reţea 21, în perioada , înregistrează o evoluţie descendentă, atât la nivel naţional, cât şi în aria de operare a operatorilor regionali şi municipali mari. Astfel, aşa cu rezultă din graficul nr. 1.9, valoarea medie a populaţiei deservite pe kilometru de reţea în anul 2016, a fost de 161 de locuitori la nivel naţional şi 204 în aria de operate a operatorilor regionali şi municipali mari, în scădere faţă de anul de referinţă când valoarea medie a fost de 177 de locuitori la nivel naţional şi 240 de locuitori la nivelul operatorilor regionali şi municipali mari. Reducerea acestor valori este determinată, pe de o parte, de extinderea reţelelor în mediul rural, având în vedere faptul că, în mediul urban acoperirea cu servicii de alimentare cu apă potabilă este foarte bună, eventualele lucrări constând în înlocuirea reţelelor învechite şi mai puţin în extinderea lor, iar, pe de altă parte, preluarea de către operatorii regionali a localităţilor din mediul rural cu o situaţie precară a reţelelor de alimentare cu apă potabilă. 21 Populaţia deservită cu servicii de alimentare cu apă potabilă raportat la lungimea totală a reţelelor de alimentare cu apă potabilă. 33 / 270

34 Graficul nr Evoluţia populaţiei deservite pe kilometru de reţea, în perioada La nivel de ţară La nivel de operatori regionali şi municipali mari Sursa: ARA, Raport privind starea serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare-epurare în anul 2016 Volumul total de apă potabilă distribuită consumatorilor 22, în perioada , este prezentat în tabelul nr Tabelul nr Volumul total de apă potabilă distribuită, în perioada Volumul de apă potabilă Anul distribuită (mii mc) Total din care : pentru uz casnic Ponderea volumului de apă potabilă pentru uz casnic în totalul volumului de apă potabilă distribut 67,1% 68,0% 68,8% 75,4% 76,1% Sursa: INS, La nivelul ţării cantitatea de apă potabilă distribuită consumatorilor înregistrează, în perioada analizată, o scădere cu 28,5% faţă de anul Cantitatea de apă potabilă distribuită în anul 2013 a fost de mii mc., cu mii mc. mai puţin decât în Din volumul total de apă potabilă distribuit, mii mc. (68,0%) a fost distribuită populaţiei pentru uz casnic. La sfârşitul anului 2014, cantitatea de apă potabilă distribuită s-a cifrat la mii mc., cu mii mc. mai puţin faţă de anul Din această cantitate, apa potabilă pentru uz casnic s-a ridicat la mii mc, reprezentând 68,8% din total. 22 Cantitatea totală de apă potabilă livrată tuturor consumatorilor, populaţiei şi agenţilor economici pentru nevoi productive (casnice, băi publice, clădiri social-culturale şi administrative, hoteluri, stropitul străzilor, spaţii verzi etc.) prin reţelele de distribuţie sau direct prin conductele de aducţiune, determinată cu ajutorul apometrelor instalate la consumatori, iar în lipsa acestora pe baza normelor de consum pauşal. 34 / 270

35 În anul 2015, volumul de apă potabilă distribuită în sistem centralizat a fost de mii mc, din care mii mc, reprezentând 75,4% din total, a fost distribuită pentru uz casnic. Cantitatea de apă potabilă distribuită consumatorilor s-a situat, la sfârşitul anului 2016, la valoarea de mii mc, cu mii mc mai putin decât în anul Din această cantitate, apa potabilă distribuită pentru uz casnic a fost de mii mc, reprezentând 76,1% din totalul apei potabile distribuite. Cu toate că apa potabilă folosită pentru uz casnic înregistrează o scădere, ponderea acesteia în totalul apei potabile distribuite consumatorilor înregistrează o creştere de la 67,1% în anul 2012 la 76,1% în anul Desigur există mari diferenţe între un operator şi altul în privinţa valorilor volumului de apă potabilă distribuit. Repartizarea neuniformă a resurselor de apă pe teritoriul ţării, gradul redus de regularizare a debitelor pe cursurile de apă, poluarea râurilor interioare, sunt principalii factori care pot face ca zone importante ale ţării să nu dispună de surse suficiente de alimentare cu apă în tot cursul anului, mai ales în perioadele de secetă sau în iernile cu temperaturi scăzute, când debitele se reduc drastic. Cu toate acestea, se constată, în ultimii ani, o scădere constantă a volumului de apă potabilă distribuită în reţea, la nivelul întregii ţări, care se datorează, în principal, contorizării consumatorilor, preocupării operatorilor de a reduce pierderile de apă din sistemele de distribuţie, şi, nu în ultimul rând, reducerii activităţiilor industriale Canalizarea şi epurarea apelor uzate La nivel naţional, beneficiază de servicii de canalizare un număr de 313 municipii şi oraşe, reprezentând 97,81% din totalul localităţilor urbane şi 871 de localităţi rurale, reprezentând 30,44% din totalul localităţilor rurale. Aşa cum rezultă din tabelul nr. 1.9, la nivel naţional, dispun de servicii de canalizare un număr de de localităţi, gradul de acoperire cu servicii de canalizare fiind de 37,22%. Tabelul nr Numărul localităţilor cu reţea de canalizare, în perioada Medii de Anul rezidenţă Urban Rural Total Sursa: INS, Numărul de localităţi care beneficiază de reţele de canalizare a evoluat, din anul 2012 până în anul 2016, astfel: în anul 2012, reţeaua de canalizare deservea 310 localităţi din mediul urban şi 616 din mediul rural; în anul 2013, activitatea de evacuare a apelor uzate din gospodăriile populaţiei şi din unităţile economice şi sociale, s-a desfăşurat în 310 municipii şi oraşe şi în 672 comune; în anul 2014, reţeaua de canalizare a apelor uzate din gospodăriile populaţiei şi din unităţile economice şi sociale, deservea 311 municipii şi oraşe şi 760 comune. În anul 2015, reţeaua de 35 / 270

36 canalizare deservea 313 municipii şi oraşe şi 809 comune. În anul 2016, 313 municipii şi oraşe şi 871 comune deţineau reţele de canalizare. Lungimea reţelelor de canalizare 23, la nivel naţional, a avut o evoluţie anuală de creştere continuă. Conform datelor publicate de Institutul Naţional de Statistică, lungimea totală a reţelei de canalizare în România, la sfârşitul anului 2016, a fost de ,4 kilometri, cu 149,73% mai mult decât în anul 1990, an în care reţeaua de canalizare a României totaliza kilometri. Evoluţia lungimii reţelelor de canalizare, în perioada , este prezentată în tabelul nr Lungimea totală a reţelei de canalizare din România, la sfărşitul anului 2016, a fost de ,4 kilometri, din care ,5 kilometri în municipii şi oraşe şi ,9 kilometri în mediul rural. Comparativ cu anul precedent, în anul 2016, lungimea reţelei de canalizare s-a extins cu 2.620,8 kilometri în mediul urban şi cu 1.501,7 kilometri în mediul rural. Faţă de anul 2012, lungimea totală a reţelei de canalizare la nivel naţional a crescut cu 38,6%. Există mari diferenţe între lungimea reţelelor din mediul urban şi rural, însă ca urmare a investiţiilor realizate prin programele operaţionale de mediu, în ultimii cinci ani, lungimea reţelelor de canalizare din mediul rural aproape s-a dublat de la 5.189,1 kilometri în anul 2012 la ,9 kilometri în anul 2016 (97,0%). Tabelul nr Lungimea reţelelor de canalizare, în perioada Lungimea reţelei de Anul 2016/2012 canalizare (km) (%) Total , , , , ,4 138,6 - din care Urban , , , , ,5 123,1 Rural 5.189, , , , ,9 197,0 Sursa: INS, În anul 2015, lungimea totală a reţelei de canalizare a fost de ,6 kilometri, din care ,4 kilometri în mediul urban. Comparativ cu anul precedent, în anul 2015 lungimea reţelei de canalizare s-a extins cu 3.043,1 kilometri, respectiv 2.007,2 kilometri în mediul urban şi 1.035,9 kilometri în mediul rural. Lungimea reţelelor de canalizare în anul 2014 a înregistrat o creştere cu 7,6% faţă de anul precedent, respectiv cu 826,9 kilometri în municipii şi oraşe şi cu 617 kilometri în mediul rural. La sfârşitul anului 2013, lungimea totală a reţelelor de canalizare a fost de ,6 kilometri, din care ,3 kilometri în mediul urban, reprezentând 75,9% din totalul reţelelor de canalizare. Reţeaua de canalizare este deficitară pentru că dotarea medie în localităţile din România este sub 50% din lungimea totală a străzilor. Cu toate că ,5 kilometri de reţea de canalizare, reprezentând 70,3% se regăseşte în mediul urban, lungimea străzilor echipate cu reţele de canalizare 23 Lungimea totală simplă a conductelor de canalizare, reprezintă lungimea canalelor (tuburilor) prin care se colectează şi evacuează apele reziduale (menajere, industriale etc.) şi a celor provenite din precipitaţii de pe teritoriul localităţii cu canalizare publică, începând de la căminele de racordare a clădirilor cu instalaţii de canalizare şi până în punctul de deversare a apelor reziduale într-un emisar natural. 36 / 270

37 în mediul urban este de 77,6%. În comparaţie cu străzile echipate cu conducte de alimentare cu apă potabilă, numai 81,8% din acestea sunt echipate şi cu reţele de canalizare. Graficul nr Evoluţia lungimii reţelelor de canalizare pe medii de rezidenţă, în perioada (km) 25,000 20,000 15,000 10,000 5,000 19, , , , , , , , , , Sursa: INS, În Tabelul nr este prezentată evoluţia lungimii totale a reţelelor de canalizare la nivel de ţară comparativ cu lungimea reţelelor de canalizare ale operatorilor mari, în perioada Tabelul nr Evoluţia reţelelor de canalizare exploatate de operatorii regionali şi municipali mari, în perioada Lungimea reţelei de Anul 2016/2012 canalizare (km) (%) Total ,6 Operatori regionali si municipali mari ,4 Sursa: ARA, Raport privind starea serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare-epurare în anul 2016 Aşa cum rezultă din tabelul nr. 1.11, operatorii regionali şi municipali mari au în exploatare 78,3% din totalul reţelelor de canalizare din România. Se constată că în perioada supusă analizei lungimea reţelelor de canalizare exploatate de operatorii regionali şi municipali mari a crescut cu 31,4%, respectiv de la ,7 kilometri la kilometri, faţă de 38,6% la nivel naţional. Pornind de la tabelul şi graficul nr pentru operatorii regionali si operatorii municipali mari, observăm următoarele: Urban în anul 2013, lungimea reţelei de canalizare a fost de de kilometri, în creştere cu kilometri (5,8%) faţă de valoarea din anul 2012; în anul 2014, lungimea reţelei de canalizare a fost de km, în creştere cu 5,3% faţă de valoarea din anul 2013, respectiv o creştere cu kilometri; în anul 2015, lungimea reţelei de canalizare aflată în exploatare a fost de kilometri, având o creştere de kilometri (8,2%) faţă de anul 2014; în anul 2016, lungimea reţelei de canalizare a operatorilor mari a fost de kilometri, ceea ce reprezintă o creştere de 9,1% faţă de anul precedent. 37 / 270 Rural

38 Graficul nr Evoluţia lungimii reţelelor de canalizare (kilometri), pe total ţară şi pe ansamblul operatorilor regionali şi municipali mari, în perioada ,000 34,353 30,000 31,703 25,000 20,000 24,790 20,467 21,648 26,560 22,779 28,570 24,645 26,888 15, Total Operatori regionali şi municipali mari Sursa: ARA, Raport privind starea serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare-epurare în anul 2016 În anul 2016, un kilometru de reţea de canalizare corespundea, în medie, unui număr de 326 de locuitori deserviţi cu servicii de canalizare. Desigur, au existat diferenţe mari între valorile acestui indicator în mediile urban şi rural. Astfel, în anul 2016, un kilometru de reţea de canalizare a deservit, în medie, 403 locuitori în mediul urban şi 80 locuitori în mediul rural. În evoluția lungimii retelelor de canalizare, un factor determinant l-au avut programele de dezvoltatare regională, care se reflectă în gradul de creştere a lungimii reţelei de peste 5% în anii , având valori ridicate în anul 2015 şi, respectiv, anul 2016 datorită finalizării multor lucrări de investiţii în această perioadă. Conform datelor publicate de Institutul Naţional de Statistică, populaţia din România conectată la sistemele de canalizare reprezintă mai puţin de jumătate din numărul total de locuitori ai ţării, în timp ce doar în jur de 47% dintre români au acces la reţele de epurare a apelor uzate. Astfel, conform datelor Institutului Naţional de Statistică, populaţia conectată la sistemele de canalizare 24, la nivel de ţară, a crescut în perioada cu 3,1%, de la persoane la persoane. Numărul de locuitori deserviţi cu servicii de canalizare şi de epurare a apelor uzate, la nivel de ţară, a crescut în perioada supusă analizei, atât prin efortul continuu al operatorilor regionali şi al celor municipali mari, cât şi prin eforturi guvernamentale de sprijinire a localităţilor mici în dezvoltarea acestor servicii. Astfel, la nivelul de ţării, în anul 2013, un număr de locuitori aveau locuinţele conectate la sistemele de canalizare, aceştia reprezentând 46,8% din populaţia României, din care 24 Sistemul de canalizare reprezintă un sistem de canale şi conducte care adună apele uzate din mai multe surse pentru a le evacua împreună. Sistemul de canalizare poate fi conectat sau nu la o staţie de epurare. 38 / 270

39 locuitori aveau locuinţele conectate la sistemele de canalizare prevăzute cu staţii de epurare. În mediul urban s-au înregistrat locuitori cu locuinţele conectate la sistemele de canalizare, reprezentând 82,9% din populaţia urbană a României, iar în mediul rural un număr de persoane au beneficiat de servicii de canalizare, reprezentând 4,7% din populaţia rurală a României. În anul 2014, un număr de locuitori aveau locuinţele conectate la sistemele de canalizare, reprezentând 47,1% din populaţia României, iar dintre aceştia locuitori, reprezentând 45,1% din populaţia ţării, beneficiau şi de euprarea apelor uzate. În mediul urban locuitori aveau locuinţele conectate la sisteme de canalizare, reprezentând 82,8% din populaţia urbană a României. În mediul rural, beneficiau de servicii de canalizare un număr de locuitori, reprezentând 5,3% din totalul populaţiei rurale a ţării. În anul 2015, un număr de locuitori aveau locuinţele conectate la sistemele de canalizare, aceştia reprezentând 47,7% din populaţia rezidentă a României, iar persoane, aveau locuinţele conectate la sistemele de canalizare prevăzute cu staţii de epurare. În mediul urban s-au înregistrat locuitori cu locuinţele conectate la sistemele de canalizare, reprezentând 83,6% din populaţia rezidentă urbană a României, iar în mediul rural un număr de persoane au beneficiat de servicii de canalizare, reprezentând 6,1% din populaţia rezidentă rurală a României. Tabelul nr Populaţia conectată la sistemul de canalizare şi epurare a apelor uzate, în perioada Detalii UM Populaţia deservită de sisteme de canalizare pers Populaţia deservită de sisteme de canalizare cu pers epurare Populaţia deservită de sisteme de canalizare pers fără epurare Acoperire cu canalizare (% din populaţia totală) % 44,2% 46,8% 47,1% 47,7% 49,1% Sursa: INS, În anul 2016, un număr de locuitori aveau locuinţele conectate la sistemele de canalizare, aceştia reprezentând 49,1% din populaţia rezidentă a României. În ceea ce priveşte epurarea apelor uzate, populaţia cu locuinţele conectate la sistemele de canalizare prevăzute cu staţii de epurare, în anul 2016, a fost de persoane, reprezentând 47,7% din populaţia rezidentă a ţării. În mediul urban s-au înregistrat locuitori cu locuinţele conectate la sistemele de canalizare, reprezentând 85,5% din populaţia rezidentă urbană a României, iar în mediul rural un număr de persoane au beneficiat de servicii de canalizare, reprezentând 4,7% din populaţia rezidentă rurală a României. 39 / 270

40 Pondere din populaţia totală a ţării (%) Nr persoane deservite cu servicii de canalizare Numărul de locuitori conectaţi la sistemele centralizate de canalizare a crescut cu persoane în anul 2016 faţă de anul Evoluţia, la nivel de ţară, a numărului de locuitori deserviţi cu servicii de canalizare este prezentată în tabelul nr şi, pentru o mai rapidă evaluare de ansamblu, în graficul nr Serviciile centralizate de canalizare şi de epurare a apelor uzate destinate consumatorilor casnici au deservit un număr de locuitori aproape în continuă creştere (excepţie făcând anul 2013, când numărul de locuitori deserviţi de serviciile centralizate de canalizare a scăzut uşor faţă de anul precedent, datorită revizuirii modului de calcul a persoanelor deservite). Graficul nr Evoluţia numărului de persoane care beneficiază de servicii de canalizare în sistem centralizat, precum şi ponderea lor în populaţia totală a României, în perioada % 49.10% 9,800, % 48.00% 47.00% 46.80% 47.10% 47.70% 9,700,000 9,600,000 9,500, % 45.00% 44.00% 44.20% 9,400,000 9,300, % 9,200, % 9,100, Populaţia deservită cu servicii de canalizare din sistem centralizat Acoperire cu canalizare (% din populaţia totală) Sursa: INS, Statisticile oficiale arată diferenţe mari între regiunile ţării în privinţa infrastructurii de canalizare. Cel mai mic procent 34,0% al populaţiei care are acces la servicii de canalizare este în Regiunea Nord-Est ( locuitori). De asemenea, în Regiunea Sud-Muntenia, locuitori, reprezentând 34,8% dintre locuitori, trăiesc în locuinţe conectate la sistemul de canalizare, iar în Regiunea Sud-Vest Oltenia, procentul este de 36,4% ( locuitori). 40 / 270

41 Tabelul nr Locuitorii cu locuinţele conectate la sistemele de canalizare şi epurare a apelor uzate, pe regiuni de dezvoltare, în anul 2016 Anul 2016 (persoane) Populaţia din care: Detalii regiunii Populaţia conectată la canalizare cu staţie de epurare fără staţie de epurare % în total populaţie TOTAL ROMÂNIA ,1 Nord-Vest ,2 Centru ,3 Nord-Est ,0 Sud-Est ,9 Sud - Muntenia ,8 Bucureşti-Ilfov ,7 Sud-Vest Oltenia ,4 Vest ,1 Sursa: INS, La polul opus, în Regiunea Bucureşti-Ilfov, 82,7% din populaţie ( locuitori) are acces la sistemele de canalizare, în Regiunea Centru, locuitori, reprezentând 59,4% dintre locuitori trăiesc în locuinţe conectate la sisteme de canalizare, în timp ce în Regiunea Vest, procentul este de 56,1% ( locuitori). În tabelul nr prezentăm situaţia locuitorilor cu locuinţele conectate la sistemele de canalizare şi epurare a apelor uzate, pe regiuni de dezvoltare, în anul Deși infrastructura de apă este în general considerată o platformă pentru creșterea economică, ea nu este uniform dezvoltată la nivel naţional, fiind foarte avansată în zona de sud a ţării (Bucureşti-Ilfov) și slab dezvoltată în nord-estul României. Graficul nr Evoluţia serviciilor de alimentare cu apă potabilă şi de canalizare, la nivel naţional, în perioada ,000 20,000 15,000 10,000 5,000 60,3% 61,9% 62,4% 63,7% 65,2% 44,2% 46,8% 47,1% 47,7% 49,1% Populaţia rezidentă a României (mii persoane) Ponderea populaţiei deservite de servicii de alimentare cu apă potabilă (%) Ponderea populaţiei deservite de servicii de canalizare-epurare (%) 41 / 270

42 Putem afirma, pe baza unei succinte caracterizări a pieţei serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare, că România este deocamdată slab dezvoltată în ceea ce priveşte infrastructura ce furnizează serviciile de distribuţie şi tratare a apei potabile şi de colectare şi epurare a celei uzate. Astfel, principalele deficienţe şi probleme actuale ale serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare: - accesul relativ scăzut al populaţiei la reţeaua de alimentare cu apă potabilă. Numai 65,2% din populaţia României este conectată la reţeaua publică de alimentare cu apă potabilă; - calitatea, în unele cazuri precară a apei potabile; - acoperirea redusă şi dezechilibrată pe medii a regiunilor cu reţele de canalizare publică. Gradul total de racordare la canalizare este de 49,1% la nivel naţional. În mediul urban ponderea locuitorilor racordaţi la sistemul de canalizare şi epurare a apelor uzate este de 85,5%, spre deosebire de mediul rural unde este de doar 4,7% ); - reţeaua publică de canalizare este mult mai puţin dezvoltată pe plan naţional decât reţeaua publică de distribuţie a apei potabile, ceea ce indică un dezechilibru major şi absenţa în general a caracterului integrat al serviciilor publice de apă potabilă şi de canalizare, ca o deficienţă importantă a acestui sector. Astfel, numărul total al localităţilor cu canalizare publică reprezintă mai puţin de jumătate (47,2%) din numărul total al localităţilor alimentate cu apă potabilă din reţea; - un aspect îngrijorător este şi faptul că reţeaua de canalizare s-a dezvoltat într-un ritm considerabil mai lent decât reţeaua de distribuţie a apei potabile; - lipsa ori insuficienţa facilităţilor de epurare a apei uzate (doar 47,6% grad de acoperire cu servicii de epurare); - managementul uneori precar al sistemului de alimentare cu apă şi canalizare; - lipsa unor programe investiţionale coerente şi predictibile, care să asigure dezvoltarea şi întreţinerea sistemelor de apă şi canalizare existente. Toate aceste aspecte îşi pun negativ amprenta asupra perspectivelor de dezvoltare durabilă socio-economică şi umană în plan regional. 42 / 270

43 Figura nr Populaţia deservită de sistemul public de alimentare cu apă şi conectată la canalizare, pe judeţe, în anul 2016 Sursa: INS, Informaţii statistice, Distribuţia apei şi evacuarea apelor uzate, în anul 2016 Capitolul 2. Consideraţii privind sectorul apă la nivel european 25 Serviciile de apă şi canalizare fac parte din categoria serviciilor de interes general (economic), fiind reglementate atât la nivelul Uniunii Europene, cât şi la nivelul fiecărui stat membru. Modul de organizare a serviciilor de apă şi canalizare la nivelul statelor membre are în vedere obligativitatea respectării principiului subsidiaritării, aşa cum este acesta reliefat în cadrul Protocolului nr. 26 la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare Protocolul nr. 26). Având în vedere importanţa serviciilor de interes general, în cadrul Protocolului nr. 26, statele membre au convenit asupra următoarelor dispoziţii interpretative: rolul esențial și competențele discreționare ample ale autorităților naționale, regionale și locale în ceea ce privește furnizarea, punerea în funcțiune și organizarea serviciilor de interes economic general într-un mod care să răspundă cât mai bine nevoilor utilizatorilor; 25 Sursa: 43 / 270

