CONSTELATII_IESENE_18-19.pdf

20 Cristina PREUTU INDIVIDUL ÎN CONTEXTUL CRE RII UNIT II CORPULUI SOCIO-POLITIC ÎN REGIMUL COMUNIST DE TIP SOVIETIC Metafora corpului politic este o teorie a politicii moderne, a a cum este i contractul social. Îns, în ceea ce prive te contractul social, logica consensului este dat de dorin. Astfel, corpul politic promis de c tre contractul social este unul unitar i promite individului câ tigarea unei identit i i încorporarea sa în aceast unitate. Motivat de promisiunea unei autonomii, individul cere s se reconstituie pe sine ca un fragment dintr-o unitate, pentru a putea participa i pentru a se putea identifica pe sine cu identitatea unitar a corpului politic. V zându-se ca o parte a corpului politic, individul se supune acestei structuri. În ceea ce prive te regimul totalitar i, implicit, logica totalitar, acestea refuz tradi ia contractului social, distrugând sinele individual, reducându-l la stadiul unei autocunoa teri fragmentate. Sistemul totalitar este definit, grosso modo, ca un sistem ce vrea s controleze politic totalitatea activit ilor umane 1. Iar acest control îl ob ine foarte u or în condi iile în care îl pune pe individ în situa ia de a dori ob inerea unei identit i ce nu se poate realiza decât acceptând s fac parte din sistem. Unul din scopurile finale, afirmate, ale puterii comuniste era de a elimina individul, personalitatea sa, i de a construi un Om Nou 2, un Om Colectiv. Aceast viziune a Unicului, Singurului, este n scut din utopia comunist i este sus inut de c tre negarea unei diviziuni sociale. Întreaga transformare a societ ii este legat de ideea luptei de clas i a existen ei unui conflict permanent. Fiecare societate î i construie te institu iile în func ie de o anumit credin, viziune asupra naturii umane. În cazul Uniunii Sovietice s-a observat faptul c ideologia a încercat schimbarea vechiului set de valori ce nu erau compatibile cu principiile formulate de aceasta i to i liderii ce s-au succedat au sus inut faptul c teoriile lor sociale i politice de in adev rul absolut i reprezint singurele teorii tiin ifice din lume. Proiectul nostru începe de la premisa c regimul totalitar de tip sovietic se prezint ca un imens corp socio-politic i ne propunem s analiz m evolu ia ideii de unitate i modul în care ea a schimbat viziunea asupra naturii umane. Analizând textele lui Marx i Engels, i mai apoi pe cele ale lui Lenin i Stalin, vom încerca extragerea teoriile lor cu privire la problema con tiin ei umane i a raportului dintre structurile psihice individuale i structura statal. De asemenea, vom vedea cum particip aceast nou con tiin creat la men inerea unit ii corpului socio-politic. Altfel spus, analizând din perspectiva metaforei corpului, ne propunem s demonstr m faptul c preocup rile liderilor sovietici, în ceea ce prive te definirea naturii umane, a raporturilor dintre om, natur i munc, au ca scop definirea tipului de con tiin nu doar a Omului Nou, ci i a întregului corp socio-politic. Întreaga societate trebuia s gândeasc într-un anumit fel, s aib anumite scopuri i s ac ioneze doar în vederea atingerii acelor scopuri. Putem vorbi, astfel, despre dorin a realiz rii unei con tiin e unitare, colective, care s p streze unitatea corpului socio-politic. Procesul de constituire a acestei identit i urmeaz logica totalitar a fragment rii (ce este o logic a agresiunii i a terorii) i a integr rii (o logic a

21 construc iei totale) 3. Astfel, scopul regimului totalitar este de a se prezenta pe sine drept unica posibilitate de integrare a individului în societate, de ob inere a unei identit i, iar pentru aceasta trebuie distruse toate celelalte mijloace de integrare. Teroarea politicii totalitare nu este doar simpla fric de tortur sau de închisoare, ci i frica de a deveni un subiect izolat, frica de fragmentare. Statul totalitar nu mai permite indivizilor s rela ioneze între ei ca p r i ale unui întreg, ci ei trebuie s se vad ca piese, fragmente, ale unei unit i reale, organice. În statul totalitar frica de fragmentare este institu ionalizat i singura modalitate de a îndeplini dorin a de integrare a individului este s îl faci pe acesta s se identifice cu corpul politic totalitar 4. Pentru reu ita acestui scop trebuiau mai întâi definite unele caracteristici cu privire la personalitatea individual i social a noului, unicului tip de om ce putea exista. Acest individ, proletarul, încorporeaz atât valorile unui muncitor, cât i pe ale unui intelectual 5. Începând cu o creionare a caracteristicilor proletarului, Marx i Engels nu î i propun crearea unui prototip uman, ci doar sugerarea celor mai bune condi ii în care un individ poate tr i