CERCETĂRI PRIVIND INTERDEPENDENŢA ÎNTRE FERTILIZARE ŞI ASIGURAREA VIGORII ŞI A PROTECŢIEI ÎMPOTRIVA FĂINĂRII A PUIEŢILOR DE GORUN (QUERCUS PETRAEA) ÎN

CERCETĂRI PRIVIND INTERDEPENDENŢA ÎNTRE FERTILIZARE ŞI ASIGURAREA VIGORII ŞI A PROTECŢIEI ÎMPOTRIVA FĂINĂRII A PUIEŢILOR DE GORUN (QUERCUS PETRAEA) ÎN PEPINIERELE SILVICE - rezumat teză de doctorat INTERDEPENDENCE BETWEEN FERTILITY AND VIGOR INSURANCE AND PROTECTION AGAINST POWDERY MILDEW OF SEEDLINGS OF OAK (QUERCUS PETRAEA) AT FORESTRY NURSERIES - phd. thesis abstract Sabin Rareş MAN USAMV Cluj-Napoca Teza de doctorat a fost realizată sub îndrumarea domnului Prof. univ. dr. Ioan OROIAN Pădurea este o noţiune cu valoare simbol ce semnifică ecosfera însăşi. Relaţiile dintre om şi pădure s-au derulat de-a lungul secolelor sub diferite aspecte. Pentru lumea de azi şi de mâine, această relaţie ompădure, are un rol deosebit de important, pădurile reprezentând prin produsele şi funcţiile ei eco-protective, un patrimoniu al umanităţii (Iilescu, 2008; Johnson şi colab., 2000). Recunoscându-se rolul important pe care îl are pădurea, în ţara noastră, în dezvoltarea în ansamblu a societăţii, apare evident şi se cuvine să i se acorde, în continuare, grija necesară pentru a-şi menţine şi dezvolta corespunzător capacitatea de a satisface propriile nevoi (Aarnio şi colab., 1995). Astfel politica şi strategia de dezvoltare a silviculturii în România are ca obiectiv fundamental asigurarea integrităţii şi dezvoltării fondului forestier, precum şi extinderea suprafeţei terenurilor cu vegetaţie forestieră, iar ca acţiuni strategice: - monitorizarea la nivel naţional a menţinerii integrităţii fondului forestier; - extinderea suprafeţei pădurilor şi altor categorii de vegetaţie forestieră, inclusiv pe terenurile degradate, în afara fondului forestier; - sprijinirea realizării de plantaţii forestiere pe terenuri scoase din circuitul agricol în concordanţă cu cerinţele agriculturii durabile. 63

Conceptul de dezvoltare durabilă a fost avansat şi larg răspândit în 1987 de Raportul Comisiei Brundtland, şi presupune satisfacerea nevoilor prezente fără a compromite capacitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi. Realizarea unei silviculturi durabile, dezideratul politicii forestiere actuale, presupune producerea unui material de împădurit sănătos şi viguros, în asortimentul, cantitatea şi calitatea necesară (Borlan, 1994; Crabtree şi colab., 1993; Holonec, 2003, 2004, 2007). CAPITOLUL I PRODUCEREA PUIEŢILOR FORESTIERI ÎN PEPINIERELE SILVICE Recunoscându-se rolul important pe care îl are pădurea în ţara noastră, în dezvoltarea în ansamblu a societăţii, apare evident şi se cuvine să i se acorde în continuare grija necesară pentru a-şi menţine şi dezvolta corespunzător capacitatea de a satisface cerinţele generaţiilor viitoare (Abrudan, 2006; Blaga şi colab., 2005). Politica şi strategia de dezvoltare a silviculturii în România are ca obiectiv fundamental asigurarea integrităţii şi dezvoltării fondului forestier, precum şi extinderea suprafeţei terenurilor cu vegetaţie forestieră. În cel de al Raport Naţional privind implementarea Convenţiei Naţiunilor Unite pentru combaterea deşertificării în România sunt precizate ca şi acţiuni strategice: - monitorizarea la nivel naţional a menţinerii integrităţii fondului forestier; - extinderea suprafeţei pădurilor şi a altor categorii de vegetaţie forestieră, inclusiv pe terenurile degradate, în afara fondului forestier; - sprijinirea realizării de plantaţii forestiere pe terenuri scoase din circuitul agricol în concordanţă cu cerinţele agriculturii durabile. Împădurirea terenurilor degradate este cotată ca prioritate primară în programul naţional de acţiune pentru combaterea secetei, degradării terenurilor şi deşertificării. Pentru a atinge obiectivele urmărite, împăduririle trebuie să se sprijine pe cunoaşterea amănunţită a particularităţilor biologice ale 64

plantelor cultivate, dar şi pe cunoaşterea caracteristicilor staţiunilor forestiere (Holonec, 2004). Producerea seminţelor forestiere Prin regenerarea pădurii se înţelege înlocuirea generaţiei vârstnice de arbori printr-o nouă generaţie, tânără, care, în timp va parcurge aceleaşi faze şi etape de dezvoltare prin care a trecut şi vechea generaţie. În pădurea virgină, noua generaţie se instalează natural pe locurile eliberate de arborii dispăruţi sau eliminaţi. În pădurea cultivată, raţional dirijată antropic, prin aplicarea complexului de măsuri şi lucrări silvotehnice, se urmăreşte realizarea de structuri optime, care finalul ciclului de producţie să asigure condiţiile optime autoregenerării pădurii. Sunt însă multe situaţii în care instalarea pădurii pe cale naturală nu este posibilă, astfel impunându-se intervenţia cu lucrări de împădurire. Prin lucrări de împădurire, pădurea poate fi creată unde ea lipseşte dar este necesară, iar cea existentă poate fi artificial regenerată, parţial sau integral (Florescu, 1994). Realizarea unor arborete valoroase, din punct de vedere al calităţii, şi transmiterea caracteristicilor genetice deosebite se poate realiza numai prin folosirea unui material genetic deosebit. Acest lucru depinde de calitatea materialului săditor. Sămânţa fiind purtătorul cel mai fidel al însuşirilor ereditare este foarte importantă calitatea arborilor de la care aceasta provine (Holonec, 2004). CAPITOLUL II FERTILIZAREA CULTURILOR DE GORUN ÎN PEPINIERELE FORESTIERE Putem considera că solul este produsul interferenţei active simultane şi diferenţiate în profil vertical dintre epigeosferele pământului: litosfera-hidrosfera-biosfera-atmosfera, fiecare dintre acestea intervenind prin procese specifice reunite în final printr-un factor sumă lito-bio-geochimic, corespunzător pedogenezei (Mârza, 2005). Solul prin componentele sale aflate într-o permanentă schimbare constituie principalul mediu fizico-chimic, chimic şi biologic de nutriţie al plantelor (Avarvarei, 1997). Produs prin acţiunea asupra rocilor de la suprafaţa uscatului, a factorilor climatici şi biotici, condiţionaţi de relief şi apa freatică, la care se adaugă şi acţiunea omului, solul constituie puntea de legătură între lumea minerală şi cea organică (Mocanu, 2007). 65