44 diversitatea existentă la nivelul diferitelor servicii de interes economic general și diferențele dintre nevoile și preferințele utilizatorilor, care pot rezulta din circumstanțe geografice, sociale sau culturale diferite; un nivel ridicat al calității, siguranței și accesibilității, egalitatea de tratament și promovarea accesului universal și a drepturilor utilizatorilor; În conformitate cu prevederile art. 2 (38) din Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (denumită în continuare Directiva apei), serviciile legate de utilizarea apei, reprezintă totalitatea serviciilor care acoperă, în cazul gospodăriilor individuale, al instituţiilor publice sau al oricărei activităţi economice: captarea, îndiguirea, depozitarea, tratarea și distribuția apei de suprafață sau a apei subterane; instalații de colectare și tratare a apelor uzate care urmează a fi evacuate în apele de suprafață. Întrucât, în conformitate cu prevederile Protocolului nr. 26 gestionarea serviciilor de apă face parte din competenţele exclusive ale fiecărui stat membru, definiţia serviciilor de apă este diferită de la un stat membru la altul, aceasta putând include şi activităţi suplimentare celor incluse în cadrul prevederilor art. 2 (38) din Directiva apei. În general, furnizarea de apă potabilă, respectiv colectarea și tratarea apei uzate se încadrează în definiția serviciilor de apă în toate țările europene. Modul în care sunt organizate serviciile de apă este rezultatul condiţiilor existente la nivelul fiecărui stat membru. În ceea ce priveşte modul de organizare a serviciilor de apă şi canalizare, la nivelul Uniunii Europene regăsim, în funcţie de statul membru, ca forme de organizare: gestiunea publică directă: în cadrul acestui sistem, entitatea publică este responsabilă în întregime de furnizarea de servicii și de gestionarea acestora, acesta fiind, în trecut, sistemul adoptat de majoritatea statelor membre; gestiunea publică delegată: în cadrul acestui sistem, o entitate de administrare este responsabilă de executarea sarcinilor de gestionare. Entităţile de gestionare sunt în general proprietatea asupra sectorului public. În unele state membre există posibilitatea participării minimale a capitalului privat; gestiunea privată delegată: în cadrul acestui sistem, entitatea publică responsabilă desemnează o întreprindere privată pentru a gestiona obligaţiile de serviciu public, în cadrul unui termen limitat şi în baza unui contract de închiriere sau de concesiune. În statele membre unde este adoptat acest sistem, unităţile administrativ teritoriale subcontractează, în fapt, obligaţiile lor de a presta serviciile, către întreprinderi private, autorităţile publice fiind în continuare proprietarul infrastructurii necesare desfăşurării serviciilor de apă şi canalizare. 44 / 270

45 Croatia Finland Sweden Latvia Slovenia Slovakia Bulgaria Hungary Ireland Austria Estonia Lithuania Portugal Greece Netherlands Denmark France Luxembourg United Kingdom Spain Germany Italy Romania Belgium Poland Czech Republic Cyprus Malta Iceland Norway Serbia Switzerland management privat direct: în cadrul acestui sistem, toate sarcinile de management, responsabilitățile și proprietatea asupra utilităților de apă sunt acordate întreprinderilor private, entitățile publice având numai responsabilităţi ce vizează controlul serviciilor și reglementarea acestora. Printre statele membre care au adoptat acest sistem de organizare, regăsim ţări precum Cehia, Ţara Galilor, Anglia. În afara Angliei, Cehiei şi Ţării Galilor, proprietatea asupra infrastructurii de apă în celelate state membre este publică. Autoritățile publice sunt, de asemenea, responsabile cu aprobarea tarifelor, determinând calitatea de serviciu, precum și stabilirea și aplicarea standardelor de mediu și de sănătate. Tarifele pentru apă contribuie la recuperarea costurilor aproape oriunde în Europa. Structura tarifelor diferă de la un stat membru al altul, însă în majoritatea cazurilor, tariful este alcătuit dintr-o componentă fixă și o componentă volumetrică. În general, tarifele pentru apă sunt propuse de către operatorul de apă către autoritatea competentă (municipalitate, autoritate regională, minister sau autoritate națională de reglementare independentă). În câteva cazuri, implicarea clientului este prevăzută în acest proces. În unele cazuri, organismele de supraveghere efectuează ex-post verificarea tarifului. Resurese de apă pe locuitor (1 000 m³ per inhabitant) Graficul nr Resursele de apă ale Europei Freshwater Freshwater resources per resources per inhabitant (¹) inhabitant (¹) Croatia Finland Sweden Latvia Slovenia Slovakia Bulgaria Hungary Ireland Austria Estonia Lithuania Portugal Greece Netherlands Denmark France Luxembourg United Kingdom Spain Germany Italy Romania Belgium Poland Czech Republic Cyprus Malta Iceland Norway Serbia Switzerland După cum se poate observa, cele mai mari resurse de apă pe cap de locuitor din Uniunea Europeană, se regăsesc în Croaţia şi Finlanda, România ocupând doar locul 24. Remarcăm totodată faptul că, cele mai mari resurse de apă pe cap de locuitor din Europa se regăsesc în Islanda şi Norvegia. Note: The minimum period taken into account for the calculation of long term annual averages is 20 years. Source: Eurostat (online data code: env_wat_res) STOP 45 / 270

46 Italy (¹) Ireland Greece Bulgaria Croatia Spain (²) (³) Sweden (⁵) France (¹) Portugal (¹) Austria (5) United Kingdom (²) Slovenia Finland (³) (⁴) Luxembourg Netherlands (¹) Cyprus Denmark (¹) Belgium (²) Germany (⁵) Hungary Czech Republic Poland Slovakia Romania Latvia (⁴) Estonia (⁴) Lithuania Malta Norway (²) Albania Switzerland Serbia Bosnia and Herzegovina Former Yugoslav Republic of Macedonia (⁴) Turkey (²) Graficul nr Totalul apei extrase pentru furnizarea în sistem public Totalul apei extrase pentru furnizarea de apă în sistem public, 2015 (m³ per inhabitant) (m³ per inhabitant) Italy (¹) Ireland Greece Bulgaria Croatia Spain (²) (³) 97.9 Sweden (⁵) 97.2 France (¹) 84.0 Portugal (¹) 83.8 Austria ( 5 ) 82.0 United Kingdom (²) 81.2 Slovenia 79.7 Finland (³) (⁴) 76.5 Luxembourg 74.9 Netherlands (¹) 72.8 Cyprus 72.4 Denmark (¹) 64.6 Belgium (²) 64.5 Germany (⁵) 62.1 Hungary 61.4 Czech Republic 58.2 Poland 53.9 Slovakia 53.3 Romania 51.3 Latvia (⁴) 50.3 Estonia (⁴) 45.8 Lithuania 44.4 Malta Norway (²) Albania Switzerland Serbia 90.6 Bosnia and Herzegovina 83.5 Former Yugoslav Republic of Macedonia (⁴) 71.5 Turkey (²) 70.7 (¹) 2012 (²) 2014 (³) Estimate (⁴) 2013 (⁵) 2010 Source: Eurostat (online data code: env_wat_abs) La nivelul Uniunii Europene, Italia, Irlanda, Grecia şi Bulgaria sunt statele membre care extrag (mc/locuitor) cea mai mare cantitate de apă pentru furnizarea acesteia în sistem public. România ocupa locul 24 la nivelul statelor membre, în ceea ce priveşte extragerea de apă. După cum se poate observa din graficul nr. 2.3, în Uniunea Europeană, gospodăriile din Grecia, Cipru şi Luxemburg folosesc cea mai mare cantitate de apă pe cap de locuitor, România ocupând locul 20. În ceea ce priveşte apa folosită în industrie, în Uniunea Euopeană, constatăm faptul că Regatul Unit al Marii Britanii ocupă prima poziţie. La nivelul Europei remarcăm faptul că Islanda deţine prima poziţia în ceea ce priveşte folosirea de apă pe cap de locuitor în gospodării, iar Norvegia deţine prima poziţie în ceea ce priveşte folosirea de apă pe cap de locuitor în industrie. Un nivel ridicat de folosire a apei în industrie poate fi un element care arată dezvoltarea industrială a unei ţări, aşa cum şi un nivel ridicat de folosire a apei în gospodării poate fi considerat un element definitoriu în ceea ce priveşte maturitatea socială la care a ajuns populaţia unui stat. 46 / 270

47 Greece Cyprus (¹) (³) Luxembourg (²) Portugal (¹) (⁴) Latvia Spain (³) France (¹) (²) (⁵) Malta Austria (⁶) (⁷) Netherlands (¹) (³) United Kingdom (¹) (⁶) (⁸) Germany (⁵) Croatia (¹) (²) Slovenia (¹) Bulgaria Hungary (¹) (⁶) Poland (¹) Czech Republic (¹) (²) Lithuania Romania (¹) (⁴) (⁶) Belgium (⁴) Estonia (⁵) (⁹) Iceland (³) (⁶) Norway (¹) (⁴) Switzerland (¹⁰) Former Yugoslav Republic of Macedonia (¹) (³) Serbia (¹) Turkey (³) Bosnia and Herzegovina (¹) (⁵) (⁶) Kosovo (¹) (⁶) Albania (¹) (⁶) Apa folosită în gospodării şi industrie, 2015 (m³ per inhabitant) Graficul 2.3. Apa folosită în gospodării şi industrie Manufacturing industry (NACE C) Households Greece Cyprus (¹) (³) Luxembourg (²) Portugal (¹) (⁴) Latvia Spain (³) France (¹) (²) (⁵) Malta Austria (⁶) (⁷) 48.5 Netherlands (¹) (³) United Kingdom (¹) (⁶) (⁸) 44.7 Germany (⁵) Croatia (¹) (²) Slovenia (¹) Bulgaria Hungary (¹) (⁶) 34.1 Poland (¹) Czech Republic (¹) (²) Lithuania Romania (¹) (⁴) (⁶) 25.1 Belgium (⁴) Estonia (⁵) (⁹) Iceland (³) (⁶) Norway (¹) (⁴) Switzerland (¹⁰) Former Yugoslav Republic of Macedonia (¹) (³) Serbia (¹) Turkey (³) Bosnia and Herzegovina (¹) (⁵) (⁶) 28.5 Kosovo (¹) (⁶) 28.4 Albania (¹) (⁶) 4.1 Note: Denmark, Ireland, Italy, Slovakia, Sweden, Finland: no data available (¹) households: only public water supply (²) NACE C: only self and other supply (³) 2014 (⁴) 2009 (⁵) 2013 (⁶) NACE C: not available (⁷) 2010 (⁸) 2011 (⁹) households: not available (¹⁰) 2012 Source: Eurostat (online data codes: env_wat_cat, env_wat_ind and demo_pop) Cu privire la cantitatea de apă utilizată în diferite sectoare economice (graficul nr. 2.4.), remarcăm faptul că, în cadrul Uniunii Europene, Regatului Unit al Marii Britanii şi Olanda ocupă primele două poziţii în ceea ce priveşte apa utilizată în agricultură, pescuit şi silvicultură. Sub acest aspect, România se regăseşte pe unul din ultimele locuri cu numai 1,6 milioane mc de apă folosiţi în cadrul acestor sectoare economice. În ceea ce priveşte industria şi construcţiile, la nivelul Uniunii Europene, Germania şi Franţa au cel mai mare consum de apă de 606,3, respectiv 403,6 milioane mc, România ocupând locul 4 cu 203,2 milioane mc. Cu 812,2, respectiv 601 milioane mc, Spania şi Regatul Unit al Marii Britanii ocupă primele poziţii în ceea ce priveşte apa folosită în domeniul industriei serviciilor. România ocupă locul 6, cu 70,5 milioane mc de apă consumată în acest domeniu. Manufacturing industry (NACE C) Households 47 / 270

48 Graficul 2.4. Cantitatea de apă utilizată în diferite sectoare economice Cantitatea de apă utilizată în funcţie de sectorul economicy, 2015 (million m³) Country Agriculture, forestry and fishing Industry and construction Manufacturing Services Belgium (³) : : Bulgaria Czech Republic : Denmark : : : : Germany (³) Estonia (²) : Ireland (¹) : : : : Greece Spain (⁴) France (³) : : : : Croatia : 91.1 : : Italy (²) : : : : Cyprus : : Latvia Lithuania Luxembourg : : : : Hungary Malta Netherlands (⁴) Austria (⁵) : : : : Poland : Portugal (⁴) : : : : Romania : 70.5 Slovenia Slovakia : : : : Finland : : : : Sweden : : : : United Kingdom (¹) Iceland (⁴) Norway (⁴) : 50.0 Switzerland (²) Albania : : : 75.0 Former Yugoslav Republic : : Serbia : Turkey (⁴) Bosnia and Herzegovina (³ : 14.3 Kosovo (¹) (²) (³) 2013 (⁴) 2014 (⁵) 2010 Source: Eurostat (online data code: env_wat_cat) În ceea ce priveşte populaţia conectată la sistemul de canalizare-epurare a apelor uzate, din câteva state ale Uniunii Europene, conform Eurostat (tabelul nr. 2.1 şi graficul nr. 2.5), se constată o creştere exponenţială începând cu anul 2010 a procentului populaţiei conectate la sistemele de 48 / 270

49 canalizare-epurare a apelor uzate din Malta şi menţinerea acestui trend în perioada Creşteri semnificative a populaţiei conectată la sistemele de canalizare-epurare se observă şi în cazul Bulgariei. Tabelul nr Populaţia conectată la sistemul de canalizare-epurare a apelor uzate, în câteva state ale Uniunii Europene Procentul populaţiei conectată la sisteme de tratare a apelor uzate, la nivelul câtorva state membre UE, (%) Belgium : : Bulgaria Hungary Malta Poland Slovenia Note: Selection based on those EU Member States for which a full time-series was available covering The graph shows the six EU Member States with the fastest growth in connection rates over this period. Source: Eurostat (online data code: env_ww_con) Graficul 2.5. Evoluţia populaţiei conectate la sistelul de canalizare-epurare a apelor uzate, în câteva state ale Uniunii Europene STOP Malta Belgium Hungary Poland Bulgaria Slovenia 2.1. Modul de organizare şi funcţionare al serviciilor de apă şi canalizare în câteva din statele membre ale Uniunii Europene 26 Aranjamentele instituţionale ale sectorului de alimentare cu apă și de canalizare sunt diferite în Europa, variind de la un model foarte fragmentat (Danemarca) la unul foarte consolidat (Regatul Unit), infrastructura fiind deţinută şi operată de autorităţile publice locale. În unele cazuri serviciile de alimentare cu apă sunt combinate cu serviciile de canalizare şi evacuare a apelor uzate, cu o tendinţă de combinare a tuturor operaţiunilor (managementului lanţului integrat). Serviciile de alimentare cu apă și de canalizare, deseori în responsabilitatea autorităților locale, au fost supuse diverselor căutări de eficientizare cu caracteristici particulare ce țin de elemente geografice, monopolul natural, nevoia de reducere a costurilor rețelelor și transportului, precum și cea de echitate socială. În Regatul Unit, alimentarea cu apă și canalizarea, au fost 26 Sursa: Eureau - Federaţia europeană a servicilor naţionale de apă, care reprezintă operatori publici şi privaţi, de servicii de apă potabilă şi canalizare din 29 de state mebre ale Uniunii Europene; 49 / 270

50 privatizate dar sunt reglementate de nivelul central. În alte țări, aceste servicii sunt în responsabilitatea nivelului local, deși de obicei sunt operate de către companii private ce acționează la nivel regional sau chiar național. Modul de partajare a acțiunilor acestor companii variază foarte mult de la țară la țară. 1. Austria Serviciile de apă sunt organizate prin intermediul gestiunii publice directe şi delegate. În cadrul sistemului de delegare publică, întreprinderile cu răspundere limitată, la care unităţile administrativ teritoriale deţin 100% din capitalul social, sunt cele mai des întâlnite. Sectorul apelor reziduale este organizat prin gestiunea publică directă. În oraşele mai mari, cum sunt Graz şi Linz, întrerpinderile publice deţinute de autorităţile administrativ teritoriale responsabile, sunt desemnate pentru organizarea acestor servicii. Furnizorii de apă sunt obligaţi, prin lege, să stabilească tarife pe baza unui calcul economic care să asigure recuperarea integrală a costurilor. Tarifele includ atât părţi volumetrice, cât şi părţi fixe şi trebuiesc aprobate de autorităţile adminsitraţiei publice locale. În plus, tarifele pot fi revizuite de autorităţi externe, cum ar fi: Curtea de Conturi a Austriei, instanţele locale de audit din cadrul landurilor. Există şi furnizori care îşi corelează tarifele cu rata anuală a inflaţiei. Există subvenţii locale, care sunt acordate din bugetele locale, care au ca scop completarea fondurilor investiilor necesare. Totodată, fiecare provincie are autoritatea proprie de apă. Lungimea reţelei de apă potabilă pe locuitor este de 9,37 m, iar cea a canalizării este de 11,28 m. Consumul mediu urban pe cap de locuitor este de 135 litri/zi, iar preţul mediu al apei este de 3,67 euro/mc. 2. Belgia În Flandra serviciile de apă sunt organizate numai prin intermediul administrării publice delegate. Prețul apei potabile trebuie aprobat de autoritățile de reglementare a apei, din subordinea Agenţiei Flamande de Mediu. Fiecare operator trebuie să aibă o prognoză pe șase ani pe baza unui plan tarifar cu prețurile specifice (anuale): pentru consumul gospodăriilor (tariful de bază și tariful de confort) și tarifele non-gospodăriilor. Orice ajustări ale indexului sunt compensate la începutul anului următor. Structura prețului apei este stabilită prin lege și este aceeași pentru apa potabilă, canalizare şi epurare ape uzate. Există un mecanism de reducere a tarifelor pentru familiile și persoanele care au dificultăți financiare mari. În Valonia, modelul predominant este gestionarea publică delegată, existând posibilitatea participării minoritare a capitalului privat la întreprinderea responsabilă cu tratarea apelor reziduale. Fiecare furnizor de apă potabilă trebuie să completeze o schemă contabilă standard care este definită în lege. Această schemă se bazează pe cheltuieli analitice. Suma diferitelor categorii de cheltuieli, inclusiv amortizarea și provizioanele pentru investițiile viitoare, dau suma totală de bani care trebuie colectată prin facturare de apă. Se dă apoi o formulă standard pentru a determina prețul 50 / 270

51 care urmează să fie aplicat pentru a recupera acestor costuri. Costul se bazează, pe un plan financiar pentru a lua în considerare inflația și investițiile viitoare. Odată ce prețul este determinat prin această metodă, toate calculele sunt trimise Comitetului de control al apei, care consultă şi organizațiile consumatorilor, industriile, fermierii etc. Acest comitet emite un aviz privind evoluția prețului apei care este transmisă autorității competente, care pregătește decizia de a accepta sau de a refuza prețul propus. Decizia privind preţul revine ministrului economiei din Valonia. Prețul pentru apa uzată urmează aceleași reguli prezentate mai sus, cu excepția faptului că se bazează pe un plan financiar fără o cercetare bazată pe cheltuieli analitice. Lungimea reţelei de apă potabilă pe locuitor este de 9,29 m, iar cea a canalizării este de 2,6 m. Consumul mediu urban pe cap de locuitor este de 96 litri/zi, iar preţul mediu al apei este de 4,53 euro/mc. 3. Bulgaria Servicile de apă sunt organizate prin intermediul gestiunii publice directe, a gestiunii publice delegate, respectiv a gestiunii private delegate. În Bulgaria există 64 de furnizori de apă şi servicii de canalizare. Majoritatea acestor furnizori sunt deţinuţi de satul bulgar sau de către municipalităţi, astfel: 15 dintre operatorii de apă și de canalizare sunt 100% deținuţi de stat; 24 de operatori sunt deținuţi 100% de municipalități; 15 operatori: 51% deținuţi de stat și 49% proprietate municipală; 8 operatori: 100% privaţi; 1 operator: 52% proprietate municipală, 48% în proprietate privată; 1 parteneriat public-privat Sofiyska voda - 77,1% din acesta este proprietate privată și 22,9% este deținută de municipalitate. Tarifele sunt propuse de operatorii locali de apă pentru fiecare an din cei 5 ani, ca parte a planurilor lor de afaceri. Tarifele și planurile de afaceri trebuie să fie aprobate de autoritatea naţională de reglementare în domeniul apei și al energiei. 4. Croaţia Majoritatea serviciilor de apă şi canalizare sunt organizate prin intermediul gestiunii publice directe. Entitatea publică este responsabilă atât în ceea ce priveşte tarifarea, cât şi în ceea ce priveşte gestionarea serviciilor. În orașul Zagreb, stația de epurare a apelor reziduale este gestionată prin gestiune privată delegată (concesiune). Operatorii propun tarifele care trebuiesc aprobate de administraţia publică locală, în speţă primarul localităţii. La nivel național, guvernul determină cea mai mică bază de preț pentru serviciile de apă și tipurile de costuri acoperite de tarifele de apă, existând o autoritate de reglementare (Consiliul Serviciilor Apelor). 51 / 270

52 Tariful pentru apă este alcătuit dintr-o parte fixă și una variabilă. Partea fixă acoperă costurile asociate cu conectarea la rețeaua municipală de alimentare cu apă. Partea variabilă este dependentă de consumul de apă. Lungimea reţelei de apă potabilă pe locuitor este de 7,8 m, iar cea a canalizării este de 14 m. Consumul mediu urban pe cap de locuitor este de 150 litri/zi, iar preţul mediu al apei este de 1,98 euro/mc. 5. Cipru În general, serviciile de apă sunt organizate prin intermediul gestiunii publice directe. Apa și serviciile de canalizare sunt furnizate de către asociaţii regionale. Acestea sunt organizațiile de utilitate publică. În zonele în care nu există astfel de asociaţii, serviciile de apă sunt integrate în administrația comunității municipale sau locale. Tarifele pentru apă potabilă, pentru locuitorii care trăiesc în limitele unei asociaţii regionale, sunt propuse de aceste asociaţii. Tarifele trebuie aprobate Consiliul de Miniştri din Cipru. Pentru locuitorii care trăiesc în afara asociaţiilor regionale, tarifele sunt propuse de consiliile municipale sau locale, şi aprobate de un funcţionar guvernamental. În toate cazurile tarifele pentru apă trebuie să fie aprobate în prealabil de către directorul departamentului dezvoltare apă. Tarifele de canalizare sunt impuse de Consiliul de Canalizare și trebuie să fie în limitele pragurilor aprobate. Aceste praguri sunt propuse de Comisiile de Canalizare și aprobate de către Consiliul de Miniștri și apoi de Parlament. Lungimea reţelei de apă potabilă pe locuitor este de 6,55 m, iar cea a canalizării este de 5,63 m. Consumul mediu urban pe cap de locuitor este de 149 litri/zi, iar preţul mediu al apei este de 2,90 euro/mc. 6. Republica Cehă Serviciile de apă sunt organizate prin intermediul mai multor modele, astfel: management privat delegat (59% din piață), din care: o direct - pe baza contractelor între municipalități și entități private; o indirect: prin asociațiile de municipalități care închiriază infrastructura entităților private; prin intermediul companiilor publice care închiriază infrastructura entităților private. gestiunea publică delegată fie prin intermediul companiilor publice de apă, fie printr-o companie publică (de obicei, o companie de servicii tehnice municipale) - 25% din piață; administrarea privată directă - 9% din piață; administrarea publică directă - 7% din piață. 52 / 270