în echilibru cu natura i poate participa la dezvoltarea viitoarei societ i socialiste. De aceea, individul are un loc limitat în teoria marxist : el nu este perceput ca un reprezentant al unei clase. Modul s u de gândire, credin ele sale nu reprezint un obiect de studiu pentru marxi ti, pentru c ele sunt v zute ca expresii ale raporturilor economice. Marx afirma c o societate se define te prin maniera sa de produc ie 6, iar oamenii nu sunt con tien i de aceast organizare a produc iei ca mijloc de definire a propriei lor persoane sociale i personale. El ajunge chiar la ideea c adev rul nu se g se te în con tiin a individului, ci în raporturile de produc ie 7, munca devenind, astfel, o alegere a clasei 8. Aceast ignorare a con tiin ei individului reprezint originalitatea teoriei marxiste 9. Sentimentul de libertate al oamenilor este iluzoriu, omul fiind un mecanism u or manevrabil i adaptabil la stimulii externi, în a a fel încât s p streze un echilibru între el i natur 10. Omul este un produs al propriei sale mo teniri i al mediului înconjur tor, a a c societatea este responsabil de caracterul i modul de a fi al individului. Toate evenimentele sociale se desf oar conform teoriei cauz efect a a c viitorul poate fi prezis. Clasele din societate sunt rezultatul unui anumit tip de rela ie economic i o schimbare ce are loc în economia de baz a societ ii poate elimina diviziunea claselor. Omul se na te bun i ra ional i o dat eliberat de institu iile societ ii el va reveni la bun tatea i ra iunea cu care s-a n scut 11. Iat, dar, c ceea ce numim noi ast zi con tiin a individual se reduce, potrivit doctrinei marxiste, doar la o oglindire a raporturilor economice la care sunt supu i indivizii. Corpul i con tiin a individului reprezint o încarnare a realit ii economice: ideile clasei dominante sunt în fiecare epoc ideile dominante, ceea ce înseamn c clasa care reprezint for a material dominant a societ ii este, totodat, i for a ei spiritual dominant. Ideile dominate nu sunt altceva decât expresia ideal a rela iilor materiale dominante sau, cu alte cuvinte, rela iile materiale dominante exprimate sub form de idei; ele sunt, deci, expresia rela iilor care fac ca o anumit clas s fie dominat i, prin urmare, sunt ideile domina iei ei 12. Cu alte cuvinte, rela iile sociale devin produsul rela iilor economice, iar societatea în ansamblul ei nu este altceva decât o rezultant a rela iilor de produc ie din economie. Acesta este modelul mecanicist al societ ii. Mai mult decât atât, Marx vede evolu ia umanit ii ca pe o generare spontan a speciei, adic : seriile succesive de indivizi care stau în leg tur unii cu al ii pot fi reprezenta i ca un singur

22 individ care înf ptuie te misterul de a se procrea singur 13. Aceast idee vrea s explice crearea i evolu ia ideilor prin practica real întreprins de fiecare individ în parte. Care este scopul acestei osmoze între con tiin a individului, corpul s u i munc 14? R spunsul îl g sim în dorin a ideologiei de a-l controla pe om. Astfel, puterea nu se reduce la simpla domina ie, la for, comandament sau autoritate. Caracterul puterii este legat de supunere, iar supunerea implic o anumit credin. Aceast credin a regimului comunist este un rezultat al dimensiunii mesianice, profetice a ideologiei date de promisiunea perfec iunii 15. Marx i Engels vedeau munca ca pe un educator al umanit ii suferinde. Engels a avansat ideea c procesul de umanizare se face prin mijlocirea muncii ce d form uman corpului. Istoria natural i cultural a corpului este istoria muncii corpului i a corpului muncii. Corpul, înainte de a fi un înveli pentru suflet, este o for productiv, un instrument de produc ie, o aparatur tehnologic ce se define te prin raporturile complementare sau contradictorii cu alte for e productive. Corpul muncii, ca for productiv, este integrat într-o re ea de raporturi sociale organice (corpul social), raporturi de produc ie unde corpul se metabolizeaz în muncitorul colectiv. Ceea ce Marx numea muncitorul colectiv sau corpul muncii sociale este subiectul-obiectul produc iei sociale. Astfel, se creeaz o osmoz total între corpul colectiv al muncitorului, ce func ioneaz ca o imens for productiv, i aparatura tehnic 16. Karl Marx voia redefinirea conceptului de natur uman. Astfel, evolu ia biologic a omului este determinat de evolu ia sa istoric, iar pentru a vedea schimb rile biologice trebuie s nu se ia în seam schimb rile produse de evolu ia social : adev rata natur a societ ii comuniste este dat de faptul c aceast societate în care libera i originala dezvoltare a indivizilor înceteaz s mai fie o simpl fraz i devine o realitate, o societatea în care se realizeaz o leg