Evoluţia conceptului de sol oglindeşte în mare măsură evoluţia cunoştinţelor în dezvoltarea ştiinţei solului. Extinderea studiilor referitoare la nutriţia minerală a plantelor a condus la formularea conceptului de sol ca mediu poros capabil să asigure apa, aerul şi elementele nutritive pentru plante. Această concepţie despre sol se referă mai mult la nutriţia plantelor şi mai puţin la sol, în sensul strict şi contribuie semnificativ la rezolvarea problemei producţiei vegetale punând bazele fertilizării minerale a solului. (Contoman şi Filipov, 2007). Solul, format prin acţiunea permanentă şi simultană a biosferei, atmosferei şi hidrosferei asupra litosferei ca şi prin activităţi umane diversificate, devine un sistem heterogen polidispers care este alcătuit în mod schematic dintr-o fază solidă (minerală şi organică), o fază lichidă (soluţia solului) şi o fază gazoasă, respectiv atmosfera solului (Rusu, 2005). CAPITOLUL III SCOPUL ŞI OBIECTIVELE CERCETĂRII 3.1. SCOPUL LUCRĂRII În contextul actual al realităţilor romaneşti, problematica stării de sănătate a pădurilor reprezintă o mare provocare. Aceasta se datorează atat politicilor şi strategiilor de dezvoltare a silviculturii în România care trebuie să facă faţă fenomenului îngrijorăror al despăduririlor, cat şi necesităţii respectării principiilor unei silviculturi durabile. Astfel, pentru asigurarea celor mai importante deziderate la care aspiră strategiile naţionale care vizează dezvoltarea sectorului forestier în Romania, sunt întreprinse o serie de acţiuni care pornesc de la urmărirea sistematică a menţinerii fondului forestier la parametrii calitativi şi cantitativi stabiliţi, pană la extinderea fondului forestier utilizabil, în principal prin utilizarea zonelor scoase din circuitul agricol, datorită unor degradări ce le fac improprii exploatărilor pentru care au fost destinate iniţial. Celălalt aspect deosebit de important citat în secţiunea de faţă şi care constituie parte componentă a conceptului naţional de implementare atât a politicilor autohtone destinate dezvoltării sectorului forestier, cat şi a celor comunitare este cel legat de aplicarea conceptului de durabilitate în silvicultură. Aceasta presupune luarea tuturor masurilor ce se impun în vederea contrabalansării efectelor negative produse atât de deforestări 66

iraţionale care au fost practicate o perioadă destul de îndelungată în ţara noastră, prin acţiuni masive de împădurire, cat şi asigurarea unei matrici propice fenomenelor de împădurire, respectiv prin punerea la dispoziţia autorităţilor silvice au unui sol cu toate acele calităţi care îi conferă productivitate maximă şi suport fertil suficient de puternic pentru a contribui la creşterea rezistenţei arborilor, de la faza de puiet pană la cel de arbore matur, la acţiunea bolilor şi dăunătorilor. Scopul urmărit în cadrul tezei de doctorat constă în elaborarea unui studiu complex în vederea evidenţierii interdependenţei dintre fertilitatea solului ce reprezintă matricea dezvoltării puietului de gorun (Quercus petraea) în pepinierele silvice şi asigurarea vigorii şi protecţiei împotriva făinării. 3.2.OBIECTIVELE CERCETĂRII Obiectivele tezei de doctorat constau în: 1. Cuantificarea influenţei îngrăşămantului mineral NPK administrat singur în trei doze diferite şi în combinaţie cu îngrăşămant organic provenit de la fermele de păsări în aceleaşi doze asupra diametrului puieţilor de gorun. 2. Cuantificarea influenţei îngrăşămantului mineral NPK administrat singur în trei doze diferite şi în combinaţie cu îngrăşămant organic provenit de la fermele de păsări în aceleaşi doze asupra înălţimii puieţilor de gorun. 3. Cuantificarea influenţei îngrăşămantului mineral NH 4 NO 3 administrat singur în trei doze diferite şi în combinaţie cu îngrăşămant organic provenit de la fermele de păsări în aceleaşi doze asupra diametrului puieţilor de gorun. 4. Cuantificarea influenţei îngrăşămantului mineral NH 4 NO 3 administrat singur în trei doze diferite şi în combinaţie cu îngrăşămant organic provenit de la fermele de păsări în aceleaşi doze asupra înălţimii puieţilor de gorun. 5. Cuantificarea gradului de tac al făinării la puieţii de gorun în interdependenţă cu înălţimea şi diametrul acestora. 6. Identificarea interrelaţiei dintre gradul de atac al făinării la puietul de gorun şi variantele de fertilizare utilizate. 7. Identificarea celui mai eficient îngrăşmant mineral, sau combinaţie de îngrăşămant mineral cu cel organic şi a celei mai eficace doze, în vederea recomandării utilizării acestuia în pepinierele de gorun, 67

