Acþiune în decãdere din drepturile conferite de marcã. Utilizare efectivã Legea nr. 84/1998, art. 45-46 În condiþiile în care, de la data înregistrãrii mãrcii ºi pânã la introducerea cererii de decãdere, titularul mãrcii a efectuat numai acte de comerþ izolate, cu caracter pregãtitor, în scopul aplicãrii ulterioare a mãrcii pe produse, nu se poate reþine o utilizare efectivã a mãrcii pentru produsele pentru care a înregistrat-o. Faptul cã o altã persoanã a constatat cã existenþa mãrcii reprezintã un obstacol în înregistrarea propriei mãrci pentru produse identice sau similare ºi cã a intentat acþiunea în decãdere pentru eliminarea acestui obstacol, nu numai cã nu contravine legii, dar este tocmai remediul legal pentru situaþia în care un titular înregistreazã o marcã de baraj, pe care nu o foloseºte efectiv în activitatea comercialã, dar care împiedicã înregistrarea sau folosirea unui semn identic sau similar de cãtre alte persoane. Secþia civilã ºi de proprietate intelectualã, decizia nr. 4089 din 18 mai 2007 La 7 decembrie 2005, reclamanta S.C. E. S.R.L. a chemat în judecatã pe pârâta S.C. M.C.I. S.R.L., solicitând instanþei ca, prin hotãrârea ce o va pronunþa, sã dispunã decãderea pârâtei din drepturile conferite de marca ELITE, pentru carne ºi produse din carne, clasa 29. În motivare, reclamanta a arãtat cã a depus la Oficiul de Stat pentru Invenþii ºi Mãrci O.S.I.M. o cerere pentru înregistrarea mãrcii individuale combinate Gustul desãvârºit ELITE, aceastã cerere fiind respinsã prin decizia nr. 213909/2005, motivat de faptul cã a fost identificatã marca înregistratã anterior, MN 33188-E, pentru produse similare din clasa 29, a cãrei titularã este societatea pârâtã. Dar, susþine reclamanta, marca ELITE nu a fost niciodatã utilizatã pe teritoriul României, de cãtre pârâtã, în ultimii 5 ani pentru produse din clasa 29, în special pentru carne ºi produse din carne. Societatea pârâtã, titularã a mãrcii, se ocupã cu producerea de ambalaje conform paginii de internet a acesteia ºi nu a avut activitãþi în domeniul producþiei de alimente în ultimii 5 de ani. În drept, au fost invocate prevederile art. 45 ºi urm. ºi art. 50 din Legea nr. 84/1998, precum ºi Regula 32 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 84/1998. Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii ºi arãtând cã, la data de 15 iulie 1997, a obþinut dreptul asupra mãrcii ELITE, prin înregistrare la O.S.I.M., sub nr. 033188, pentru produsele ºi serviciile din clasele 29, 35 ºi 39, iar de la data înregistrãrii ºi pânã în prezent, marca a fost utilizatã efectiv pe teritoriul României, pentru toate categoriile de produse din clasa 29.
Prin încheierea pronunþatã la data de 11 ianuarie 2006, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rolul secþiei comerciale a Tribunalului Bucureºti, la care a fost iniþial repartizatã ºi reînregistratã pe rolul Secþiei a III-a civile a aceluiaºi tribunal. Pârâta a formulat cerere reconvenþionalã, solicitând sã se interzicã reclamantei comercializarea produselor cu semnul Gustul Desãvârºit ELITE. Prin sentinþa civilã nr. 776 din 7 iunie 2006, Tribunalul Bucureºti, Secþia a III-a civilã, a respins cererea de decãdere din dreptul la marcã. Pentru a pronunþa aceastã hotãrâre, tribunalul a reþinut cã reclamanta este îndreptãþitã sã formuleze acþiune în decãderea din drepturi a pârâtei pentru cã cererea sa de înregistrare a mãrcii Gustul desãvârºit ELITE a fost respinsã de Oficiul de Stat pentru Invenþii ºi Mãrci întemeiat pe existenþa mãrcii ELITE, anterior înregistratã de cãtre pârâtã. În raport de prevederile art. 47 din Legea nr. 84/1998, pârâtei îi revine obligaþia de a dovedi folosirea mãrcii, ºi, sub acest aspect, s-a constatat cã pârâta a fãcut dovada folosirii efective a mãrcii, în mod public, în ultimii 5 ani, înþelegând prin folosire efectivã o utilizare a mãrcii în activitãþile comerciale obiºnuite pentru produsele pentru care marca a fost înregistratã, în mod serios ºi cu finalitatea evidentã de prezervare a drepturilor exclusive asupra mãrcii. Prin decizia civilã nr. 776 din 7 iunie 2006, Curtea de Apel Bucureºti, Secþia a IX-a civilã ºi pentru cauze privind proprietatea intelectualã, a admis apelul declarat de reclamantã, a schimbat în tot sentinþa, a admis acþiunea ºi a dispus decãderea pârâtei din drepturile cu privire la marca ELITE nr. 33188 în ceea ce priveºte produsele din carne ºi preparate din carne, obligând-o, totodatã, pe pârâtã la plata sumei de 20,15 lei (RON) cheltuieli de judecatã. Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a reþinut urmãtoarele: Critica referitoare la nelegalitatea sentinþei apelate pentru încãlcarea dispoziþiilor art. 116 din Codul de procedurã civilã este nefondatã. Pârâta-intimatã nu a depus, odatã cu întâmpinarea, înscrisuri spre a-ºi susþine apãrãrile formulate, situaþie faþã de care nu se poate reþine neîndeplinirea obligaþiei reglementate prin art. 116 din Codul de procedurã civilã, în sensul necesitãþii depunerii de exemplare suficiente spre a fi comunicate cãtre reclamantã. În ceea ce priveºte înscrisurile depuse ulterior, ca urmare a încuviinþãrii acestei probe de cãtre prima instanþã, Curtea de Apel reþine cã administrarea acestei probe s-a realizat chiar la termenul la care a fost încuviinþatã, termen la care reclamanta-apelantã nu a fost prezentã, deºi fusese legal citatã. Potrivit art. 96 din Codul de procedurã civilã, partea prezentã în instanþã, în persoanã sau prin mandatar, nu poate refuza primirea actelor de procedurã ºi a înscrisurilor care i se comunicã în ºedinþã. În acest caz, instanþa poate încuviinþa, la cerere, un termen pentru a lua cunoºtinþã de acte. Astfel, în conformitate cu norma juridicã enunþatã, comunicarea de înscrisuri se face numai faþã de partea prezentã în ºedinþã, într-o astfel de situaþie, respectiva parte fiind îndreptãþitã sã solicite un nou termen pentru a lua cunoºtinþã de înscrisurile astfel comunicate. În condiþiile în care reclamanta apelantã nu a fost prezentã la ºedinþa de judecatã la care s-a administrat proba cu înscrisuri, nu exista obligaþia instanþei de a-i comunica
acesteia înscrisuri prin corespondenþã ºi nici dreptul corelativ al pãrþii de a primi o astfel de comunicare în considerarea simplului fapt cã a formulat o solicitare în acest sens prin memoriul intitulat rãspuns la întâmpinare. Drepturile ºi obligaþiile procesuale ale pãrþilor sunt cele expres stabilite prin lege, iar exerciþiul lor trebuie fãcut în sensul prevederilor art. 723, alin. (1) din Codul de procedurã civilã, respectiv cu bunã credinþã ºi potrivit scopului în vederea cãruia au fost recunoscute de lege, iar pretenþia emisã de reclamantã, de a-i fi comunicate prin corespondenþã înscrisurile ce s-au depus ulterior momentului depunerii întâmpinãrii, constituie o extrapolare nejustificatã ºi excesivã a prevederilor art. 116 ºi art. 96, care este în dezacord cu prevederile art. 723, alin. (1) din Codul de procedurã civilã. În condiþiile în care reclamanta apelantã a fost legal citatã la judecata în fond a cauzei, iar propunerea ºi administrarea de probe s-a realizat în aceste condiþii, în ºedinþã publicã, au fost pe deplin respectate principiul contradictorialitãþii ºi cel al dreptului la apãrare, împrejurarea cã aceastã parte nu a fost prezentã la ºedinþã fiind efectul propriei opþiuni asupra modului în care a înþeles sã îºi susþinã acþiunea promovatã în justiþie. În ceea ce priveºte fondul cauzei, Curtea de Apel a constatat fondate criticile reclamantei. Prin cererea de chemare în judecatã, reclamanta S.C. E. S.R.L a solicitat decãderea pârâtei S.C. M.C.I. S.R.L. din drepturile conferite de marca ELITE pentru carne ºi produsele din carne, clasa 29, susþinând cã marca nu a fãcut obiectul unei folosiri efective pe teritoriul României, în ultimii 5 ani, pentru aceastã subclasã. Potrivit art. 47 din Legea nr. 84/1998 privind mãrcile ºi indicaþiile geografice, dovada folosirii mãrcii incumbã titularului acesteia ºi poate fi fãcutã prin orice mijloc de probã. Probele administrate de cãtre pârâtã, constând în facturi ºi etichete, relevã utilizarea mãrcii ELITE de cãtre pârâtã pentru pasta de tomate, bulion ºi mãsline, iar nu pentru carne ºi produsele din carne din clasa 29, în legãturã cu care reclamanta a formulat cererea de decãdere. De asemenea, contractul de prestãri servicii nr. 50 din 20 februarie 2006 are ca obiect servicii în domeniul industrializãrii pastei de tomate. În raport de aceste probe, Curtea de Apel a constatat cã pârâta nu a probat faptul folosirii efective a mãrcii pentru carne ºi produsele din carne din clasa 29, susþinerile reclamantei sub acest aspect dovedindu-se