tur între indivizi ca parte necesar a dezvolt rii întregului 17. Practica leninist a încercat o schimbare a raportului dintre politic i ideologie. În Ce-i de f cut?, el afirma c politicul trebuie supus ideologiei comuniste pentru a distruge societatea capitalist i burghez i de a se opune ideologiei liberale si democrate. Lenin î i arat înc de la început dorin a de a de ine monopolul ideologiei, organiz rii i ac iunii, un monopol ce intr în logica conserv rii puterii, devenind foarte repede o modalitate normal de guvernare. El a afirmat c vroia s creeze o nou ma in statal, dar i s construiasc o societate ideal fondat pe un sistem economic i politic nemaiîntâlnit pân atunci. Acest plan nu putea reu i f r construirea unui nou tip de om. Buharin spunea: coerci ia, coerci ia proletar sub toate formele, începând cu execu iile, iat metoda ce va permite crearea omului comunist din materialul uman al epocii capitaliste 18. În plan practic, Lenin a impus gosoudarsvennost (principiul de stat), ceea ce însemna crearea unei noi ordini în societate, motivat de conjunctura haotic a anului 1917. Aceast nou construc ie statal, gândit de Lenin, era o reimpunere a unei forme brutale de autoritate i control politic, social i economic. Acest centralism democratic, cum îl numea Lenin, presupunea alegerea unor celule superioare i inferioare, i existen a unui centru a c rei putere s nu fie niciodat contestat. Comitetul decide tot. Întreaga politic de reconstruc ie statal realizat de Lenin o putem rezuma în afirma ia acestuia, f cut în 1918: Statul suntem noi. În acest an, Lenin nume te liniile principale ale programului s u: Noi, partidul Bol evic, am cucerit Rusia. Prin marea lupt noi am îndep rtat din Rusia pe cei boga i, pe exploatatori, pentru câ tigul celor s raci, pentru muncitori. Trebuie acum, ca noi s

23 le prezent m programul de conducere. Astfel, anul 1918 devine anul impunerii de c tre Lenin a principiului dictaturii proletariatului, aducând, astfel, o profund modificare marxismului: Principalul în înv tura lui Marx este lupta de clas. Astfel se scrie i se vorbe te foarte des. Dar nu este adev rat. i din acest neadev r rezult de foarte multe ori denaturarea oportunist a marxismului, falsificarea lui într-un sens acceptabil burgheziei. C ci teoria luptei de clas nu a fost creat de Marx, ci de burghezie înaintea lui Marx, i este, în general vorbind, acceptabil pentru burghezie. Cine recunoa te numai lupta de clas, acela nu este înc marxist, acela poate s nu fi ie it înc din cadrul cuget rii burgheze i a politici burgheze. A m rgini marxismul la teoria luptei de clas, înseamn a ciun i marxismul, a-l denatura, a-l reduce la ceea ce este acceptabil pentru burghezie. Marxist e numai acela care extinde recunoa terea luptei de clas, pân la recunoa terea dictaturii proletariatului. Iar aceasta st marea deosebire dintre un marxist i micul burghez de duzin. Acest fapt constituie piatra de încercare a adev ratei în elegeri i recunoa teri a marxismului 19. Îns dictatura proletariatului, enun at de Lenin, s-a transformat într-o dictatur a Partidului în numele proletariatului. Partidul preia rolul de lider, devine un Tat omniscient, pentru a conduce poporul, Rusia, spre Paradis. Lenin a stabilit o linie distinct : exist un ei i un noi. Noi, Partidul, trebuie s îi conducem pe ei, masa. Noi suntem Tat l, ei sunt copiii. Reformarea materialului uman, trece prin infantilizarea individului. Individul devine un copil i Statul ia rolul p rin ilor 20. Dezvoltând aceast teorie, Youri Levada vorbe te despre tenta ia simplicit ii, i mai precis despre percep ia asupra omului sovietic din perspectiva propagandei ce i se face. Astfel, omul sovietic este perceput ca un om simplu, în compara ie cu omul din Occident, ce este un tip dinamic, foarte complex, foarte subtil. Iar aceast imagine a simplicit ii devine sinonim cu uniformitatea. A fi ca toat lumea nu însemn realizarea unei colectivit i sau coeziuni, ci c utarea realiz rii unei uniformiz ri generale. Aceast simplitate mai înseamn i transparen i facilitatea controlului 21. De aceea, noii intelectuali ai rii trebuiau crescu i i educa i de Partid, creând impresia unui spa iu al utopiei nem rginit de nimic, nici m car de timp. Timpul personal al individului dispare el fiind înlocuit cu activit ile colare, munca în uzine i interminabilele edin e de înv mânt politic. Se încerca înlocuirea gândirii cu formule oficiale, standardizate. Lenin a perceput marxismul ca pe o tiin a tiin ei, o filosofie care vrea s transforme lumea i formuleaz legile acestei transform ri, precum i transformarea fiin ei umane. Formula être détermine la conscience este primul pas c tre crearea