STUDIU PRIVIND MANAGEMENTUL DE MEDIU AL COMPANIILOR DIN ROMÂNIA ÎN CONTEXTUL DEZVOLTĂRII DURABILE Raluca SUCIU Study on the Environmental Management o

STUDIU PRIVIND MANAGEMENTUL DE MEDIU AL COMPANIILOR DIN ROMÂNIA ÎN CONTEXTUL DEZVOLTĂRII DURABILE Raluca SUCIU Study on the Environmental Management of Romanian Companies in the Context of Sustainable Development Raluca SUCIU Asist. univ. dr., Departamentul de Administrație și Management Public, Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, România Tel.: 0040-264-431.361 E-mail: raluca.suciu@fspac.ro Abstract The present article is part of a larger PhD research conducted in 2014. The subject is relevant today in the context of preparations for implementation of Directive 2014/95/UE, and the policy objectives related to the non-financial reporting by companies in the EU. The article presents an instrument that helps the assessment process of sustainability practices of private organzations, given the explanations for each dimension and indicator, it can be used as a starting point in developing a sustainability policy for a private organization. Also, the results of applying the instrument to the private companies in Romania are discussed. Keywords: sustainable development, environmental management, environmental policy, CSR, sustainability assessment. Revista Transilvană de Ştiinţe Administrative 2 (37)/2015, pp. 197-214 197

1. Introducere Politica de mediu modernă este fundamentată pe asumpția că economia și mediul trebuie reconciliate și unite, printr-o abordare nouă, complexă, care să reducă discrepanțele dintre cele două. Într-o idee similară, scopul prezentei cercetări este evaluarea compatibilității practicilor private voluntare privind mediul cu obiectivele generale ale dezvoltării durabile. Politicile publice sunt întotdeauna relevante pentru domeniul managementului de mediu al companiilor. Deși multe instrumente nu se adresează explicit companiilor, ci statelor, respectiv autorităților publice, contribuțiile companiilor sunt implicite în absolut toate instrumentele politicii publice de mediu. Cele două părți analizate de multe ori ca fiind distincte de literatura de specialitate politica publică și managementul privat de mediu sunt interconectate. Articolul prezintă foarte sintetic rezultatele unei cercetări mai vaste, ca parte a tezei de doctorat elaborate în anul 2014. Contextul în care discuția de față este relevantă este dat în prezent de adoptarea Directivei 2014/95/UE privind prezentarea de informații nefinanciare și de informații privind diversitatea de către anumite întreprinderi și grupuri mari. Conform acestei Directive, companiile vor fi obligate să elaboreze și să facă publice rapoarte privind măsurile de protecție a mediului și privind promovarea diversității. Directiva este în curs de transpunere în statele membre, obligația de raportare va fi valabilă începând cu anul 2016, iar în 2017 credem că deja vor fi disponibile primele rapoarte non-financiare. În acest context, instrumentul propus aici poate fi adaptat pentru analiza acestor date sau poate fi folosit pentru raportarea propriu-zisă de către companii, dar fiind faptul că Directiva nu impune un format standardizat de raport ci acoperă doar dimensiunile principale ale sustenabilității. 2. Metodologia de cercetare Instrumentul de cercetare este o gilă de analiză a documentelor elaborată pe baza unor modele identificate în literatura de specialitate. Abordarea constă în analiza documentelor disponibile public ale companiilor private (auto-raportate în documente, rapoarte de CSR, politici de mediu, publicații proprii). Scopul este conturarea dimensiunilor principale privind guvernanța de mediu la nivelul companiilor private în România, precum și elaborarea unor recomandări de politică publică. Obiectivele aplicării acestui instrument sunt foarte flexibile, umărind o diagnoză a abordărilor voluntare, amploarea acestui fenomen, formele de manifestare a guvernanței de mediu prin abordări voluntare: dacă/în ce măsură există o disponibilitate de a recurge la abordări voluntare la nivelul companiilor; diferențierea între aspirații/atitudini de management de mediu la nivelul companiilor și comportamente benefice față de mediu; și dacă există (cel puțin) un discurs al modernizării ecologice la nivelul politicilor private de mediu. 198

Am aplicat grila de analiză la 20 dintre cele mai mari companii din România; niciuna dintre companiile mari din România nu are o politică privind sustenabilitatea suficient de explicită și transparentă pentru a fi sursă de bune practici în ansamblul său. În aplicarea grilei am încercat să parcurgem informații cât mai diverse din documente disponibile public ale companiilor. Pentru înțelegerea sistemelor de management de mediu, am urmărit aspectele generale de politică de mediu, obiective, precum și informații despre tipurile de impacturi asupra mediului. Alegerea companiilor nu a fost pur aleatorie, am ales companii mari, cu performanțe în domeniile de activitate și recunoaștere pe piață pentru a putea analiza și explica coerent cum funcționează un sistem de management de mediu. Acest instrument a avut însă un impact redus asupra diagnozei practicilor private de mediu deoarece majoritatea companiilor analizate nu fac disponibile public documentele necesare pentru evaluarea tuturor dimensiunilor grilei. Nu am folosit grila de analiză pentru a ierarhiza companiile, ci am urmărit conturarea unei imagini de ansamblu a practicilor de management de mediu din România, pe care o comparăm cu modelul ideal sau bunele practici globale. Ceea ce obținem este o imagine a punctelor tari și a punctelor slabe în managementul de mediu practicat de companii (dimensiunile care sunt deficitare sunt cele către care trebuie să se îndrepte recomandările noastre, eforturile companiilor și presiunea statului și a pieței). 3. Elaborarea instrumentului Pentru elaborarea grilei de analiză a documentelor am articulat, din patru surse majore, o grilă de analiză a documentelor publicate de companii pentru a evalua măsura în care politicile private de mediu sunt concordante cu standardele de sustenabilitate dezvoltate pentru companii de următoarele organizații, la nivel internațional: CERES 1 (Coalition for Environmentally Responsible Economies) este un ONG internațional care promovează leadership-ul pentru sustenabilitate la nivelul companiilor, prin mobilizarea unei rețele vaste de investitori, companii private, grupuri de interese publice pentru a accelera și extinde adoptarea unor practici de afaceri durabile și a unor soluții eficace pentru dezvoltarea unei economii globale sustenabile. Practic, CERES adaptează agenda globală a dezvoltării durabile la contextul mediului de afaceri, extrăgând soluții durabile pe care le promovează eficient prin campanii publice conduse de persoane influente, atât în sectorul de afaceri, cât și în mass-media economică și organizații internaționale relevante pentru interesele companiilor. Adoptarea este voluntară, evident, dar tendința la nivelul companiilor mari de a adera la standardele de sustenabilitate CERES este, în sine, o sursă de presiune pentru alte companii (CERES, 2013, 2012, 2010). GISR 2 (Global Initiative for Sustainability Ratings), proiect comun CERES și Tellus Institute, este un proiect lansat în 2011 care propune un standard de rating pentru 1 CERES, [Online] http://www.ceres.org/ (accesarea documentelor necesită deschiderea unui cont de utilizator). 2 GISR, [Online] http://ratesustainability.org/about/. 199