pentru a constitui o variabilă importantă în creşterea rezistenţei la atacul făinării. În vederea realizării obiectivelor tezei de doctorat, a fost întocmită schema experimentală, care a presupus amplasarea în câmp a experienţelor în cadrul pepinierei Mihai Viteazu, pe faeoziom argic, caracteristic zonei Turda. A fost aplicată o schemă monofactorială, cu 13 variante (inclusiv varianta martor), astfel: V1 MT, V2 - N 40 P 40 K 40, V3 - N 60 P 60 K 60, V4 N 80 P 80 K 80, V5 - NH 4 NO 3 (33%) N 60, V6 - NH 4 NO 3 (33%) N 80, V7 - NH 4 NO 3 (33%) N 100, V8 - G+N 40 P 40 K 40, V9 - G+N 60 P 60 K 60, V10 - G+N 80 P 80 K 80, V11- G+ N 60, V12 - G+ N 80 şi V13 - G+ N 100. CAPITOLUL IV CADRUL NATURAL AL LOCULUI DE DESFĂŞURARE A EXPERIENŢELOR Regimul termic Anul 2008 s-a caracterizat printr-o primăvară normală spre călduroasă şi o vară, de asemenea, călduroasă faţă de media multianuală. Media anuală a aerului a fost de 10,1 o C, cu o abatere uşoară de (+1,2) faţă de normal. Temperature medie a lunii celei mai reci, de -3,7 o C s-a înregistrat în ianuarie, iar a lunii celei mai calde, de +21,0 o C, în august.în anul 2009 se observă o temperatură destul de ridicată pentru luna aprilie (+3,4 faţă de normală). Celelalte luni ale perioadei de vegetaţie au înregistrat valori medii între 16 şi 21 o C. Precipitaţii medii anuale Precipitaţiile au valori cuprinse între 600-700 mm/an, cu unele excepţii unde apar valori sub 600 mm/an au peste 700 mm/an sau chiar 800 mm/an în părţile mai înalte ale depresiunii (tabelul 2). CAPITOLUL V MATERIAL ŞI METODĂ În luna octombrie a anilor 2007 si 2008, cu ajutorul sondei agrochimice, s-au recoltat probele de sol din prima parcela experimentală şi din respectiv a doua parcelă experimentală, pentru a determina starea de fertilitate a solului câmpului experimental. 68

68 m Experienţele de câmp amplasate pe solul faeoziom argic de la Turda (Pepiniera Mihai Viteazu ) au fost amplasate staţionar şi au avut un caracter monofactorial. Nr. variantei R1 R2 R3 Martor NH 4 NO 3 (33%)N 80 Martor NPK NPK NH (15-15-15) 4 NO 3 (15-15-15) (33%)N N 40 P 40 K 100 40 N 40 P 40 K 40 NPK (15-15-15) N 60 P 60 K 60 NPK (15-15-15) N 80 P 80 K 80 G+ N 40 P 40 K 40 G+ N 100 NPK (15-15-15) N 60 P 60 K 60 NPK (15-15-15) N 80 P 80 K 80 NH 4 NO 3 (33%) N 60 G+ N 80 NH 4 NO 3 (33%) N 60 NH 4 NO 3 (33%) N 80 G+ N 60 NH 4 NO 3 (33%) N 80 NH 4 NO 3 (33%) N 100 G+ N 80 P 80 K 80 NH 4 NO 3 (33%) N 100 G+ N 40 P 40 K 40 NH 4 NO 3 (33%)N 60 G+ N 40 P 40 K 40 G+ N 60 P 60 K 60 (15-15-15) G+ N 60 P 60 K 60 NPK N 80 P 80 K 80 G+ N 80 P 80 K 80 NH 4 NO 3 (33%)N 100 G+ N 80 P 80 K 80 G+ N 60 NH 4 NO 3 (33%)N 80 G+ N 60 G+ N 80 NH 4 NO 3 (33%)N 60 G+ N 80 G+ N 100 NPK (15-15-15) G+ N 100 N 40 P 40 K 40 2,7 m 2,7 m 2,7 m 8,1 m Figura 8. Schema câmpului şi a parcelelor experimentale În cursul perioadei de vegetaţie s-au efectuat măsurători biometrice ale puieţilor (diametrul la colet şi înălţimea) şi s-au făcut observări şi 69

notări privind atacul ciupercii Microsphaera abbreviata determinându-se frecvenţa şi intensitatea atacului. Analizele de sol s-au efectuat după următoarele metode: - ph-ul în suspensie apoasă (ph H2O ), raport sol: soluţie 1:2,5; prin metoda potenţiometrică, cu un cuplu de electrozi de sticlă şi calomel; - humusul determinat pe principiul metodei oxidării umede şi dozării titrimetrice (după WALKLEY-BLACK în modificarea GOGOAŞĂ, 1981); - N total metoda Kjeldahl; - P fosforul mobil (accesibil) din sol s-a determinat prin metoda Egner-RiehmDomingo (P-AL), colorimetric, cu extracţie în acetat lactat de amoniu (AL); - K potasiul mobil (accesibil, schimbabil) din sol s-a determinat în extractul de acetat-lactat de amoniu (Egner-Riehm-Domingo) (K-AL) prin fotometrare în flacără. Prelucrearea statistică a datelor experimentale. Analiza variantei sau Analiza dispersională (AD) cunoscută şi sub numele de ANOVA de la englezescul Analysis of Variance CAPITOLUL VI REZULTATELE CERCETĂRILOR PRIVIND INFLUENŢA FERTILIZĂRII ASUPRA VIGORII DE CREŞTERE A PUIETULUI DE GORUN, ÎN PERIOADA EXPERIMENTALĂ, ANII 2008 2009 6.1.4.Rezultatele cercetărilor privind influenţa ansamblului variantelor de fertilizare asupra diametrului puietului de gorun, pe ansamblul perioadei experimentale Datorită faptului că în ceea ce priveşte diametrul puieţilor de gorun, diferenţele între cei doi ani experimentali au fost reduse şi neasigurate statistic, s - a optat pentru analiza mediei rezultatelor obţinute pe ansamblul întregii perioade experimentale. Se constată faptul că variantele în care au fost utilizate în combinaţie fertilizant mineral şi organic au condus la obţinerea celor mai mari diametre la colet (fig. 20). Datorită faptului că şi în ceea ce priveşte înălţimeapuieţilor de gorun, diferenţele între cei doi ani experimentali au fost reduse şi 70