omului nou. Pentru transformarea fiin ei umane i pentru reu ita construirii comunismului era necesar nu doar lichidarea adversarilor i oponen ilor politici, ci a tuturor claselor politice. Adversarul nu are nici o ans de a sc pa, el fiind condamnat de legile Istoriei. În decursul a dou decenii de încerc ri i erori i o dezvoltare considerabil a discursului politic, noul corp al teoriilor i practicilor sociale a luat na tere i s-a legitimat prin autodenumirea de stalinism. Dezvoltarea stalinismului a dus la crearea unui conflict între dou viziuni asupra marxismului: marxismul mecanicist 22 i marxismul dialectic 23. Cele dou viziuni nu au existat distinct una fa de alta. Ele au coexistat în credin a i practica omului sovietic i s-au manifestat în func ie de circumstan e. Aceste dou moduri de gândire nu sunt distincte nici în scrierile lui Marx i Engels. Conflictul dintre cele dou viziuni a luat sfâr it în aprilie 1929, când s-a declarat oficial c discu iile cu adep ii mecanicismului au luat sfâr it 24. Ce avea

24 de câ tigat Stalin din aceast schimbare de optic? Ceea ce î i dorea mai mult: un control social prin atribuirea ini iativei i responsabilit ii pentru ac iunile sale individului 25. Individul (El) este privit acum precum o creatur cu interese i nevoi extensibile, o persoan ce î i urm re te interesele, dar aceste interese coincid cu interesele Statului. Astfel, individul devine parte organic a corpului socio-politic. Mai mult de atât, munca a devenit un factor ce marcheaz în mod fizic corpul uman, supunându-l la mi c ri repetitive, la anumite gesturi minu ioase. Prin produc ie i dezvoltarea raporturilor sociale de produc ie, munca distribuie indivizii dup o ierarhie de clas. Munca devine o alegere a clasei, fiind, astfel, nevoie de stabilirea unui nou statut al corpului în procesul muncii. Aceasta înseamn o preg tire tehnologic a corpului, o supunere total a corpului productiv sistemului de produc ie i introducerea principiului randamentului i produc iei 26. Imaginea Uniunii Sovietice în timpul lui Stalin este cea a unei imense familii patriarhale în care capul, tat l tuturor na iunilor este Stalin. Dorin a sa era ca ideologia oficial s ajung s orchestreze toate emo iile acestui corp colectiv. Transform rile suferite de societatea sovietic în anii 30 sunt radicale, dar cu cât propaganda se ar ta mai zeloas, cu atât se descopereau mai multe nereguli ale sistemului, mai multe dificult i în construirea unui corp unitar 27. Stalin a în eles c frica poate fi un element ce dezintegreaz masele i c un pericol comun d na tere unei frici comune. Exploatând aceast dimensiune a fricii, Stalin s-a ghidat dup politica fragment rii-integr rii, concentrându-se asupra construirii acestui Om Nou. Politica sa de epurare total a întregii societ i, nu doar a clasei politice, s-a bazat pe logica continu rii planului leninist de instaurare a dictaturii proletariatului: dictatura proletariatului nu poate s ia na tere ca rezultat al dezvolt rii pa nice a societ ii burgheze i a democra iei burgheze. Ea poate s ia na tere numai ca rezultat al sf rm rii ma inii de stat burgheze, al sf rm rii armatei burgheze, a aparatului birocratic burghez, a poli iei burgheze 28. Dispari ia statului i diminuarea importan ei legale a factorilor politici atrag dup sine o cre tere a rolului motiva iei morale i factorilor vie ii sociale. Dezvoltarea democra iei socialiste, în toate formele ei de manifestare, devine cea mai important coal a eticii comuniste. De aceea, Omul nou este în continu creare. El este un proces creativ alimentat constant de munca pe care el o întreprinde, de lupta pe care el o poart 29. Aceast problem a loialit ii i unit ii ideologice i de con tiin s-a aflat mereu în centrul preocup rilor lui Stalin, iar rezolvarea ei prea rapid nici nu era de dorit, pentru c aceasta ar fi însemnat sfâr itul regimului. Sistemul comunist nu poate exista în afara existen ei unui conflict permanent. De asemenea, toate deciziile politice sau administrative se luau în numele finaliz rii unui anumit conflict, sau a realiz rii unit ii politice sau sociale 30, ceea ce a legitimat, dup cum bine se tie, i numeroasele epur ri sociale, f când din Statul sovietic un gardening-state 31. Colectivul, în societatea sovietic, este o structur orizontal de indivizi egali i uni i de acelea i raporturi de putere. Nu se prezint precum o colectivitate obi nuit, diferen iat în interior i unit prin valori, scopuri, leg turi de solidaritate organic. Pentru lideri, colectivul reprezint baza absolut indispensabil pentru un sistem totalitar. Pentru lider, colectivul constituie un bun al s u. El este, din perspectiva loialit ii i al solidarit ii fa de putere, un reprezentant al colectivului, iar din perspectiva ierarhiei, cel ce de ine puterea. Astfel, colectivul este supus i el acestei dualit i: el nu se identific niciodat cu liderul, dar îl recunoa te ca de inând aceast calitate. Individul, într-un astfel de colectiv, se g se te complet izolat. El este

