OPINII: ROLUL SOCIOLOGIEI ÎN SOCIETATE Sociologii şi sociologia în România de azi Traian Rotariu Universitatea Babe -Bolyai, Cluj-Napoca În lipsa, practic, a oric ror cercet ri sociologice asupra sociologiei române ti, este greu de acoperit o asemenea tem altfel decât pornind de la experien a particular a autorului, care, i ea, este destul de limitat, chiar i numai pentru c nu se afl în zona central a activit ilor, ci într-un ora de provincie, care, de i posed o facultate, un minuscul grup de cercet tori ai filialei Academiei, dou institute de sondaj i alte câteva locuri unde se mai poate auzi cuvântul sociologie, este, totu i, nefavorabil plasat pentru a avea o imagine clar asupra a ceea ce fac cei care formeaz câmpul sau comunitatea sociologilor din România. De aceea, declar de la început; acesta nu este un text tiin- ific, pentru c sub aparen a unor constat ri se afl, de fapt, impresii înso ite de unele opinii i aprecieri. Prima întrebare pe care mi-o pun este aceea dac chiar exist, la noi, o comunitate a sociologilor. Greu de apreciat i de argumentat. Desigur c dintr-o astfel de dilem ie im u or, cu ajutorul unei no iuni familiare nou : cea de grup nominal. Da, suntem un astfel de grup, ce poate fi definit printr-un criteriu oarecare (activitatea prestat, diploma etc.). Mai mult, aceast supozi ie este riscant, având în vedere slaba organizare a acestei comunit i, interac iunile foarte reduse i probabil, pentru o bun parte dintre sociologi, lipsa con tiin ei apartenen ei la grup. Dar nu despre aceast chestiune a comunit ii noastre doresc s discut aici, ci s m pronun în privin a a dou lucruri. Mai întâi, îmi exprim doar speran a c, odat cu constituirea unei a doua organiza ii profesionale, va ap rea un element suplimentar de activizare a acestor structuri organiza ionale, a c rui consecin va fi aceea de atragere a unei p r i dintre cei care înainte erau uita i i de mobilizare a mai multor sociologi spre activit i specifice. Apoi, apreciez c o serie dintre neajunsurile pe care le voi pomeni mai jos sunt rezultatul ( i) acestei slabe organiz ri i coeziuni a câmpului sociologic din România. S vedem îns cine compune acest câmp. Nu numai c nu avem o cercetare asupra a ceea ce fac absolven ii no tri, dar eu nu cunosc nici m car o evaluare statistic a ceea ce au produs universit ile noastre în ultimii 20 de ani. Cu siguran c avem pe pia mai multe mii de absolven i cu licen a în sociologie i, probabil, un num r similar de absolven i de studii masterale organizate pe lâng departamentele de sociologie din universit - ile noastre. Ce fac, ce sunt ace ti absolven i? Dac ne referim la cei care cu adev rat pot fi numi i sociologi cei cu licen a în domeniu atunci cred c -i putem repartiza în patru mai categorii, dup statutul lor profesional: a) cadre didactice;
Sociologie Românească, volumul VIII, Nr. 4, 2010, pp. 6-12 7 b) cercet tori; c) practicieni; d) altceva. Primele trei categorii îi cuprind pe cei care, efectiv, cei care activeaz în alte domenii pot fi considera i c lucreaz în domeniul specializ rii, iar ultima, pe cei afla i în afara lui. Desigur, distinc ia între ultimele dou categorii nu este foarte riguroas, întrucât domeniul nostru este greu de circumscris i, astfel, nu e totdeauna foarte clar unde se încadreaz un individ (de pild, cineva care lucreaz în domenii precum administra ie, rela ii publice, marketing, resurse umane etc.). Nu doresc s deschid o discu ie privind gradul de profesionalizare pe care îl atinge i, cu atât mai pu in, privind gradul pe care trebuie s -l ating un absolvent de sociologie. Reamintesc doar c exist dou elemente care plaseaz disciplina noastr în rândul celor mai slab profesionalizate: unul care ine de natura ei, de caracterul ei de tiin fundamental, deci de mare generalitate, i altul ce ine de conjunctura în care ne g sim (reducerea perioadei de studiu premerg toare licen ei la trei ani, fapt care face dificil, dac nu imposibil, profesionalizarea). Ceea