53 Gestiunea privată delegată este cel mai utilizat model de management, care acoperă 59% din resursele publice de apă. Tarifele pentru apă sunt incluse în lista de bunuri cu prețuri reglementate și sunt reglementate de Legea privind prețurile. Tarifele pentru apă sunt calculate de operatorii de apă pe baza constrângerilor impuse de legea menţionată anterior. Ministerul Finanțelor este autoritatea de reglementare şi supraveghere a elementelor de cost și a tarifelor. Cu excepția gestionării private directe, municipalităţile/asociaţiile de municipalităţi îndeplinesc funcţia de reglementare, stabilind sistemul de formare a preţului, transferul riscului şi parametrii de performanţă pe care trebuie să îi îndeplinească operatorul. În calitate de proprietar a infrastructurii, acestea aprobă fiecare propunere tarifară depusă de întreprinderile locale de apă, indiferent de forma de organizare a acesteia, publică sau privată. Legea autorizează entitățile cu dreptul de a percepe taxe pentru apă și canalizare, precum şi subvenționarea prețului pentru serviciile de apă și canalizare din alte activități (subvenții intersectoriale). Multe municipalități utilizează această opțiune. Lungimea reţelei de apă potabilă pe locuitor este de 7,38 m, iar cea a canalizării este de 4,48 m. Consumul mediu urban pe cap de locuitor este de 88,5 litri/zi, iar preţul mediu al apei este de 3,27 euro/mc. 7. Danemarca Serviciile de apă sunt organizate prin intermediul: gestiunii private: există aproximativ de furnizori de apă deţinuţi de consumatori; gestiunea publică delegată: există aproximativ 140 de întreprinderi publice cu răspundere limitată, care furnizează apă şi în jur de 110 de întreprinderi publice cu răspundere limitată, responsabile cu furnizarea serviciului de canalizare şi epurare. Pentru operatorii de apă mici, care furnizează mai puţin de mc/an, Legea privind aprovizionarea cu apă prevede faptul că, stabilirea prețurilor să se bazeze pe principiul rentabilității. Furnizorul propune tariful, iar consiliul municipal îl aprobă. Pentru operatorii de apă și de apă reziduală, care furnizează cel puțin sau peste mc/an, Legea privind aprovizionarea cu apă prevede faptul că stabilirea prețurilor să se bazeze pe principiul rentabilității. Operatorul propune tariful, iar consiliul municipal îl aprobă, luând în calcul cerințelor autorității naționale de reglementare. Lungimea reţelei de apă potabilă pe locuitor este de 9,4 m, iar cea a canalizării este de 15,9 m. Consumul mediu urban pe cap de locuitor este de 104 litri/zi, iar preţul mediu al apei este de 9 euro/mc. 53 / 270

54 8. Estonia Toate serviciile de apă sunt organizate prin intermediul gestiunii publice delegate. Întreprinderile care prestează servicii de furnizare apă sunt deținute în principal de către administrația locală, cu excepția câtorva deţinute privat (100% capital privat), dintre care una este listată la bursă și care deservește aproximativ o treime din întreaga populație (Tallinna Vesi). Tarifele pentru apă sunt propuse de întreprinderi, dar sunt aprobate de către autoritățile de reglementare competente. Toate întreprinderile care tratează apele reziduale în aglomerări de peste de locuitori, sunt supuse supravegherii şi reglementării autorităţii naţionale de concurenţă. Toate celelalte întreprinderi sunt supuse reglementării prin intermediul guvernelor locale. Lungimea reţelei de apă potabilă pe locuitor este de 4,73 m, iar cea a canalizării este de 4,30 m. Consumul mediu urban pe cap de locuitor este de 78 litri/zi, iar preţul mediu al apei este de 3,16 euro/mc. 9. Finlanda În Finlanda există 311 de municipalități și majoritatea au unul sau mai multe servicii publice de apă în aria geografică de competenţă. Gestiunea publică directă este cea mai răspândită formă de organizare a serviciilor. Municipalităţile sunt responsabile cu furnizarea, producția și gestionarea serviciilor de apă. Aproximativ 70% din utilitățile municipale de apă sunt organizate ca entități municipale sau întreprinderi municipale aflate sub administrarea directă a municipalității. Aproximativ 30% din serviciile publice de apă sunt organizate ca întreprinderi. Acestea au administraţie proprie dar sunt deţinute de municipalităţi. Finlanda are peste de mici cooperative gestionate de consumatori - în special în zonele slab populate, acestea putând fi încadrate ca fiind organizate ca o formă de managament privat direct. Legea privind serviciile de apă precizează faptul că, tarifele trebuie să acopere atât funcționarea, cât şi costurile și investițiile. Nu există niciun organism de reglementare. Aprobarea tarifelor are loc la nivel local. Tarifele sunt stabilite de consiliul de administrație al întreprinderilor în cazul gestionării publice delegate, iar în cazul gestionării publice directe, sunt stabilite de consiliile municipale. Lungimea reţelei de apă potabilă pe locuitor este de 19,4 m, iar cea a canalizării este de 11 m. Consumul mediu urban pe cap de locuitor este de 119 litri/zi, iar preţul mediu al apei este de 5,89 euro/mc. 10. Franţa Municipalitățile sunt responsabile din punct de vedere legal pentru furnizarea apei şi serviciile de apă reziduală. Acţiunile municipalităţilor se află sub supravegherea statului francez, dar municipalităţile au libertatea de a alege modul de organizare a serviciilor, astfel: 54 / 270

55 fie sistem public de management direct. În acest caz municipalitățile aleg să se ocupe direct de serviciile de apă (având personal, infrastructură etc.) și încasarea directă a tarifelor de la utilizatori; fie un sistem de management public delegat, prin înfiinţarea unei întreprinderi publice pentru gestionarea serviciilor de apă; fie sistemul de management privat delegat (gestiune delegată). Municipalitățile păstrează dreptul de proprietate asupra infrastructurii, dar semnează contracte de parteneriat public-privat cu operatorii privați care prestează servicii de apă. Tarifele pentru apă sunt stabilite la nivel local. Tarifele trebuie să acopere investițiile și cheltuielile. Cu toate acestea, tarifele nu pot depăși un nivel maxim stabilit la nivel național. Atunci când serviciile de apă sunt furnizate de o întreprindere căreia i-a fost încredinţat serviciul prin metoda de gestionare delegată privată, termenii contractuali stabilesc modul de evoluţie a tarifelor în perioada de valabilitate a acestuia. Lungimea reţelei de apă potabilă pe locuitor este de 15 m, iar cea a canalizării este de 6 m. Consumul mediu urban pe cap de locuitor este de 143 litri/zi, iar preţul mediu al apei este de 3,92 euro/mc. Franţa este dominată de 3 operatori privaţi mari, şi anume Veolia, Suez şi Saur, deservind 38%, 18% şi, respectiv, 8% din populaţie, care împart între ele piaţa privată a sectorului. Modelul francez se bucură de o largă recunoaştere internaţională. Principalul punct forte al acestuia este considerată a fi flexibilitatea. 11. Germania În anul 2010, existau pe teritoriul Germaniei aproximativ întreprinderi de alimentare cu apă potabilă și utilități. Acestea sunt, în principal, servicii municipale auxiliare mici respectiv întreprinderi municipale. În ceea ce priveşte organizarea serviciilor de apă, există: gestiunea publică directă: un număr mic de întreprinderi pentru apă potabilă (mai puțin decât 50) sunt organizate ca servicii comunale auxiliare. Ponderea este chiar mai mică pentru servicile de canalizare. În ceea ce privește apele reziduale, majoritatea sunt servicii municipale operate de o manieră proprie; gestiunea publică delegată: este realizată prin intermediul unor asociaţii special constituite în acest scop, acestea deţin aproximativ 64% din piaţa de furnizare a apei potabile (3.880 întreprinderi), respectiv 40% din piaţa serviciilor de canalizare; management privat delegat: ponderea întreprinderilor cu capital privat care furnizează apă potabilă era de 35% în anul 2012 (aproximativ întreprinderi). Tarifele fac obiectul unui control extins. Mecanismele de control asupra tarifelor depind de natura relației contractuale. Decizia de stabilire a prețurilor pentru apă în cazul întreprinderilor 55 / 270

56 private este luată de autoritatea de reglementare. În cazul întreprinderilor publice tarifele sunt stabilite în conformitate cu reglementările locale sau federale. Analizarea din punct de vedere antitrust, a prețurilor apei, este responsabilitatea autorităților de concurenţă din statele federale sau, în cazul activității transfrontaliere, de birourile federale. Lungimea reţelei de apă potabilă pe locuitor este de 6,94 m, iar cea a canalizării este de 7,37 m. Consumul mediu urban pe cap de locuitor este de 122 litri/zi. 12. Italia În Italia există diferite sisteme de gestionare a serviciilor de apă. Aproximativ jumătate din populație este deservită prin intermediul modelului de management public delegat. Parteneriatele Public Privat asigură funizarea apei pentru 36% din populaţie, în timp ce concesiunile acoperă 5%. Pentru 49% din populaţie serviciile sunt furnizate direct de municipalități, prin gestiunea publică directă. Tariful pentru serviciile de apă este propus de autoritatea locală de reglementare către autoritatea națională de reglementare care îl aprobă. Dacă autoritatea de reglementare locală nu acționează, compania de apă poate transmite direct propunerea către autoritatea națională de reglementare pentru aprobarea tarifelor. Lungimea reţelei de apă potabilă pe locuitor este de 5,8 m, iar cea a canalizării este de 4,7 m. Consumul mediu urban pe cap de locuitor este de 245 litri/zi, iar preţul mediu al apei este de 1,15 euro/mc. 13. Polonia Serviciile de apă sunt organizate astfel: administrarea publică directă de către municipalități; administrare publică delegată - cea mai întâlnită formă de încredinţare a servicilor de apă către întreprinderile municipale indiferent de forma de organizare a acestora; gestionarea privată delegată prin intermediul unor întreprinderi cu capital privat. O mare parte a consumatorilor de apă potabilă au puțuri proprii și nu fac obiectul niciunei reglementări. Tarifele sunt propuse de companiile de apă care îşi desfăşoară activitatea în fiecare municipalitate, pentru o perioadă de trei ani. Modul de formare a acestora este reglementat, fiind stabilite inclusiv costurile şi profiturile care pot face parte din structura de cost a tarifului. Începând cu anul 2017, tarifele sunt aprobate de autoritatea de reglementare, acestea nemaifiind reglementate de municipalităţi. Lungimea reţelei de apă potabilă pe locuitor este de 7,59 m, iar cea a canalizării este de 5,4 m. Consumul mediu urban pe cap de locuitor este de 94,17 litri/zi, iar preţul mediu al apei este de 2,15 euro/mc. 56 / 270

57 14. Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord În 1989 Marea Britanie a fost printre primele ţări care au iniţiat privatizarea modernă a sectorului de apă. La acea etapă, sectorul consta din 10 autorităţi regionale din domeniul apelor, responsabile de alimentarea cu apă, canalizare şi alte servicii, şi 29 de companii, în proprietatea diferitor autorităţi locale. Sarcinile regulatorii pentru gestionarea resurselor în domeniul apelor au fost atribuite unei autorităţi nou create şi cele 10 autorităţi au fost restructurate într-o societate pe acţiuni cu o perioadă concesională de 25 de ani. Cele 29 de companii responsabile au fost supuse aceluiaşi regim. A fost creat Biroul pentru Servicii în domeniul Apelor (OFWAT) în calitate de agenţie de reglementare. Procesul de stabilire a preţurilor a fost reglementat de metodologia privind preţurilelimită, care prevede stabilirea unor plafoane pentru limitarea creşterii preţurilor, însă permite operatorilor să-şi păstreze beneficiile obţinute prin sporirea eficienţei. În urma reformelor a fost atras un volum enorm de investiţii noi, s-a asigurat respectarea deplină a standardelor Uniunii Europene, o calitate mai înaltă a apelor din râu şi un sistem mai transparent de tarifare, însă şi o majorare semnificativă a preţurilor. Accesul la servicii îmbunătăţite de alimentare cu apă şi canalizare este universal. S-a estimat că 97% din gospodăriile casnice sunt conectate la o reţea de canalizare. Capitolul 3. Cadrul legal şi instituţional 3.1. Legislaţia aplicabilă în domeniul serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare Serviciile publice de alimentare cu apă şi de canalizare au fost influenţate de diverse transformări organizatorice, tehnice şi administrative, cauzate de evoluţia instituţională de ansamblu a activităţilor economice din România. În prezent, la nivelul Uniunii Europene, se acordă o importanţă deosebită problemelor privind asigurarea şi dezvoltarea serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare, fiind recunoscut rolul acestora în procesul de ridicare a calităţii vieţii. Prin reglementările elaborate, este în curs de instituire un cadru legislativ coerent, care permite dezvoltarea serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare, în concordanţă cu prevederile directivelor europene Evoluţia conceptului de servicii publice de alimentare cu apă potabilă şi de canalizare în Uniunea Europeană Serviciile publice de alimentare cu apă şi de canalizare fac parte din sfera serviciilor publice de interes general, prestarea acestora urmărind respectarea principiilor şi a obiectivelor fundamentale definite în Cartea Verde a Uniunii Europene şi având următoarele particularităţi principale: au un caracter economico-social, răspund unor cerinţe şi necesităţi de interes şi de 57 / 270

58 utilitate publică, au caracter tehnico-edilitar, au caracter permanent şi regim de funcţionare continuu, sunt înfiinţate, organizate şi coordonate de autorităţile administraţiei publice locale şi sunt organizate pe principii economice şi de eficienţă. Cartea verde a guvernării Europei a introdus noul concept de parteneriat democratic între diferitele niveluri de guvernare în Europa şi tratează problematica serviciilor publice de interes economic general, considerându-le de o importanţă deosebită pentru menţinerea coeziunii sociale, creşterea calităţii vieţii şi pentru a asigura în statele Uniunii Europene o dezvoltare durabilă. De aceea, serviciile publice de alimentare cu apă potabilă şi de canalizare trebuie să îndeplinească, în toate ţările membre, următoarele caracteristici principale: universalitate, egalitatea tratamentului, continuitate, siguranţa persoanelor şi a serviciului, adaptabilitate şi gestiune pe termen lung şi transparenţă. Principalele probleme care se ridică astăzi în Uniunea Europeană, cu privire la viitorul serviciilor publice, sunt: nivelul de globalizare şi de deschidere a pieţei, regionalizarea operării şi extinderea parteneriatului, întărirea solidarităţii şi a coeziunii sociale, păstrarea caracterului teritorial, dezvoltarea durabilă, pe lângă care apar, în permanenţă, noi şi noi provocări 27. Principalele directive europene privind sectorul apei sunt: Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei 28 (Directiva - cadru privind apa), care stabilește norme pentru prevenirea deteriorărilor ulterioare, conservarea și îmbunătățirea stării ecosistemelor acvatice din Uniunea Europeană și atingerea stării bune a râurilor, a lacurilor și a apelor subterane ale Europei. Printre aceste norme se numără: protejarea tuturor formelor de apă; redresarea ecosistemelor din aceste ape și din jurul acestora; reducerea poluării în corpurile de apă; garantarea unei utilizări durabile a apei de către persoanele fizice și de către întreprinderi. Conform Directivei, Apa nu este un bun comercial oarecare, ci un patrimoniu care trebuie protejat, apărat și tratat ca atare. Directiva-cadru privind apa a încorporat într-un instrument obligatoriu din punct de vedere juridic principiile fundamentale de gospodărire integrată a bazinelor hidrografice care să reunească perspective economice și ecologice în activitatea de gospodărire a apelor. Directiva 98/83/CE a Consiliului din 3 noiembrie 1998 privind calitatea apei destinate consumului uman 29 (Directiva privind apa potabilă), care stabileşte standarde pentru apa potabilă şi urmărește să garanteze că apa destinată consumului uman este sigură. Obiectivul directivei este de a proteja sănătatea umană împotriva efectelor nefaste ale contaminării apei 27 Asociaţia Română a Apei, Raport privind starea serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare-epurare în anul Publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, nr. L 327 din Publicată în Jurnalul Oficial Uniunii Europene, nr. L 330 din / 270

59 destinate consumului uman, prin asigurarea salubrității și a purității acesteia. Directiva prevede că apa potabilă trebuie să fie lipsită de orice microorganism, parazit sau substanță care ar putea prezenta un pericol pentru sănătatea umană prin stabilirea unor standarde pentru cele mai comune organisme și substanțe potențial dăunătoare care se pot regăsi în apa potabilă. În acest context, ţările Uniunii Europene trebuie, printre altele: să ia toate măsurile necesare pentru respectarea standardelor microbiologice și chimice minime; să monitorizeze apa în mod regulat la punctele de prelevare în vederea respectării indicatorilor microbiologici, chimici; să efectueze investigații în cazul nerespectării standardelor și să ia măsurile corective necesare; Directiva Consiliului din 21 mai 1991 (91/271/CEE)privind tratarea apelor urbane reziduale (91/271/CEE) 30, are ca obiectiv protecţia mediului de efectele negative ale evacuărilor de ape uzate orăşeneşti şi de ape uzate din anumite sectoare industriale (în principal, din prelucrarea şi fabricarea produselor din industria alimentară). Directiva stabileşte o serie de cerinte referitoare la sistemele de colectare, epurare şi evacuarea apelor uzate din aglomerările urbane, precum şi a celor biodegradabile provenite de la anumite sectoare industriale. Statele Membre trebuie să asigure că apele uzate provenite de la aglomerarile umane cu mai mult de de locuitori sunt colectate şi epurate înainte de evacuare, conform standardelor şi termenelor limită specifice. Directiva 2006/118/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind protecția apelor subterane împotriva poluării și a deteriorării 31, care stabilește criterii specifice pentru evaluarea stării chimice bune a apelor subterane și cu scopul de a preveni și controla poluarea apelor subterane. Apele comunitare se află sub o presiune tot mai mare, având în vedere creşterea continuă a cererii de apă de bună calitate în cantităţi suficiente pentru toate tipurile de utilizări. În conformitate cu art. 174 din Tratat, la elaborarea politicii de mediu, trebuie să se aibă în vedere datele ştiinţifice şi tehnice disponibile, condiţiile de mediu din diferitele regiuni ale Uniunii Europene, dezvoltarea economică şi socială în ansamblu şi dezvoltarea echilibrată a regiunilor sale, precum şi avantajele şi costurile care pot rezulta de pe urma acţiunii sau a lipsei de acţiune. Este necesar să se elaboreze o politică comunitară integrată în domeniul apei şi o continuare a integrării protecţiei şi gestionării viabile din punct de vedere ecologic a apei în celelalte politici comunitare, cum ar fi cele în domeniile energiei, transportului, agriculturii, pescuitului, politicii regionale şi turismului. Politica comunitară a apei necesită un cadru legislativ transparent, eficient şi coerent. 30 Publicată în Jurnalul Oficial Uniunii Europene, nr. L 135 din , modificată prin Directiva 98/15/CE a Comisiei din 27 februarie Publicată în Jurnalul Oficial Uniunii Europene, nr. L 372 din / 270

60 Reglementările naţionale privind serviciile publice de alimentare cu apă şi de canalizare Serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare face parte din sfera serviciilor publice, fiind reglementat, potrivit următoarelor acte normative: Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilităţi publice 32 (denumită în continuare Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice), lege generală în domeniu, este aliniată la prevederile şi la cerinţele Uniunii Europene în domeniu şi prezintă principiile şi obiectivele după care sunt înfiinţate, organizate şi gestionate serviciile comunitare de utilităţi publice, şi anume: descentralizarea serviciilor publice şi creşterea responsabilităţii autorităţilor administraţiei publice locale cu privire la calitatea serviciilor asigurate populaţiei; promovarea principiilor economiei de piaţă şi reducerea gradului de monopol; promovarea măsurilor de dezvoltare durabilă și de protecție a mediului; promovarea parteneriatului social şi pregătirea continuă a resurselor umane. Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice, stabileşte cadrul juridic şi instituţional, obiectivele, competenţele, atribuţiile şi instrumentele specifice necesare înfiinţării, organizării, gestionării, finanţării, exploatării, monitorizării şi controlului furnizării/prestării reglementate a serviciilor comunitare de utilităţi publice. Legea nr. 241/2016 a serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare 33 (denumită în continuare Legea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare), detaliază cerinţele şi caracteristicile modului de organizare şi de funcţionare a serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare, având în vedere activităţile specifice fiecărui serviciu, respectiv pentru: apa potabilă: activităţi de captare, tratare, transport, înmagazinare şi distribuţie; canalizare: activităţi de colectare, transport, epurare, deversarea apelor uzate epurate, a apelor meteorice şi a apelor pluviale provenite din intravilan în emisarii naturali. Legea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare stabileşte cadrul juridic privind înfiinţarea, organizarea, gestionarea, finanţarea, exploatarea, monitorizarea şi controlul furnizării/prestării reglementate a serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, organizat la nivelul comunelor, oraşelor, municipiilor, judeţelor sau al asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare. Alte acte normative cu incidenţă în domeniu sunt: 32 Publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 254 din , republicată în Monitorul Oficial al României, nr. 121 din , cu modificările şi completările ulterioare 33 Publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 563 din , republicată în Monitorul Oficial al României, nr. 85 din , cu modificările şi completările ulterioare 60 / 270