25 vulnerabil în fa a presiunilor administrative i supus arbitrariului. Dar, ca membru colectiv, el de ine iresponsabilitatea anonim (responsabilitatea colectiv ), fiind astfel protejat 32. Omul sovietic este supus unui control i unei duble aprecieri: prima prive te comportamentul s u simbolic fa de structurile de putere, iar a doua, activitatea sa concret fa de directivele de produc ie. Astfel, ordinul social nu este asigurat de ra ionalitate sau de randamentul de produc ie, ci de semnifica ia simbolic a acestor raporturi i pozi ii fa de putere. Loialitatea ideologic înlocuie te banii, competen a sau meritul 33. În dorin a de a se men ine la putere i de a de ine un control total, sovieticii s-au folosit i de violen, îns nu a fost singurul element ce a sus inut perenitatea sistemului. Legitimitatea sa a fost dat i de credin a indivizilor în unitate, eviden iat prin identificarea lor cu statul sovietic, ceea ce duce la o etatizare a vie ii. i în acest sens avem o teorie a lui Ortega Y Gasset ce vorbe te despre Omul-mas. În viziunea sa, Omul-mas crede c el este Statul. Aceast credin duce la posibilitatea unei existen e sociale doar în numele Statului. Omul tr ie te doar pentru Stat, pentru a pune în mi care ma in ria guvernamental, iar aceast birocratizare a întregii vie i sociale a dus la o epuizare a vie ii în toate domeniile sale 34. Obsesia planific rii 35, impus de Stalin în 1928 i preluat mai târziu de c tre celelalte state comuniste, a dus la gândirea fiec rui aspect al vie ii în anumite cadre standard, ceea ce facilita controlul asupra ac iunii i con tiin ei individului. Creând o mas puternic atomizat, în care structura competitiv este limitat la apartenen a la o anumit clas, individul devine un subiect izolat, lipsit de raporturi sociale normale 36. Practica istoric ne arat faptul c Stalin a fost nevoit s lichideze vestigiile puterii sovietelor, ce împiedicau dezvoltarea unei autorit i absolute a ierarhiei de partid. În anii 30 au disp rut ultimele institu ii colective i s-a creat o birocra ie de partid centralizat. Regimul bol evic a trecut la lichidarea claselor. Prima ce a avut de suferit a fost p tura cea mai bogat, ve nicii du mani ai poporului, burghezii i culacii. A urmat lovitura dat muncitorilor, prin confiscarea tuturor uzinelor ca proprietate de stat 37 i impunerea stahanovismului începând cu anii 30. O a treia etap a constituit-o debarasarea de întreaga aristocra ie administrativ i militar a societ ii sovietice, în 1936-1938, atunci când întreaga conducere a uzinelor, organismelor economice i culturale, a guvernului, partidului i statului-major au trecut într-o nou mân. Urmeaz lichidarea înal ilor func ionari ai poli iei. Aceste epur ri repetate i distrugerea leg turilor sociale i familiale au avut drept rezultat atomizarea societ ii 38. Societatea comunist nu se voia a fi o simpl sum a a tept rilor tuturor indivizilor. Din contra, societatea, posedând propriile sale legi de dezvoltare, putea s dep easc caracterul egoist al rela iilor dintre indivizi i s impun un nou sistem social, un nou tip de rela ii între interesele personale i cele sociale. Eliminarea claselor antagoniste ducea, în viziunea marxist, la crearea unei unit i sociale f r precedent, nu doar din punct de vedere economic i politic, dar i din punct de vedere moral. Astfel, unitatea social trebuia s fie rezultatul unit ii dintre interesele individuale i cele sociale. Omul, oricât ar fi el, deci, individ particular i tocmai particularitatea sa îl face s fie individ i fiin social individual real este în aceea i m sur i totalitate, totalitatea ideal, existen a pentru sine subiectiv a societ ii gândite i cunoscute prin sim uri, dup cum i în realitate el exist atât ca contemplare a existen ei sociale i folosire real a acesteia, cât i o totalitate de manifest ri de via uman 39. Unitatea politic pe care au încercat s o realizeze