sustenabilitate (într-un domeniu în care există aproximativ 100 de alți evaluatori de rating privind sustenabilitatea). Acest standard de sustenabilitate a unei companii este, în primul rând, un instrument pentru investitori, oferind o modalitate de a evalua capacitatea unei companii de a anticipa și gestiona riscurile care pot să-i submineze pe termen lung competitivitatea, reputația, autorizațiile de funcționare, inovativitatea, în cele din urmă, valoarea companiei în integralitatea sa. Practic, GIRS integrează în acest standard rezultatul studiilor empirice din ultimul deceniu care arată că performanța privind sustenabilitatea unei companii îmbunătățește perfomanța financiară prin costuri reduse pentru capital, riscuri reduse, reducerea volatilității valorii acțiunilor, toate creionând un viitor în care atât companiile cât și agențiile de rating vor căuta produse de rating care diferențiază veritabil între leaderii în domeniul sustenabilității și cei rămași în urma plutonului (GIRS, 2013). OECD 3 (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică) are o literatură vastă, fundamentată pe studii empirice de amploare, comparative, în statele membre OECD, pe domeniul politicilor de mediu, relevanța acestora în contextul economic, analize privind aplicarea instrumentelor de piață sau voluntare (OECD, 2003, 2001). Din această practică vastă (de cercetare și consultanță pentru statele membre) s-a desprins ghidul de recomandări al OECD pentru companiile multinaționale (OECD, 2011). ICC 4 (International Chamber of Commerce), plecând de la documentele ONU și printr-un proces participativ în care au fost implicate companii și organizații ale sectorului de afaceri, ICC a lansat prima ediție a Cartei pentru Dezvoltare Durabilă dedicată afacerilor în 1991. Varianta pe care am analizat-o pentru elaborarea grilei de analiză a politicilor companiilor este cea de la nivelul anului 2000. Aderarea la standardele Cartei presupune și un sistem de suport în interpretarea principiilor (se publică buletine în acest sens), plus studii pe teme de sustenabilitate care prezintă bune practici din diferite domenii de activitate economică, rapoarte de progres, modele de raportare etc. În elaborarea instrumentului am plecat de la grila CERES. Am eliminat din fiecare grilă aspecte pe care, în mod obișnuit, companiile nu le includ în rapoartele publice sau pe site. De exemplu, grila CERES conține un criteriu privind compensarea pentru conducerea executivă, adică personalul executiv este recompensat prin pachete de compensații clar stabilite și negociate, corelate cu atingerea unor ținte privind sustenabilitatea. Aceste informații ar fi disponibile în cursul implementării voluntare a unui sistem de management de mediu dar companiile nu fac publice astfel de informații confidențiale, așa că am renunțat la ceea ce este evident că nu putem evalua sau că nu este relevant pentru scopul cercetării, respectiv dacă există, se aplică, se implementează, funcționează instrumente voluntare, în special sisteme de management de mediu. 3 OECD, [Online] http://www.oecd.org/. 4 ICC, [Online] http://www.iccwbo.org/. 200

Interpretarea unor termeni, în contextul politicilor diverse ale companiilor, a fost o primă provocare. Spre exemplu, prin management de mediu am înțeles sensul cel mai larg posibil al termenului, incluzând activități care au drept scop controlul impacturilor directe sau indirecte asupra mediului ale întreprinderilor pe termen scurt, mediu sau lung, implicând atât activități de control al poluării cât și elemente de management al resurselor. Acestea pot să aibă legătură directă cu activitatea firmei sau pot să reprezinte compensare (similară instrumentului voluntar carbon offset compensare pentru emisii de carbon prin direcționarea unor fonduri către proiecte de cercetare sau activități care au drept rezultat reducerea emisiilor de CO 2 ). Termenul responsabilitate va fi interpretat flexibil, orice acțiuni benefice ale companiei, care vizează chiar și indirect beneficii de mediu (spre exemplu, finanțarea unor organizații care fac activitățile propriuzise, deci CSR-ul fără legătură directă cu activitatea firmei va fi considerat în direcția asumării responsabilității față de mediu sau comunitate; sau activități de educare, de tipul campaniilor derulate în parteneriat cu școli). Termenul mediu este folosit în sensul său cel mai larg, incluzând aspectele de sănătate, siguranță, abordarea integrată privind managementul impactului produsului (product stewardship). O dimensiune semnificativă în toate instrumentele analizate pentru elaborarea prezentei grile de analiză a politicilor de mediu ale firmelor a fost cea de transparență sau informare publică. Este prezentă în toate standardele, documentele, ghidurile consultate, este accentuată în explicațiile date de organizațiile care le propun și este corelată cu succesul și eficacitatea oricărui tip de sistem de management sau standarde de sustenabilitate. În aceeași dimensiune sunt incluse aspecte precum raportarea publică, comunicarea cu cei interesați, recurgerea la standarde formale de raportare de mediu, construirea unor rețele active de consultare la nivelul comunităților sau cu publicul larg (consumatori, clienți, organizații din diferite domenii etc.), orice altă inițiativă care depășește comunicare unidirecțională prin postarea unor documente declarative pe siteul oficial al companiei. Așadar, această dimensiune este extrem de importantă pentru a evalua disponibilitatea companiei de a face progrese către obiective de dezvoltare durabilă. Sistemele de certificare sau etichetare ecologică sunt luate în considerare și la dimensiunea privind transparența. Această importanță a transparenței, subliniată în toate modelele analizate, justifică și validează abordarea noastră privind colectarea de date: dacă datele nu sunt disponibile public vom considera că este încălcată prima condiție pentru asumarea voluntară a sustenabilității, respectiv ca acest lucru să se facă transparent și verificabil. Dată fiind diversitatea documentelor, domeniilor, modalităților de prezentare etc., o anumită flexbilitate va fi necesară în implementarea unui instrument complex de analiză prin care am încercat să atingem cât mai multe dimensiuni relevante ale sustenabilității la nivelul corporațiilor. 201