ce doresc s remarc este faptul c o aten ie sporit acordat ultimelor dou categorii de c tre asocia iile noastre ar aduce dou feluri de avantaje: mai întâi, prin înt rirea fiec rei i, deci, m rirea capacit ii de ac iune i de influen are, iar apoi, prin extinderea programelor postuniversitare de preg tire profesional, ceea ce ar fi i în interesul general al profesiei i în interesul celor care organizeaz asemenea cursuri i activit i. Revin la primele dou categorii. Ele sunt, de fapt, destul de apropiate din dou motive evidente: în primul rând pentru c sociologie în România se înva, practic, doar în înv mântul superior, iar pentru orice cadru didactic de acest nivel este presupus, implicit i explicit, c el trebuie s îndeplineasc i sarcini de cercetare (rezultatele c rora, de altfel, constituie argumentele principale în promovarea profesional, dup prescrip iile actuale ale ministerului) i, în al doilea rând, pentru c mul i dintre cei cu func ia de baz în cercetare au i activit i didactice în înv - mântul superior, de stat sau privat. În esen îns, apropierea celor dou categorii se datoreaz nu acestor aspecte oarecum conjuncturale, men ionate (mai ales, al doilea), ci faptului c cele dou ocupa ii presupun existen a a ceea ce tim foarte bine Max Weber a teoretizat ( i pentru care a pledat), anume, voca ia de savant (sau, dac vre i, mai modest, de om de tiin scientist, în englez ), care, în aprecierea marelui sociolog antemen ionat, presupune mai multe calit i, între care esen iale sunt pasiunea i inspira ia (în sensul de inteligen i intui ie). De ce subliniez aceste calit i? Pentru c, în opinia mea, organizarea noastr social dup 1989 a fost doar încropit i cârpit prin ac iunea haotic a unei clase politice f r nicio voca ie i inspira ie în domeniul s u (ca s sugerez iar i trimiterea la Weber pentru cel lalt tip de ac iune abordat, cea politic ). Aceast formul precar de management al societ ii nu a putut impune regulile adecvate selec iei unui tip de elit intelectual cu totul deosebit, cum este cea tiin- ific. Or, spre deosebire de alte forme de elit cultural, cum este cazul celei artistice, cea tiin ific se formeaz i selec ioneaz în mai mare m sur prin mecanisme formale, controlate de stat, prin institu iile de recunoa tere a performan ei tiin ifice i prin finan are. Nu numai faptul c s-au organizat o puzderie de universit i, private i de stat, în cele mai nesemnificative centre urbane ale rii, dar chiar i în marile ora e i universit i, acolo unde se presupune c a existat o tradi ie i o practic a muncii tiin ifice, selec ia personalului didactic a fost i este înc deficitar, f cându-se, dac nu pe baz de nepotism i cumetrie, atunci pe baza unor criterii f r mare relevan, ce eludeaz tocmai aprecierea a ceea ce Weber nume te voca ie de savant. Sunt con tient c vorbele mele sunt poate dure, mai cu seam într-o atmosfer aniversar ca cea în care se desf oar simpozionul de fa. Le spun îns pentru c e vorba de un domeniu pe care-l cunosc bine, în ciuda
8 T. Rotariu, Sociologii şi sociologia în România de azi plas rii periferice men ionate la început, fiind de foarte mult vreme membru în comisia ministerial care valideaz titlurile de conferen iar i de profesor acordate de universit i. Dar nu la activitatea acestei comisii vreau s m refer, c ci sunt con tient c ea nu poate fi, calitativ, cu mult peste ceea ce practica universitar curent promoveaz i sus ine. Din p cate, aceast practic este pervertit de un complex de interese cu totul str ine câmpului tiin ific. Atunci când sunt puse la dosarul de promovare, cu non alan a celui care nu cunoa te regulile elementare ale muncii tiin ifice sau cu impertinen a celui care crede c o pozi ie social în alt domeniu ( i nu m refer aici doar la personajele politice) îi confer automat dreptul i la un post superior în ierarhia tiin ific i când sunt acceptate atât în comisia de validare a facult ii, cât i în cea a universit ii, instan e