26 Lenin i mai apoi Stalin a fost înso it, în acela i timp, i de un proces de constituire a unei unit i sociale i morale. Preocuparea realiz rii acestei con tiin e colective avea ca scop men inerea unit ii politico-administrative. Dar, în acela i timp, ea reprezenta i o imagine pozitiv a Uniunii Sovietice pe care propaganda o folosea pentru lumea exterioar. Privit din ansamblu, aceast preocupare a realiz rii unit ii de con tiin i de voin se înscrie în logica sistemului totalitar. 1 Christian Godin face o diferen între totalizarea intensiv i totalizarea extensiv. Astfel, totalizarea intensiv este produs de regimul totalitar i este restrâns temporal i spa ial i nu reu e te s produc o totalizare real, pe când totalizarea extensiv, reprezentat de procesul de mondializare ofer o imagine concret a totaliz rii: la totalisation intensive n est qu en rêve inabouti (un paradis utopique) ou bien un cauchemar avorté (le totalitarisme, la guerre totale) Christian Godin, La totalité. Prologue pour une philosophie de la totalité, Seyssel, 1997, p. 130. 2 Cernenko men iona în Pravda, la 15 iunie 1983, faptul c formarea omului nou nu este doar un scop esen ial ce se a teapt s fie îndeplinit, ci o condi ie indispensabil pentru reu ita comunismului Michel Heller, La machine et les rouages. La formation de l'homme sovietique, 1985, Paris, p. 13. 3 Ideea se reg se te la Debra B. Bergoffen i este formulat în articolul The politic body: democratic metaphors, totalitarian practices, erotic rebelions, în Philosophy Social Criticism, 1990, 16. Pornind de la ideea c regimurile totalitare au c p tat i au men inut puterea cu ajutorul violen ei i c au profitat de tehnologia modern pentru a controla, supune i teroriza cet enii, autoarea demonstreaz c una din sursele importante ale terorii rezid în felul în care structurile totalitare au schimbat sensul individual al întrup rii. Debra B. Bergoffen î i axeaz argumenta ia pe metafora corpului politic i face trimitere la viziunea mirror stage a lui Jacques Lancan. În demonstra ia sa, Lancan face o analogie: copilul este fascinat de imaginea sa în oglind i chiar i atunci când descoper c e un fals, adic nu e o persoan real, el accept jocul i nu se plictise te niciodat de aceast imagine, pe când o maimu abandoneaz imaginea o dat ce descoper c ea e un fals. Astfel individul î i recunoa te identitatea prin procesul de identificare printr-o imagine. Identificarea cu un corp politic atrage dup sine o nou identitate. Imaginea corpului politic vorbe te în numele dorin elor individului i îndep rteaz toate pericolele ce ar sta în calea unit ii sinelui. În totalitarism, corpul politic reprezint atât o metafor ce legitimeaz autoritatea politic, cât i o formul pentru terorismul politic. 4 În continuarea acestei idei avem i studiul lui Elias Canetti, Masele i puterea, în care acesta face o observa ie în ceea ce prive te ideea de mas. Astfel, el afirm c masa ideal este cea în care to i sunt egali, iar acceptând s faci parte dintr-o mas e ca i cum ai accepta s faci parte dintr-un trup unic. De i no iunea de mas este legat de ideea de egalitate, de grup compact, nediferen iat, practica comunist a scos la iveal tocmai contrariul: o societate birocrat, ierarhizat. Rolul jucat de mase în supravie uirea regimului comunist este foarte important. Odat creat, masa are tendin a de a- i m ri volumul, de a atrage cât mai mul i aderen i. S-a dovedit psihologic faptul c orice individ este atras aproape involuntar într-o mas i cu cât num rul acesteia cre te, cu atât indivizii sunt inu i în loc i împiedica i s revin la situa ia precedent. Autorul porne te de la ideea c omului îi este fric cel mai mult de atingere, de contactul cu al i oameni, iar aceast fric de contact a creat obstacole i distan ri. Exist, îns, i un remediu la acest tip de fric, i anume integrarea individului într-o mas. O dat integrat într-o mas, omul simte c î i poate dep i propriile limite. În aceast ordine de idei, individualitatea este o povar, iar integrarea într-o mas este o eliberare. Vezi Elias Canetti, Masele i puterea, Bucure ti, 2000. 5 O analiz interesant a identit ii proletarului o g sim la Sheila Fitzpatrick, The Bolshevik's Dilema: Class, Culture and Politics in the Early Soviet Years, în Slavic Review, vol. 47, nr. 4, 1988. Aceast con tiin proletar a evoluat pe parcurs de la simplul suport activ oferit revolu iei la implicarea activ în construc ia noii societ i socialiste. Asta pentru c victoria dictaturii proletariatului trebuia s fie una real, palpabil. Proletarii trebuiau s existe ca realitate i nu doar ca expresie, sau ca un simplu ideal exprimat. Aceast problem a identit ii proletare a reprezentat cu adev rat o problem pentru Lenin. În 1918, imediat dup preluarea puterii, bol evicii au realizat c acel proletariat matur al c rui