întemeiate. În ceea ce priveºte facturile potrivit cãrora societatea pârâtã ar fi cumpãrat etichete mezeluri ºi carne marca ELITE ºi carne preambalatã ELITE; cârnaþi ELITE ºi salam ELITE, Curtea a reþinut cã acestea poartã data de 1 decembrie 2005 ºi, respectiv, 5 decembrie 2005. Potrivit art. 46, alin. (2) din Legea nr. 84/1998, titularul nu poate fi decãzut din drepturile sale, dacã în perioada de la expirarea duratei prevãzute la art. 45, alin. (1), lit. a), pânã la prezentarea cererii de decãdere, marca a fost folositã efectiv. Totuºi, dacã începerea sau reluarea folosirii mãrcii a avut loc cu 3 luni înainte de prezentarea în justiþie a cererii de decãdere, folosirea mãrcii nu va fi luatã în considerare, dacã pregãtirile pentru începerea sau reluarea folosirii mãrcii au intervenit numai dupã ce titularul a cunoscut intenþia de prezentare a unei cereri de decãdere.
Or, nu numai cã cele douã facturi menþionate sunt întocmite cu douã ºi, respectiv, cinci zile înaintea datei la care cererea reclamantei de decãdere a pârâtei din drepturile asupra mãrcii ELITE a fost înregistratã pe rolul instanþei, dar ele relevã acte pregãtitoare de folosire a mãrcii pentru carne ºi produse din carne, constând în achiziþionarea de etichete pentru astfel de produse ºi a unei cantitãþi relativ reduse de carne (150 kg), cârnaþi ºi salam (300 ºi respectiv 350 bucãþi), iar nu o folosire efectivã a mãrcii ELITE în activitatea curentã. De altfel, aceste acte pregãtitoare nu s-au dovedit a fi fost urmate de alte acte de folosire propriu-zisã a mãrcii pentru produsele în discuþie, deºi perioada de timp scursã pânã la soluþionarea apelului a fost de peste un an. Cât priveºte apãrarea intimatei pârâte, în sensul cã aceasta ar avea intenþia ºi voinþa onestã de a-ºi prezerva drepturile exclusive asupra mãrcii ELITE pentru produsele din clasa 29 (carne ºi produse din carne), Curtea de Apel a considerat cã nu poate fi reþinutã, în condiþiile în care numai actele de folosire efectivã, în activitatea obiºnuitã a titularului, sunt de naturã a-l pune pe acesta la adãpost de sancþiunea decãderii prevãzute de art. 45, lit. a) din Legea nr. 84/1998. Prezervarea mãrcii pentru considerente ce ar þine de buna-credinþã, de voinþa onestã ºi de eventuale proiecte de dezvoltare ori diversificare a activitãþii titularului ar constitui o restrângere nejustificatã a drepturilor terþilor ce ar dori sã îºi aproprieze aceeaºi marcã pentru produse/servicii ce sunt de actualitate. Concluzionând, Curtea de Apel a reþinut cã marca ELITE pentru care pârâta are calitate de titular pentru clasele 29, 35 ºi 39 conform certificatului de înregistrare a mãrcii nr. 33188, eliberat de Oficiul de Stat pentru Invenþii ºi Mãrci nu a fost efectiv folositã de cãtre pârâtã pentru carne ºi produsele din carne din clasa 29, situaþie faþã de care, potrivit dispoziþiilor art. 45, lit. a) din Legea nr. 84/1998, cererea reclamantei de decãdere a pârâtei din drepturile conferite de aceastã marcã pentru produsele menþionate este întemeiatã. Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei, numai în ceea ce priveºte soluþia datã motivului referitor la fondul cauzei ºi respingerea cererii de decãdere din drepturile conferite de marcã. În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurenta susþine cã instanþa de apel nu a aplicat corect dispoziþiile art. 46, alin. (2) din Legea nr. 84/1998, nesocotind atât litera, cât ºi spiritul legii. Referitor la litera legii, recurenta aratã cã instanþa de apel, deºi a reþinut în considerente cã facturile prin care pârâta a comercializat carne preambalatã, cârnaþi ºi salam sub marca ELITE, au fost întocmite cu 2 zile ºi respectiv 5 zile înainte de data înregistrãrii reclamantei pe rolul instanþei, iar factura din data de 24 decembrie a ignorat-o complet, nu a þinut seama de faptul cã pârâta a folosit marca înainte de a cunoaºte intenþia reclamantei de a o acþiona în judecatã, din moment ce acþiunea nici nu fusese depusã la instanþã. Recurenta susþine cã toate cele trei facturi dovedesc faptul cã a achiziþionat carne ºi produse din carne, folosind pentru aceasta marca ELITE, ceea ce face inaplicabile dispoziþiile art. 45, lit. a) din Legea nr. 84/1998. În opinia recurentei, a fost încãlcat ºi spiritul legii, care urmãreºte sã protejeze pe titularul mãrcii ºi buna sa credinþã.