care reprezint filtrele superioare catedrei, de unde porne te, în fapt, procesul de recrutare/promovare deci, când în dosare g sim a a-zise lucr ri tiin ifice care nu îndeplinesc minimele cerin e ale unui asemenea text (obiectiv de cercetare clar, metodologie, coeren logic, referin e la literatura recent i relevant etc.), ca s nu mai vorbesc de plagiat sau de alte formule de înmul- ire a propriilor lucr ri, acest lucru dovede te c situa ia este grav, prin faptul c masa celor care activeaz în domeniu este suficient de mare pentru ca mecanismele normale de selec ie, specifice acestui câmp, s fie, în bun m sur, blocate i înlocuite cu altele. * Rezultatele procesului schi at mai sus sunt vizibile în produc ia sociologic din România acestor ultimi 20 de ani, chestiune care reprezint un alt punct important, pentru mine, în interven ia de fa. Nu doresc nici la acest capitol s intru în detalii cu judec i de valoare sau aprecieri pentru care nu am decât argumente bazate pe intui ie i constat ri slab întemeiate. Din punct de vedere cantitativ, se prefigureaz o serie de rezultate i analize, gra ie tocmai unui program de cercetare al ICCV, pe cale de finalizare. Cali- tativ, situa ia e mai dificil de evaluat. Aici este treaba celor care vor veni dup noi s ne judece i, cu siguran, ne vor judeca, f r a mai avea probleme noastre, ale celor de azi, inclusiv f r teama de a nu r ni susceptibilit i i orgolii. Ei vor hot rî i ce anume a r mas valabil în urma activit ii genera iilor actuale i în ce m sur merit produc ia noastr tiin ific s fie un punct de referin pentru cercet rile lor, men ionând-o ca surs de inspira ie sau de continuitate. Nu pot îns s nu remarc câteva planuri, pe care lucrurile n-au cum s stea altfel decât le v d eu: (i) sociologia româneasc are o foarte slab prezen i reflectare interna ional (incomparabil mai slab decât cea din ri vecine nou, cu poten ial i trecut asem n toare sau apropiate, precum Bulgaria, Ungaria, Slovacia, ca s nu mai vorbesc de Cehia sau Polonia). E vorba aici de câ iva indicatori simpli, precum: cit ri, traduceri, publica ii în limbi str ine sau în reviste sau în edituri str ine, participare în board-urile revistelor interna ionale sau în comitete de conducere ale unor reviste str ine, participarea la programe interna ionale de cercetare semnificative tiin ific, participarea ca profesori invita i la universit i de prestigiu sau în comisii de sus inere a doctoratului în astfel de universit i etc.; (ii) au fost realizate, în aceast perioad, mult prea pu ine programe majore de cercetare care s conduc la lucr ri de sintez reprezentative pentru comunitatea noastr, indiferent dac este vorba de studii empirice sau teoretice; (iii) materialele de cercetare concret publicate au un caracter preponderent empirist (ca s nu zic simplist), argumentarea este, de multe ori, precar, iar racordarea la literatura str in de prim- -plan este deficitar. Aici, desigur, trebuie amintite i problemele de documentare pe care le mai avem, chiar în era aceasta a Internetului. Exemplar pentru aceast din urm chestiune este calitatea tezelor de doctorat, unde se vede bine c, pentru o larg categorie
Sociologie Românească, volumul VIII, Nr. 4, 2010, pp. 6-12 9 de doctoranzi, studiile din reviste importante recente sunt o categorie greu de g sit în lista bibliografic ; (iv) exist o foarte anemic dezbatere (atunci când exist ) pe probleme pur tiin ifice în comunitatea noastr. Probabil c, înainte de a vorbi despre dezbatere, ar fi trebuit s pomenesc de cunoa terea reciproc a rezultatelor produse în diferite echipe de cercetare sau de diferite persoane ce lucreaz singure i nu în echip. Atunci când mai apar polemici, ele se duc pe aspecte extra tiin ifice. Revistele noastre public materiale care uneori nu posed nici m car un nivel elementar de calitate, a a cum observam mai sus, ca s nu mai vorbesc de faptul c ignor rezultatele colegilor de breasl, uneori chiar apropia i; (v) dezbaterea