27 avangard se considera, era inexistent. Organiza ia creat la mijlocul lui 1917, ce voia s dezvolte cultura proletar, era format din intelectuali. Unul din teoreticienii culturii proletare, Bogdanov, spunea c caracteristica dominant a culturii proletare o reprezint colectivismul i unitatea elementelor fizice i spirituale i c aceast organiza ie constituie un fel de laborator al dezvolt rii culturii proletare. Lenin considera aceast organiza ie ca fiind inutil, un loc în care se întâlnesc burghezii ideali ti i z p cesc min ile muncitorilor. Problema identit ii proletare s-a rezolvat în 1924, când Comitetul Central a anun at o campanile de înscriere în Partid a sute de muncitori, cu scopul de a-i face majoritari în partid. Cum solu ia nu era una suficient, atunci s-a decis ca identitatea proletar s fie recunoscut în func ie de meseria individului i de pozi ia de clas a acestuia: Ce ai fost înainte?, Ce e ti acum?. 6 Marx define te individul în urm torii termeni: Oamenii sunt produc torii reprezent rilor, ai ideilor lor etc., dar este vorba de oameni reali, activi, a a cum sunt determina i de o anumit dezvoltare a for elor lor productive i a rela iilor corespunz toare acestei dezvolt ri, pân la cele mai îndep rtate forme ale lor. Con tiin a nu poate fi niciodat altceva decât existen a oglindit a oamenilor, iar existen a oamenilor este procesul real al vie ii lor K. Marx, F. Engels, Ideologia german, Bucure ti, 1956, p. 22. 7 Robert Deliege, Une histoire de l anthropologie. Ecoles, auteurs, théories, Paris, 2006, p. 224. 8 Coord. Jean Marie Brohm, Marx ou pas? Reflexions sur un centenaire, Paris, 1986, p. 104. 9 Robert Deliege, op.cit., p.224. 10 Raymond Bauer, The New Man in the Soviet Psychology, Cambridge, 1952, p. 68-89. 11 Ibidem, p. 18. 12 K. Marx, F. Engels, op. cit., p. 44. 13 Ibidem, p. 34. 14 În scrierile literare ale anilor 20, munca era prezentat precum un ritual de sacrificiu, de transformare i de comuniune cu divinitatea, iar aceast transformare i crearea unui homo laborans este simbolizat prin transformarea corpului uman în metal: growing out of Iron (Metafor utilizat de c tre Alexei Gaestev. Acesta face o compara ie între grinzile unei uzine i umerii unui gigant i descrie propria sa transformare într-un titan. El pune accentul pe identificarea muncitorului cu munca sa, pe pierderea identit ii personale i ob inerea unei identit i colective). Aceast semnifica ie mitic a metalului este utilizat în întreaga cultur sovietic : disciplin de fier, nervi i mu chi de o el, dorin de fier etc. Metafora fierului i a o elului au penetrat fiecare aspect al societ ii sovietice sub Stalin, iar acesta din urm a reu it s preia monopolul produc iei de simboluri. Aceast. (Rolf Hellebust, Aleksei Gaestev and the Metallisation of the Revolutionary Body, în Slavic Review, vol. 56, nr. 3, autumn 1997). 15 Yolene Dilas-Rocherieux enumer trei elemente ale sistemului de credin instaurat de Lenin: violen a mântuitoare (revolu ia, identificarea du manului, r zboiul civil i dictatura); cuno tin a sacr sub forma tiin ei (marxism-leninismul sau tiin a proletar ) i utopia (descrierea lumii eterne). Ea dezvolt aceste idei pentru a demonstra faptul c Lenin a instrumentalizat imaginarul pentru a asigura monopolul Partidului bol evic asupra mi c rii istorice (Yolene Dilas-Rocherieux, Totalitarisme et syndrome utopique: la specificite du communisme, în Stephane Courtois, Quand tombe la nuit. Origines et emergence des regimes totalitaires en Europe, 1900-1934, Lausanne, 2001). 16 Coord. Jean Marie Brohm, op. cit., p.98. 17 B. Bykhovsky, The New Man in the making, Moscow, s. a., p. 35. 18 Michel Heller, op. cit., p.11. 19 Lenin, Statul i revolu ia. Înv tura marxist despre stat i sarcinile proletariatului în revolu ie, Bucure ti, 1951, p.43. 20 Michel Heller, op. cit., p. 43. 21 Vezi Youri Levada, L'homme sovietique ordinaire. Enquete, Paris, 1993. 22 Modelul mecanicist pune accentul pe în elegerea cauzalit ii reac iilor i presupune un sistem structurat pe mai multe nivele i pus în mi care de o for exterioar. În ceea ce prive te omul, el este un produs al propriei sale mo teniri i a mediului înconjur tor, a a c societatea este principal responsabil pentru caracterul s u i pentru modul de a fi a unui individ. 23 Pune accentul pe rezultatul practic al teoriei cauz -efect i consider c omul poate interveni în acest echilibru, astfel c el poate fi responsabil pentru propriile ac iuni. 24 Este vorba despre cea de-a doua Conferin a Institutelor tiin ifice marxist-leniniste, când s-a scris o rezolu ie în care se spunea despre viziunea mecanicist ca fiind o îndep rtare clar de la pozi ia filosofic marxist-leninist. Imediat dup aceasta s-a dat un decret ce impunea Academiei Comuniste s implementeze punctul de vedere al dialecticilor în tiin ele naturale. 25 În literatur acest lucru a fost eviden iat prin scrierea unor lucr ri în care se prezenta tipul eroului, ce se desprinde din mas i are ini iativ. 26 Jean Marie Brohm, op. cit., p. 104-106.