Tabelele 1-4: Sinteza modelelor de evaluare a sustenabilității companiilor analizate pentru elaborarea instrumentului de cercetare Tabelul 1: CERES 4 dimensiuni GUVERANȚĂ Supraveghere Responsabilitatea managementului Compensare pentru executiv Politici şi sisteme de management Politici publice STAKEHOLDERI Implicare largă Dialog Implicarea investitorilor Implicarea managementului TRANSPARENȚĂ Standarde de raportare Rapoarte fi nanciare Sferă, acoperire, conținut Medii de transmitere Transparența produsului Verifi care, confi rmare externă PERFORMANȚĂ Operațiuni Furnizori Transport, logistică Produse, servicii Angajați Tabelul 2: OECD 7 dimensiuni Sistem de management ecologic - Informații - Obiective, ținte - Monitorizare Comunicare - Informații publice, angajați, inclusiv raportare - Comunicare, consultarea cu comunitatea Previzionarea impactului de mediu evaluarea impactului asupra mediului Precauție Îmbunătățirea performanței de mediu - Tehnologii, proceduri - Produse, servicii - Conștientizarea clienților/consumatorilor, publicului - Îmbunătățirea performanței produselor, proceselor, operațiunilor Educare, training pentru angajați, alte aspecte ale managementului de mediu Dezvoltarea politicilor publice prin abordări voluntare (parteneriate, inițiative private) Sursă: Sinteză după OECD, 2011, pp. 42-46 Sursă: Sinteză după CERES, 2010, p. 12 PROCES CONȚINUT Tabelul 3: GIRS 2 dimensiuni Transparență Imparțialitate Îmbunătățire continuă Abordare inclusivă (stakeholderi) Conformare, certifi care Substanță, evaluarea performanțelor Comprehensivitate Știință, context larg Orizont de timp (nu doar termen lung) Sfera extinsă de infl uență a companiei Echilibru Comparabilitate (sector, timp) Sursă: Sinteză după GIRS, 2013, p. 9 Tabelul 4: ICC/BCSD 16 principii Priorități Management integrat Îmbunătățirea proceselor Educarea angajaților Evaluare anterioară a impactului de mediu Produse şi servicii Consiliere clienți Facilități, operațiuni Cercetare Abordare precaută Contractori, furnizori Urgență, risc Transfer de tehnologii Contribuție la efortul comun Deschidere, dialog Conformare, raportare Sursă: Sinteză după ICC, 2000, pp. 1-4 202

PRIORITATEA MANAGEMENTUL INTEGRAT GUVERNANȚĂ PENTRU Viziune SUSTENABILITATE EXPUNERE PUBLICĂ Tabelul 5: Grila de evaluare a sustenabilității companiilor prin recurgerea la abordări voluntare (instrumentul de cercetare pentru analiza de document) recunoașterea managementului de mediu ca fi ind una dintre prioritățile companiei, ca determinantă cheie a sustenabilității companiei, urmată de stabilirea de programe, politici și practici pentru derularea activităților în concordanță cu mediul. integrarea politicii asupra mediului, a programelor și practicilor în activitatea curentă a companiei, ca element esențial al managementului. Management Politici și sisteme de management Comunități Impact de mediu Risc Politici publice Contribuție Implicarea deținătorilor de interese Dialog Implicarea investitorilor Transparență Rapoarte fi nanciare Sferă de acțiune și conținut Medii de transmitere Transparență produs Verificare și confirmare dacă există o viziune de ansamblu și responsabilitate asumată pentru strategia și performanța privind sustenabilitatea; dacă sunt alocate roluri specifice în acest sens. dacă echipa managerială și-a asumat în mod explicit responsabilitatea unor obiective de sustenabilitate. considerentele privind sustenabilitatea sunt încorporate în politicile și sistemele de management care ghidează procesele decizionale uzuale; colectarea de informații privind impactul de mediu al activităților; stabilirea unor obiective măsurabile și a unor ținte pentru îmbunătățirea performanței de mediu, inclusiv revizuirea acestora și concordanța cu politici naționale sau locale relevante; monitorizare regulată și verificarea progresului către realizarea obiectivelor de sustenabilitate. comunicare și consultare cu comunitățile afectate în mod direct de activitățile cu impact asupra mediului și de politicile companiei privind ameliorarea acestora. evaluarea și adresarea în procesele decizionale a impactelor de mediu previzibile, asociate activităților companiei (procese, produse, utilizare, post-consum). planuri de contingență pentru prevenirea, diminuarea, controlarea riscurilor de mediu sau sănătate publică rezultate din operațiunile companiei. compania precizează explicit poziția sa cu privire la politici publice relevante pentru dezvoltarea durabilă; lobby-ul legat de politicile publice este transparent și în concordanță cu obiectivele companiei privind sustenabilitatea; contribuie la dezvoltarea politicilor de mediu relevante și a politicilor economice eficiente, prin mijloace voluntare precum parteneriate sau inițiative private. contribuția la transferul tehnologic și de know-how, precum și metode de management (nu doar diseminare informații ci și promovarea inovațiilor la nivelul sectorului sau al altor sectoare). activități de implicare a actorilor relevanți, compania acționează pentru identificarea sistematică a deținătorilor de interese relevanți din perspectiva sustenabilității și colaborează cu aceștia pentru identificarea riscurilor și oportunităților pentru sustenabilitate. implicarea actorilor relevanți este un proces continuu, profund, derulat la momentul oportun din perspectiva problemei de sustenabilitate; companiile precizează și modul în care input-ul acestora este inclus în activitatea companiei. compania are mijloace prin care investitorii sunt cointeresați în acțiunile companiei care vizează sustenabilitatea. cel puțin standarde minime pentru transparență (nu este un proces spontan, ci unul planificat); compania face publice din oficiu toate informațiile relevante pentru sustenabilitate recurgând la un sistem formal de raportare. aspectele materiale/financiare privind sustenabilitatea sunt incluse în rapoarte financiare. sunt făcute publice cu regularitate date relevante privind performanța, atingerea obiectivelor de sustenabilitate, atât la nivelul proceselor companiei cât și al produselor și lanțului de furnizare; raportarea este echilibrată, acoperind atât impactul pozitiv cât și provocările existente. informația privind sustenabilitatea este transmisă printr-o multitudine de mijloace: rapoarte tematice, rapoarte anuale, rapoarte financiare, site, rețele sociale. companiile vor furniza informații standardizate și certificate privind performanța produselor în termeni de sustenabilitate. companiile verifică datele privind sustenabilitatea prin intermediul unor surse terțe, imparțiale și credibile. 203