61 Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale 34 reglementează regimul general al autonomiei locale, precum şi organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale pe principiul descentralizării, autonomiei locale, deconcentrării serviciilor publice, eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale, legalităţii şi al consultării cetăţenilor în soluţionarea problemelor locale de interes deosebit. Autorităţile administraţiei publice locale exercită competenţe exclusive, competenţe partajate şi competenţe delegate. Două sau mai multe unităţi administrativ-teritoriale au dreptul ca să coopereze şi să se asocieze, formând asociaţii de dezvoltare intercomunitară, cu personalitate juridică, de drept privat şi de utilitate publică, în scopul realizării în comun a unor proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional ori al furnizării în comun a unor servicii publice. Legea nr. 107/1996 legea apelor 35, care transpune în legislaţia românească Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei şi Directiva 2007/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2007 privind evaluarea şi gestionarea riscurilor la inundaţii, instituie cadrul legal pentru conservarea, dezvoltarea, protecţia şi îmbunătăţirea mediului acvatic, în condiţiile utilizării durabile a resurselor de apă, protecţia împotriva oricărei forme de poluare, asigurarea alimentării cu apă potabilă a populaţiei şi a salubrităţii publice, gospodărirea durabilă a apei şi apărarea împotriva inundaţiilor şi oricăror alte fenomene hidrometeorologice periculoase. Ordonanţa de Urgenţă nr. 195/2005 privind protecţia mediului 36 instituie un ansamblu de reglementări juridice privind protecţia mediului, obiectiv de interes public major, pe baza principiilor şi elementelor strategice care conduc la dezvoltarea durabilă. Principiile şi elementele strategice ce stau la baza protecţiei mediului sunt: principiul integrării cerinţelor de mediu în celelalte politici sectoriale; principiul precauţiei în luarea deciziei; principiul acţiunii preventive; principiul reţinerii poluanţilor la sursă; principiul poluatorul plăteşte"; principiul conservării biodiversităţii şi a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural; utilizarea durabilă a resurselor naturale; 34 Publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 204 din , republicată în Monitorul Oficial al României, nr. 123 din , cu modificările şi completările ulterioare 35 Publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 244 din , cu modificările şi completările ulterioare 36 Publicată în Monitorul Oficial al României, nr din , aprobată prin Legea nr. 265/2006, cu modificările şi completările ulterioare 61 / 270

62 informarea şi participarea publicului la luarea deciziilor, precum şi accesul la justiţie în probleme de mediu; dezvoltarea colaborării internaţionale pentru protecţia mediului. Legislaţia secundară în domeniul serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare : Ordinul nr. 65/2007 al ANRSC privind aprobarea Metodologiei de stabilire, ajustare sau modificare a preţurilor/tarifelor pentru serviciile publice de alimentare cu apă şi de canalizare 37 stabileşte modul de calcul al preţurilor şi tarifelor pentru serviciile publice de alimentare cu apă şi de canalizare. Preţurile şi tarifele trebuie să asigure viabilitatea economică a operatorilor prestatori ai serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare, interesele utilizatorilor, inclusiv în ceea ce priveşte suportabilitatea acestora, precum şi protecţia mediului privind conservarea resurselor de apă. Ordinul nr. 88/2007 al ANRSC pentru aprobarea Regulamentului-cadru al serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare 38 stabileşte cadrul juridic unitar privind funcţionarea serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare din localităţile în care există sisteme publice de alimentare cu apă şi canalizare, indiferent de mărimea acestora, definind condiţiile-cadru şi modalităţile ce trebuie îndeplinite pentru asigurarea serviciului, precum şi relaţiile dintre operatorii şi utilizatorii acestor servicii. Prevederile regulamentului se aplică, de asemenea, la proiectarea, executarea, recepţionarea, exploatarea şi întreţinerea instalaţiilor din sistemul public de alimentare cu apă şi de canalizare şi este obligatoriu pentru toţi operatorii de servicii de alimentare cu apă şi de canalizare, indiferent de forma de proprietate, organizare şi de modul în care este organizată gestiunea serviciilor în cadrul unităţilor administrativ-teritoriale. Ordinul nr. 89/2007 al ANRSC pentru aprobarea Caietului de sarcini-cadru al serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare 39 stabileşte modul de întocmire a caietelor de sarcini, indiferent de forma de gestiune adoptată, de către autorităţile administraţiei publice locale şi asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare, care înfiinţează, organizează, conduc, coordonează şi controlează funcţionarea serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare. Caietele de sarcini se întocmesc în concordanţă cu necesităţile obiective ale autorităţile administraţiei publice locale şi asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare, cu respectarea în totalitate a cerinţelor minimale precizate în caietul de sarcini-cadru şi a regulamentului-cadru al serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare. Ulterior, caietele de sarcini vor fi supuse aprobării consiliilor locale, de către asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare. 37 Publicat în Monitorul Oficial al României, nr. 192 din Publicat în Monitorul Oficial al României, nr. 324 din Publicat în Monitorul Oficial al României, nr. 324 din / 270

63 Ordinul nr. 90/2007 pentru aprobarea Contractului-cadru de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare 40 stabileşte relaţiile dintre utilizator şi operator la punctul de delimitare între reţeaua interioară a utilizatorului aflată pe proprietatea acestuia şi reţeaua publică situată pe domeniul public care este constituită de contorul de branşament pentru sistemul de alimentare cu apă, respectiv căminul de racord pentru sistemul de canalizare. Ordonanţa de urgenţă nr. 198/2005 privind constituirea, alimentarea şi utilizarea Fondului de întreţinere, înlocuire şi dezvoltare pentru proiectele de dezvoltare a infrastructurii serviciilor publice care beneficiază de asistenţă financiară nerambursabilă din partea Uniunii Europene 41 stabileste principiile, cadrul general şi procedurile privind constituirea, alimentarea şi utilizarea fondurilor necesare pentru întreţinerea, înlocuirea şi dezvoltarea investiţiilor realizate prin proiecte care beneficiază de asistenţa financiară nerambursabilă din partea Uniunii Europene pentru dezvoltarea infrastructurii serviciilor publice, precum şi pentru asigurarea fondurilor necesare pentru plata serviciului datoriei publice/datoriei aferente împrumuturilor destinate cofinanţării acestor proiecte. Hotarârea Guvernului nr. 677/2017 privind aprobarea Metodologiei de analiză costbeneficiu pentru investiţiile în infrastructura de apă 42, aplicabilă în cazul proiectelor de investiţii în sistemele de alimentare cu apă şi de canalizare care se dezvoltă din fonduri publice asigurate, integral sau în parte, de la bugetul de stat şi/sau din fonduri nerambursabile, pentru care finanţarea serviciului se face prin aplicarea de către operator a preţului/tarifului unic şi a strategiei tarifare. Analiza cost-beneficiu este un instrument analitic folosit pentru estimarea impactului socioeconomic (în termeni de costuri şi beneficii) aferent implementării anumitor proiecte. Obiectivul analizei cost-beneficiu este de a identifica şi a cuantifica în termeni monetari, toate tipurile de impact posibile ale proiectului, pentru a putea determina costurile şi beneficiile aferente. Apoi, rezultatele sunt cumulate pentru a identifica beneficiile nete şi pentru a concluziona dacă proiectul este de dorit şi merită să fie pus în aplicare. În această măsură, analiza cost-beneficiu poate servi ca instrument de luare a deciziei de finanţare a investiţiilor din resurse publice Autorităţi şi competenţe Autorităţile administraţiei publice locale Responsabilizarea organizării şi funcţionării serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare revine autorităţilor locale. Consiliile locale şi judeţene (ca autorităţi deliberative) şi 40 Publicat în Monitorul Oficial al României, nr. 324 din Publicată în Monitorul Oficial al României, nr din , aprobată prin Legea nr. 108/ Publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 770 din / 270

64 primarii (ca autorităţi executive) sunt autorităţile administraţiei publice locale prin care se realizează autonomia locală 43. Gestionarea şi rezolvarea treburilor publice ale unităţilor administrativ-teritoriale sunt în sarcina consiliilor locale şi primăriilor ce funcţionează ca autorităţi ale administraţiei publice locale. Raporturile dintre autorităţile administraţiei publice locale din comune, oraşe şi municipii şi autorităţile administraţiei publice de la nivel judeţean se bazează pe principiile autonomiei, legalităţii, responsabilităţii, cooperării şi solidarităţii în rezolvarea problemelor întregului judeţ. Potrivit legii, nu există raporturi de subordonare în relaţiile dintre autorităţile administraţiei publice locale şi consiliul judeţean, pe de o parte, precum şi între consiliul local şi primar, pe de altă parte. Principiile în temeiul cărora, în unităţile administrativ-teritoriale, administraţia publică se organizează şi funcţionează sunt: principiul autonomiei locale, principiul descentralizării serviciilor publice, principiul eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale, legalităţii şi cel al consultării cetăţenilor în soluţionarea problemelor locale de interes deosebit. Consiliile locale şi consiliile judeţene pot hotărî asupra participării cu capital sau cu bunuri, în numele şi în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă, la înfiinţarea, funcţionarea şi dezvoltarea unor organisme prestatoare de servicii publice şi de utilitate publică de interes local sau judeţean. Consiliile locale şi primarii, precum şi consiliile judeţene, autorităţi ale administraţiei publice locale alese prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat soluţionează şi gestionează în numele şi în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă, treburile publice potrivit principiului autonomiei locale. În conformitate cu prevederile Legii serviciilor comunitare de utilităţi publice, autorităţile administraţiei publice locale au competenţă exclusivă, în tot ceea ce priveşte înfiinţarea, organizarea, coordonarea şi funcţionarea serviciilor de utilităţi publice. Crearea, dezvoltarea, modernizarea, administrarea şi exploatarea bunurilor proprietate publică sau privată a unităţilor administrativ-teritoriale aferente sistemelor de utilităţi publice sunt tot sarcini în competenţa exclusivă a autorităţilor administraţiei publice locale. Autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale au competenţă exclusivă, în tot ceea ce priveşte: aprobarea strategiilor locale de înfiinţare, organizare, gestiune şi funcţionare a serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare; aprobarea programelor de investiţii privind înfiinţarea, dezvoltarea, modernizarea şi reabilitarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente serviciului; aprobarea regulamentelor şi a caietelor de sarcini ale serviciului; 43 Autonomie locală dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în numele şi în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condiţiile legii. 64 / 270

65 adoptarea modalităţii de gestiune şi aprobarea documentaţiilor de organizare şi derulare a procedurilor de delegare a gestiunii; aprobarea indicatorilor de performanţă ai serviciului. Consiliile locale, îşi stabilesc propriile strategii ale serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare, corelate cu master planurile judeţene/zonale ţinând seama de planurile de urbanism şi amenajare a teritoriului, programele de dezvoltare economico-socială a unităţii administrativteritoriale, precum şi cu angajamentele asumate de România în domeniul protecţiei mediului. În acelaşi timp, autorităţile administraţiei publice locale au responsabilitatea planificării şi urmăririi execuţiei lucrărilor de investiţii, în corelare cu propriile strategii ale serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare şi planurile de urbanism general, în vederea asigurării continuităţii serviciului şi funcţionării sistemului de alimentare cu apă şi de canalizare în condiţii de siguranţă şi la parametrii ceruţi prin normele şi prescripţiile tehnice. Obiective precum: orientarea serviciului către utilizatori, asigurarea accesului nediscriminatoriu al tuturor membrilor comunităţii la serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare, asigurarea calităţii serviciului la nivelul corespunzător normelor Uniunii Europene, îmbunătăţirea calităţii mediului, prin utilizarea raţională a resurselor naturale de apă şi epurarea corespunzătoare a apelor uzate, în conformitate cu prevederile legislaţiei de mediu şi ale directivelor Uniunii Europene, reducerea pierderilor de apă şi a consumurilor energetice din sistemele de alimentare cu apă şi de canalizare, reducerea consumurilor specifice de apă potabilă la utilizator, inclusiv prin contorizarea branşamentelor şi a consumurilor individuale, promovarea programelor de investiţii, în scopul dezvoltării şi modernizării sistemelor de alimentare cu apă şi de canalizare, adoptarea soluţiilor tehnice şi tehnologice, cu costuri minime şi în concordanţă cu prognozele de dezvoltare edilitar-urbanistică şi demografică a comunităţii, promovarea mecanismelor specifice economiei de piaţă, crearea unui mediu concurenţial, stimularea participării capitalului privat şi promovarea formelor de gestiune delegată, promovarea metodelor moderne de management, promovarea profesionalismului, eticii profesionale şi a formării profesionale continue a personalului ce lucrează în domeniu, stau la baza strategiilor adoptate la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale. Legea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare prevede competenţe exclusive în ceea ce priveşte înfiinţarea, organizarea, gestionarea, coordonarea şi atribuirea serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare pentru autorităţile deliberative ale unităţilor administrativteritoriale. În acest sens, autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale adoptă hotărâri sau emit dispoziţii cu privire la: aprobarea strategiilor locale ale serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare şi a programelor multianuale de reabilitare, extindere şi modernizare a sistemelor existente, precum şi a programelor de înfiinţare a unor noi sisteme de alimentare cu apă şi de canalizare; 65 / 270

66 coordonarea proiectării şi execuţiei lucrărilor tehnico-edilitare, în scopul realizării acestora întro concepţie unitară şi corelată cu programele de dezvoltare economico-socială a localităţilor şi de amenajare a teritoriului, de urbanism şi de mediu; aprobarea studiilor de fezabilitate privind extinderea, modernizarea şi reabilitarea sistemelor de alimentare cu apă şi de canalizare; asocierea cu alte unităţi administrativ-teritoriale în vederea gestionării în sistem regional a serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare, respectiv înfiinţării şi exploatării în comun a sistemelor publice de alimentare cu apă şi de canalizare şi pentru realizarea investiţiilor în infrastructura aferentă acestora, inclusiv prin accesarea fondurilor publice alocate programelor de investiţii aflate în derulare; darea în administrare sau delegarea gestiunii serviciului, precum şi încredinţarea exploatării bunurilor proprietate publică sau privată a unităţilor administrativ-teritoriale aferente sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare; participarea cu capital social sau cu bunuri la înfiinţarea societăţilor comerciale mixte pentru realizarea sistemelor de alimentare cu apă şi de canalizare şi/sau furnizarea/prestarea serviciului; contractarea sau garantarea, în condiţiile legii, a împrumuturilor pentru finanţarea programelor de investiţii aferente sistemelor de alimentare cu apă şi de canalizare, precum extinderi, dezvoltări de capacităţi, reabilitări şi modernizări; elaborarea şi aprobarea normelor locale şi a regulamentului serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare, pe baza normelor-cadru şi a regulamentelor-cadru elaborate şi aprobate de ANRSC; aprobarea preţurilor şi tarifelor pentru serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare, cu respectarea metodologiei de stabilire, ajustare sau modificare a preţurilor/tarifelor în vigoare elaborată de ANRSC, în cazul în care finanţarea proiectelor de investiţii în infrastructura de apă se realizează prin fonduri publice acordate de la bugetul local şi/sau din alte surse decât cele de la bugetul de stat şi/sau din fonduri nerambursabile; rezilierea unilaterală a contractelor de delegare a gestiunii serviciului, pentru încălcarea repetată a clauzelor acestora şi pentru nerespectarea parametrilor de calitate ai serviciului; elaborarea şi aprobarea metodologiei de repartizare şi facturare individuală a consumului de apă înregistrat la branşamentul condominiului; elaborarea şi aprobarea strategiei de tarifare pentru serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare, în cazul în care finanţarea proiectelor de investiţii în infrastructura de apă se asigură, integral sau în parte, prin fonduri publice acordate de la bugetul de stat şi/sau din fonduri nerambursabile; 66 / 270

67 acordarea de ajutoare lunare de la bugetul local pentru familiile şi persoanele singure care au media veniturilor băneşti nete lunare sub salariul minim brut pe ţară garantat la plată pe membru de familie, în vederea plăţii serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare; asigurarea, din bugetul local sau din alte surse de finanţare legal constituite, a fondurilor necesare pentru plata valorii totale sau a unei părţi din cheltuielile realizate pentru branşarea/racordarea la sistemul de alimentare cu apă şi de canalizare, pentru familiile şi persoanele singure care au media veniturilor băneşti nete lunare sub salariul minim brut pe ţară garantat la plată pe membru de familie. Conform Legii serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare, autorităţile administraţiei publice locale au competenţe partajate cu autorităţile de reglementare competente în ceea ce priveşte reglementarea, monitorizarea şi controlul serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare. În aces sens autorităţile administraţiei publice locale au dreptul să verifice, să aprobe sau să respingă, fără a periclita rentabilitatea, calitatea şi eficienţa serviciului, preţurile şi tarifele propuse de operatori, precum şi să urmărească modul de respectare de către aceştia a normelor metodologice pentru stabilirea, ajustarea şi modificarea preţurilor şi tarifelor elaborate de ANRSC şi aprobate prin ordin al preşedintelui acesteia. În raport cu utilizatorii pe care îi reprezintă, autorităţile administraţiei publice locale au următoarele sarcini şi responsabilităţi: să gestioneze serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare pe criterii de competitivitate şi eficienţă economică; să promoveze dezvoltarea, modernizarea şi reabilitarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente serviciului; să monitorizeze şi să controleze activităţile de furnizare/prestare a serviciului şi să adopte măsurile prevăzute în contractul de delegare a gestiunii, în cazul în care operatorul nu asigură indicatorii de performanţă asumaţi; să stabilească şi să aprobe indicatorii de performanţă ai serviciului numai după ce aceştia au fost supuşi în prealabil dezbaterii publice; să adopte normele locale şi modalităţile de gestiune a serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare; să informeze şi să consulte utilizatorii şi asociaţiile acestora cu privire la strategiile de dezvoltare a serviciului, precum şi despre necesitatea instituirii unor taxe locale privind serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare; să medieze rezolvarea conflictelor dintre utilizatori şi operator sau dintre operatori, la cererea uneia dintre părţi. 67 / 270

68 Raporturile juridice dintre autorităţile administraţiei publice locale şi utilizatori, stabilite pe baza prevederilor legii, sunt raporturi juridice de natură administrativă, supuse normelor juridice de drept public. Potrivit prerogativelor atribuite prin Legea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare, faţă de operatorii serviciului, autorităţile administraţiei publice locale, are următoarele obligaţii: să aplice un tratament egal tuturor operatorilor şi să asigure prin normele locale adoptate un mediu de afaceri transparent; să respecte independenţa managerială a operatorului; să adopte şi să menţină o conduită echilibrată, echidistantă şi nediscriminatorie între operator şi utilizatori; să promoveze relaţii contractuale echilibrate, orientate spre rezultat; să asigure publicitatea şi accesul liber la informaţiile de interes public, cu precădere la acele informaţii care asigură pregătirea ofertelor şi participarea la procedurile de delegare a gestiunii serviciului; să aducă la cunoştinţă publică, în condiţiile legii, hotărârile şi dispoziţiile având ca obiect modul de organizare şi de funcţionare a serviciului; să stabilească condiţiile de asociere sau de formare de societăţi mixte, în conformitate cu prevederile legale care reglementează fiecare tip de contract prin care se deleagă gestiunea; să respecte şi să îşi îndeplinească propriile obligaţii, prevăzute în contractele de delegare a gestiunii serviciului; să păstreze confidenţialitatea informaţiilor, altele decât cele de interes public, cu privire la activitatea operatorilor; să încheie cu operatorul un contract pentru colectarea, canalizarea şi epurarea apelor pluviale de pe domeniul public şi privat al localităţii. Mai mult, în raporturile cu operatorii serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, autorităţile administraţiei publice locale au dreptul şi obligaţia să monitorizeze şi să controleze : menţinerea echilibrului contractual rezultat prin procedura de delegare a gestiunii serviciului; încadrarea profitului operatorului în limitele minime şi maxime negociate şi modul de utilizare a Fondului de întreţinere, înlocuire şi dezvoltare (Fondul IID) în condiţiile legii; respectarea clauzelor de administrare, întreţinere şi predare a bunurilor publice şi păstrarea integrităţii patrimoniului public sau privat aferent serviciului; respectarea programului social de limitare a efectelor negative ale concedierilor; respectarea obligaţiilor contractuale potrivit contractului de delegare a gestiunii şi îndeplinirea indicatorilor de performanţă ai serviciului, indiferent de forma de gestiune; 68 / 270

69 aplicarea penalităţilor prevăzute de documentele contractuale, în cazul neîndeplinirii de către operatori a indicatorilor de performanţă asumaţi; exploatarea eficientă a sistemului de alimentare cu apă şi de canalizare; respectarea reglementărilor administrative, tehnice, fiscale şi comerciale din domeniu; impactul serviciului asupra mediului şi asupra sănătăţii publice; siguranţa serviciului şi protecţia utilizatorilor; asigurarea patrimoniului preluat în gestiune şi asigurarea pentru daunele provocate terţilor, în cazul gestiunii delegate. Raporturile juridice dintre autorităţile administraţiei publice locale şi operatorii serviciului public de alimentare cu apă şi canalizare, stabilite în baza prevederilor legii, sunt supuse normelor juridice de drept public sau privat, după caz, în funcţie de forma de gestiune adoptată Asociaţiile de dezvoltare intercomunitară 44 Două sau mai multe unităţi administrativ-teritoriale, în limitele competenţelor autorităţilor lor deliberative şi executive, pot să coopereze şi să se asocieze, în condiţiile legii, în scopul constituirii unor asociaţii de dezvoltare intercomunitară având ca scop furnizarea/prestarea în comun a serviciilor comunitare de utilităţi publice şi înfiinţarea, modernizarea, reabilitarea şi/sau dezvoltarea, după caz, a sistemelor de utilităţi publice aferente. Asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice sunt structuri de cooperare cu personalitate juridică de drept privat şi statut de utilitate publică recunoscut prin efectul legii, destinate exercitării şi realizării în comun a competenţelor autorităţilor administraţiei publice locale referitoare la furnizarea/prestarea serviciilor de utilităţi publice, stabilite în sarcina acestora potrivit dispoziţiilor prezentei legi, ale Legii nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii-cadru a descentralizării nr. 195/2006. Unităţile administrativ-teritoriale pot mandata, în condiţiile legii, asociaţiile de dezvoltare intercomunitară având ca scop serviciile de utilităţi publice, prin hotărâri ale autorităţilor lor deliberative, să exercite, pe seama şi în numele lor, dreptul de a delega gestiunea serviciilor de utilităţi publice transferate în responsabilitatea asociaţiilor, inclusiv dreptul de a pune la dispoziţie sistemele de utilităţi publice aferente serviciilor de utilităţi publice transferate. În acest scop, hotărârile autorităţilor administraţiei publice locale privind mandatarea şi actele juridice de constituire a oricărei asociaţii trebuie să conţină prevederi detaliate şi complete privind condiţiile de exercitare de către aceasta a mandatului special încredinţat. Asociaţiile de dezvoltare intercomunitară având ca obiect de activitate serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare elaborează şi aprobă propriile strategii doar pentru aria de 44 Secţiunea 2 din Legea nr. 51 din 8 martie 2006 a serviciilor comunitare de utilităţi publice, republicată cu modificările şi completările ulterioare 69 / 270