lipse te nu numai pe chestiuni concrete de cercetare empiric, ci i în câmpul teoretico-paradigmatic, i asta pentru c nu exist coli de gândire sociologic la noi. De altfel, partea teoretic a sociologiei sau, dac vre i, acel gen de sociologie apropiat de discursul filosofic lipse te aproape complet în România, ceea ce ne pune în situa ia de a nu fi b ga i în seam, nici pe plan intern, nici extern, în dezbaterea marilor probleme sociale ale rii sau ale omenirii. (Din fericire pentru noi, nu prea sunt în câmpul cultural românesc astfel de dezbateri). * Dar probabil c cel mai serios insucces al comunit ii noastre, în ace ti ultimi 20 de ani, îl constituie faptul c n-am fost capabili s introducem sociologia în programele înv - mântului preuniversitar. Fire te, nu-mi fac iluzii c puteam realiza foarte mult pe aceast direc ie (de pild, s disloc m istoria de pe postamentul disciplinelor sociale i s punem sociologia în locul ei), dar ceva se putea, totu i, face, cu ni te rezultate i consecin e pozitive i pentru breasla nostr, îns, îndr znesc s o spun i s argumentez imediat, i pentru societatea româneasc în ansamblul ei. Câ tigurile sociologiei, ca disciplin i tiin ar fi fost imense, dac absolven ii no tri ar fi avut deschis o carier în preuniversitar, m car la nivelul la care o au cei care predau geografia, de pild. Am fi avut, mai întâi, o direc ie de profesionalizare a studen ilor no tri pentru cariera didactic. Aceasta ne-ar fi permis o mai bun recrutare, calitativ i cantitativ, la admiterea în facultate i o consolidare a statutului disciplinei. În parantez fie spus, se vorbe te adesea de acest statut oarecum precar i ambiguu, afirmându-se c nu e prea clar ce trebuie s fac un sociolog, adic nu e clar pentru ce este preg tit un absolvent de sociologie. V rog, îns, s facem un foarte scurt exerci iu de imagina ie i s ne închipuim c istoria, geografia, limba i literatura român, sau oricare dintre disciplinele ce in de tiin- ele tari fizica, biologia, chimia sau chiar matematica, ar lipsi din programa colar a elevilor, în coala general sau în liceu. Ce s-ar întâmpla cu facult ile care preg tesc speciali ti în aceste discipline? Spre ce s-ar putea orienta ele (f r a se suprapune pe specializ rile inginere ti)? Oare statutul acestor discipline n-ar fi tot atât de precar ca i cel al sociologiei? Or, s n-o uit m, ca sociologi ce suntem, c aceste programe colare sunt, în fond, rezultatul luptelor de interese i de influen între intelectualii reprezentând diferitele tiin e, pentru a stabili ceea ce este normal sau bine s formeze cultura general a unui tân r. Adic reg sirea respectivelor discipline în programa colar este, vorba lui Bourdieu, rezultatul unui arbitrar cultural în condi iile în care nu rezult cu necesitate, din vreun principiu superior, nici num rul de ore i nici chiar prezen a unei discipline în program. Dac e u or de în eles c o asemenea prezen ne-ar fi avantajat, evident, ca profesie, eu spun c ea ne-ar fi ajutat i ca societate, în ansamblul ei. S nu uit m c România vine dup o lung perioad în care s-a exersat îndoctrinarea comunist, care a prins la mult lume i pentru faptul c România antecomunist a fost o societate r neasc, cu larg popula ie rural i chiar analfabet. Dogmele comunisto-totalitare,
10 T. Rotariu, Sociologii şi sociologia în România de azi unele cu iz umanitaro-egalitarist, au fost însu ite repede, pentru c oamenii n-au avut exerci iul democra iei, n-au fost înv a i s judece lumea cu proprii lor ochi, oferindu-li-se scheme explicative i justificative de-a gata, tocindu-li-se spiritul critic, de ini iativ i de cooperare. Ar fi simplu de ad ugat i alte asemenea atitudini i comportamente mo tenite, a c ror schimbare nu se realizeaz u or. Or, cred cu toat t ria c sociologia ar fi putut s contribuie la o astfel de transformare, tocmai pentru c ea face apel la ra ionalitate în explicarea fenomenelor sociale i, mai ales, induce i pune în valoare spiritul