PERFORMANȚĂ ECOLOGICĂ Operațiuni Lanțul de furnizare Transport și logistică Produse și servicii Angajați Cercetare compania investește resursele necesare pentru a atinge obiectivul neutralității ecologice; performanța este măsurată și îmbunătățită cel puțin pentru: emisii de CO 2 (echivalent), eficiență energetică, facilități și clădiri, managementul apei, reducerea deșeurilor. companiile solicită furnizorilor să îndeplinească aceleași standarde de mediu și sociale, există criterii sustenabile în achizițiile făcute de companie; informațiile prezentate de companie sunt verificabile. companiile minimizează impactul din perspectiva sustenabilității prin îmbunătățirea sistemelor de transport și a logisticii companiei. acestea vor fi aliniate obiectivelor de sustenabilitate, inovând pe următoarele dimensiuni: modelul de afaceri, investiții de capital în activități de cercetare și inovare, design pentru sustenabilitate, luând în considerare impactul asupra mediului pentru tot ciclul de viață al unui produs; practici de marketing, care trebuie să fie în concordanță cu produsul/serviciul, colaborări/parteneriate strategice, la nivelul sectorului, cu alte sectoare relevante. considerentele privind sustenabilitatea sunt relevante în procesele de recrutare, training și sprijin pentru dezvoltarea angajaților; promovarea unui stil de viață sustenabil, prin educare și opțiuni privind beneficiile pentru angajați. investiții în cercetare legate de activitatea companiei, privind reducerea impactului asupra mediului prin produse, procese, orice activități asociate firmei; abordarea precaută (principiul precauției), înțelegerea științifică și tehnică a modului în care se poate preveni degradarea mediului. Sursă: Grile de evaluare a sustenabilității CERES (2010), OECD (2011), ICC (2000), GIRS (2013). 4. Discuția indicatorilor sustenabilității practicilor private de mediu după aplicarea grilei de analiză Dimensiunea 1: Prioritatea La această dimensiune am evaluat includerea considerentelor de mediu printre obiectivele prioritare ale companiei, implicit dacă managementul ecologic adresează obiectivele respective, precum și existența unor politici sau practici care să reflecte obiectivele de mediu declarate. Pentru companiile analizate am constatat următoarele: puține companii românești au disponibilă public o politică de mediu extinsă sau o strategie privind sustenabilitatea. Documentele sau paginile web care descriu politicile de mediu sunt declarații generale, detaliate prin obiective la fel de general formulate, fără argumente sau documente-suport. Însă, în general, aceste declarații includ o referire la prioritatea politicii de mediu și a dezvoltării durabile pentru companie. Lipsesc obiectivele specifice și documentele care să demonstreze cum sunt influențate activitățile de prioritizare a managementului de mediu și a sustenabilității. Dimensiunea 2: Managementul integrat Am considerat satisfăcută cerința integrării considerentelor de mediu în operațiunile companiei dacă sustenabilitatea este legată în mod explicit de valoarea companiei și reducerea riscurilor pentru afaceri. În strategiile analizate responsabilitatea de mediu a companiei a evoluat dinspre a fi considerată o necesitate pentru managementul riscului înspre a fi oportunitatea de a crea valoare pentru afacere și a inova pentru o lume mai bună. 204