Folosirea serioasã, realã ºi neechivocã a mãrcii sunt probleme de fapt, supuse liberei aprecieri a judecãtorilor, care, analizând circumstanþele proprii cauzei, trebuie sã constate cã folosirea mãrcii are ca obiect sã creeze sau sã conserve un debuºeu pentru produsele marcate ºi cã nu vizeazã simpla deþinere a dreptului la marcã. Recurenta susþine cã a dovedit cu înscrisurile administrate în cauzã cã a folosit marca ELITE pentru produse din clasa 29, inclusiv carne ºi produse din carne, în planul sãu de afaceri fiind prevãzutã extinderea activitãþii, pe care decãderea din dreptul la marcã ar afecta-o grav. Recursul este nefondat ºi a fost respins pentru urmãtoarele considerente: Curtea de Apel a reþinut, ca situaþie de fapt, cã în perioada de protecþie a mãrcii ELITE nr. 33188, reclamanta nu a folosit aceastã marcã pentru carne ºi preparate din carne decât prin menþionarea sa în facturile din data de 1 decembrie 2005 ºi 5 decembrie 2005, în condiþiile în care cererea de decãdere s-a înregistrat la data de 7 decembrie 2005 ºi cã cele douã facturi relevã numai acte pregãtitoare de folosire a mãrcii, constând în achiziþionarea de etichete, neurmate de acte propriu-zise de folosire a mãrcii pentru produsele în discuþie. La aceastã situaþie de fapt, Curtea de Apel a aplicat corect dispoziþiile art. 45, alin. (1), lit. a) din Legea nr. 84/1998, ca ºi pe cele ale art. 46, alin. (2) din aceeaºi lege, despre care recurenta pretinde cã au fost greºit aplicate. Astfel, potrivit textului de lege menþionat, titularul nu poate fi decãzut din drepturile sale dacã în perioada de la expirarea duratei prevãzute la art. 45, alin. (1), lit. a) adicã a celor 5 ani de nefolosire neîntreruptã a mãrcii ºi pânã la prezentarea cererii de decãdere, marca a fost folositã efectiv. În continuare, textul prevede cã, dacã începerea sau reluarea folosirii mãrcii a avut loc cu trei luni înainte de prezentarea în justiþie a cererii de decãdere, folosirea mãrcii nu va fi luatã în considerare, dacã pregãtirile pentru începerea sau reluarea folosirii au intervenit numai dupã ce titularul a cunoscut intenþia de prezentare a unei cereri de decãdere. În speþã, recurenta solicitã a se face aplicarea dispoziþiilor art. 46, alin. (2) din Legea nr. 84/1998, ceea ce înseamnã cã nu contestã cã perioada de 5 ani de nefolosire efectivã a mãrcii pentru carne ºi preparate din carne s-a împlinit, dar considerã cã începerea folosirii mãrcii, ca urmare a extinderii activitãþii sale comerciale, întruneºte cerinþele textului de lege menþionat, pentru a paraliza cererea reclamantei privind decãderea din dreptul la marcã. Pentru ca aceastã apãrare a pârâtei sã poatã fi primitã, trebuie îndeplinite urmãtoarele condiþii: 1. Actele de începere a folosirii mãrcii niciodatã nesusþinându-se cã ar fi vorba despre o reluare sã fie anterioare cu cel puþin trei luni datei de înregistrare a cererii de decãdere sau, în cazul în care se situeazã în intervalul de trei luni premergãtoare intentãrii acþiunii, pregãtirile pentru începerea folosirii sã nu fi intervenit dupã ce titularul a luat cunoºtinþã despre intenþia de intentare a acþiunii. În cauza dedusã judecãþii, pârâta se aflã în cea de-a doua ipotezã, în sensul cã actele de folosire a mãrcii de care se prevaleazã se situeazã în perioada de trei luni anterioarã cererii de chemare în judecatã.