70 competenţă a unităţilor administrativ-teritoriale membre, chiar atunci când judeţul este membru al asociaţiei, fără a afecta serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare al acelor unităţi administrativteritoriale din judeţ care nu sunt membre ale asociaţiei, însă luând în considerare master planul judeţean/zonal privind acest serviciu, pentru a asigura coerenţa dezvoltării serviciului şi a investiţiilor în infrastructura aferentă serviciului. Unităţile administrativ-teritoriale pot mandata asociaţiile de dezvoltare intercomunitară având ca obiect de activitate serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare să exercite, în numele şi pe seama lor, următoarele atribuţii, drepturi şi obligaţii : urmărirea, monitorizarea şi raportarea indicatorilor de performanţă şi aplicarea metodologiei de comparare a acestor indicatori, elaborată de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, prin raportare la operatorul cu cele mai bune performanţe din domeniul serviciilor comunitare de utilităţi publice; restrângerea ariilor în care se manifestă condiţiile de monopol; protecţia şi conservarea mediului natural şi construit; să asigure gestionarea serviciilor de utilităţi publice astfel încât să fie respectate obligaţiile specifice de serviciu public; să elaboreze şi să aprobe strategii proprii în vederea îmbunătăţirii şi dezvoltării serviciilor de utilităţi publice, utilizând principiul planificării strategice multianuale; să promoveze dezvoltarea şi/sau reabilitarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente sectorului serviciilor de utilităţi publice şi programe de protecţie a mediului pentru activităţile şi serviciile poluante; să consulte asociaţiile utilizatorilor în vederea stabilirii politicilor şi strategiilor locale şi a modalităţilor de organizare şi funcţionare a serviciilor; să informeze periodic utilizatorii asupra stării serviciilor de utilităţi publice şi asupra politicilor de dezvoltare a acestora; să medieze şi să soluţioneze conflictele dintre utilizatori şi operatori, la cererea uneia dintre părţi; să monitorizeze şi să controleze modul de respectare a obligaţiilor stabilite în sarcina operatorilor, inclusiv cele asumate de operatori prin contractele de delegare a gestiunii cu privire la: respectarea indicatorilor de performanţă şi a nivelurilor serviciilor, ajustarea periodică a tarifelor conform formulelor de ajustare negociate la încheierea contractelor de delegare a gestiunii, cu respectarea dispoziţiilor Legii concurenţei nr. 21/1996, republicată, exploatarea eficientă şi în condiţii de siguranţă a sistemelor de utilităţi publice sau a altor bunuri aparţinând patrimoniului public şi/sau privat al unităţilor administrativ-teritoriale, aferente serviciilor, 70 / 270

71 realizarea investiţiilor prevăzute în contractul de delegare a gestiunii în sarcina operatorului, de asigurare a protecţiei mediului şi a domeniului public, asigurare a protecţiei utilizatorilor; să stabilească cerinţele şi criteriile de participare şi selecţie a operatorilor la procedurile publice organizate pentru atribuirea contractelor de delegare a gestiunii; să solicite informaţii cu privire la nivelul şi calitatea serviciului furnizat/prestat şi cu privire la modul de întreţinere, exploatare şi administrare a bunurilor din proprietatea publică sau privată a unităţilor administrativ-teritoriale, încredinţate pentru realizarea serviciului; să invite operatorul pentru audieri, în vederea concilierii diferendelor apărute în relaţia cu utilizatorii serviciilor; să aprobe stabilirea, ajustarea sau, după caz, modificarea preţurilor şi tarifelor serviciilor de utilităţi publice propuse de operatori, în baza metodologiilor elaborate de autorităţile de reglementare potrivit competenţelor acordate acestora prin legea specială; să monitorizeze şi să exercite controlul cu privire la furnizarea/prestarea serviciilor de utilităţi publice şi să ia măsurile necesare în cazul în care operatorul nu asigură indicatorii de performanţă şi continuitatea serviciilor pentru care s-a obligat; să sancţioneze operatorul în cazul în care acesta nu operează la nivelul indicatorilor de performanţă şi eficienţă la care s-a obligat şi nu asigură continuitatea serviciilor; să rezilieze contractele de delegare a gestiunii în condiţiile şi situaţiile prevăzute de clauzele contractuale. Exercitarea următoarelor atribuţii, drepturi şi obligaţii, este condiţionată de primirea în prealabil a unui mandat special din partea autorităţilor deliberative ale unităţilor administrativteritoriale membre ale asociaţiei : elaborarea şi aprobarea strategiilor proprii privind dezvoltarea serviciilor, a programelor de reabilitare, extindere şi modernizare a sistemelor de utilităţi publice existente, precum şi a programelor de înfiinţare a unor noi sisteme, inclusiv cu consultarea operatorilor; aprobarea documentaţiei de atribuire, care va include obligatoriu proiectul contractului de delegare a gestiunii ce urmează a fi atribuit şi anexele obligatorii la acestea - în cazul gestiunii delegate; aprobarea modificării contractelor de delegare a gestiunii; elaborarea şi aprobarea regulamentelor serviciilor, a caietelor de sarcini, a contractelor de furnizare/prestare a serviciilor şi a altor acte normative locale referitoare la serviciile de utilităţi publice, pe baza regulamentelor-cadru, a caietelor de sarcini-cadru şi a contractelor-cadru de furnizare/prestare ori a altor reglementări-cadru elaborate şi aprobate de autorităţile de reglementare competente; 71 / 270

72 stabilirea şi aprobarea anuală a taxelor pentru finanţarea serviciilor comunitare de utilităţi publice, în situaţiile prevăzute de legile speciale; aprobarea stabilirii, ajustării sau modificării preţurilor şi tarifelor, după caz, în condiţiile legii speciale, cu respectarea normelor metodologice/procedurilor elaborate şi aprobate de autorităţile de reglementare competente; să refuze, în condiţii justificate, aprobarea preţurilor şi tarifelor propuse de operator; Statutul şi actul constitutiv ale asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice se aprobă prin hotărâri ale autorităţilor deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale membre şi se semnează, în numele şi pe seama acestora, de primarii unităţilor administrativ-teritoriale asociate şi/sau, după caz, de preşedinţii consiliilor judeţene. Prin actul constitutiv şi statutul asociaţiei, pe baza actului constitutiv-cadru şi a statutuluicadru se stabileşte modul de organizare şi de funcţionare a asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice. Pe calea contenciosului administrativ pot fi atacate hotărârile adunărilor generale ale asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice Autorităţile administraţiei publice centrale Politica generală a statului în domeniul serviciilor de utilităţi publice, se asigură de către Guvern în concordanţă cu Programul de guvernare şi cu obiectivele Planului naţional de dezvoltare economico-socială a ţării, prin: aprobarea şi actualizarea Strategiei naţionale privind serviciile comunitare de utilităţi publice; îndrumarea autorităţilor administraţiei publice locale în vederea înfiinţării, organizării, exploatării şi gestionării eficiente a serviciilor de utilităţi publice, respectiv pentru reabilitarea, modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii tehnico-edilitare a localităţilor; acordarea garanţiilor guvernamentale pentru obţinerea creditelor interne şi externe necesare dezvoltării infrastructurii tehnico-edilitare de interes local sau judeţean; acordarea de transferuri de la bugetul de stat pentru dezvoltarea infrastructurii tehnico-edilitare de interes local, intercomunitar sau judeţean, cu respectarea principiului subsidiarităţii şi proporţionalităţii. Prin măsuri legislative, administrative şi economice, statul sprijină dezvoltarea durabilă a serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, precum şi a sistemelor de alimentare cu apă şi de canalizare aferente. Măsurile adoptate la nivelul autorităţilor administraţiei publice centrale trebuie să conducă la atingerea următoarelor obiective strategice: 72 / 270

73 dezvoltarea şi extinderea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare la nivelul întregii ţări, în scopul îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă ale comunităţilor locale; realizarea unui serviciu şi a unei infrastructuri tehnico-edilitare moderne, capabile să susţină dezvoltarea economico-socială a localităţilor, să atragă investiţii private şi să stimuleze dezvoltarea durabilă a comunităţilor locale; conservarea şi protecţia mediului şi a sănătăţii publice. Exercitarea funcţiei de analiză, sinteză, decizie, coordonare, monitorizare şi planificare la nivel central pentru domeniul serviciilor comunitare de utilităţi publice este încredinţată Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, în calitate de autoritate a administraţiei publice centrale de specialitate, având următoarele atribuţii: elaborează şi promovează Strategia naţională a serviciilor comunitare de utilităţi publice; elaborează şi promovează strategiile sectoriale pe termen mediu şi lung cu privire la dezvoltarea serviciilor de utilităţi publice şi a infrastructurii tehnico-edilitare aferente; iniţiază, elaborează şi promovează proiecte de legi, hotărâri ale Guvernului şi alte acte normative pentru domeniul său de activitate; fundamentează, avizează şi coordonează, la nivel central, stabilirea priorităţilor în alocarea resurselor financiare guvernamentale pentru domeniul serviciilor, în conformitate cu Strategia naţională a serviciilor comunitare de utilităţi publice; coordonează şi monitorizează implementarea programelor guvernamentale de investiţii în sectorul serviciilor de utilităţi publice, inclusiv a programelor de investiţii realizate prin cofinanţare externă din fonduri ale Uniunii Europene sau împrumuturi de la organismele financiare internaţionale; elaborează politica de restructurare, reorganizare şi privatizare a operatorilor furnizori/prestatori înfiinţaţi de autorităţile administraţiei publice locale, cu consultarea autorităţilor administraţiei publice locale; avizează proiectele de acte normative elaborate de alte autorităţi ale administraţiei publice centrale ce au implicaţii şi consecinţe asupra activităţilor specifice serviciilor de utilităţi publice; iniţiază şi propune măsuri pentru perfecţionarea cadrului legislativ şi instituţional necesar întăririi capacităţii decizionale şi manageriale a autorităţilor administraţiei publice locale cu privire la înfiinţarea, organizarea, coordonarea şi controlul funcţionării serviciilor de utilităţi publice, precum şi în ceea ce priveşte administrarea şi exploatarea infrastructurii tehnicoedilitare aferente; colaborează cu organizaţii şi autorităţi similare din alte ţări şi reprezintă Guvernul în relaţiile internaţionale pe linia serviciilor de utilităţi publice; 73 / 270

74 colaborează cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale care au atribuţii şi responsabilităţi în domeniul serviciilor de utilităţi publice sau în legătură cu acestea; solicită informaţii ministerelor, altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, precum şi persoanelor fizice sau juridice, cu privire la activităţile specifice utilităţilor publice; furnizează informaţii cu privire la activităţile specifice serviciilor de utilităţi publice altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale Autorităţile de reglementare Autoritatea de reglementare competentă pentru serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare este Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice (denumită în continuare ANRSC). Aceasta îşi exercită competenţele şi atribuţiile care îi sunt acordate prin Legea serviciilor de utilităţi publice, faţă de toţi operatorii serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare, indiferent de forma de organizare, de natura capitalului, de modalitatea de gestiune adoptată sau de ţara de origine. ANRSC, potrivit competenţelor acordate prin Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice, eliberează licenţe, elaborează metodologii şi regulamente-cadru pentru domeniul serviciilor de utilităţi publice din sfera sa de reglementare şi pentru piaţa acestor servicii şi monitorizează modul de respectare şi implementare a legislaţiei aplicabile acestor servicii. Autoritatea de reglementare elaborează reglementările-cadru privind serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare, metodologia şi procedura-cadru de stabilire, monitorizare, măsurare, comparare şi analiză a indicatorilor de performanţă ai serviciului, metodologia de stabilire, ajustare sau modificare a preţurilor/tarifelor la serviciile publice de alimentare cu apă şi de canalizare monitorizează modul de aplicare a legislaţiei în domeniu şi acordă licenţă operatorilor serviciului, conform prevederilor legale. Prerogativele 45 de autoritate publică ale ANRSC sunt exercitate în condiţii de echidistanţă şi echilibru atât faţă de utilizatori şi operatori, cât şi faţă de autorităţile administraţiei publice locale. ANRSC îsi exercită competenţele şi atribuţiile conferite prin lege faţă de toţi operatorii, indiferent de forma de proprietate şi natura capitalului, de organizarea acestora, de ţara de origine şi de modalitatea în care este organizată şi se desfasoară, la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, gestiunea serviciilor de utilităţi publice, precum şi faţă de agenţii economici sau instituţiile publice care desfăşoară în condiţii de monopol unele activităţi specifice serviciilor de utilităţi publice din sfera sa de reglementare. Printre cele mai importante competenţe şi atribuţii ale autorităţii de reglementare privind serviciile de utilităţi publice din sfera sa de reglementare, menţionăm: elaborează şi stabileşte 45 Art. 14 alin. (3) din Legea nr. 51 din 8 martie 2006 a serviciilor comunitare de utilităţi publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare 74 / 270

75 reglementări sectoriale de nivel secundar şi terţiar cu caracter obligatoriu, acordă, modifică, suspendă sau retrage licenţele ori autorizaţiile, după caz şi solicită autorităţilor administraţiei publice locale programe pentru reabilitarea, modernizarea şi dezvoltarea serviciilor de utilităţi publice şi a infrastructurii tehnico-edilitare aferente, după caz. Totodată, elaborează metodologii de calcul pentru stabilirea, ajustarea şi modificarea preţurilor şi tarifelor. ANRSC monitorizează respectarea şi îndeplinirea de către operatori a obligaţiilor şi măsurilor stabilite în condiţiile de emitere sau de menţinere a licenţei ori autorizaţiei, elaborează regulamentele-cadru, caietele de sarcini-cadru şi contractele-cadru de furnizare/prestare pentru serviciile din sfera sa de reglementare şi le aprobă prin ordin al Preşedintelui, elaborează şi adoptă criterii şi indicatori de performanţă care să permită monitorizarea, compararea şi evaluarea modului de furnizare/prestare a serviciilor. ANRSC sesizează ministerul de resort şi Consiliul Concurenţei cu privire la încălcarea prevederilor legale referitoare la concurenţă ori de câte ori constată nerespectarea reglementărilor cu privire la concurenţă şi transparenţă, propunând autorităţilor administraţiei publice locale, ministerului de resort şi Consiliului Concurenţei măsuri pentru restrângerea ariilor în care se manifestă condiţii de monopol, precum şi pentru prevenirea abuzului de poziţie dominantă pe piaţă, în vederea limitării efectelor caracterului de monopol al serviciilor Organizarea şi funcţionarea serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare Înfiinţarea, organizarea, coordonarea, gestionarea, monitorizarea şi controlul furnizării/prestării reglementate a serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare la nivelul comunelor, oraşelor, municipiilor, judeţelor, precum şi administrarea, exploatarea şi asigurarea funcţionării sistemelor publice de alimentare cu apă şi de canalizare aferente acestuia constituie competenţe exclusive ale autorităţilor administraţiei publice locale. Aceste competenţe pot fi exercitate şi prin intermediul asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare, în numele şi pe seama unităţilor administrativ-teritoriale asociate, în baza mandatului acordat. Gestionarea serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, respectiv exploatarea şi funcţionarea sistemelor aferente, se organizează astfel încât să asigure respectarea condiţiilor prevăzute de legislaţia în vigoare privind calitatea apei potabile şi epurarea apelor uzate şi în funcţie de: nevoile comunităţilor locale; mărimea, gradul de dezvoltare şi particularităţile economico-sociale ale localităţilor; starea sistemelor de alimentare cu apă şi de canalizare existente; 75 / 270

76 posibilităţile locale de finanţare a exploatării şi funcţionării serviciului, respectiv a înfiinţării ori dezvoltării infrastructurii tehnico-edilitare aferente; raportul cost-calitate optim pentru serviciul furnizat/prestat utilizatorilor. Gestiunea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare se organizează şi se realizează în următoarele modalităţi: gestiune directă; gestiune delegată. Alegerea formei de gestiune a serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare se face prin hotărâri ale autorităţilor deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale, în conformitate cu strategiile şi programele adoptate la nivelul fiecărei localităţi. Indiferent de forma de gestiune aleasă, desfăşurarea activităţilor specifice serviciilor publice de alimentare cu apă potabilă, se realizează pe baza unui regulament al serviciului şi a unui caiet de sarcini, elaborate şi aprobate de autorităţile administraţiei publice locale, în conformitate cu regulamentul-cadru şi cu caietul de sarcini-cadru ale serviciului. În cazul asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile publice de alimentare cu apă şi de canalizare, regulamentul serviciului şi caietul de sarcini se elaborează în cadrul asociaţiei, se supun avizării autorităţilor administraţiei publice locale ale unităţilor administrativ-teritoriale membre, în condiţiile mandatului şi se aprobă de adunarea generală a asociaţiei. Sunt interzise orice înţelegeri sau acorduri de asociere şi orice practici concertate dintre operatori, indiferent de modul de organizare, forma de proprietate sau modalitatea de gestiune adoptată, care conduc la accentuarea caracterului de monopol al serviciilor de utilităţi publice, la restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei pe piaţa serviciilor de utilităţi publice Gestiunea directă Gestiunea directă 47 este modalitatea de gestiune în care autorităţile deliberative şi executive, în numele unităţilor administrativ-teritoriale pe care le reprezintă, îşi asumă şi exercită nemijlocit toate competenţele şi responsabilităţile ce le revin potrivit legii cu privire la furnizarea/prestarea serviciilor de utilităţi publice, respectiv la administrarea, funcţionarea şi exploatarea sistemelor de utilităţi publice aferente acestora. Gestiunea directă se realizează prin intermediul unor operatori de drept public sau privat, care pot fi : 46 Art. 22(5) din Legea nr. 51 din 8 martie 2006 a serviciilor comunitare de utilităţi publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare 47 Art. 28 alin. (1) din Legea nr. 51 din 8 martie 2006 a serviciilor comunitare de utilităţi publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare 76 / 270

77 servicii publice de interes local sau judeţean, specializate, cu personalitate juridică, înfiinţate şi organizate în subordinea consiliilor locale sau consiliilor judeţene, după caz, prin hotărâri ale autorităţilor deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale respective; societăţi reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu capital social integral al unităţilor administrativ-teritoriale, înfiinţate de autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale respective. În cadrul gestiunii directe autorităţile administraţiei publice locale îşi asumă nemijlocit toate sarcinile şi responsabilităţile privind organizarea, conducerea, gestionarea, administrarea, exploatarea şi funcţionarea serviciului. Autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale sau, după caz, asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, în baza mandatului primit, pot încredinţa unui operator de drept privat gestiunea serviciilor de utilităţi publice sau a uneia ori mai multor activităţi din sfera acestor servicii prin atribuirea directă a contractului de delegare a gestiunii, cu respectarea următoarelor condiţii cumulative ce trebuie îndeplinite atât la data atribuirii contractului de delegare a gestiunii, cât şi pe toată durata acestui contract: unităţile administrativ-teritoriale membre ale unei asociaţii de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, în calitate de acţionari/asociaţi ai operatorului regional, prin intermediul asociaţiei, sau, după caz, unitatea administrativ-teritorială, în calitate de acţionar/asociat unic al operatorului, prin intermediul adunării generale a acţionarilor şi al consiliului de administraţie, exercită un control direct şi o influenţă dominantă asupra deciziilor strategice şi/sau semnificative ale operatorului regional/operatorului în legătură cu serviciul furnizat/prestat, similar celui pe care îl exercită asupra structurilor proprii în cazul gestiunii directe; operatorul regional, respectiv operatorul, după caz, desfăşoară exclusiv activităţi din sfera furnizării/prestării serviciilor de utilităţi publice destinate satisfacerii nevoilor de interes public general ale utilizatorilor de pe raza de competenţă a unităţilor administrativ-teritoriale membre ale asociaţiei, respectiv a unităţii administrativ-teritoriale care i-a încredinţat gestiunea serviciului; capitalul social al operatorului regional, respectiv al operatorului este deţinut în totalitate de unităţile administrativ-teritoriale membre ale asociaţiei, respectiv de unitatea administrativteritorială; participarea capitalului privat la capitalul social al operatorului regional/operatorului este exclusă. 77 / 270

78 Gestiunea delegată Gestiunea delegată 48 este modalitatea de gestiune în care autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale ori, după caz, asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, în numele şi pe seama unităţilor administrativ-teritoriale membre, atribuie unuia sau mai multor operatori toate ori numai o parte din competenţele şi responsabilităţile proprii privind furnizarea/prestarea serviciilor de utilităţi publice, pe baza unui contract, denumit în continuare contract de delegare a gestiunii. Gestiunea delegată a serviciilor de utilităţi publice implică punerea la dispoziţia operatorilor a sistemelor de utilităţi publice aferente serviciilor delegate, precum şi dreptul şi obligaţia acestora de a administra şi de a exploata aceste sisteme. Conform Legii serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare, în cazul gestiunii delegate, autorităţile administraţiei publice locale sau, după caz, asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare, în numele şi pe seama unităţilor administrativ-teritoriale membre, atribuie unuia sau mai multor operatori toate competenţele şi responsabilităţile proprii privind asigurarea furnizării/prestării serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare, inclusiv administrarea şi exploatarea sistemelor de alimentare cu apă şi de canalizare aferente acestuia, în baza unui contract de delegare a gestiunii. Operatorii care îşi desfăşoară activitatea în modalitatea gestiunii delegate furnizează/prestează serviciile de utilităţi publice prin exploatarea şi administrarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestora, în baza contractului de delegare a gestiunii serviciului, precum şi în baza licenţei eliberate de ANRSC. Gestiunea delegată se realizează prin intermediul unor operatori sau operatori regionali de drept privat 49, care pot fi: societăţi reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu capital social privat; societăţi reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu capital social mixt. Contractele de delegare a gestiunii serviciului se aprobă prin hotărâri de atribuire adoptate de autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale şi se semnează de autorităţile executive ale acestora sau, după caz, de preşedinţii asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare, în numele şi pe seama 48 Art. 29 alin. (1) din Legea nr. 51 din 8 martie 2006 serviciilor comunitare de utilităţi publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare 49 operator de servicii de utilităţi publice, denumit şi operator - persoana juridică de drept public sau de drept privat cu capital public, privat sau mixt, înregistrată în România, într-un stat membru al Uniunii Europene ori în alt stat, care asigură nemijlocit furnizarea/prestarea, în condiţiile reglementărilor în vigoare, a unui serviciu de utilităţi publice sau a uneia sau mai multor activităţi din sfera serviciilor de utilităţi publice; 78 / 270