Pentru companiile din România am identificat cel mai frecvent ca ilustrare a acestui indicator Sistemul de Management Integrat Calitate, Mediu, Sănătate, Securitate, conform standardelor ISO. Această certificare presupune integrarea politicilor privind calitatea, mediul, sănătatea și securitatea în muncă și delimitarea unor obiective strategice care să integreze aceste sisteme. Însă, nu rezultă din politica aferentă managementului integrat modul în care aceste politici secundare sunt integrate cu politicile principale, cu activitatea economică relevantă. Dimensiunea 3: Guvernanță pentru sustenabilitate Pentru acest indicator am evaluat dacă există viziune de ansamblu pe trei niveluri: inten, privind organizația; extern, privind presiunile externe cu impact direct asupra companiei (piața, materii prime); și extern, fenomene care privesc sustenabilitatea la nivel global (schimbări climatice, emanciparea femeilor). La nivel intern, sustenabilitatea este integrată în modelul de afaceri, în lanțul de furnizare, metodele de producție, materialele folosite, marketing etc. Pe lângă nivelul intern, al activității proprii de producție, sunt identificate relaționat cu activitatea companiei provocările și oportunitățile emergente în contextul global al dezvoltării durabile. Companiile pot urmări strategic evoluția consumului de energie, disponibilitatea resursei de apă, schimbările climatice, variațiile sau discrepanțele în venitul populației, starea de sănătate a populației, rolul economic și social al femeilor, accesul la informații ca riscuri și oportunități, deopotrivă, pentru capacitatea companiei de a derula în continuare o activitate profitabilă în anumite contexte economice, sociale, de mediu. Pentru companiile incluse în analiză am identificat disparat elementele descrise mai sus: pentru unele am identificat responsabilitatea vizând produsele, alte companii își concentrează eforturile pe inițiative care vizează resursele (cel mai frecvent eficiență energetică), mai sunt incluse categorii sociale sau comunitatea în ințiative care vizează educația și conștientizarea problemelor de mediu. Ceea ce lipsește este viziunea de ansamblu; nu am identificat nicio companie care să adreseze sustenabilitatea coerent, global și integrat. Aceasta nu reduce importanța ințiativelor punctuale privind sustenabilitatea, care sunt numeroase în practica companiilor, și sunt descrise de obicei ca activități de responsabilitate socială. La indicatorul management am evaluat dacă există disponibilă online cel puțin o declarație a conducerii executive a companiei prin care managementul își asumă responsabilitatea atât privind sustenabilitatea cât și asupra faptului că aceasta va consolida valoarea companiei. Pentru companiile analizate am identificat cel mai frecvent declarația conducerii executive privind politica de mediu sau privind politicile integrate de calitate, mediu, sănătate, conform standardelor ISO. Aceste declarații nu se referă în mod expres la sustenabilitate, dar politica de mediu, așa minimalist cum este descrisă de companii, include întotdeauna referiri la dezvoltare durabilă, prin urmare asumarea răspunderii se extinde și asupra obiectivelor de sustenabilitate. La indicatorul politici și sisteme de management am evaluat dacă informațiile privind impactul de mediu al activităților sunt detaliate, prezentate pe toată durata 205

de implementare a strategiei de sustenabilitate (ceea ce confirmă colectarea permanentă). Fiind vorba despre companii mari, impactul este interpretat în acest sens larg, incluzând operațiunile controlate direct și cele ale partenerilor. Un alt item inclus la indicatorul politici și sisteme de management este stabilirea unor obiective măsurabile și a unor ținte pentru îmbunătățirea performanței de mediu, inclusiv revizuirea acestora și concordanța cu politici naționale sau locale relevante. Așa cum am arătat mai sus, trebuie detaliate, pentru fiecare categorie de produse și activități, impacturi de mediu pe categorii de impact și în legătură cu fiecare tip de impact sunt stabilite obiective măsurabile și ținte privind performanța. Categoriile de impact pot fi: reducerea consumului de energie responsabilă de emisii de CO 2, reducerea consumului de apă, reducerea generării de deșeuri și sprijin pentru comunități. Pot fi asumate și obiective mai greu de măsurat care vizează inovația, revoluționarea produselor, oameni și cultură organizațională etc. Nu am identificat pentru companiile din România niciun exemplu de index care să măsoare impactul asupra mediului al produselor sau companiei. Sunt raportate punctual bune practici privind eficiența energetică, reciclarea unor categorii de deșeuri, impactul asupra apei sau aerului, sunt oferite și date despre performanța actuală, dar nu sunt incluse într-un efort de a măsura impactul total sau măcar de a dezvolta un cadru în care să fie abordat coerent, obiectiv și pe termen lung. Nu excludem că procesele există, dar rezultatele nu sunt detaliate public. Inițiativele care vizează comunitățile în care compania își derulează activitatea (inclusiv prin fabrici partenere) pot include aspectele care vizează în mod direct reducerea impactului asupra mediului în etapa de producție dar și cea privind producerea materiilor prime, activități de compensare, de tip CSR, care vizează îmbunătățirea condițiilor de viață pentru angajați, generarea de schimbare pe termen lung cu ajutorul unor organizații partenere, creșterea accesului la activități sportive etc. Acest indicator este bine ilustrat în informațiile făcute publice de companii. Prin fondurile donate s-au sprijinit programe de educație pentru mediu și sănătate. Practic, rolul asumat de companii în relația cu comunitățile este mai larg decât cel care vizează strict impactul de mediu și reducerea și/sau compensarea lui, ci urmărește schimbarea socială, a stilului de viață, asigurarea unei infrastructuri adecvate și consolidarea drepturilor angajaților și a grupurilor sociale dezavantajate (femei, tineri, persoane discriminate). Consultarea este raportată de obicei ca parte a procesului de obținere a autorizației integrate de mediu. Indicatorul impact de mediu urmărește să identifice cât de largă este viziunea companiei în ceea ce privește impactul de mediu. Cea mai îngustă abordare ar fi considerarea impactului de mediu rezultat din activitatea derulată strict în fabricile/ instalațiile proprii, pentru generarea produsului/serviciului. Cea mai largă abordare ar fi considerarea impactului din timpul utilizării și post-consum. Am identificat companii multinaționale care au o strategie și mai extinsă încluzând în calculul impactului produselor și impactul generat în etapa de producere a materiilor prime. Nu am identificat inițiative care vizează calcularea globală a impactului de mediu sau amprentei ecologice, însă majoritatea companiilor au pe site-urile proprii documente care descriu 206