neasigurate statistic, s - a optat pentru analiza mediei rezultatelor obţinute pe ansamblul întregii perioade experimentale. Se constată faptul că variantele în care au fost utilizate în combinaţie fertilizant mineral şi organic au condus la obţinerea celor mai mari înălţimi (fig. 31). Valoarea medie maximă (17,92 mm) s-a obţinut în condiţiile utilizării variantei N 80 P 80 K 80 + G, urmată de variantele N 60 P 60 K 60 + G (15,80 mm) şi NH 4 NO 3 (33%)N 60 + G (15,40 mm). Cele mai mici diametre au fost obţinute la variantele martor (11,50 mm) şi la varianta de ferilizare NH 4 NO 3 (33%)N 100 (11,83 mm). Analiza de varianţă demonstrează aplicabilitatea modelului experimental, respectiv studiul variaţiei diametrelor uieţilor de gorun în funcţie de tipul şi doza fertilizanţilor administraţi (F = 2,952 la pragul de semnificaţie 5%), precum şi faptul că cea mai importantă sursă de variaţie se datorează variantei de fertilizare (tabelul 38). Tabelul 21 Influenţa fertilizării asupra diametrului la colet, la puietul de gorun, Varianta de fertilizare/ Diametrul mediu/ ± d (mm) Semnificaţia diferenţei Mt 4,07 - - A N 40 P 40 K 40 4,18-0,12 ns B N 60 P 60 K 60 4,24-0,18 ns B N 80 P 80 K 80 4,32-0,26 ns BC NH 4 NO 3 (33%) N 60 4,25-0,19 ns B NH 4 NO 3 (33%) N 80 4,18-0,12 ns B NH 4 NO 3 (33%) N 100 3,90 0,17 ns B G + N 40 P 40 K 40 4,30-0,23 ns BC G + N 60 P 60 K 60 4,44-0,38 * C G + N 80 P 80 K 80 4,63-0,56 ** D G + N 60 4,45-0,38 * C G + N 80 4,29-0,22 ns BC G + N 100 4,04 0,03 ns AB DL 5% = 0,69 DL 1% = 0,98 DL 0,1% = 1,05 Între diametrul mediu al puieţilor de gorun înregistrat pentru lotul martor pe întreaga perioadă experimentală (anii 2008 şi 2009) şi cel corespunzător variantei de fertilizare N 80 P 80 K 80 + G, a fost înregistrată cea mai mare diferenţă (d = 6,42 mm, corespunzătoare clasei de omogenitate D) distinct semnificativă statistic (p < 0,01), în favoarea variantei experimentale. Diferenţe semnificative la pragul de 0,5% au 71

Diametrul, mm/the diameter, mm fost înregistrate pentru variantele de fertilizare N 60 P 60 K 60 + G (4,29 mm,) şi NH 4 NO 3 (33%)N 60 + G (3,90 mm), corespunzătoare clasei de omogenitate CD, în timp ce pentru restul variantelor experimentale, s-au obţinut diferenţe nesemnificative statistic (p > 0,05) între înălţimile ale acestora şi cel al variantei martor (tabelul 39). 6 4 4.07 4.18 4.24 4.32 4,30 4.44 4,63 4,25 4.18 3,90 4.45 4.29 4.04 2 0 Varianta de fertilizare/the fertilization variant Notă: 1 MT; 2 - N40P40K40; 3 - N60P60K60; 4 - N80P80K8; 5 - G + N40P40K40; 6 G + N60P60K60; 7 G + N80P80K80; 8 - NH 4 NO 3 (33%)N60; 9 - NH 4 NO 3 (33%)N80; 10 - NH 4 NO 3 (33%)N100; 11 G + N60; 12 G + N80; 13 G + N100; Fig. 20. Valorile medii ale diametrului puieţilor de gorun, în anul 2009 Coeficientul de variabilitate (14,62%) a diametrului puieţilor de gorun pe întreaga perioadă experimentală, respectiv anii 2008 şi 2009, reflectă omogenitate şi conferă reprezentativitate rezultatelor analizei de varianţă. În condiţiile utilizării ca variantă martor a variantei nefertilizate (tabelul 38), au fost obţinute diferenţe negative, în favoarea variantelor experimentale, în toate cazurile şi la toate pragurile de semnificaţie. De asemenea, menţionăm faptul că au fost înregistrate 7 clase de omogenitate. 72

Înălţimea, mm/the hight, mm 20 17,92 15 10 13,30 12.34 11,50 14.61 13,48 15,80 13,81 13.06 11,83 15,40 13.88 12.24 5 0 Varianta de fertilizare/the fertilization variant Notă: 1 MT; 2 - N40P40K40; 3 - N60P60K60; 4 - N80P80K8; 5 - G + N40P40K40; 6 G + N60P60K60; 7 G + N80P80K80; 8 - NH 4 NO 3 (33%)N60; 9 - NH 4 NO 3 (33%)N80; 10 - NH 4 NO 3 (33%)N100; 11 G + N60; 12 G + N80; 13 G + N100; Fig. 31. Valorile medii ale înălţimii puieţilor de gorun, în anul 2009 Analiza corelaţiilor dintre gradul de atac al făinării şi ceilaţi indicatori agrochimici ai solului studiaţi (tabelul 41), evidenţiază existenţa corelaţiilor negative, slabe, între gradul de atac al făinării şi humus (- 0,323), azot (- 0,325) şi fosfor (- 0,271) care sunt aplicabile şi în condiţiile anului 2009, doar la o proporţie redusă din probă (10,40%, 10,50% şi respectiv 7,30%) şi nesemnificative, toate caractrizate de neliniaritate (fig. 41). Astfel, se cofirmă rezultatele experimentale ale anului anterior 2008, conform cărora chiar în condiţiile unei reprezentativităţi mici şi foarte mici, amplitudinea gradului de atac al făinării (Microsphaera abreviata) este redusă de un conţinut mai mare în humus, azot şi fosfor al solului pe care sunt culivaţi puieţii de gorun. 73