79 unităţilor administrativ-teritoriale asociate, pe baza mandatului acestora şi în condiţiile Legii serviciilor comunitare de utilităţi publice. Procedurile privind atribuirea contractelor de delegare a gestiunii serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare sunt licitaţia publică deschisă şi negocierea directă. Organizarea procedurilor şi derularea acestora, respectiv atribuirea contractelor de delegare a gestiunii serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare se fac în baza unei documentaţii de atribuire aprobate de autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale sau, după caz, de adunarea generală a asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare, ca mandatar al unităţilor administrativ-teritoriale membre. Documentaţia de atribuire cuprinde în mod obligatoriu regulamentul serviciului, caietul de sarcini al serviciului şi criteriile de selecţie specifice acestuia şi se întocmeşte în conformitate cu procedura-cadru privind organizarea, derularea şi atribuirea contractelor de delegare a gestiunii serviciilor de utilităţi publice şi pe baza regulamentului-cadru, a caietului de sarcini-cadru al serviciului şi a criteriilor de selecţie-cadru specifice serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare. Regulamentul serviciului, caietul de sarcini al serviciului şi criteriile de selecţie specifice serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, aplicabile în cadrul procedurii de atribuire a contractului de delegare a gestiunii serviciului, se aprobă de autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale sau, după caz, de adunarea generală a asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare, conform mandatului încredinţat acestora de unităţile administrativ-teritoriale membre, în baza procedurii-cadru, elaborate şi aprobate potrivit prevederilor Legii serviciilor comunitare de utilităţi publice. În cazul serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare, prin derogare de la procedurile de licitaţie publică deschisă, contractul de delegare a gestiunii serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, inclusiv concesionarea sistemelor de alimentare cu apă şi de canalizare aferente acestuia, se atribuie direct 50 în următoarele situaţii: operatorilor regionali 51 înfiinţaţi de unităţile administrativ-teritoriale membre ale unei asociaţii de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciul public de alimentare cu apă şi de 50 Art. 22 alin. (1) din Legea nr. 241 din 22 iunie 2006 a serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare, republicată, cu modificările şi completările ulterioare 51 operator regional - operatorul societate reglementată de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu capital social integral al unora sau al tuturor unităţilor administrativ-teritoriale membre ale unei asociaţii de dezvoltare intercomunitară având ca scop serviciile de utilităţi publice. Operatorul regional asigură furnizarea/prestarea serviciului/activităţii de utilităţi publice pe raza de competenţă a unităţilor administrativ-teritoriale asociate, exploatarea sistemelor de utilităţi publice aferente acestora, precum şi implementarea programelor de investiţii publice de interes zonal ori regional destinate înfiinţării, modernizării şi/sau, după caz, dezvoltării infrastructurii 79 / 270

80 canalizare, astfel cum aceştia sunt definiţi în Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice, republicată, cu completările ulterioare; operatorilor cu statut de societăţi reglementate de Legea nr. 31/1990 privind societăţile, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi cu capital integral al unităţilor administrativ-teritoriale înfiinţaţi după intrarea în vigoare a legii, prin reorganizarea pe cale administrativă a regiilor autonome de interes local sau judeţean ori a serviciilor publice de interes local sau judeţean subordonate autorităţilor administraţiei publice locale, care au avut în administrare şi exploatare bunuri, activităţi ori servicii de alimentare cu apă şi de canalizare. Atribuirea directă a contractelor de delegare a gestiunii serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare se face cu respectarea următoarelor condiţii cumulative: unităţile administrativ-teritoriale membre ale unei asociaţii de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare, în calitate de acţionari/asociaţi ai operatorului regional, prin intermediul asociaţiei, sau, după caz, unitatea administrativ-teritorială, în calitate de acţionar/asociat unic al operatorului, prin intermediul adunării generale a acţionarilor şi al consiliului de administraţie, exercită un control direct şi o influenţă dominantă asupra deciziilor strategice şi/sau semnificative ale operatorului regional/operatorului în legătură cu serviciul furnizat/prestat, similare celor pe care le exercită asupra structurilor proprii în cazul gestiunii directe; operatorul regional, respectiv operatorul, în calitate de delegat, desfăşoară exclusiv activităţi din sfera furnizării/prestării serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare destinate satisfacerii nevoilor utilizatorilor de pe raza de competenţă a unităţilor administrativ-teritoriale membre ale asociaţiei, respectiv a unităţii administrativ-teritoriale care i-a delegat gestiunea serviciului; capitalul social al operatorului regional, respectiv al operatorului este deţinut în totalitate de unităţile administrativ-teritoriale membre ale asociaţiei, respectiv de unitatea administrativteritorială; participarea capitalului privat la capitalul social al operatorului regional/operatorului este exclusă. În situaţia contractelor de delegare a gestiunii serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare atribuite direct operatorului regional, respectiv operatorului, asociaţia de dezvoltare tehnico-edilitare aferente acestor servicii/activităţi, realizate în comun în cadrul asociaţiei. Operatorul regional se înfiinţează în baza hotărârilor adoptate de autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale membre ale unei asociaţii de dezvoltare intercomunitară având ca scop serviciile de utilităţi publice, fie prin înfiinţarea unei noi societăţi, fie prin participarea la capitalul social al unuia dintre operatorii existenţi deţinut de o unitate administrativ-teritorială membră a asociaţiei de dezvoltare intercomunitară în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Operatorul regional este asimilat organismelor prestatoare de servicii publice prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă, aprobată cu modificări prin Legea nr. 362/2009, cu modificările şi completările ulterioare; 80 / 270

81 intercomunitară cu obiect de activitate serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare, respectiv autorităţile administraţiei publice locale vor evalua, în baza prevederilor caietului de sarcini anexă la contractul de delegare a gestiunii, performanţele operatorului regional, respectiv operatorului, precum şi modul de respectare a indicatorilor de performanţă. În procesul de atribuire şi executare a contractelor de delegare a gestiunii serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, autorităţile administraţiei publice locale sau, după caz, asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare vor urmări obţinerea celui mai bun raport cost-calitate realizat în condiţii similare, precum şi satisfacerea nevoilor de interes public general ale colectivităţilor locale. Este interzisă subdelegarea de către operator a gestiunii serviciului/uneia sau mai multor activităţi din sfera serviciului de utilităţi publice Contractul de delegare a gestiunii Contractul de delegare a gestiunii 52 este un contract încheiat în formă scrisă, prin care unităţile administrativ-teritoriale, individual sau în asociere, după caz, în calitate de delegatar, atribuie, prin una dintre modalităţile prevăzute de lege, pe o perioadă determinată, unui operator, în calitate de delegat, care acţionează pe riscul şi răspunderea sa, dreptul şi obligaţia de a furniza/presta integral un serviciu de utilităţi publice ori, după caz, numai unele activităţi specifice acestuia, inclusiv dreptul şi obligaţia de a administra şi de a exploata infrastructura tehnico-edilitară aferentă serviciului/activităţii furnizate/prestate, în schimbul unei redevenţe, după caz. Contractul de delegare a gestiunii poate fi încheiat de asociaţia de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice în numele şi pe seama unităţilor administrativ-teritoriale membre, care au calitatea de delegatar. Contractul de delegare a gestiunii este asimilat actelor administrative şi intră sub incidenţa prevederilor Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. În termen de 6 luni de la luarea deciziei privind delegarea gestiunii serviciilor, autorităţile administraţiei publice locale sau, după caz, asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice vor asigura elaborarea şi vor aproba, în vederea încheierii contractelor de delegare a gestiunii, un studiu de oportunitate pentru fundamentarea şi stabilirea soluţiilor optime de delegare a gestiunii serviciilor, precum şi documentaţia de atribuire a contractului de delegare a gestiunii. Procedura de atribuire şi regimul juridic al contractelor de delegare a gestiunii serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare sunt cele stabilite de autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale, conform prevederilor Legii serviciilor comunitare de utilităţi 52 Art. 29 alin. (7) din Legea nr. 51 din 8 martie 2006 serviciilor comunitare de utilităţi publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare 81 / 270

82 publice şi ale Legii nr. 98/2016 privind achiziţiile publice 53, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 99/2016 privind achiziţiile sectoriale 54, cu modificările şi completările ulterioare şi Legii nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii 55, cu modificările şi completările ulterioare. Conform prevederile art. 50 din Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii, cu modificările şi completările ulterioare, autoritatea contractantă are dreptul de a atribui contractul de concesiune prin aplicarea uneia dintre următoarele proceduri: licitaţia deschisă, respectiv procedura la care orice operator economic interesat are dreptul de a depune oferta; dialog competitiv, respectiv procedura la care orice operator economic are dreptul de a depune o solicitare de participare şi prin care autoritatea contractantă conduce un dialog cu candidaţii admişi, în scopul identificării uneia sau mai multor soluţii apte să răspundă necesităţilor sale, urmând ca, pe baza soluţiei/soluţiilor, candidaţii selectaţi să elaboreze oferta finală; negocierea fără publicare a unui anunţ de concesionare. Contractul de delegare a gestiunii va fi însoţit în mod obligatoriu de următoarele anexe: caietul de sarcini privind furnizarea/prestarea serviciului; regulamentul serviciului; inventarul bunurilor mobile şi imobile, proprietate publică sau privată a unităţilor administrativteritoriale, aferente serviciului; procesul-verbal de predare-preluare a bunurilor prevăzute la lit. c); indicatori tehnici corelaţi cu ţintele/obiectivele asumate la nivel naţional. Contractul de delegare a gestiunii cuprinde în mod obligatoriu clauze referitoare la: denumirea părţilor contractante; obiectul contractului, cu indicarea activităţilor din sfera serviciului de utilităţi publice ce urmează a fi furnizate/prestate în baza contractului de delegare a gestiunii, astfel cum sunt prevăzute în legile speciale; durata contractului; aria teritorială pe care vor fi prestate serviciile; drepturile şi obligaţiile părţilor contractante cu privire la furnizarea/prestarea serviciului şi la sistemul de utilităţi publice aferent, inclusiv conţinutul şi durata obligaţiilor de serviciu public; modul de repartizare a riscurilor între părţi, în cazul contractelor de concesiune; natura oricăror drepturi exclusive sau speciale acordate delegatului; 53 Publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 390 din 23 mai Publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 391 din 23 mai Publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 392 din 23 mai / 270

83 sarcinile şi responsabilităţile părţilor cu privire la investiţii/programele de investiţii, precum reabilitări, modernizări, obiective noi, extinderi, inclusiv modul de finanţare a acestora; indicatorii de performanţă privind calitatea şi cantitatea serviciului şi modul de monitorizare şi evaluare a îndeplinirii acestora; preţurile/tarifele pe care delegatul are dreptul să le practice la data începerii furnizării/prestării serviciului, precum şi regulile, principiile şi/sau formulele de ajustare şi modificare a acestora; compensaţia pentru obligaţiile de serviciu public în sarcina delegatului, dacă este cazul, cu indicarea parametrilor de calcul, control şi revizuire a compensaţiei, precum şi modalităţile de evitare şi recuperare a oricărei supracompensaţii; modul de facturare a contravalorii serviciilor furnizate/prestate direct utilizatorilor şi/sau delegatarului, după caz; nivelul redevenţei sau al altor obligaţii, după caz; la stabilirea nivelului redevenţei, autoritatea publică locală va lua în considerare valoarea calculată similar amortizării pentru mijloacele fixe aflate în proprietate publică şi puse la dispoziţie operatorului odată cu încredinţarea serviciului/activităţii de utilităţi publice şi gradul de suportabilitate al populaţiei Nivelul redevenţei se stabileşte în mod transparent şi nediscriminatoriu pentru toţi potenţialii operatori de servicii de utilităţi publice, utilizându-se aceeaşi metodologie de calcul; garanţia de bună execuţie a contractului, cu indicarea valorii, modului de constituire şi de executare a acesteia; răspunderea contractuală; forţa majoră; condiţiile de revizuire a clauzelor contractuale; condiţiile de restituire sau repartiţie, după caz, a bunurilor, la încetarea din orice cauză a contractului de delegare a gestiunii, inclusiv a bunurilor rezultate din investiţiile realizate; menţinerea echilibrului contractual; cazurile de încetare şi condiţiile de reziliere a contractului de delegare a gestiunii; forţa de muncă; alte clauze convenite de părţi, după caz. Durata contractelor de delegare a gestiunii este limitată. Pentru contractele de delegare a gestiunii a căror durată estimată este mai mare de 5 ani, aceasta se stabileşte, nu va depăşi durata maximă necesară recuperării investiţiilor prevăzute în sarcina operatorului/operatorului regional prin contractul de delegare. În cazul gestiunii directe, autorităţile administraţiei publice locale, cu excepţia celor care sunt membre ale asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară, sunt obligate ca, 83 / 270

84 periodic, respectiv o dată la 5 ani, să facă analize privind eficienţa economică a serviciului, respectiv să schimbe modalitatea de gestiune a serviciilor publice, după caz. În conformitate cu prevederile Legii serviciului de alimentare cu apă şi canalizare, autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale sau, după caz, asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare, în numele şi pe seama unităţilor administrativ-teritoriale membre şi în baza mandatului încredinţat de unităţile administrativ-teritoriale membre, pot delega atât gestiunea propriu-zisă a serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, (furnizarea/prestarea, administrarea şi exploatarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente serviciului), cât şi pregătirea, finanţarea şi realizarea proiectelor de investiţii publice pentru înfiinţarea, reabilitarea, modernizarea şi/sau dezvoltarea, după caz, a sistemelor publice de alimentare cu apă şi de canalizare aferente serviciului. Delegarea gestiunii serviciului nu anulează prerogativele autorităţilor administraţiei publice locale sau, după caz, ale asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare privind adoptarea politicilor şi strategiilor de dezvoltare a serviciului, respectiv a programelor de dezvoltare a sistemelor de alimentare cu apă şi de canalizare şi nu exclude responsabilităţile şi dreptul acestora, în conformitate cu competenţele şi atribuţiile ce le revin potrivit legii, de a supraveghea şi de a controla: modul de respectare şi de îndeplinire a obligaţiilor contractuale asumate de operatori; calitatea şi eficienţa serviciului furnizat/prestat şi respectarea indicatorilor de performanţă stabiliţi în contractele de delegare a gestiunii; modul de administrare, exploatare, conservare şi menţinere în funcţiune, dezvoltare şi/sau modernizare a sistemului de alimentare cu apă şi de canalizare încredinţat prin contractul de delegare a gestiunii; modul de formare şi stabilire a tarifelor pentru serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare. Contractele de delegare a gestiunii vor prevedea sarcinile concrete ce revin autorităţilor administraţiei publice locale, respectiv operatorului, în ceea ce priveşte iniţierea, fundamentarea, promovarea, aprobarea, finanţarea şi realizarea investiţiilor. Investiţiile efectuate pentru reabilitarea, modernizarea şi/sau extinderea sistemelor de alimentare cu apă şi de canalizare sunt bunuri de retur şi se vor recupera din amortizare în conformitate cu prevederile legale pentru partea finanţată din fonduri proprii şi, respectiv, prin redevenţa stabilită potrivit contractului de delegare pentru partea finanţată din fonduri publice. În cazul în care se constată nerespectarea gravă, repetată sau prelungită a indicatorilor de performanţă în furnizarea/prestarea serviciilor se procedează la: 84 / 270

85 schimbarea managementului operatorului, în cazul operatorilor de drept public sau ai operatorilor de drept privat cu capital al unităţilor administrativ-teritoriale, în condiţiile contractului de mandat; rezilierea contractului de delegare a gestiunii serviciului, în cazul operatorilor de drept privat cu capital privat sau mixt Operatorii serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare Desfăşurarea activităţilor specifice oricărui serviciu de utilităţi publice, indiferent de forma de gestiune aleasă, se realizează pe baza regulamentului serviciului, a caietului de sarcini al serviciului şi a licenţei emise de autoritatea de reglementare competentă, în condiţiile legii speciale. În cazul asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, acestea elaborează un singur regulament al serviciului şi un singur caiet de sarcini al serviciului la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale membre pentru serviciile/activităţile gestionate în comun. Acestea se aprobă de adunarea generală a asociaţiei în baza mandatului special acordat de autorităţile administraţiei publice locale membre. Au calitatea de operatori furnizorii/prestatorii serviciului de publicalimentare cu apă şi de canalizare care asigură funcţionarea, gestionarea, administrarea şi exploatarea sistemelor de alimentare cu apă şi de canalizare aferente serviciului şi care îşi desfăşoară activitatea pe baza licenţei acordată de ANRSC. Operatorii serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare au aceleaşi drepturi şi obligaţii în raporturile cu autorităţile administraţiei publice locale sau cu utilizatorii, indiferent de modalitatea de gestiune adoptată sau de statutul juridic, de forma de organizare, de natura capitalului, de tipul de proprietate ori de ţara de origine din Uniunea Europeană. În vederea realizării obiectivelor şi sarcinilor ce le revin, operatorii serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, trebuie să asigure: producerea, transportul, înmagazinarea şi distribuţia apei potabile, respectiv preluarea, canalizarea, epurarea şi evacuarea apelor uzate, exploatarea sistemelor de alimentare cu apă, respectiv a sistemelor de canalizare în condiţii de siguranţă şi eficienţă tehnico-economică, cu respectarea tehnologiilor şi a instrucţiunilor tehnice de exploatare, constituirea, supravegherea şi întreţinerea, zonelor de protecţie sanitară, a construcţiilor şi instalaţiilor specifice sistemelor de alimentare cu apă potabilă, de canalizare şi de epurare a apelor uzate, monitorizarea strictă a calităţii apei potabile distribuite, captarea apei brute, respectiv descărcarea apelor uzate orăşeneşti în receptorii naturali, numai cu respectarea condiţiilor impuse prin acordurile, avizele şi autorizaţiile de mediu şi de gospodărire a apelor, întreţinerea şi menţinerea în stare de permanentă funcţionare a sistemelor de alimentare cu apă şi de canalizare, contorizarea cantităţilor de apă produse, distribuite şi, respectiv, facturate, creşterea eficienţei şi a randamentului sistemelor în scopul reducerii tarifelor, prin eliminarea pierderilor în sistem, 85 / 270

86 reducerea costurilor de producţie, a consumurilor specifice de materii prime, combustibili şi energie electrică şi prin reechiparea, reutilarea şi retehnologizarea acestora. Operatorii serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare organizaţi ca societăţi reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, îşi pot desfăşura activitatea şi în alte localităţi, pe baze contractuale. Totodată, operatorii serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare au obligaţia să ţină evidenţe distincte pentru fiecare activitate, având contabilitate separată pentru fiecare tip de serviciu şi/sau localitate de operare în parte. Operatorii subordonaţi autorităţilor administraţiei publice locale, având statut de societăţi reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu capital al unităţilor administrativ-teritoriale, respectiv operatorii regionali pot fi privatizaţi, cu condiţia să nu beneficieze de un contract de delegare a gestiunii prin atribuire directă sau să nu gestioneze programe de investiţii publice de interes local ori intercomunitar destinate înfiinţării, modernizării sau dezvoltării sistemelor de utilităţi publice, finanţate din fonduri publice nerambursabile, inclusiv din fonduri europene. Operatorii subordonaţi autorităţilor administraţiei publice locale, având statut de societăţi reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu capital al unităţilor administrativ-teritoriale, respectiv operatorii regionali, care au beneficiat de un contract de delegare a gestiunii prin atribuire directă, nu pot fi privatizaţi, nu pot atribui managementul unor entităţi private şi nu se pot asocia pe toată durata contractului de delegare a gestiunii Acordarea licenţelor Acordarea licenţelor se face în conformitate cu prevederile Legii serviciilor comunitare de utilităţi publice şi ale Hotărârii Guvernului nr. 745 din 11 iulie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind acordarea licenţelor în domeniul serviciilor comunitare de utilităţi publice 56. ANRSC este abilitată, ca autoritate competentă, să acorde, să modifice, să suspende, să retragă licenţele sau să retragă permisiunea de a presta/furniza serviciul/activităţile într-o unitate administrativ-teritorială, pentru serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare. Indiferent de modalitatea de gestiune a serviciilor adoptată la nivelul autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi de statutul juridic, forma de organizare, natura capitalului, tipul de proprietate ori ţară de origine din Uniunea Europeana ale operatorilor, deţinerea licenţei este obligatorie. Activităţile specifice serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare 57, pentru care ANRSC acordă licenţe, sunt următoarele: 56 Publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 531 din 6 august Art. 6 (1) din H.G. nr. 745 din 11 iulie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind acordarea licenţelor în domeniul serviciilor comunitare de utilităţi publice 86 / 270

87 captarea apei brute; tratarea apei brute; captarea şi tratarea apei brute; transportul apei potabile şi/sau industriale; înmagazinarea apei; distribuţia apei potabile şi/sau industriale; colectarea, transportul şi evacuarea apelor uzate de la utilizatori la staţiile de epurare; epurarea apelor uzate şi evacuarea apei epurate în emisar; colectarea, evacuarea şi tratarea adecvată a deşeurilor din gurile de scurgere a apelor pluviale şi asigurarea funcţionalităţii acestora; evacuarea, tratarea şi depozitarea nămolurilor şi a altor deşeuri similare derivate din activităţile serviciului public de canalizare; evacuarea apelor pluviale şi de suprafaţă din intravilanul localităţilor; furnizarea apei potabile. Pe baza licenţei emisă de ANRSC titularul de licenţă are dreptul să participe, în unităţi administrativ-teritoriale corespunzătoare clasei de licenţiere acordate, la un număr nelimitat de proceduri de delegare a gestiunii serviciului sau a activităţilor menţionate în aceasta. Licenţele se acordă următoarelor categorii de solicitanţi 58 : autorităţilor administraţiei publice locale sau unei structuri proprii a acestora cu personalitate juridică; asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară; societăţilor comerciale înfiinţate de autorităţile administraţiei publice locale sau de asociaţiile de dezvoltare intercomunitară, cu capital social al unităţilor administrativ-teritoriale; societăţilor comerciale cu capital social privat sau mixt. Licenţa pentru serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare se acordă numai dacă solicitanţii fac dovada capacităţii tehnico-organizatorice, a calificării personalului şi a unei dotări tehnico-materiale cel puţin pentru captarea şi tratarea apei brute, transportul apei potabile şi/sau industriale, înmagazinarea apei, distribuţia apei potabile şi/sau industriale, respectiv pentru colectarea, transportul şi evacuarea apelor uzate de la utilizatori la staţiile de epurare. Licenţele se atribuie, pe 3 clase, solicitanţilor care nu prestează niciun serviciu/activitate de utilităţi publice din sfera de reglementare a ANRSC, dar au această capacitate, precum şi 58 Art. 9 din H.G. nr. 745 din 11 iulie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind acordarea licenţelor în domeniul serviciilor comunitare de utilităţi publice 87 / 270