principalele impacturi și măsurile (de obicei prezentate sub forma investițiilor în tehnologie) prin care sunt adresate impacturile respective. Este posibil ca indicatorul risc să nu poată fi aplicat la unele companii, care prin natura activității nu au impact care să prezinte risc de accidente, calamitate, riscuri pentru sănătatea publică. Am urmărit dacă există proceduri privind performanța sistemului de securitate și sănătate pentru angajați, de raportare pentru politica de sănătate-securitate, dacă sunt identificate zonele de risc, se monitorizează rata accidentărilor și a îmbolnăvirilor legate de mediul de muncă, precum și incidentele raportate de membri ai comunităților sau organizații către autorități, legate de activitatea companiei (plângeri care vizează poluarea, depozitarea deșeurilor etc.). Toate aceste aspecte sunt acoperite de politicile privind sănătatea și securitatea în muncă, la fel sunt acoperite prin proceduri și riscurile de mediu, însă informații detaliate despre aceste planuri de contingență nu sunt făcute publice. Indicatorul politici publice urmărește conectarea organizației la efortul de a generaliza practicile sustenabile în economie și societate. Politicile publice pe care le susține o companie pot să difere în funcție de domeniu, putând varia de la politici publice relevante pe plan local (spre exemplu, infrastructura de transport ecologic în orașele mari, aglomerate) la educație pentru dezvoltare durabilă prin promovarea unui consum verde (tipare alternative de consum care sunt relevante din perspectiva dezvoltării durabile). Domenii sprijinite activ de companii din România sunt proprietatea intelectuală, militând pentru politici care sprijină inovația; non-discriminarea, vizând drepturile persoanelor discrimintate, ale femeilor; politicile de sănătate publică, inclusiv garantarea accesului la activități sportive; politicile care susțin modele sustenabile de afaceri, incluziv prin instrumente de piață financiare, schimbările climatice, respectiv asumarea unor ținte pentru reducerea emisiilor. Am remarcat, însă, că o mare parte din inițiativele raportate sunt finanțate prin programe europene, care includ obligații privind publicitatea, așa încât considerăm că acesta este un motiv pentru care am găsit numeroase informații pentru acest indicator. Indicatorul contribuție analizează atitudinea companiei față de sustenabilitate, în general. Dacă este practicată la nivelul companiei ca strategie de diferențiere pe piață (și majoritatea companiilor se raportează la sustenabilitate ca fiind o modalitate de a accesa o anumită categorie de consumatori sau anumite piețe) putem considera că ne aflăm într-o etapă incipientă de integrare a dezvoltării durabile în practicile de management ecologic ale firmelor. Dacă companiile văd sustenabilitatea ca fundament pentru eficientizare și schimbare a unor tipare de management (a se vedea doctrina ecologiei industriale) și fac cel puțin eforturi comune la nivel de sector/ramură industrială, atunci putem aprecia că sustenabilitatea este integrată în mentalitatea sectorului de afaceri ca modalitate de a consolida companii sustenabile, cu practici care să minimizeze risipa și responsabile față de consumatori, comunități și angajați. Sustenabilitatea este un proiect de masă, lansat acum patru decenii, care, în economiile cele mai avansate, a depășit stadiul de proiect elitist. Sustenabilitatea are potențialul de a schimba lumea 207

prin adoptare masivă, până la nivelul celor mai mici proiecte de afaceri. Acest lucru încercăm să îl măsurăm, indirect, prin indicatorul contribuției la răspândirea și consolidarea practicilor sustenabile într-o economie. Prima contribuție la diseminarea practicilor sustenabile este prin intermediului lanțului propriu de furnizare. În al doilea rând, am identificat inițiative comune cu alți competitori, la nivel de industrie, pentru dezvoltarea unor piețe sustenabile pentru materii prime (în special proiecte de recilare). Tehnologiile noi, care contribuie la reducerea impactului asupra mediului, sunt patentate și protejate de legislația privind proprietatea intelectuală, însă procesele tehnologice cele mai inovative sunt prezentate pe site-urile companiilor, putând reprezenta punctul de plecare pentru inovații similare. La capitolul know-how, nu am identificat pe site-urile companiilor metodologii privind implementarea sustenabilității (cum sunt compuși indecșii, cum sunt colectate datele, categorii de impact și ce anume se calculează la impactul de mediu etc.) pentru a putea fi folosite ca o sursă de bune practici pentru companiile care doresc să implementeze sisteme de management ecologic. Indicatorii implicarea deținătorilor de interese și dialog urmăresc să identifice dacă practicile de management ecologic ale companiei sunt derivate dintr-o înțelegere unidimensională a impacturilor sale, sau rezultă dintr-un proces complex, care integrează perspective multiple de înțelegere și reducere a impacturilor de mediu directe și indirecte. În privința deținătorilor de interese (stakeholderi) relevanți, pot fi elaborate strategii de implicare a cât mai multe și diverse părți în identificarea oportunităților de schimbare în sectoarele cu care interacționează. Procesul de comunicare cu stakeholderii este important pentru prioritizarea problemelor companiei și dezvoltarea politicilor care conduc la reducerea riscurilor și creșterea inovativității. Procesul se derulează formal (în cadrul unor organizații sau rețele, precum și ca parte a strategiei de implicare în comunitate) și informal, printr-o comunicare permanentă cu grupuri ale consumatorilor, reprezentanți ai societății civile, acționari. Un rol important alocat comunicării cu stakeholderi relevanți este acordarea de feedback la raportările companiei pentru a beneficia de expertiza diversă, a îmbunătăți calitatea informației (a crește claritatea și coerența raportărilor), a spori credibilitatea raportărilor de sustenabilitate, acestea fiind supuse, în mod voluntar, unei dezbateri critice a comunității de experți sau părți interesate. Pentru companiile din România analizate nu am identificat online nici măcar o listă a deținătorilor de interese relevanți (categorii). Referiri la comunitate în general și, eventual, informații pentru media sunt cele mai frecvente informații disponibile. Declarații privind dedicarea companiei pentru identificarea și satisfacerea nevoilor clienților și ale comunității există foarte frecvent, dialogul propriu-zis nu este demonstrat, nici măcar sub forma unor rezultate. Indicatorul implicarea investitorilor analizează abordarea strategică a companiei, pe termen lung, cu privire la sustenabilitate. Pe măsură ce executivele companiilor mari și-au asumat în solidar strategiile de creștere durabilă a companiilor și le-au 208