28 27 În cultura politic bol evic, disfunc ionalit ile ma inii birocratice nu puteau fi explicate decât în termenii luptei de clas. 28 I. V. Stalin, Problemele leninismului, Bucure ti, 1948, p. 56. 29 B. Bykhovsky, op. cit., p. 43. Autorul merge mai departe i afirm c dup formula omul este m sura tuturor lucrurilor se poate afirma c comunismul este m sura umanit ii. 30 În discursul celei de-a XVII-a conferin a partidului, Stalin afirma: una din sarcinile politice principale pentru înf ptuirea celui de-al doilea plan cincinal const în a învinge r m i ele capitaliste în economie i în con tiin a oamenilor (...) nu putem spune c am lichidat r m i ele capitalismului din con tiin a oamenilor. Nu putem spune lucrul acesta, nu numai pentru c con tiin a oamenilor r mâne, în dezvoltarea ei, în urma situa iei lor economice, ci i pentru c tot mai exist înc încercuirea capitalist, care caut s reînvie i s sus in r m i ele capitalismului atât în economie cât i în con tiin a oamenilor în URSS, i împotriva c ruia noi, bol evicii, trebuie s inem totdeauna uscat praful de pu c (I. V. Stalin, op. cit., p. 743.) 31 Expresia îi apar ine lui Zygmund Bauman, sociolog polonez, i o folose te în contextul descrierii procesului de purificare sovietic ce a combinat etosul modern europea al inginerii sociale cu escatologia marxist-bol evic, creând un mediu stabil al categoriilor i practicilor de epurare i un mod dinamic de a le aplica. Statul sovietic na te, astfel, din etosul drept ii (Amir Weimer, Nature, Nurture and Memory in Socialist Utopia: Delineating the Soviet Socio-ethic Body in the Age of Socialism, în The American Historical Review, vol. 104, nr. 4, 1999, p. 1116). 32 Youri Levada, op. cit., p. 89. 33 Ibidem, p. 103. 34 Jose Ortega Y Gasset, Le plus grand danger: l Etat, în Enzo Traversso, Le totaliatrisme. Le XX e siecle en debat, Paris, 2001, p. 153. 35 Regimul comunist a recurs la na ionaliz ri pentru c el se considera un stat paternalist ce pretindea c poate rezolva nevoile cet enilor prin redistribuire. Dar aceast redistribuire necesita posesia unor resurse numeroase de aceea na ionalizarea mijloacelor de produc ie ar fi ajutat la constituirea acestor resurse. Antropologul Katherine Verdery afirm în studiile sale c : legea dinamicii socialismului este de a acumula nu profituri, precum cele capitaliste, ci resurse care s poate fi redistribuite. Aceasta este mai mult decât pur i simplu o tendin c tre autarhie, care s reduc dependen a fa de exterior. Scopul era de a spori dependen a celor din untru. Acest accent al sistemului de a p stra resursele la centru, pentru redistribuire a f cut ca produsele române ti pe pia a extern s fie necompetitive. Statul voia s dea, nu s vând. De altfel, autoarea are o idee destul de original despre planificarea centralizat. Ea spune c a a numita planificare centralizat reprezint unul din punctele slabe ale socialismului care a dus, de altfel, la pr bu irea regimului comunist. Autoarea nu este de acord cu formularea planificare centralizat deoarece reprezint un neadev r. Nu cei de la centru au planificat economia i nici nu au reu it s o controleze. Planificatorii de la centru schi au un plan cu cantit ile tuturor lucrurilor care trebuiau produse, apoi descompuneau planul în p r i ce puteau fi executate i estimau necesarul de investi ii i de materii prime pentru ca directorii de întreprinderi s - i îndeplineasc planul. Directorii au v zut c planul cre tea anual dar c nu erau materiale suficiente pentru a îndeplini planul a a c au început s negocieze planul cerând mai multe investi ii i materii prime decât era necesar pentru ca atunci când se va trece efectiv la produc ie s aib suficient material. A a s-a ajuns ca fiecare director i fiecare nivel al birocra iei s î i umfle bugetele (Katherine Verdery, Socialismul ce a fost i ce urmeaz, Ia i, 2003, p. 47-48). 36 Hannah Arendt, Le système totalitaire, Paris, 1972, p. 55. 37 Hanah Arendt define te acest proces de na ionalizare ca fiind lichidarea clasei muncitoare. 38 Hannnah Arendt afirm c în cazul Rusiei misiunea conducerii comuniste a fost oarecum facilitat de faptul c se aflau în fa a unei mase ce nu fusese niciodat atins de politic (în sensul neexperiment rii unui regim în care marea majoritate s participe la luarea deciziilor ce o afectau). Astfel, nici nu a fost nevoie s se schimbe opinii i concep ii, ci trebuiau introduce direct noile idei. De aceea metoda folosit de ei a fost persuasiunea ce implica mai mult teroarea decât convingerea (vezi Hannah Arentd, op. cit.). 39 K. Marx, Manuscrise economico-filosofice din 1844; Scrieri din tinere e, p. 573, în Marx, Engels, Lenin, Despre om i umanism, vol. I, Bucure ti, 1976, p. 69.