critic. Un copil care a înv at ceva sociologie în elege mai clar care este ra iunea multora dintre lucrurile care se întâmpl în jurul s u. Un cet ean cu o astfel de preg tire este mai protejat împotriva a tot felul de influen e i manipul ri. Uita i-v în jurul nostru! Cre te i se l e te obscurantismul, oamenii acceptând cele mai bizare explica ii pentru ceea ce li se întâmpl lor sau altora. Dup o scurt campanie la televizor s-ar putea face un referendum la care sunt gata s pariez c se va aproba i introducerea pedepsei cu moartea (poate chiar arderea pe rug) i renun area la parlament ca institu ie a democra iei i revenirea la partidul unic i alungarea din ar a str inilor (fie cona ionalii no tri vechi, fie mai noii veni i) i trimiterea direct la închisoare, f r judecat, a celor care comit infrac iuni. Nu mai vorbesc de faptul c nu e nevoie de nicio campanie pentru ca s se aprobe, în acela i chip, dublarea salariilor i pensiilor, reducerea la jum tate a zilei de lucru, eliminarea tuturor impozitelor etc. Probabil c unul dintre efectele cele mai puternice ale lipsei studierii sociologiei, lips coroborat, a zice eu, cu exacerbarea studiului unui anumit fel de istorie, este consolidarea etnocentrismului. E vorba de un efect ce poate avea consecin e destul de grave în condi iile societ ilor deschise de ast zi, în condi iile particip rii noastre la construc- ia european. Izolarea de cel lalt, atitudinea de superioritate sau simpla incapacitate de în elegere a diferen elor dintre culturi i oameni ne pot d una atât ca popor, cât i individual. Este clar c o astfel de component ascunde i o multitudine de prejudec i rasiale, etnice, de gen, de clase sociale etc. sau vis-a-vis de cei care au alte concep ii decât noi, culturale sau privind aspecte ale vie ii cotidiene. i a da aici un exemplu, chiar cu riscul de a mi se repro a c sus in un punct de vedere unilateral i exagerat. (Reamintesc c acest text nu este un material tiin ific, ci unul de opinie, iar opiniile în societatea româneasc înc n-au ajuns s fie în totalitate interzise. i mai cred, cum voi ar ta în final, c sociologul are i el dreptul la opinie.) Introducerea religiei în programa colar este un simptom al st rii societ ii noastre despre care vorbeam: s-a preferat din motive lesne de în eles pentru cine a tr it aici în aceste vremuri, dar poate mai pu in pentru al ii din alte spa ii i vremuri s- a preferat, zic, studierea religiei în locul sociologiei (sau a istoriei sau a filosofiei) religiei. A a încât elevul nostru, ortodox, Vasilic, dac mai i merge pe la coal, se alege cu dou lucruri: unu va înv a c e mai bun decât Ionel, care-i baptist (ca s nu mai vorbesc de Istvan, dac e din Cluj, sau de Ismail, dac se afl în Constan a), pentru c religia lui este cea adev rat i doi va lua în derâdere cele spuse de profesorul de biologie despre evolu ia speciilor sau oricum o va pune pe mama sa acas în încurc tur cerându-i s medieze acest conflict intelectual creat de dou discipline colare i de doi dasc li, poate, respectabili. Dar nu e vorba numai despre schimbarea unor atitudini i concep ii, ci i de înv area pur i simplu a unor no iuni construite în tiin ele sociale i care, vrând-nevrând, ajung s intre în limbajul cotidian, prin mass-media, în special. Am s dau doar un exemplu, cred eu destul de relevant în acest sens. Cu câteva zile în urm, dou cotidiane, dintre cele care mai merit un oarecare respect pentru c n-au c zut în capcana tabloidiz rii, Adev rul i Gândul, au publicat nu o tire unde se mai pot strecura inadverten e i gre eli, ci o analiz de câte o pagin, analiz care, în esen a ei, se baza pe ideea c, dac în România