prezentat acționarilor ca fiind surse de profit, pe termen lung, o astfel de strategie de cointeresare a acționarilor este relevantă pentru intențiile pe termen lung ale companiei (managementul de mediu este doar o reacție superficială la o tendință recentă a pieței sau este o abordare fundamentală pentru activitățile companiei pe termen lung?). Am evaluat dacă sunt disponibile online date financiare, cu privire la venituri, care reflectă cifre de afaceri și profituri și dacă sunt corelate explicit cu sustenabilitatea, precum și dacă există informații dedicate potențialilor investitori. Nu am putut răspunde acestei întrebări, dimensiunea implicării investitorilor nu este abordată public de companii (nu am identificat nicio referire la acest aspect sau date financiare din care să putem extrage concluzii). Dimensiunea 4: Expunere publică Dimensiunea expunere publică este fundamentală pentru răspândirea bunelor practici și pentru consolidarea unei piețe care apreciază și răsplătește practicile de afaceri sustenabile. În lipsa unui astfel de context favorabil practicilor de mediu private, sustenabilitatea este mult prea costisitoare pentru companiile care nu pot acoperi investițiile în astfel de proiecte din reducerea costurilor de producție. În plus, unele produse sustenabile, inovative sunt greu de impus pe o piață care le evaluează după criterii estetice sau comerciale. Ambalajul excesiv al produselor nu se va reduce semnificativ până când consumatorii nu vor sancționa masiv aceste practici de marketing. Acest lucru este posibil numai printr-un proces incremental, care presupune educarea treptată a companiilor și consumatorilor și de aceea sustenabilitatea este un proiect eminamente public. Toate organizațiile internaționale, publice sau non-guvernamentale, conferă principiului transparenței un loc fundamental între pilonii dezvoltării durabile. Așa cum am arătat, incoerența este caracteristica principală atât pentru politicile de sustenabilitate, cât și privind transparența. Nicio companie analizată nu poate fi considerată ca fiind transparentă. Chiar și acolo unde am identificat informații despre impacturi de mediu nu există toate datele pentru a evalua progresul sau strategia companiei. Considerăm că firmele acordă atenție comunicării publice, din rațiuni de marketing și imagine, dar nu sunt transparente (informațiile sunt incomplete, prezentate părtinitor, lipsesc pentru cele mai multe dimensiuni). Pentru indicatorul rapoarte financiare am considerat suficient faptul că o companie publică pe site date despre cifra totală de afaceri, profiturile generate, profitul investit în cercetarea pentru inovare sau în activități de CSR, precum și date despre performanța financiară a produselor cu impact redus asupra mediului. Totodată, sunt utile date despre performanța investițiilor în companie, creșterea acțiunilor, toate aceste informații permițând evaluarea raportului între cifra de afaceri, investiții, profitabilitate. Nu am identificat datele de mai sus pe site-urile companiilor sau în rapoartele de activitate, adăugând încă un aspect negativ privind transparența. Indicatorul sferă de acțiune și conținut urmărește să evalueze măsura în care raportarea procedurilor privind mediul acoperă măcar aspectele cele mai relevante în privința surselor de impact. De obicei companiile evaluează impactul asupra mediului 209

al proceselor de producție. Considerăm acest aspect ca fiind un minim necesar, considerăm satisfăcută cerința acestui indicator dacă sunt raportate și alte categorii de date, în mod coerent, care nu se contrazic reciproc și vizează în mod explicit obiectivele de mediu, progresul și impactul de mediu în prezent. Performanța propriu-zisă raportată la atingerea unor obiective de mediu sau sustenabilitate nu este raportată de companii, însă există date cu privire la abordarea impacturilor de mediu și reducerea acestora. Informațiile sunt minime și cu privire la acest indicator. Faptul că o companie recurge la multiple modalități de raportare asupra sustenabilității este relevant pentru disponibilitatea reală de a implementa practici cu impact de mediu pozitiv. Cea mai frecvent întâlnită sursă de date cu privire la practici de mediu ale companiilor sunt rapoartele și reclamele de CSR. Acestea descriu de obicei activități și proiecte care vizează acțiuni de mediu, fără a se raporta la obiective strategice, specifice sau la un impact de mediu urmărit o perioadă mai lungă de timp. De aceea formele de raportare cât mai diverse sunt o măsură indirectă a modului în care companiile își asumă standarde de sustenabilitate și contribuie la educarea pieței (parteneri, competitori, consumatori) în redefinirea criteriilor achizițiilor private în așa fel încât să acorde o pondere relevantă reducerii impactului asupra mediului. Și acest indicator privind transparența este abordat superficial de companii. Indicatorul transparență produs evaluează gradul de detaliere și coerență a datelor despre impactul asupra mediului al produselor. În spatele pretenției unei companii că produsele sale sunt sustenabile, neutre sau cu impact redus de mediu trebuie să existe o metodologie credibilă și transparentă de evaluare a impacturilor și a modului în care sunt reduse aceste impacturi. Standardizarea informației ajută părțile interesate să facă comparații între categorii de produse. În lipsa acestor date disponibile public avem de-a face cu ceea ce se numește în limbaj cotidian greenwashing, sintagmă intraductibilă, care descrie fenomenul de prezentare publică a unor performanțe ecologice (ale unor produse sau servicii, precum și ale proceselor care stau în spatele acestora) fără a fi prezentate și date certificate. Mai degrabă, practicile de greenwashing caracterizează modul în care companiile din România își prezintă produsele. Informațiile furnizate public despre produse nu arată în mod transparent datele care susțin caracteristicile privind sustenabiltiatea produselor. Verificarea, auditarea, certificarea de către terțe părți este relevantă pentru sustenabilitate din două perspective: în primul rând, expertiza, deoarece evaluarea impactului de mediu presupune expertiză complexă, care depășește strict cunoașterea produsului sau aspectelor tehnice ale activității; în al doilea rând, credibilitatea unui sistem de management de mediu este fundamentală pentru ca o companie să poată beneficia din implementare. Acest indicator este acoperit de practicile companiilor prin afișarea pe site a certificatelor obținute (în special ISO 14001) iar aceste documente specifică firma care a acordat certificarea. 210