Tabelul 39 Influenţa fertilizării asupra înălţimii, la puietul de gorun, 2009 Varianta de fertilizare Diametrul mediu ± d (mm) Semnificaţia diferenţei Mt 11,5 - - A N 40 P 40 K 40 12,33-0,83 ns AB N 60 P 60 K 60 13,29-1,79 ns B N 80 P 80 K 80 14,60-3,10 ns C NH 4 NO 3 (33%) N 60 13,81-2,31 ns BC NH 4 NO 3 (33%) N 80 13,06-1,56 ns B NH 4 NO 3 (33%) N 100 11,83-0,33 ns A G + N 40 P 40 K 40 13,48-1,98 ns B G + N 60 P 60 K 60 15,79-4,29 * CD G + N 80 P 80 K 80 17,92-6,42 ** D G + N 60 15,40-3,90 * CD G + N 80 13,88-2,38 ns BC G + N 100 12,24-0,74 ns AB DL 5% = 3,49 DL 1% = 4,44 DL 0,1% = 5,87 Tabelul 41 Corelaţiile dintre gradul de atac al făinării şi principalii indicatori ai solului (ph, humus, conţinut în azot, fosfor şi potasiu N, P, K), Indicatori corelaţi Coeficientul de corelaţie R 2 p GA/AD - ph R S = + 0,585 0,342 0,013 GA/AD - Humus R S = - 0,323 0,104 0,031 GA/AD - N R S = - 0,325 0,105 0,035 GA/AD - P R S = - 0,271 0,073 0,509 GA/AD - K R = - 0,069 0,004 0,809 6.4.REZULTATELE CERCETĂRILOR PRIVIND INTERRELAŢIA DINTRE GRADUL DE ATAC AL FĂINĂRII (MICROSPHAERA ABBREVIATA) ASUPRA PUIETULUI DE GORUN ŞI VARIANTA DE FERTILIZARE, 2008 2009 Cea mai puternică dintre corelaţii a fost obţinută între gradul de atac al făinării (Microsphaera abbreviata) şi varianta mixtă de fertilizare constituită din îngrăşământul mineral NH 4 NO 3 în cele trei doze (N60, 74

N80 şi respectiv N100), administrat ca atare (R = - 0,819), valoare reprezentativă pentru 67,00% din mărimea probei, urmată de cea dintre variantele de fertilizare ce constau în fertilizantul mineral NH 4 NO 3 (N60, N80 şi N100) în combinaţie cu cel organic respectiv gunoiul de grajd (R = - 0,778), valoare reprezentativă pentru 60,52% din mărimea probei şi cel reprezentat de NPK în cele trei doze (N 40 P 40 K 40, N 60 P 60 K 60 şi N 80 P 80 K 80 ) administrat în combinaţie cu cel organic (gunoiul de grajd), R = - 0,726, reprezentativă în proporţie de 52,70% (tabelul 47). Tabelul 47 Corelaţiile dintre gradul de atac al făinării şi variantele de fertilizare (NPK, NH 4 NO 3, NPK +G şi NH 4 NO 3 + G), 2009 Indicatori corelaţi Coeficientul de corelaţie R 2 p GA/AD - NPK + 0,963 0,927 0,152 GA/AD NH 4 NO 3-0,819 0,670 0,425 GA/AD NPK +G - 0,726 0,527 0,445 GA/AD - NH 4 NO 3 + G - 0,778 0,605 0,237 6.5.REZULTATELE CERCETĂRILOR PRIVIND INTERRELAŢIA DINTRE GRADUL DE ATAC AL FĂINĂRII (MICROSPHAERA ABBREVIATA) ŞI ÎNĂLŢIMEA PUIETULUI DE GORUN, 2008 2009 Analiza interrelaţiei dintre gradul de atac al făinării şi înălţimea puietului de gorun aparţinând lotului martor şi cea a loturilor experimentale, în ansamblul lor (fig. 55), conduce la identificare înălţimilor la care atacul ciupercii este favorizat. Tabelul 48 Corelaţiile dintre gradul de atac al făinării şi înălţimea puietului de gorun Indicatori corelaţi Coeficientul de corelaţie R 2 p GA/AD H, 2008 R S = - 0,181 0,032 0,553 GA/AD H, 2009 R S = - 0,029 0,008 0,881 GA/AD H, 2008 + 2009 R S = - 0,201 0,041 0,207 75

HVariante experimentale/hexperimental variants, mm GA(AD)% = 7,499 0,027 x H M/C 0,132 x H E R = 0,138, R 2 = 0,019 H M /H C, mm Figura 55. Influenţa înălţimii puieţilor de gorun solului asupra gradului de atac (GA) al făinării (Microsphaera abreviata), pe întreaga perioadă experimentală Astfel, pe ansamblul perioadei experimentale, faptul că varianta martor prezintă cea mai mare vulnerabilitate la atacul făinării pe un interval de înălţime cuprins între 9 şi 16 mm, acesta se reduce în cazul variantelor exprimentale, între 12 14 mm. Cu toate acestea, datorită coeficientului slab de corlaţie multiplă (R = 0,138), practic nereprezentativ (R 2 = 0,019%), analiza de faţă prezintă puţină relevanţă. CAPITOLUL VII CONCLUZII În urma desfăşurării prezentului studiu, au rezultat concluzii, relevante cu privire la influenţa fertilizării asupra gradului de atac al făinării asupra puieţilor de gorul studiaţi: În ceea ce priveşte influenţa dozei de îngrăşământ mineral NPK, în anul experimental 2008, asupra diametrului puieţilor de gorun, se constată că cel mai mare diametru a fost obţinut în cazul administrării celei mari doze de fertilizant, respectiv N 80 P 80 K 80 (4,24 mm), iar evoluţia acestora urmează un trend ascendent, în funcţie de doza de ferilizant mineral, în condiţiile unei corelaţii medii (R = 0,506), 76