88 furnizorilor/prestatorilor care asigură serviciul ori una sau mai multe activităţi specifice acestuia în funcţie de numărul de locuitori deserviţi, după cum urmează: clasa 1 - pentru un număr mai mare sau egal cu de locuitori; clasa 2 - pentru un număr cuprins între şi de locuitori; clasa 3 - pentru un număr mai mic sau egal cu de locuitori. Durata de valabilitate a licenţei, nu poate depăşi durata de valabilitate a contractului de delegare a gestiunii serviciului/activităţilor. Durata de valabilitate a licenţei este: de un an, pentru licenţa care conferă titularului doar dreptul să participe la un număr nelimitat de proceduri de delegare a gestiunii serviciului/activităţii de utilităţi publice; de maximum 5 ani, pentru licenţa care conferă titularului permisiunea de a presta/furniza serviciul de utilităţi publice ori a uneia sau mai multor activităţi specifice acestuia; pe durata de valabilitate a licenţelor/ autorizaţiilor/atestatelor emise în ţările de origine ale operatorilor din Uniunea Europeană, dar nu mai mare de 5 ani. Acordarea unei licenţe se face pe baza unei documentaţii obligatorii. Documentaţia va cuprinde existenţa hotărârii de dare în administrare a gestiunii serviciului/activităţii pentru care solicită licenţa, emisă de autorităţile administraţiei publice locale, precum şi existenţa în termen de valabilitate a contractelor încheiate cu autorităţile administraţiei publice locale, în baza cărora solicitantul prestează/furnizează serviciul/activităţile pentru care se solicită licenţa. Dosarul de licenţiere mai cuprinde şi lista cu componentele infrastructurii tehnico-edilitare aparţinând domeniului public sau privat al unităţii administrativ-teritoriale, aferente serviciului pentru care se solicită licenţa, asigurarea dotării tehnico-materiale cu utilaje corespunzătoare necesare desfăşurării serviciului/activităţii pentru care solicită licenţa, strategia de investiţii, reflectată în planul de investiţii, elaborat pentru o perioadă de minimum 3 ani, din care să rezulte obiectivele propuse, costurile estimate, sursele de finanţare şi termenele de realizare, indicatorii de performanţă, dar şi preţurile/tarifele practicate pentru serviciul/activităţile furnizate/prestate în fiecare unitate administrativ-teritorială pentru care a solicitat acordarea licenţei. Pentru activităţile specifice serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, documentaţia va mai cuprinde şi copii după autorizaţia/autorizaţiile de gospodărire a apelor şi de mediu pentru prestarea/furnizarea activităţilor pentru care se solicită licenţa, autorizaţia/autorizaţiile, copii după programul/programele de monitorizare de control al calităţii apei potabile şi a apei uzate şi epurate, autorizaţia sanitară şi gradul de contorizare la nivel de branşament. În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a unui contract de delegare a gestiunii serviciului, operatorul care a câştigat o licitaţie de delegare a gestiunii serviciului pe baza unei licenţe, au obligaţia să solicite de la ANRSC acordarea unei noi licenţe. 88 / 270

89 Retragerea sau încetarea valabilitatii licenţei atrage revocarea hotarârii de dare în administrare ori a hotărârii privind atribuirea contractului de delegare a gestiunii, după caz, şi conduce la organizarea unei noi proceduri de selectare a unui operator, în condiţiile legii Utilizatorii serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare Utilizatorii serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare pot fi operatori economici, instituţii publice, utilizatori casnici individuali, persoane fizice, utilizatori casnici colectivi, asociaţii de proprietari. Utilizatorul individual al serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare este persoana fizică sau juridică ce deţine, în calitate de proprietar ori cu drept de folosinţă dat de proprietar, un imobil având branşament propriu de apă potabilă sau racord propriu de canalizare şi care beneficiază de serviciile operatorului pe bază de contract de furnizare/prestare încheiat în nume propriu. Tot utilizatori individuali ai serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare sunt şi persoanele fizice sau juridice din imobile tip condominiu 59 care au executat, pe cheltuiala lor, branşamente proprii de apă potabilă, în amonte de contorul de branşament al condominiului. Noţiunea de amonte corespunde sensului de curgere a apei în instalaţii, dinspre operator spre utilizator. Au acces nediscriminatoriu la serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare, toţi utilizatorii, în condiţii contractuale şi cu respectarea prevederilor regulamentului serviciului şi a programelor de reabilitare, extindere şi modernizare a sistemelor de alimentare cu apă şi de canalizare. Regulamentul serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare trebuie să conţină prevederi referitoare la accesul la informaţiile de interes public privind serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare, condiţiile de acces şi de utilizare a serviciului, în funcţie de caracteristicile sistemului de alimentare cu apă şi de canalizare, de programele de reabilitare, extindere şi modernizare a acestora şi cu respectarea reglementărilor tehnice şi comerciale specifice, precum şi dreptul oricărui utilizator de a avea montat pe branşamentul care îl deserveşte, la limita de proprietate, un aparat de măsurare a consumului. Furnizarea/prestarea serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare se realizează numai pe bază de contract de furnizare/prestare, care poate fi individual sau colectiv. Contractul de furnizare sau de prestare a serviciului constituie actul juridic prin care se reglementează raporturile dintre operator şi utilizator cu privire la furnizarea/prestarea, utilizarea, facturarea şi plata serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare. Având în vedere că 59 condominiu - imobil format din teren cu una sau mai multe construcții, în care există cel puțin 3 proprietăți individuale reprezentate de locuințe și locuințe sau spații cu altă destinație, după caz, și cote-părți indivize de proprietate comună; 89 / 270

90 serviciile se furnizează/prestează în regim continuu prin intermediul reţelelor de conducte, durata pentru care se încheie contractul de furnizare şi prestare este nedeterminată. Contractul individual de furnizare/prestare a serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare care se încheie cu utilizatorii se elaborează de către operator, pe structura contractuluicadru aprobat de ANRSC, şi va cuprinde şi clauze referitoare la modalitatea de determinare şi plată a cantităţilor de ape uzate şi meteorice, după caz. Determinarea consumurilor de apă rece în vederea facturării se face prin măsurare directă cu ajutorul sistemelor de măsurare-înregistrare a consumurilor care se montează pe branşamentul care deserveşte fiecare utilizator individual sau colectiv, în punctul de delimitare a instalaţiilor, indiferent de serviciu, operator sau de utilizator. Operatorii pot solicita încheierea de convenţii individuale în baza metodologiei de repartizare şi facturare individuală a consumului de apă înregistrat la branşamentul condominiului elaborate şi aprobate de autoritatea administraţiei publice locale, iar utilizatorii pot solicita, în nume propriu, încheierea de contracte de furnizare/prestare cu operatorii. Convenţiile de facturare individuală se pot încheia numai în următoarele condiţii cumulative: în baza hotărârilor adoptate de autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale; la nivelul întregului imobil/asociaţiei; cu respectarea prevederilor contractului-cadru de furnizare/prestare a serviciului aprobat prin ordin al Preşedintelui ANRSC. În cazul imobilelor condominiale existente, individualizarea consumurilor de apă rece în vederea repartizării pe proprietăţi/apartamente individuale a costurilor aferente se realizează, în funcţie de modul de proiectare şi realizare al instalaţiei interioare de distribuţie adoptat, astfel: prin contoare individuale montate pe racordul propriu la intrarea în fiecare apartament sau spaţiu cu altă destinaţie - în cazul distribuţiei interioare orizontale; cu ajutorul repartitoarelor de costuri montate pe racordurile aparatelor/dispozitivelor de consum aferente fiecărui apartament sau spaţiu cu altă destinaţie - în cazul distribuţiei interioare verticale. Operatorii faţă de utilizatorii serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare au ca principale obligaţii să furnizeze/presteze serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare numai pe baza unui contract încheiat cu utilizatorii serviciului, să respecte prevederile contractuale, să servească toţi utilizatorii din aria de acoperire pentru care au fost autorizaţi, să asigure continuitatea serviciului de alimentare cu apă la parametrii fizici şi calitativi prevăzuţi de legislaţia în vigoare, să respecte indicatorii de performanţă aprobaţi de autorităţile administraţiei publice locale prin hotărârile de dare în administrare, respectiv din contractele de delegare a gestiunii serviciului, să pună în aplicare metode performante de management, care să conducă la reducerea costurilor de 90 / 270

91 operare, inclusiv prin aplicarea procedurilor concurenţiale prevăzute de normele legale în vigoare pentru achiziţiile de lucrări, bunuri şi servicii. Utilizatorii au obligaţia de a respecta clauzele contractului de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare, inclusiv prevederile regulamentului serviciului. Printre acestea utilizatorul trebuie să respecte normele de exploatare şi funcţionare a sistemelor de alimentare cu apă şi de canalizare, să asigure integritatea, întreţinerea şi repararea instalaţiilor interioare de apă şi de canalizare, să nu modifice instalaţiile de utilizare interioare aferente unui condominiu decât cu acordul operatorului, să achite contravaloarea serviciilor prestate Finanţarea serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare Finanţarea cheltuielilor de operare necesare funcţionării şi exploatării serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare se asigură prin încasarea de la utilizatori, pe baza facturilor emise de operatori, a contravalorii serviciilor furnizate/prestate. Preţurile şi tarifele trebuie să asigure viabilitatea economică a operatorilor prestatori ai serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare, interesele utilizatorilor, inclusiv în ceea ce priveşte suportabilitatea acestora, precum şi protecţia mediului privind conservarea resurselor de apă. În cazul în care proiectele de investiţii în infrastructura de apă şi canalizare se realizează din fonduri publice asigurate, integral sau în parte, de la bugetul de stat şi/sau din fonduri nerambursabile, finanţarea serviciului se face prin aplicarea de către operator a preţului/tarifului unic şi a strategiei tarifare, care se fundamentează în conformitate cu Metodologia de analiză costbeneficiu pentru investiţiile în infrastructura de apă, aprobată prin hotărâre a Guvernului. Analiza Cost-Beneficiu este un instrument analitic folosit pentru estimarea impactului socioeconomic (în termeni de costuri și beneficii) aferent implementării anumitor acțiuni de politică sau proiecte. Impactul trebuie evaluat în raport cu obiectivele predeterminate, analiza fiind în general efectuată din punctul de vedere al societății per ansamblu. Obiectivul Analizei Cost-Beneficiu este de a identifica și a cuantifica (respectiv de a exprima în termeni monetari) toate tipurile de impact posibile ale proiectului sau acțiunii vizate, pentru a putea determina costurile și beneficiile aferente. În principiu, trebuie evaluate toate tipurile de impact: financiar, economic, social, de mediu etc. În mod obișnuit, costurile și beneficiile sunt evaluate luând în considerare diferența dintre un scenariu cu-proiect și un scenariu alternativ, fărăproiect. Apoi, rezultatele sunt cumulate pentru a identifica beneficiile nete şi pentru a concluziona dacă proiectul este de dorit şi merită să fie pus în aplicare. În această măsură, Analiza Cost- Beneficiu poate servi ca instrument de luare a deciziei de finanțare a investiţiilor din resurse publice. Analiza Cost-Beneficiu se aplică pentru toate proiectele din sectorul serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare - beneficiarii propuşi pentru subvenţionarea de la stat-inclusiv 91 / 270

92 cele sprijinite prin fonduri ale Uniunii Europene, indiferent de sursa de finanţare sau mărimea proiectului. Prioritatea de investiție relevantă, în cadrul căreia vor fi depuse proiectele din sectorul apei și apei uzate, este Prioritatea de Investiții nr. 6 a Programului Operaţional Infrastructura Mare (POIM): investiții în sectorul apelor în vederea îndeplinirii cerințelor acquis-ului de mediu al Uniunii, și pentru a răspunde nevoilor identificate de Statele Membre în ceea ce privește cerințele suplimentare de investiție. Infrastructura de apă și apă uzată este de asemenea finanțată prin Planul Național de Dezvoltare Rurală, și co-finanțată prin Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală. Mai sunt alocate resurse financiare suplimentare prin programele naționale, corelate cu resursele existente. În timp ce POIM va finanța în special proiecte majore, celelalte programe oferă finanțare pentru proiecte la scară mică. Finanțarea investițiilor se bazează pe o listă predefinită de proiecte, reflectând portofoliul de proiecte dezvoltate de către operatorii regionali pe baza investițiilor prioritare identificate la nivelul Master Planurilor județene actualizate. Solicitanții care doresc să obțină finanțare nerambursabilă pentru proiecte de investiții și de sprijin pentru pregătirea proiectelor în sectorul de apă și apă uzată sunt operatorii regionali, iar grupul ţintă este reprezentat de populația urbană și rurală aflată în zone cu conectare redusă la sisteme centralizate cu apă curată și sanogenă și la sisteme de canalizare/stații de epurare. Finanţarea investiţiilor pentru înfiinţarea, dezvoltarea, reabilitarea şi modernizarea sistemelor de alimentare cu apă şi de canalizare intră în competenţa autorităţilor administraţiei publice locale. În funcţie de modalitatea de gestiune adoptată şi de clauzele contractuale stabilite prin actele juridice în baza cărora se desemnează operatorul, sarcinile privind finanţarea investiţiilor pot fi transferate operatorului. Finanţarea lucrărilor de investiţii şi asigurarea surselor de finanţare se realizează în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare privind finanţele publice locale şi ale Legii serviciilor comunitare de utilităţi publice. În cazul gestiunii delegate, pentru menţinerea echilibrului contractual, orice subvenţie acordată serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare va putea fi aprobată numai dacă determină o reducere a tarifului şi/sau o creştere a calităţii serviciului, corespunzătoare subvenţiei acordate, cu respectarea normelor în domeniul ajutorului de stat. Strategia tarifară se elaborează de către unitatea administrativ-teritorială/asociaţia de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare pentru o perioadă de minimum 5 ani. Strategia tarifară, se actualizează şi se aprobă prin hotărâre a autorităţii deliberative a unităţii administrativ-teritoriale sau, după caz, prin hotărâre a fiecărei unităţi administrativ-teritoriale membre a asociaţiei de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare şi constituie condiţie de finanţare a 92 / 270

93 proiectelor de investiţii în infrastructura de apă şi canalizare realizate din fonduri publice acordate de la bugetul de stat şi/sau din fonduri nerambursabile. Stabilirea nivelului preţului/tarifului unic se aprobă, prin hotărâre a autorităţii deliberative a unităţii administrativ-teritoriale sau prin hotărâre a adunării generale a asociaţiei de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare, cu avizul ANRSC. După stabilire, ajustările ulterioare ale preţului/tarifului unic se aprobă de către autoritatea de reglementare, în conformitate cu strategia de tarifare şi cu formulele prevăzute în contractul de delegare a gestiunii şi/sau în contractele de cofinanţare, anexe la contractul de delegare. Preţurile şi tarifele pentru plata serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare se stabilesc, se ajustează şi se modifică pe baza fişelor de fundamentare pe elemente de cheltuieli întocmite conform normelor metodologice elaborate de ANRSC şi aprobate prin Ordinul nr. 90/2007 privind aprobarea Metodologiei de stabilire, ajustare sau modificare a preţurilor/tarifelor pentru serviciile publice de alimentare cu apă şi de canalizare al preşedintelui autorităţii. Fundamentarea preţurilor şi tarifelor serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare se face de către operator, astfel încât structura şi nivelul acestora să acopere costul justificat economic al furnizării/prestării serviciului, să asigure o funcţionare eficientă şi în siguranţă a serviciului, protecţia şi conservarea mediului, precum şi sănătatea populaţiei, să descurajeze consumul excesiv şi să încurajeze investiţiile de capital, să garanteze respectarea autonomiei financiare a operatorului şi continuitatea serviciului. Autorităţile administraţiei publice locale pot aproba preţuri şi tarife diferite de cele avizate de ANRSC, cu condiţia asigurării autonomiei financiare, a rentabilităţii şi eficienţei economice a operatorilor furnizori/prestatori de servicii de alimentare cu apă şi de canalizare. În cazul gestiunii delegate, ajustarea sau modificarea preţurilor şi tarifelor se poate face şi pe baza unor reguli ori formule de calcul convenite prin contractul de delegare a gestiunii serviciului între autorităţile administraţiei publice locale sau între asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare şi operator şi avizate de ANRSC. În acest caz, autoritatea de reglementare va aplica aceste reguli sau formule pentru eliberarea avizului de specialitate. Preţurile şi tarifele aferente serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare se fundamentează, cu respectarea metodologiei de calcul stabilite de autoritatea de reglementare, pe baza cheltuielilor de producţie şi exploatare, a cheltuielilor de întreţinere şi reparaţii, a amortismentelor aferente capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale, a costurilor pentru protecţia mediului, a costurilor financiare asociate creditelor contractate, a costurilor derivând din contractul de delegare a gestiunii, şi includ o cotă pentru crearea surselor de dezvoltare 93 / 270

94 şi modernizare a sistemelor de utilităţi publice, precum şi o cotă de profit. Operatorii pot include la fundamentatrea preţurilor şi tarifelor şi o cotă corespunzătoare pierderilor de apă din sistem, justificate de starea tehnică a acestuia. Operatorul şi unitatea administrativ-teritorială care realizează proiecte cu asistenţă financiară nerambursabilă din partea Uniunii Europene au obligaţia, în conformitate cu prevederile OUG nr. 198/2005, cu modificările şi completările ulterioare, să constituie şi să alimenteze Fondul de întreţinere, înlocuire şi dezvoltare ca un fond de rezervă pe întreaga perioadă de viaţă a investiţiei. În determinarea fondului cuprins în preţuri şi tarife, autorităţile administraţiei publice locale trebuie să ţină cont şi de gradul de suportabilitate al consumatorilor. Preţurile şi tarifele pentru serviciile publice de alimentare cu apă şi de canalizare se stabilesc, se ajustează şi se modifică pe baza solicitărilor operatorilor, prin avizul de specialitate al Preşedintelui ANRSC. Deşi nu gestionează fonduri europene, ANRSC urmăreşte implementarea acordurilor între operatorii regionali şi băncile care cofinanţează proiectele din Programul Operațional Sectorial de Mediu, cât și derularea şi finalizarea acestora. De asemenea, conform legislaţiei în vigoare, autoritatea de reglementare are competenţă în avizarea formulelor de ajustare sau modificare a preţurilor din contractele de delegare a gestiunii serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare, precum şi în avizarea nivelurilor preţurilor şi tarifelor cu respectarea condiţionalităţilor prevăzute în Acordurile de Împrumut şi Memorandumurile de finanţare, convenite între Guvernul României şi Uniunea Europeană pentru operatorii cuprinşi în programele de reabilitare şi modernizare finanţate din fonduri ISPA, SAPARD, PHARE şi POS MEDIU. La avizarea formulelor de ajustare sau modificare a preţurilor din contractele de delegare, precum şi la ajustarea preţurilor la apă potabilă şi a tarifelor la canalizare, ANRSC are în vedere prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 198/2005 privind constituirea, alimentarea şi utilizarea Fondului de întreţinere, înlocuire şi dezvoltare pentru proiectele de dezvoltare a infrastructurii serviciilor publice care beneficiază de asistenţă nerambursabilă din partea Uniunii Europene, cu modificările şi completările ulterioare. În funcţie de prevederile politicii tarifare incluse în contractul de delegare a gestiunii serviciului, ajustarea preţurilor şi tarifelor la apă potabilă şi la canalizare se face având în vedere unul sau mai mulţi parametri de ajustare 60. Stabilirea preţurilor şi tarifelor la serviciile publice de alimentare cu apă şi de canalizare se face potrivit formulei: P = V Q unde : P = preţul sau tariful stabilit V = valoarea programată a activităţii la nivelul anului în care se face propunerea Q = cantitatea programată la nivelul anului în care se face propunerea 60 ANRSC Raport anual / 270

95 Fundamentarea preţurilor şi tarifelor se face pe baza consumurilor normate de materii prime, materiale şi energie, calculate pe baza preţurilor în vigoare, a cheltuielilor cu munca vie, pe elemente de cheltuieli, astfel: cheltuielile cu apa brută, energia electrică şi materialele se determină avându-se în vedere preţurile de achiziţie în vigoare şi cantităţile anuale propuse spre consum; consumurile specifice de energie şi materiale vor fi luate în calcul la nivelurile ce reflectă situaţia reală de exploatare şi funcţionare; cheltuielile cu personalul se fundamentează în funcţie de legislaţia în vigoare, corelată cu principiul eficienţei economice; cheltuielile cu amortizarea şi/sau redevenţa se iau în calcul, respectându-se reglementările legale în vigoare; în preţul de livrare al apei se vor include pierderile de apă din sistemul de producere, transport şi distribuţie, aprobate de autorităţile administraţiei publice locale; cantităţile de apă livrate şi de ape reziduale procesate se vor programa la nivel anual; în nivelul preţurilor şi tarifelor se vor include o cotă de profit şi Fondul IID determinat potrivit prevederilor legale în vigoare. Contribuţia la veniturile aferente serviciilor de apă şi apă uzată, care va trebui plătită de către utilizatorii acestora, are mai multe obiective: recuperarea costurilor (inclusiv recuperarea costurilor operaţionale, de capital şi administrative), sustenabilitatea financiară şi tehnică, alocarea eficientă a resurselor limitate din sector, suportabilitatea pentru clienţii rezidenţiali (în special pentru cei cu venituri mici) şi conservarea resurselor de apă. În cadrul sistemelor de apă regionale se aplică un tarif uniform pentru toţi utilizatorii. În timp ce tarifele şi structurile tarifare angajate de către fiecare operator de apă vor fi adaptate caracteristicilor specifice de operare a sistemului lor, obiectivul global va fi reprezentat de asigurarea unui nivel adecvat al recuperării costurilor, precum şi sustenabilitatea financiară a operatorului, respectând în acelaşi timp condiţiile de suportabilitate. Necesarul de flux de numerar în cazul unui sistem public de apă se bazează pe evaluările cheltuielilor de funcţionare şi întreţinere, investiţiilor de capital, cheltuielilor de înlocuire şi a serviciului datoriei. Cheltuielile proiectate se bazează pe analiza istoricului cheltuielilor şi pe schimbările anticipate în cheltuieli ca urmare a modificărilor la nivelul operării şi infrastructurii nou-adăugate. Aşadar, preţul/tariful unic calculat pe baza regulilor, aprobate prin HG nr. 722/2016, din Metodologia de analiză cost-beneficiu pentru investiţii în infrastructura de apă şi de canalizare finanţate din fonduri publice acordate de la bugetul de stat şi/sau fonduri nerambursabile, trebuie să 95 / 270

96 acopere costurile de operate ulterior finanţării investiţiei şi o parte din costurile de amortizare a cheltuielilor de capital ţinând cont de nivelul acceptat al ratei de suportabilitate. Pornind de la aceste prevederi legale operatorii regionali trebuie să organizeze evidenţa unitară pe elemente de cheltuieli a costurilor de operare pe întreaga arie de operare. Programul de investiţii în infrastructura de apă şi de canalizare este conceput şi finanţat în mod unitar pentru întreaga arie de operare, prin proiecte finanţate în cea mai mare parte din fonduri europene. Potrivit opiniei Asociaţiei Române a Apei 61, aplicarea unor tarife diferenţiate în aria de operare a operatorului regional ar fi discriminatorie întrucât conceperea şi practicarea unor tarife diferenţiate ar favoriza unele unităţi administrativ-teritoriale şi ar dezavantaja pe altele din aria de operare a operatorului regional, care pentru a-şi acoperi costurile de operare şi de investiţii ar fi nevoit să mărească nejustificat aceste preţuri/tarife uneori pestre pragul de suportabilitate Capitolul 4. Piaţa relevantă 4.1. Piaţa relevantă a serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare Conform instrucţiunilor privind definirea pieţei relevante 62, definirea pieţei relevante este un instrument de identificare şi de delimitare a cadrului în interiorul căruia se exercită concurenţa între întreprinderi. Scopul principal al definirii pieţei relevante este acela de a identifica produsele, întreprinderile, precum şi constrângerile concurenţiale cu care acestea se confruntă. Piaţa relevantă a produsului cuprinde toate produsele şi/sau serviciile pe care consumatorul le consideră interschimbabile sau substituibile, datorită caracteristicilor, preţurilor şi utilizării acestora. În România serviciile publice sunt necesare pentru că ele evocă, în primul rând, obligaţii ale statului faţă de drepturile fundamentale ale cetăţeanului. Pentru desfăşurarea activităţilor care au drept scop satisfacerea unor cerinţe de interes general într-o colectivitate dată, acţionează nu numai organizaţii statale sau ale colectivităţii locale, ci şi persoane juridice de drept privat sub denumirea generică de operator de servicii de utilităţi publice. În prezent, cadrul juridic general stabilit prin Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice, defineşte serviciile comunitare de utilităţi publice ca fiind totalitatea activităţilor reglementate cu privire la alimentarea cu apă, canalizarea şi epurarea apelor uzate, colectarea, canalizarea şi evacuarea apelor pluviale, alimentarea cu energie termică în sistem centralizat, salubrizarea localităţilor, iluminatul public, alimentarea cu gaze naturale şi transportul public local 61 Adresa ARA nr. 238/ , înregistrată la Consiliul Concurenţei sub nr. RG/3261/ Adoptate prin Ordinul Preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 388/ , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553/ / 270