Sociologie Românească, volumul VIII, Nr. 4, 2010, pp. 6-12 11 speran a de via la na tere a sexului masculin este de circa 69 de ani i vârsta de pensionare ajunge la 65, atunci pensionarul român, b rbat, beneficiaz, în medie, de patru ani de pensie. Cum bine se în elege, pentru a judeca lucrurile corect, trebuia plecat nu de la speran a de via la na tere, ci de la speran a de via la vârsta de 65 de ani, care la ora de fa este de circa 14 ani la b rba i, valoare ob inut în condi iile actuale de mortalitate i despre care, se poate presupune c va cre te, dac ne ghid m dup situa ia celorlalte ri europene, deci dup un previzibil progres în domeniul sanitar a teptat i la noi. i acesta este doar unul dintre miile exemple care se pot da referitor la lispa de cuno tin e i la proasta în elegere a fenomenelor sociale, dovedite chiar de persoane care se presupune c sunt colite în domeniu. * Ie ind acum din cercul strâmt al disciplinei i abordând problematica raportului nostru cu societatea, adic aportul sociologiei i al sociologilor la transform rile sociale, a sublinia doar câteva aspecte ce mi se par importante. Desigur c în domeniul acesta unele lucruri sunt mai vizibile, cum este cazul interven iei unor colegi la televiziune sau în presa scris. De asemenea, exist evenimente, cum ar fi alegerile, când sociologii apar în prim-plan prin sondajele preelectorale sau cele de tip exit poll. Alt gen de anchete, care alt dat parc erau mai frecvent invocate de pres, am senza ia c acum apar tot mai rar. Exist, probabil, i alte activit i realizate în num r destul mare, cum sunt cele care au leg tur cu consilierea politic, evaluarea de programe sau politici etc., dar ele sunt mai pu in vizibile i-mi este greu s apreciez cât de ampl i important este aceast form de activitate. De aceea, a r mâne, în acest punct, la abordarea doar a unor chestiuni de principiu, care ar putea fi subsumate unei întreb ri ce a i dat titlul unei c r i ap rut în 2002 în Fran a: La ce serve te sociologia? (coordonat de Bernard Lahire). Fire te c e vorba aici, în esen, de a discuta despre rela ia între sociolog i utilizarea produselor sale, respectiv despre oportunitatea particip rii sale la construirea de solu ii pentru problemele sociale. Pozi ia mea de principiu este probabil cunoscut, c ci am mai sus inut-o i cu alte ocazii. Pe de o parte, nu cred c este de datoria noastr s propunem obiective sau s alegem între obiective sociale; aceasta r mâne în sarcina omului politic. Pe de alt parte, cred c e de datoria noastr s particip m la studierea problemelor sociale, a a cum le definesc instan ele sociale care se confrunt cu acestea, dar nu trebuie c zut în pericolul de a reduce sociologia la aceast activitate; problemele sociale trebuie reconstruite ca probleme sociologice i, mai mult, trebuie impuse în câmpul cercet rii probleme sociologice care pot s nu aib drept corespondent cel lalt tip de probleme, adic s nu vin pe filiera cererii sociale. În linii foarte mari, cred c sociologul i sociologia pot s ajute omul politic în ac iunile întreprinse, pe dou c i principale: expertiza i critica. Prin expertiz putem realiza descrieri i chiar explica ii legate de desf urarea unor fenomene sau de apari ia i acutizarea unor probleme sociale etc. Tot prin expertiz putem s construim i s analiz m diferite variante de ac iune, inând cont c, în principiu, pentru orice problem studiat, se pot imagina întotdeauna mai multe variante de obiective, existând, astfel, posibilitatea alegerii între acestea. Sociologul nu are de ales un obiectiv, ci doar poate indica modul de ac iune pentru atingerea acestuia, odat ce el a fost ales de omul politic. i mai mult iar aceast chestiune mi se pare absolut esen ial, uitându-m la felul cum este condus acum ara noastr sociologul, i nu numai el, poate ajuta decidentul s evalueze consecin ele actelor i deciziilor sale, consecin ele sociale (adic cele reflectate asupra celorlal i) i consecin ele asupra propriei persoane, a decidentului. Ac iunea politic se deosebe te fundamental de alte ac iuni în care g sirea de solu ii se poate face i pe principiul încercare i eroare, pentru c eroarea are, cu siguran, aici, consecin e nefaste asupra unor categorii largi de cet eni i d uneaz prestigiului conduc torului.