caracterizată de o reprezentativitate scăzută, egală cu R 2 = 0,256. În anul experimental 2009, cel mai mare diametru mediu a fost obţinut tot pentru doza maximă de ferilizant N 80 P 80 K 80 (4,40 mm), diferenţele faţă de martor nefiind asigurate statistic pentru niciuna dintre variantele experimentale trendul parabolic reflectînd faptul că în condiţiile climatice ale anului experimental 2009, a existat o evoluţie ascendentă a diametrului puieţilor de gorun, în funcţie de doza de ferilizant. S-a constatat existenţa unei corelaţii medii între diametrul mediu al puieţilor de gorun şi dozele de ferzilizant (R = 0,473), reprezentativă doar în proporţie de 22,37%. Pentru dozele de îngrăşământ mineral NPK aplicat împreună cu îngrăşămâmtul organic asupra diametrului puieţilor, se constată că în anul experimental 2008, valoarea diametrelor puieţilor de gourun a avut o evoluţie similară, comparativ cu variantele în care îngrăşămintele minerale au fost administrate fără cel organic, caz cel mai mare diametru a fost obţinut în cazul variantei N 80 P 80 K 80 + G (4,58 mm), diferenţele iar trendul parabolic demonstrează faptul că a existat o evoluţie constant ascendentă a diametrului puieţilor de gorun, pe măsură ce doza de fertilizant mineral în combinaţie cu cel organic a crescut, în condiţiile unei corelaţii medii (R = 0,501), dar puţin reprezentative (R 2 = 0,251). În ceea ce priveşte evoluţia diametrului puieţilor de gorun în condiţiile administrării azotatului de amoniu în trei doze (N60, N80 şi N100), se constată că cel mai mare diametru a fost înregistrat pentru doza N40 (4,18 mm), iar trendul parabolic reflectă faptul că în condiţiile climatice ale anului experimental 2008, a existat o evoluţie constant descendentă a diametrului puieţilor de gorun, de la o variantă de fertilizare la alta, în condiţiile unei corelaţii medii (R = 0,521), nereprezantativă, R 2 = 0,271.În anul experimental 2009, s-a obţinut o evoluţie similară a dezvoltării puieţilor de goruncel mai mare diametru fiind înregistrat pentru doza N40 (4,32 mm), iar trendul parabolic reflectă faptul că în condiţiile climatice ale anului experimental 2009, a existat o evoluţie constant descendentă a diametrului puieţilor de gorun, de la o variantă la alta, în condiţiile unei corelaţii medii (R = 0,428), puţin nereprezentative (R 2 = 0,183). Administrarea fertilizantului mineral (azotatul de amoniu) împreună cu cel organic (gunoiul de grajd) a avut drept rezultat obţinerea celui mai mare diametru mediu al puieţilor de gorun la varianta NH 4 NO 3 (33%)N60 + G (4,24 mm), iar trendul parabolic evidenţiază evoluţia descendentă a diametrului puieţilor de gorun ca 77

urmare a influenţei dozelor diferitede fertilizant mineral administrate în asociere cu cel organic (fig. 6). A fost înregistrată o scădere constantă a diametrului puieţilor de gorun de la doza N60 până la doza N100, varianta martor având, însă, un diametru superior variantei N100. În medie această variaţie a fost egală cu 0,130 mm, în condiţiile unei corelaţii medii (R = 0,586) şi cu reprezentativitate slabă (R 2 = 0,342). Influenţa dozei de îngrăşământ mineral NPK, asupra înălţimii puieţilor, se constată că în anul experimental 2008, cea mai mare înălţime a fost obţinută, similar situaţiei înregistrate pentru diametru, în cazul administrării celei mari doze de fertilizant, respectiv N 80 P 80 K 80 (14,63 mm), trendul parabolic reflectând evoluţia constantă a înăţimii puieţilor de gorun, în funcţie de doza de ferilizant mineral, în condiţiile unei corelaţii medii spre slabe (R = 0,406), caracterizată de o reprezentativitate scăzută, egală cu R 2 = 0,164 (fig. 6). În al doilea an experimental, respectiv 2009 cea mai mare înălţime a fost obţinută tot pentru doza maximă de ferilizant N 80 P 80 K 80 (14,58 mm). Trendul parabolic reflectă evoluţia constant ascendentă a înălţimii puieţilor de gorun, în funcţie de doza de ferilizant, la o corelaţie medie de R = 0,573, reprezentativă doar în proporţie de 32,80%. În ceea ce priveşte influenţa dozelor de îngrăşământ mineral NPK aplicat împreună cu îngrăşămâmtul organic asupra înălţimii puieţilor de gorun (mm), se constată că în primul an experimental, respectiv 2008, valoarea acestora a avut o evoluţie similară, comparativ cu variantele în care îngrăşămintele minerale au fost administrate fără cel organic şi în acest caz, cea mai mare înălţime a fost obţinută în cazul variantei N 80 P 80 K 80 (17,63 mm), trendul parabolic demonstrând faptul că a existat o evoluţie constant ascendentă a diametrului puieţilor de gorun, pe măsură ce doza de fertilizant mineral în combinaţie cu cel organic (gunoi de grajd) a crescut, în condiţiile unei corelaţii medii (R = 0,639), dar puţin reprezentative (R 2 = 0,408). În anul experimental 2009, cea mai mare valoare a diametrelor puieţilor de s-a obţinut tot pentru varianta de fertilizare N 80 P 80 K 80 (18,21 mm), iar trendul parabolic, demonstrează faptul că a existat o evoluţie constantă a înălţimii puieţilor de gorun, în funcţie de doza de fertilizant mineral în combinaţie cu cel organic (gunoi de grajd), fiind dentificată o corelaţie medie, spre ridicată (R = 0,770), ce explică în proporţie de 59,30% variaţia parametrului experimental urmărit, respectiv înălţimea puieţilor de gorun, în funcţie de varianta de fertilitare administrată, în prezentul context experimental. 78