97 de călători, care asigură satisfacerea nevoilor esenţiale de utilitate şi interes public general cu caracter social ale colectivităţilor locale. Serviciile de utilităţi publice se caracterizează printr-o serie de particularităţi, unele având caracter tradiţional (caracterul economico-social, satisfacerea unor cerinţe şi necesităţi de interes şi utilitate publică, caracterul permanent şi regimul de funcţionare continuu), altele fiind nou introduse legislaţia românească (caracterul de monopol al regimului de funcţionare, principiul beneficiarul plăteşte, principiul economic şi de eficienţă). Serviciile de utilităţi publice se înfiinţează, organizează şi gestionează potrivit hotărârilor adoptate de autorităţile deliberative ale administraţiei publice locale sau asociaţiile de dezvoltare intercomunitară, în funcţie de gradul de urbanizare, de importanţa economico-socială a localităţilor, de mărimea şi gradul de dezvoltare a acestora. Din analiza prevederilor art. 4 din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice, reiese că sistemele de utilităţi publice (în sensul de terenuri, clădiri, construcţii şi instalaţii tehnologice, echipamente şi dotări funcţionale) sunt bunuri de interes şi folosinţă publică şi aparţin, prin natura lor sau potrivit legii, domeniului public sau privat al unităţilor administrativ-teritoriale, fiind supuse regimului juridic al proprietăţii publice sau private a acestora, după caz. În scopul asigurării protecţiei şi funcţionării normale a acestor sisteme, dar şi pentru evitarea punerii în pericol a persoanelor, bunurilor şi mediului, se instituie zone de protecţie şi de siguranţă a acestora. Conform prevederilor art.6 din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice, la baza organizării şi administrării serviciilor de utilităţi publice stau următoarele principii: autonomiei locale; descentralizării serviciilor publice; subsidiarităţii şi proporţionalităţii; responsabilităţii şi legalităţii; asocierii intercomunitare; dezvoltării durabile şi corelării cerinţelor cu resursele; protecţiei şi conservării mediului natural şi construit; asigurării igienei şi sănătăţii populaţiei; administrării eficiente a bunurilor proprietate publică sau privată a unităţilor administrativteritoriale; participării şi consultării cetăţenilor; liberul acces la informaţiile privind serviciile publice. Analizând aceste prevederi se poate constata că unele din principiile enunţate sunt atât principii generale ale dreptului administrativ naţional, cât şi al Uniunii Europene. Dacă la nivel naţional aceste principii sunt incluse în instituţii şi proceduri administrative la toate nivelurile, la nivel european trebuie semnalat faptul că majoritatea principiilor generale ale dreptului administrativ au fost elaborate de Curtea Europeană de Justiţie 63. Ca orice serviciu public, serviciile de utilităţi publice trebuie să îndeplinească anumite cerinţe esenţiale: universalitate, continuitate din punct de vedere calitativ şi cantitativ, în condiţii 63 Alexandru, I., Cărăuşan, M., Gorgan, I., Ivanoff, I.V., Manda, C.C., Nicu, A.L., Rădulescu, C., Săraru, C.S., Dreptul administrativ în Uniunea Europeană, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2007, p / 270

98 contractuale, adaptabilitate la cerinţele utilizatorilor, accesibilitate egală şi nediscriminatorie la serviciul public, transparenţă decizională şi protecţia utilizatorilor. În ceea ce priveşte universalitatea serviciilor de utilităţi publice, această cerinţă vizează asigurarea şi realizarea unui ansamblu de servicii de o anumită calitate, accesibil tuturor utilizatorilor, la un preţ convenabil. În analiza continuităţii se pleacă de la faptul că serviciul public satisface un interes general calificat, imperios necesar pentru populaţie. De aceea, funcţionarea continuă a serviciului public se impune. Cerinţa adaptabilităţii exprimă caracteristica serviciului public de a fi permanent în concordanţă cu cerinţele dinamice ale vieţii sociale. Totodată, interesul general poate să impună o amplificare, o schimbare sau o diminuare a mijloacelor utilizate pentru satisfacerea cerinţelor sociale 64. După cum se arată în literatura de specialitate, principiul egalităţii domină normele juridice care reglementează serviciul public. Derivat din principiul mai larg al egalităţii în faţa legii 65, acest principiu (cerinţă, conform legii) presupune, pe de o parte, tratament egal şi nediscriminatoriu pentru utilizatorii serviciilor publice, iar pe de altă parte, exigenţe comune pentru toate categoriile de beneficiari 66. Cerinţa transparenţei decizionale şi protecţiei utilizatorilor rezultă din obligaţiile pe care le au autorităţile administraţiei publice faţă de utilizatori, respectiv să informeze periodic utilizatorii asupra stării serviciilor de utilităţi publice şi asupra politicilor de dezvoltare a acestora, să consulte asociaţiile utilizatorilor în vederea stabilirii politicilor şi strategiilor locale şi a modalităţilor de organizare şi funcţionare, să monitorizeze şi să controleze modul de respectare a obligaţiilor şi responsabilităţilor asumate de operatori prin contractele de delegare a gestiunii cu privire la ajustarea periodică a tarifelor, asigurarea protecţiei utilizatorilor. Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice mai precizează că raporturile dintre autorităţile administraţiei publice locale/asociaţiile de dezvoltare intercomunitară şi utilizatori sunt raporturi juridice de natură administrativă, supuse normelor juridice de drept public, iar raporturile juridice dintre aceste autorităţi şi operatori sunt supuse normelor juridice de drept public sau privat, după caz 67. Monopolul în domeniul serviciilor de utilităţi publice reprezintă situaţia de piaţă caracteristică unor servicii de utilităţi publice care, pe o arie teritorială delimitată, pot fi furnizate/prestate numai de un singur operator. 64 Oroveanu, Mihai T., Tratat de drept administrativ, Bucureşti, 1994, p Accesibilitate egală şi nediscriminatorie la serviciile publice constituie, de fapt, o extensie a principiului egalităţii în faţa legii exprimat prin Declaraţia universală a drepturilor omului, consacrat şi de Constituţia României prin art.16 alin.1, unde se vorbeşte de o egalitate în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări 66 Vedinaş, V., Drept administrativ, Ediţia a II-a revăzută şi actualizată, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2006, p Art. 9 alin.(1) şi (2) din Legea nr. 51 din 8 martie 2006 a serviciilor comunitare de utilităţi publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare 98 / 270

99 În definirea pieţelor relevante, se iau în considerare pieţele aferente activităţii specifice serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare. Cadrul legal pentru desfăşurarea acestora este stabilit prin Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice (cadrul general) şi Legea serviciliul de alimentare cu apă şi de canalizare (cadrul special). Serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare reprezintă totalitatea activităţilor de utilitate publică şi de interes economic general efectuate în scopul captării apei brute, tratării apei brute, transportului apei potabile şi/sau industriale, înmagazinarii şi distribuţiei apei potabile şi/sau industriale tuturor utilizatorilor de pe teritoriul unei localităţi, respectiv pentru colectarea, transportul, epurarea şi evacuarea apelor uzate, a apelor meteorice şi a apelor de suprafaţă provenite din intravilanul localităţilor. Serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare este structurat pe cele două componente, respectiv (i) serviciul public de alimentare cu apă şi (ii) serviciul public de canalizare. (i) serviciul public de alimentare cu apă reprezintă totalitatea activităţilor necesare pentru captarea apei brute, din surse de suprafaţă sau subterane, tratarea apei brute, transportul apei potabile şi/sau industriale, înmagazinarea apei şi distribuţia apei potabile şi/sau industriale, care se realizează prin intermediul sistemului public de alimentare cu apă. Sistemul public de alimentare cu apă cuprinde ansamblul construcţiilor şi terenurilor, instalaţiilor tehnologice, echipamentelor funcţionale şi dotărilor specifice, prin care se realizează serviciul public de alimentare cu apă (captări, aducţiuni, staţii de tratare, staţii de pompare cu sau fără hidrofor, rezervoare de înmagazinare, reţele de transport şi distribuţie, branşamente, până la punctul de delimitare). (ii) serviciul de public de canalizare cuprinde ansamblul construcţiilor şi terenurilor aferente instalaţiilor tehnologice, echipamentelor funcţionale şi dotărilor specifice, prin care se realizează serviciul public de canalizare (racorduri de canalizare de la punctul de delimitare şi preluare, reţele de canalizare, staţii de pompare, staţii de epurare, colectoare de evacuare spre emisar, guri de vărsare în emisar, depozite de nămol deshidratat). Serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare face parte din sfera serviciilor de utilităţi publice şi se află sub conducerea, coordonarea şi responsabilitatea autorităţilor administraţiei publice locale. Serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare (alimentarea cu apă, canalizarea şi epurarea apelor uzate, precum şi colectarea, canalizarea şi evacuarea apelor pluviale) reprezintă un serviciu public de interes general. Acest serviciu se înfiinţează şi organizează în coordonarea, gestionarea, monitorizarea şi controlul autorităţilor administraţiei publice locale sau, după caz, asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciul de alimentare cu apă, şi se concesionează unui operator/operator regional al sistemului de alimentare cu apă şi de canalizare, care desfăşoară exclusiv activităţi din sfera serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, 99 / 270

100 strict în limitele ariei de competenţă a unităţilor administrativ-teritoriale membre ale asociaţiei, respectiv a unităţii administrativ-teritoriale care i-a delegat serviciul, specificate în licenţa acordată de ANRSC. Ca atare, operatorul/operatorul regional al unui sistem de alimentare cu apă şi de canalizare deţine o poziţie de monopol natural, în zona concesionată. Serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare este un serviciu reglementat, operatorul/operatorul regional al sistemului de alimentare cu apă şi de canalizare având dreptul de a încasa contravaloarea preţului apei potabile şi a tarifului de canalizare-epurare aprobat de ANRSC, în baza serviciului prestat. Piaţa relevantă a serviciului cuprinde totalitatea serviciilor prestate pe baza de contractecadru de furnizare a serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, având drept scop alimentarea cu apă, canalizarea şi epurarea apelor uzate pentru toţi utilizatorii de pe teritoriul localităţilor. Aceasta este o piaţă reglementată pentru care autorităţile de reglementare au elaborate reguli procedurale obligatorii în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile operatorilor şi utilizatorilor referitoare la furnizarea/prestarea serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, precum şi metodologia de stabilire, ajustare sau modificarea preţurilor/tarifelor pentru serviciile publice de alimentare cu apă şi de canalizare. Piaţa relevantă geografică relevantă cuprinde zona în care întreprinderile sunt implicate în cererea şi oferta de produse sau servicii. Piaţa relevantă geografică, ca definiţie, cuprinde zona în care întreprinderile sunt implicate în cererea şi oferta de produse sau servicii, în care condiţiile de concurenţă sunt suficient de omogene şi care poate fi delimitată de zonele geografice învecinate, deoarece condiţiile de concurenţă diferă în mod apreciabil în respectivele zone. Piata geografică relevantă cuprinde aria administrativ teritorială în care operatorul trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile din contractul încheiat cu autoritatea publică locală. Ca urmare, piaţa relevantă în acest caz se defineşte ca fiind piaţa activităţilor ce fac obiectul fiecarei hotărâri de dare în administrare a serviciului şi a sistemului de utilităţi publice aferent serviciului precum şi a fiecărui contract de delegare a activităţilor aferente serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare din aria administrativ-teritorială în care operatorul trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile din hotărârea de dare în administrare a serviciului, respectiv din contractul încheiat cu autoritatea publică locală/asociaţia de dezvoltare intercomunitară. Potrivit cerinţelor stabilite prin Programul Operaţioanl Sectorial Mediu serviciile publice de alimentare cu apă şi de canalizare de la nivelul municipalităţilor au fost reorganizate şi transformate într-un operator regional ai cărei acţionari sunt autorităţile administrativ-teritoriale asociate într-o asociaţie de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare. 100 / 270

101 Asociaţia de dezvoltare intercomunitară este structura de cooperare cu personalitate juridică, având ca obiectiv înfiinţarea, organizarea, reglementarea, finanţarea, exploatarea, monitorizarea şi gestionarea în comun a serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare pe raza de competenţă a unităţilor administrativ-teritoriale membre, precum şi realizarea în comun a unor proiecte de investiţii publice de interes zonal sau regional destinate înfiinţării, modernizării şi/sau dezvoltării, după caz, a sistemelor de alimentare cu apă şi de canalizare. Asociaţia de dezvoltare intercomunitara are statut de asociaţie de utilitate publică, de drept privat, este singurul partener al operatorului regional, ca organ unic de decizie şi coordonare. De asemenea, asociaţia de dezvoltare intercomunitară exercită, în numele şi pe seama unităţilor administrativ-teritoriale asociate, anumite competenţe şi prerogative ale acestora, drepturi şi obligaţii, pe baza unui mandat acordat de către membrii asociaţiei prin statutul acestuia. Operatorul regional este o întreprindere ai cărei acţionari sunt unităţile administrativteritoriale membre ale asociaţiei de dezvoltare intercomunitară. Unităţile administrativ-teritoriale membre ale asociaţiei deleagă către operatorul regional gestiunea serviciilor de apă şi canalizare. Ţinând cont de faptul că serviciile publice de alimentare cu apă şi de canalizare (alimentarea cu apă, canalizarea şi epurarea apelor uzate, precum şi colectarea, canalizarea şi evacuarea apelor pluviale) sunt servicii strict delimitate de aria geografică în care operatorul regional prestează/furnizează serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare, în baza contractului de delegare şi a licenţei de acordate de ANRSC, piaţa geografică corespunzătoare este delimitată de suprafaţa administrativ-teritorială a autorităţilor administraţiei publice locale membre ale asociaţiei de dezvoltare intercomunitară, care i-a delegat serviciul. Aşadar, aria teritorială pe care se desfăşoară serviciul public de alimentare cu apă potabilă şi de canalizare este aria administrativteritorială a autorităţilor administraţiei publice locale membre ale asociaţiei de dezvoltare intercomunitară. Având în vedere regionalizarea serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare întro arie geografică bine definită, respectiv raza de competenţă a unităţilor administrativ-teritoriale membre ale unei asociaţii de dezvoltare intercomunitară, piaţa relevantă geografică este reprezentată de aria administrativ-teritorială în care asociaţia de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare a delegat serviciul. Având în vedere ponderea operatorilor regionali şi ai operatorilor municipali mari, în raport vor fi analizate serviciile de alimentare cu apă şi de canalizare prestate/furnizate de operatorii regionali şi operatorii municipali mari, din România Regionalizarea serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare Regionalizarea reprezintă un element-cheie pentru îmbunătățirea eficienței serviciilor publice de apă și de canalizare, sub aspectul calității și costurilor, în vederea atingerii obiectivelor 101 / 270

102 de mediu, dar și a asigurării investițiilor, operării, strategiei de dezvoltare pe termen lung a sectorului de alimentare cu apă și de canalizare și dezvoltării armonioase a ţării. Această politică are drept scop îmbunătățirea performanțelor serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare, printr-un management mai bun și profesional. De asemenea, criteriile de eligibilitate pentru obţinerea finanțării din fonduri europene impun, ca un operator regional să fie constituit de autorităţile administraţie publice locale beneficiare. Regionalizarea implică gruparea prestatorilor de servicii într-o singură structură administrativă pentru a îmbunătăţi serviciile şi eficienţa acestora. Regionalizarea serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare poate include interconectarea sistemelor de alimentare cu apă şi de canalizare pentru a ajuta la corectarea dezechilibrului dintre regiuni. Această perspectivă include şi cooperarea organizaţională între autorităţile administraţiei publice locale, pentru a îmbunătăţi serviciile şi eficienţa acestora. Servicii publice de alimentare cu apă şi de canalizare eficiente pot exista doar dacă ele sunt sprijinite de programe investiţionale corespunzătoare. Unele dintre problemele majore în domeniul serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare, sunt: servicii de întreţinere şi operare necorespunzătoare; volum mare de consum de apă neplătit din cauza pierderilor din reţea; lipsa de investiţii pentru reabilitarea şi extinderea infrastructurii de apă şi de canalizare. Necesitatea existenţei unor operatori puternici din punct de vedere tehnic şi economic, capabili să implementeze proiecte mari de investiţii, finanţate din fonduri europene, a impus regionalizarea operării serviciilor de apă şi de canalizare. Pentru realizarea acestei condiţii au fost elaborate şi aprobate modificări legislative, astfel încât aceşti operatori regionali să fie constituiţi şi să-şi poată desfăşura activitatea în baza unor proceduri simple şi unitare, atât din punct de vedere instituţional, cât şi al modului de delegare a gestiunii serviciilor şi a competenţelor şi a atribuţiilor de către asociaţiile de dezvoltare intercomunitară. Procesul de regionalizare constă în concentrarea serviciilor furnizate către utilizatori unui grup de unităţi administrativ-teritoriale acoperind o zonă geografică definită de un bazin hidrografic sau/şi de limite administrative (municipalităţi, judeţ). Regionalizarea serviciilor işi propune să concentreze managementul serviciilor de apă şi de canalizare în 50 de operatori puternici, înfiinţaţi şi dezvoltaţi prin fuziunea operatorilor locali în operatori regionali 68. Un sistem public regional de alimentare cu apa şi de canalizare reprezintă ansamblul tehnologic, operaţional şi managerial constituit prin punerea în comun a două sau mai multe sisteme locale de alimentare cu apă şi de canalizare. Obiectivul principal al creării unui sistem public 68 Ministerul Mediului şi Pădurilor, Manualul naţional al operatorilor de apă şi canalizare, Întărirea capacităţii instituţionale a beneficiarilor viitoarelor proicte finaţate de UE, România (FOPIP II), iulie 2010, 102 / 270

103 regional de alimentare cu apă şi de canalizare îl reprezintă optimizarea serviciilor oferite prin utilizarea de resurse şi facilitaţi comune. Regionalizarea sistemelor de alimentare cu apă şi de canalizare şi a operatorilor în general înseamna în primul rând consolidarea şi integrarea înfrastucturii tehnice şi fizice, a sistemelor si procedurilor financiare, contabile şi comerciale (relaţiile cu clienţii, factuare şi colectarea veniturilor), a resurselor umane, acordurilor, sistemelor şi procedurillor de management şi procesului de luare a deciziilor instituţionale şi politice. În conformitate cu Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană, România şi-a asumat obligaţii care implică investiţii importante în serviciile publice de alimentare cu apă şi de canalizare în vederea conformării la reglementările şi directivele de mediu ale Uniunii Europene. Înfiinţarea operatorilor regionali şi, implicit, delegarea gestiunii serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare către aceştia constituie un proces esenţial pentru asigurarea respectării în termenii stabiliţi a acquis-ului comunitar şi de asemenea pentru dezvoltarea capacităţii de absorbţie a fondurilor structurale şi de implementare a viitoarelor proiecte de investiţii. Ca o consecinţă directă, dezvoltarea sistemelor de apa şi canalizare va juca un rol important în atingerea obiectivelor propuse în conformitate cu Directiva Cadru privind Apa şi alte directive conexe. Asocierea mai multor unităţi administrativ-teritoriale, în scopul de a delega împreună gestiunea serviciilor lor de alimentare cu apă şi de canalizare, va raspunde nevoii de a echilibra nivelul de dezvoltare a unităţilor administrativ-teritoriale şi constituie o aplicare a principiului solidaritaţii, ca una dintre valorile fundamentale ale Uniunii Europene cu efecte pozitive asupra utilizatorilor. Principalele avantaje ale regionalizării serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare la sunt : furnizarea serviciilor la nivel regional prin sisteme integrate si cu un management mai profesionist duce în timp la reducerea risipei de apă, promovarea conservării resurselor, minimizarea investiţiilor şi protecţia surselor de apa; creşterea capacitaţii de pregatire şi implementare a proiectelor de investiţii precum şi a capacitaţii de negociere a finanţării; îmbunatăţirea calitaţii serviciilor furnizate, a relaţiei cu clienţii şi a percepţiei acestora privind operatorii; realizarea de economii de scară cu impact asupra eficientizării anumitor categorii de costuri: centralizarea activităţii de facturare şi managementul financiar, unitatea de implementare a proiectului la nivel central, managementul laboratoarelor la nivel centralizat etc.; conducerea activităţii prin folosirea instrumentelor de management moderne şi eficiente Regionalizarea se realizează prin intermediul a trei elemente instituţionale (figura nr. 3.1): 103 / 270

104 asociaţia de dezvoltare intercomunitară, care primeşte un mandat din partea membrilor săi unităţi administrativ-teritoriale pentru alimentarea cu apă şi de canalizare, precum şi dreptul de control asupra operatorului regional; operatorul regional, societate comercială cu capital public înfiinţată de toţi sau de o parte a membrilor asociaţiei, căruia i se atribuie în mod direct contractul de delegare a gestiunii, cu respectarea regulii in-house ; contractul de delegare a gestiunii. Unităţile administrativ-teritoriale membre ale asociaţiei de dezvoltare intercomunitară deleagă prin aceasta gestiunea serviului public de alimentare cu apă şi de canalizare, către operatorul regional, printr-un contrcat unic de delegare a gestiunii. Figura nr Cadrul instituţional pentru regionalizarea serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare Sursa: Manualul Naţional al Operatorilor de apă şi canalizare (FOPIP 2) Relaţiile dintre entităţi este reglementată prin statutul asociaţiei de dezvoltare intercomunitară, actul constitutiv al operatorului regional şi contractul de delegare. În această situaţie, asociaţia de dezvoltate intercomunitară, în relaţia cu operatorul regional, reprezintă interesele membrilor săi în ceea ce priveşte strategia comună de dezvoltare, semnarea contractului de delegare, politica tarifară şi controlul activităţii şi performanţelor operatorului. Delegarea managementului serviciilor este fundamentul organizării instituţionale şi operaţionale a managementului serviciului public de apă şi de canalizare şi este destinată să ofere o relaţie echilibrată între autorităţile locale şi operatorul regional şi să conducă aspectele cheie pentru 104 / 270