Sub acest aspect, deºi Curtea de Apel a observat cã cele douã facturi au fost întocmite cu douã ºi, respectiv, cinci zile înainte de introducerea acþiunii, nu le-a înlãturat pe considerentul cã pârâta le-ar fi întocmit ºtiind despre intenþia reclamantei de a solicita decãderea, ci le-a analizat sub aspectul concludenþei lor în soluþionarea litigiului. Prin urmare, susþinerea din recurs a pârâtei, conform cãreia la data întocmirii celor douã facturi nu avea cunoºtinþã despre intenþia reclamantei de a o chema în judecatã nu are nicio relevanþã. Nici faptul cã pârâta ar mai fi ataºat la dosar o facturã din data de 24 decembrie 2005, iar instanþa de apel nu a luat-o în considerare, nu este în mãsurã sã atragã nelegalitatea hotãrârii, câtã vreme acest pretins act de folosire a mãrcii se situeazã în timp dupã data introducerii acþiunii, neintrând sub incidenþa dispoziþiilor art. 46, alin. (2) din Legea nr. 84/1998. 2. ªi în cazul începerii sau reluãrii folosirii mãrcii, trebuie sã fie îndeplinitã condiþia prevãzutã în art. 45, alin. (1), lit. a), pentru a împiedica decãderea titularului din dreptul la marcã, adicã actele îndeplinite de titular sã fie acte de folosire efectivã a mãrcii. În acest sens, pârâta trebuia sã facã dovada cã în perioada premergãtoare intentãrii acþiunii a început sã foloseascã efectiv marca ELITE, pentru carne ºi preparate din carne. Din aceastã perspectivã, analiza probelor administrate ºi stabilirea situaþiei de fapt sunt atributul instanþelor de fond, instanþa de recurs neavând posibilitatea de a verifica decât legalitatea hotãrârii atacate, prin prisma motivelor expres ºi limitativ prevãzute de art. 304, pct. 1-9 din Codul de procedurã civilã, nu ºi de a reanaliza probele în scopul reevaluãrii situaþiei de fapt reþinute în fazele procesuale anterioare. În speþã, Curtea de Apel a constatat cã numai douã din înscrisurile depuse la dosar de pârâtã au legãturã cu activitatea acesteia de comercializare a unor preparate din carne ºi cã reprezintã numai acte pregãtitoare ale unei asemenea activitãþi, câtã vreme ele nu dovedesc decât achiziþionarea unor etichete susceptibile a fi aplicate pe produse, dar în legãturã cu care nu s-a dovedit cã au ºi fost comercializate sub marca ELITE. În condiþiile în care, de la data înregistrãrii mãrcii ºi pânã la introducerea cererii de decãdere, titularul a efectuat numai douã acte de comerþ izolate, cu caracter pregãtitor, în scopul aplicãrii ulterioare a mãrcii ELITE pe produse, corect a stabilit Curtea de Apel cã pârâta nu a folosit efectiv marca în legãturã cu o parte a produselor pentru care a înregistrat-o, respectiv pentru carne ºi preparate din carne. Faptul cã reclamanta a constatat cã existenþa mãrcii pârâtei reprezintã un obstacol în înregistrarea propriei mãrci pentru produse identice sau similare ºi cã a intentat acþiunea în decãdere pentru eliminarea acestui obstacol nu numai cã nu contravine legii, dar este tocmai remediul legal pentru situaþia în care un titular înregistreazã o marcã de baraj, pe care nu o foloseºte efectiv în activitatea comercialã, dar care împiedicã înregistrarea sau folosirea unui semn identic sau similar de cãtre alte persoane. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte a constatat cã decizia Curþii de Apel este legalã ºi, în baza art. 312 din Codul de procedurã civilã, a menþinut-o, respingând recursul ca nefondat. Notã. Deºi nu a fãcut obiectul recursului, motivarea datã de Curtea de Apel cu privire la comunicarea înscrisurilor cãtre partea lipsã este în dezacord cu prevederile art. 96 ºi ale art. 116 din Codul de procedurã civilã.