Analiza evoluţiei înălţimii puieţilor de gorun în condiţiile administrării variantelor de fertilizare ce au drept componentă principală azotatului de amoniu în trei doze (N60, N80 şi N100), conduce la constatarea că, în condiţiile anului experimental 2008, cea mai mare înălţime fiind înregistrată pentru doza de fertilizant mineral N40 (13,27 mm), trendul parabolic reflectă faptul că a existat o evoluţie constant descendentă a înălţimii puieţilor de gorun, de la o variantă de fertilizare la alta, cu o corelaţie medie spre ridicată între evoluţia înălţimii puieţilor de gorun şi varinta de fertilizare (R = 0,688), ce explică într-o proporţie medie, respectiv 47,30% dependenţa dintre înălţimea atinsă de puieţii de gorun şi doza de azotat de amoniu administrată. Administrarea fertilizantului mineral (azotatul de amoniu) împreună cu cel organic (gunoiul de grajd) a condus la obţinerea celei mai mari înălţimi miedii a puieţilor de gorun la varianta NH 4 NO 3 + N60 + Gunoi (15,53 mm), iar parabolic reflectă faptul că în condiţiile climatice ale anului experimental 2008, a existat o evoluţie constant descendentă a înălţimii puieţilor de gorun, de la o variantă de fertilizare la alta, dar în condiţiile în care pentru varinta martor a fost obţinută o înălţime medie a puieţilor superioară celei obţinute în cazul variantei experimentale căreia i s-a administrat doza maximă de fertilizant, cu o corelaţie medie spre puternică între evoluţia înălţimii puieţilor de gorun şi varinta de fertilizare (R = 0,788), ce explică într-o proporţie considerabilă, respectiv 62,10% dependenţa dintre înălţimea atinsă de puieţii de gorun şi doza de azotat de amoniu administrată în combinaţie cu gunoiul de grajd. În anul experimental 2009, administrarea fertilizantului mineral (azotatul de amoniu) împreună cu cel organic (gunoiul de grajd) a condus la obţinerea celei mai mari înălţimi miedii a puieţilor de gorun la varianta NH 4 NO 3 + N60 + Gunoi (15,27 mm), iar trendul parabolic evidenţiază evoluţia fluctuantă a diametrului puieţilor de gorun ca urmare a influenţei dozelor diferitede fertilizant mineral administrate în asociere cu cel organic, fiind înregistrată o scădere constantă a diametrului de la doza N60 până la martor. În medie, această variaţie a fost egală cu 1,413 mm, în condiţiile unei corelaţii medii (R = 0,592) şi cu reprezentativitate slabă (R 2 = 0,350). Dacă se studiază evoluţia gradului de atac al făinării asupra puietului de gorun din toate variantele experimentale în funcţie de principalii indicatori ai solului (ph, humus, conţinut în azot, fosfor şi potasiu), în anul experimental 2008, se constată, cu excepţia 79

interrelaţiei grad de atac al făinării conţinutul solului în potasiu, (negativă şi foarte slabă R = - 0,086 practic nereprezentativă,r 2 = 0,007), că există o dependenţă neliniară între parametrii analizaţi. O corelaţie medie, pozitivă (+ 0,526), a fost obţinută între ph-ul solului şi gradul de atac al făinării şi corelaţii negative, slabe, între gradul de atac al făinării şi humus (- 0,339), azot (- 0,346) şi fosfor (- 0,313) care sunt aplicabile doar la o proporţie redusă din probă (11,40%, 11,90% şi respectiv 9,70%) şi nesemnificative. În anul experimental 2009 a fost obţinută o corelaţie medie, pozitivă (+ 0,585), superioară, însă, anului experimental anterior, caracterizată de lipsa liniarităţii, între ph-ul solului şi gradul de atac al făinării (Microsphaera abreviata) la puietul de gorun luat în studiu, modelul experimental explicând această corelaţie într-o proporţie de doar 34,20%, iar corelaţiile dintre gradul de atac al făinării şi ceilaţi indicatori agrochimici ai solului studiaţi sunt negative, slabe, între gradul de atac al făinării şi humus (- 0,323), azot (- 0,325) şi fosfor (- 0,271) care sunt aplicabile şi în condiţiile anului 2009, doar la o proporţie redusă din probă (10,40%, 10,50% şi respectiv 7,30%) şi nesemnificative, toate caractrizate de neliniaritate. În ceea ce priveşte interrelaţia dintre gradul de atac al făinării (Microsphaera abbreviata) asupra puietului de gorun şi varianta de ferilizare, anul experimental 2008, gradul de atac a fost mai ridicat la varianta martor (9,82%) faţă de variantele experimentale, cu excepţia celei care a fost fertilizată la nivelul solului cu doza maximă de NPK, respectiv N 80 P 80 K 80 (12,27%). Cele mai mici grade de atac au fost înregistrate în cazul variantelor de fertilizare organo-minerală N 80 P 80 K 80 + gunoi, respectiv 3,65% şi NH 4 NO 3 + gunoi 4,53% pentru doza N 80. Pe ansamblul variantelor experimentale, în toată perioada analizată, media gradului de atac în 2008 a fost de 7,71%. În condiţiile utilizării ca variantă martor a celei nefertilizate, au fost obţinute diferenţe pozitive, în favoarea variantei martor, la toate pragurile de semnificaţie, cu excepţia variantei fertilizate cu îngrăşămînt mineral N 80 P 80 K 80 (- 2,45%). De asemenea, menţionăm faptul că au fost înregistrate 5 clase de omogenitate. Studiul gradului de atac al făinării (Microsphaera abbreviata) asupra puietului de gorun din toate variantele experimentale în funcţie de înălţimea acestora, în anul experimental 2008, demonstrează o dependenţă neliniară între parametrii analizaţi fiind obţinută o corelaţie negativă slabă (R = - 0,181) neliniară, în condiţii de reprezentativitate foarte scăzută, doar 3,20% şi nesemnifcativă la pragul de semnificaţie 5% (tabelul). Valoarea obţinută în cel de-al doilea an experimental, 80