Dimensiunea 5: Performanță ecologică Pentru acest indicator am urmărit punctual dacă companiile furnizează date despre tipurile de investiții în procese de producție relevante pentru reducerea impactului de mediu. Măsurile privind perfomanța ecologică trebuie să conducă la îmbunătățiri obiective pe categorii de impact. Am constatat că pentru acest indicator sunt disponibile mai multe informații decât pentru indicatorii anteriori, companiile furnizează în special informații detaliate despre proiectele de investiții în tehnologii care reduc impactul asupra mediului și performanța acestor tehnologii (inclusiv perfomanță energetică, consum, emisii, zgomot). Investițiile în clădiri, hale de producție, cu aspectele pozitive pentru confortul și siguranța angajaților sunt făcute publice prin intermediul paginilor web. În general, nu sunt corelate cu obiective strategice. Pentru evaluarea indicatorului lanțul de furnizare am urmărit dacă există declarații privind condițiile solicitate furnizorilor și am identificat multe astfel de declarații în practicile companiilor analizate De obicei, companiile din România impun furnizorilor regulile pe care trebuie să le respecte la rândul lor ca parte a unui lanț de furnizare. În general, compania care impune aceste reguli este compania din vârful lanțului de furnizare, care este cel mai expusă public și garantează efectiv calitatea și sustenabilitate produsului comercializat sub brand-ul său. Ulterior, am evaluat dacă politica de mediu sau privind sustenabilitatea fac vreo referire expresă la aspectele de logistică și transport. Am identificat puține referiri la astfel de considerente și o singură referire explicită: analiza CO 2 footprint duce la optimizarea volumelor transportate, contribuind la sustenabilitate. Marketing-ul a fost cel mai ușor de evaluat din urmărirea unor reclame ale companiilor pentru produsele prezentate ca fiind sustenabile (în diferite terminologii: eco, verzi, bio, cu impact redus de mediu etc.). Există practici de marketing care prezintă produsele ca find sustenabile dar nu există pe site-urile companiilor detalii despre ce anume caracterizează un astfel de produs sau serviciu. Firmele nu manifestă interes pentru o astfel de certificare, ceea ce sugerează tocmai lipsa de disponibilitate de a evalua coerent impactul de mediu și sustenabilitatea produselor. Informații despre indicatorul angajați am căutat în declarațiile (politicile) privind resursa umană, precum și în activitățile de CSR. Sunt raportate programe de training pentru angajați, inclusiv pentru aspecte de mediu, acestea fiind obligatorii și în cadrul sistemului de management de mediu certificat ISO 14001. Dimensiunea cercetării este fundamentală pentru sustenabilitate. Am considerat că firmele vor promova intens rezultatele cercetărilor, în special cele concretizate în produse inovative. Deși sunt promovate produse ca fiind sustenabile, nu sunt raportate detalii despre procesul de cercetare sau costurile dezvoltării de noi tehnologii. Am identificat câteva referiri la investițiile totale ale unor proiecte de cercetare, unele cofinanțate din fonduri europene. Pentru evaluarea celui de-al doilea item nu am căutat în mod expres referiri la principiul precauției, ci am considerat satisfăcută cerința prin faptul că produsele/procesele/tehnologiile rezultate sunt introduse pe piață, ceea ce înseamnă că au trecut testul precauției (principiul precauției fiind un principiu juridic în Uniunea Europeană). 211

5. Concluzii Rezultatele analizei de documente, raportate strict la grila de analiză, au fost dezamăgitoare, în primul rând datorită lipsei de transparență a companiilor mari din România. Cu toate că am stabilit ințial că vom analiza doar documente deja publice ale companiilor, după completarea fișei de date pentru fiecare companie am trimis un email în care solicitam documente în scopul cercetării, precum politica de mediu care, confrom ISO 14001, ar trebui să fie disponibilă public. Rata de refuz a fost de 100% (implicit, explicit, non-răspuns). Cu toate că datele colectate nu ne-au permis să atingem obiectivele ințiale ale cercetării legate de analiza documentelor (calcularea unor scoruri de sustenabilitate a practicilor de management de mediu ale companiilor, elaborarea unui model teoretic privind guvernanța de mediu din România), nu am renunțat la instrument din două motive: pe de o parte, ceea ce am identificat (precum și ceea ce lipsește) a permis să răspundem întrebărilor de cercetare; în al doilea rând, analiza practicilor a contribuit la înțelegerea contextului mai larg al managementului de mediu în România. În fine, o variantă alternativă ar fi fost adaptarea instrumentului la practicile identificate, eliminarea indicatorilor pentru analiza cărora nu am găsit informații și raportarea rezultatelor pe mai puține dimensiuni. Însă, am considerat că o contribuție a cercetării poate fi și propunerea unui instrument de analiză a sustenabilității politicilor private de mediu. Totodată, în descrierea grilei am detaliat indicatorii și itemii, explicând cum anume poate fi abordată cerința, plecând de la bune practici ale unor companii multinaționale. Practic, grila de analiză, împreună cu explicațiile și sursele citate, poate reprezenta un punct de plecare pentru elaborarea unei strategii privind sustenabilitatea sau pentru îmbunătățirea politicii de mediu prin asumarea unor obiective care vizează sustenabilitatea. Câteva concluzii legate de obiectivele de cercetare sunt detaliate mai jos: Din analiza documentelor disponibile public pe site-urile web ale companiilor care activează în România este dificil să trasăm concluzii foarte clare cu privire la disponibilitatea de a recurge la abordări voluntare. Instrumentele voluntare raportate cel mai frecvent reprezintă sistemul de management de mediu implementat conform standarului ISO 14001 și sistemul de management integrat (calitate, mediu, sănătate, securitate). Nu există strategii privind sustenabililitatea, nu sunt descrise/detaliate politici de mediu, majoritatea covârșitoare a companiilor din România nu au pe site-ul propriu o secțiune dedicată politicii de mediu, care să conțină măcar minime declarații publice cu privire la modul în care este respectată legislația de mediu pentru fiecare tip de impact asupra mediului. Desigur, absența acestor documente/informații pe site-uri web proprii reflectă cu certitudine doar lipsa de transparență, nu neapărat lipsa politicilor de mediu coerente. Însă, chiar și în această etapă inițială a cercetării am considerat absența informațiilor ca fiind un indicator puternic pentru lipsa de relevanță a politicii de mediu la nivelul managementului companiilor. Uneori există diferite proiecte și abordări voluntare care vizează eficiența ecologică la diferite niveluri de producție, dar nu fac parte 212