12 T. Rotariu, Sociologii şi sociologia în România de azi Dac prin expertiz suntem, s spunem, de partea conduc torului, în calitate de sfetnic, consilier sau angajat ocazional, prin critic, sociologul ocup o pozi ie aparent opus, dar care poate fi tot atât de util omului politic. Critic înseamn mai multe lucruri, de dimensiuni foarte diferite, începând de la eviden ierea disfunc ionalit ilor unui mecanism social i pân la punerea sub semnul întreb rii a unor obiective sociale majore, aceasta, desigur, nu pentru natura obiectivului, ci pentru consecin ele sociale generate de mecanismele utilizabile pentru atingerea lui. De pild, eu, ca demograf, pot s critic un obiectiv de genul atingerea, în urm torii cinci ani, a unui nivel de fertilitate care s aduc României un spor natural pozitiv, imaginând mijloacele prin care se atinge acest obiectiv i v zând care sunt costurile pe care acestea le reclam. Desigur c, la limit, e posibil i o critic a obiectivului în sine, adic nu doar prin prisma mijloacelor, dac se poate demonstra c atingerea acestui obiectiv are consecin e negative asupra desf ur rii unor procese sociale sau asupra altor obiective propuse, respectiv dac odat cu atingerea obiectivului apar i efecte perverse, pe care decidentul nu le intuie te. Apoi, trecând dincolo de limit, s mai spun, în încheiere, c, pornind de la atitudinea schi at aici, care, în fond, înseamn acceptarea principiului neutralit ii axiologice, consecin a practic este aceea c, doar în cercetare, în activitatea tiin ific nu trebuie s amestec m judec ile de constatare cu cele de valoare i, mai cu seam, cu op iuni politico-ideologice. Aceste lucru este mai greu de evitat, fiind în acela i timp i mai periculos pentru cercet torul vie ii sociale decât pentru ceilal i confra i în ale tiin ei. Asupra rezultatelor unui fizician sau chimist nu prea are influen faptul c el crede în principiile stângii sau dreptei, c este adeptul unui partid politic sau este împotriva formelor democratice de conducere, i nici m car dac legit ile pe care le descoper sunt opera crea iei divine sau nu. În schimb, noi suntem tot timpul sub presiunea acestor for e extra- tiin ifice, pentru c cercet m tocmai acea realitate din care fac parte i ele. Subliniam mai sus c principiul trebuie urmat doar în cercetare, pe cât posibil. Absolutizarea lui mi se pare la fel de periculoas ca i ignorarea lui. Dac noi, ca cercet tori, nu avem a ne spune p rerea i despre obiective, deci dac vom crede în perfecta pluralitate a valorilor (a zeilor sau a demonilor, ca s revin la Weber), atunci vom c dea în relativismul absolut, pentru care totul e permis sau toate obiectivele sunt echivalente. Ca sociolog, am dreptul s cred c democra ia este preferabil autoritarismului, c toleran a etnic, religioas sau de alt natur e preferabil intoleran ei, bigotismului, c o societate în care, formal, cel pu in, oamenii au anse de realizare e mai bun decât una în care categorii întregi sunt condamnate la o condi ie joas, c m suri sociale care asigur împlinirea personal, bun starea, s n tatea, prelungirea vie ii sunt de sus- inut împotriva altora care- i propun scopuri contrare etc. De aceea, de i nu împ rt esc pozi ia teoretic a lui Gusti, fiind aici mai aproape de Petre Andrei, ader la valorile pe care conduc torul colii Sociologice de la Bucure ti le-a împ rt it i apreciez efortul f cut pentru atingerea unor obiective, în principal schimbarea modului de trai rural, emanciparea satelor române ti din vremea sa. Singura problem care mereu r mâne e faptul de a fi con tien i de distinc ia celor dou planuri ac iune i cercetare i de a în elege c ac iunea presupune responsabilitatea alegerii obiectivului. Primit la redac ie: septembrie, 2010