respectiv 2009, a fost şi mai scăzută comparativ cu cea din anul anterior, obţinându-se şi în acest caz o corelaţie negativă, dar foarte slabă (R = - 0,029) neliniară, practic nereprezentativă (R 2 = 0,008) şi nesemnifcativă la pragul de semnificaţie 5%. Pe ansamblul perioadei experimentale experimentale, s-a obţinut, aşa cum este de aşteptat, o corelaţie negativă, tot slabă (R = - 0,2011) neliniară, reprezentativă doar în proporţie de 4,10% şi nesemnifcativă la pragul de semnificaţie 5% dar uşor superioară valoric ambelor corelaţii înregistrate în anii experimentali, 2008 şi 2009, probabil datorită unei acurateţi sporite în calculul coeficienţilor d ecorelaţie, datorat unui număr mult mai mare de valori individuale. Analiza interrelaţiei dintre gradul de atac al făinării şi înălţimea puietului de gorun aparţinând lotului martor şi cea a loturilor experimentale, în ansamblul lor demonstrează faptul că varianta martor prezintă cea mai mare vulnerabilitate la atacul făinării pe un interval de înălţime cuprins între 9 şi 16 mm, acesta se reduce în cazul variantelor exprimentale, între 12 14 mm. Cu toate acestea, datorită coeficientului slab de corlaţie multiplă (R = 0,138), practic nereprezentativ (R 2 = 0,019%), analiza de faţă prezintă puţină relevanţă. BIBLIOGRAFIE SELECTIVA 1. Aarnio T, Derome J and Martikainen P J 1995 Availability and mobility of nutrients in acid forest soil treated with fast and slow-release nutrients. Plant Soil 168 169, 523 531. 2. Ardelean, M., R. Sestraş, Mirela Cordea, 2007, Tehnică Experimentală Horticolă, Ed. AcademicPres, Cluj-Napoca; 3. Crisan A., Bolea V., Pătrăscoiu M., 1989-.Vătămări cauzate de agentii criptogamici la ghinde de Quercus robur L., Q.petraea (Matt.) Liebl., Q.frainetto Ten. În rezervatiile de seminte. Contrib. Bot. Cluj-Napoca 4. Florescu Gh., Împăduriri. Pepiniere silvice. 1999, Braşov: Reprografia Universităţii Transilvania din Braşov. 5. Florescu Gh., Împăduriri - Seminţe forestiere. 1996, Braşov: Reprografia Universităţii Transilvania din Braşov. 6. Florescu I., Silvicultura. 1981, Bucuresti: Editura Didactica si Pedagogica. 7. Grudincki Margareta, Fiziologia plantelor lemnoase. 2006, Suceava: Editura Universităţii "Ştefan cel Mare" Suceava. 8. Holonec L., 2003 Protecţia integrată a arboretelor din judeţul Cluj prin tehnologii moderne şi acţiuni fitosanitare. Teză de doctorat, USAMV Cluj-Napoca. 9. Holonec L., Tehnologii moderne in protectia integrata a padurilor clujene. 2004, Cluj Napoca: Editura AcademicPres. 208. 81

10. Holonec L., Împăduriri - Seminţe forestiere. 2007, Cluj Napoca: AcademicPres. 11. Man Sabin-Rareş, I.Gh. Oroian, Antonia Odagiu, Adriana Man, I. Brasovean, Influence of fertilizations upon the intensity of Microsphaera abbreviata attack in oak nurseries, Bulletin UASVM Agriculture, 69(1)/2012, Print ISSN 1843-5246; Electronic ISSN 1843-5386, 12. Man Sabin-Rareş, I. Oroian, Adriana Man, V. Oprea, Differentiated fertilization technologies in nurseries for common oak culture (Quercus petraea), Bulletin UASVM Agriculture, 69(1)/2012, Print ISSN 1843-5246; Electronic ISSN 1843-5386 13. Oltean I., Entomologie specială. 2005, Cluj Napoca: AcademicPres. 14. Oroian I., Influenţa fertilizării şi a tratamentelor chimice fitosanitare asupra producţiei şi a complexului de boli la grâu. 2002, Teza de doctorat, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară: Cluj Napoca.. 15. Oroian I, Puia Carmen, Şerba I, 2002 Practicum de fitopatologie, Editura Poliam 16. Oroian I, Oltean I., 2003- Protectia integrata a plantelor de cultura, USAMV Cluj- Napoca 17. Oroian I., Fitopatologie forestieră. 2004, Cluj Napoca: AcademicPres. 18. Oroian I., Florian V., Holonec L., 2006- Atlas de Fitopatologie trilingv: Editura Ascademiei Romane, Bucureşti 19. Oroian I., 2008 Protecţia plantelor şi mediul, ISBN 978-973-7695-47-5, Editura Todesco, Cluj-Napoca 20. Parascan D., M.D., Fiziologia Plantelor Lemnoase. 2001, Brasov: Editura Pentru Viata. 301. 21. Pîrvu M, 1999 Atlas micologic, Ed. Ed. Presa Universitară Clujeană 22. Pîrvu M., 2008 - Ghid practic de fitopatologie, Ed. Presa Universitară Clujeană 23. Rothstein D E, Zak D R and Pregitzer K S 1996 Nitrate deposition in northern hardwood forests and the nitrogen metabolism of Acer saccharum marsh. Oecologia 108, 338 344. 24. Tăut I., Şimonca V., Holonec L., 2006, Research regarding of patogens agents from forest cultures. New methods and tehnologys for the prevent and control. IUFRO Working Party 7.03.10 Workshop Methodology of Forest Insect and Dideade Survey in Central Europe, Gmunden, Austria 25. Tăut I., 2003, Cercetări privind bolile şi cauzele acestora în pepiniere şi plantaţii tinere de foioase şi răşinoase. Metode şi tehnici de prevenire şi combatere. Revista Pădurilor nr.4/2003. 26. Toma Liana Doina, T.R., Fiziologie vegetală. 2000, Iaşi: Editura "Ion Ionescu de la Brad". 27. Vintilă Irina, Z.B., C. Răuţă, D. Daniliuc, Letiţia Ţigănaş, Situaţia agrochimică a solurilor din România. 1984, Bucureşti: Ceres. 28. ***, 2000, Ministerul Apelor, P.ş.P.M., Norme tehnice privind compoziţii, scheme şi tehnologii de regenerare a pădurilor şi de împădurire a terenurilor degradate, R.N.a. pădurilor, Editor. 2000, Inter-Print. 29. ***, 2000, Norme tehnice în silvicultură, privind protectia pădurilor, Normativul 6, M.A.P.P.M., Bucureşti. 82