OBSERVATM ASUPRA ANAFOREI IN LIMBA ROMANA ACTUAIA RODICAZAFIU Facilitated de Litere Universitatea din Bucuresti I. Fenomenul anaforei a fost cxtrem de

Transcriere

1 OBSERVATM ASUPRA ANAFOREI IN LIMBA ROMANA ACTUAIA RODICAZAFIU Facilitated de Litere Universitatea din Bucuresti I. Fenomenul anaforei a fost cxtrem de mult studiat in ultimele decenii, in doua tipuri pnncipalc de abordari: a) in teoria generativa a guvernarii si legarii, initiata de Chomsky 1981 i dezvoltata ulterior, in care anafora e o categoric gramaticala fundamental;!, aiaturi de pronominale si de expresiile nominale referentiale; b) in lingvistica textului, in care, chiar mai devreme, cercetarile asupra coeziunii si a coerentei au acordat un rol important mecanismelor anaforice (Halliday & Hasan 1976). Ultima directie s-a extins in analiza conversatiei, in pragmatica, sliinte cognitive, lingvistica computational^, anafora fiind un factor esential in proccsul de decodare a enunturilor si de intelegerc globala a textului. Cele douadirectii principalc de cercetare corespund unor tipuri de anafora partial diferite, de i imposibil de delimitat total: exista o anafora gramaticalizata, "legala", guvernata de reguli sintactice clare, a carei interpretare semantico-referentiala este non-ambigua; dupa cum exista 51 o anafora discursiva, "libera", influentata de factori semantico-pragmatici care pot produce interpreter! variabile, concurcntc. In lingvistica romaneasca, anafora nu a constituit obiectul unor investigatii sistematice; exista cateva studii care urmaresc aspecte contrastive romano-franceze (Cristea 1985, Tasmowski 1990). care descriu anafora sintactica din perspectiva generativa (Comilescu & Udrea 1987, Dobrovie-Sorin 1994/2000) sau analizeaza aspecte ale anaforei discursive (Manoliu-Manea 1993) ori tipuri anume de reluare anaforica (Iliescu 1988); chiiir mai putin este studiat fenomenul din punct de vedere diacronic (o exceptie este Tasmowski 1993)/ Desigur. multe inform at ii pertinente asupra fenomenelor anaforice apar intratatele de gram a tic a si in articolele consacrate pronumelui. In cele ce urmeaza, vom tncerca sa schitam o clasificare a fenomenelor anaforice, ilustrandu-le prin rnijloacele de care dispune limba romana actuala; de asemenea, vom pune in evidenta cateva trasaturi specifice ale anaforicelor roinanesti, sugerand unele directii de investigate a domeniului in perspectiva tipologica. Anafora poate fi descnsa ca o relatie semantica Tntre doua elemente lingvistice, in care elemental cu aparitie ulterioara in discurs (numit anaforic) nu are un sens de sine slatator. ci este interpretat prin raportare la eel deja aparut (antecedent sau siirsa): anatoricul preia (partial sau total) valoarea referentiala sau sensul contextual al antecedentului. 3 De fapt, termenul anafora (v. DSL) poate desemna atat fenomenul ling\istic general (relatia semantico-referentiala, trans fern 1 de informatie), cat i Wementele concrete prin care aceasta se rcalizeaza (anaforicele). 239

2 Aproape toate notiunile implicate in descrierea anaforei (referentialitatea. tipul de relatie intre elemente, pozitia lor relativa) sunt problematice si presupun defmitii diferite, mai largi sau mai restrictive. 4 Anafora prototipica este referentiala (trimite la un referent individualizat) - "[Dan]i ne vorbeste despre problemele luij" 5 ~, dar (v. mai Jos, )o relatie similara poate aparea si intre elemente generice, intre variabile nedefinite, intre calirlcari predicative. Relatia dintre doua elemente referentiale poate fi de coreferentialitate, dar aceasta este numai una dintre modalitatile in care se realizeaza continuitatea unei reprezentari semantice discursive (v ). Raportul invers, mai rar (in care un element se interpreteaza prin raportare la unul succesiv), este considerat in majoritatea studiilor tot un tip de unafora? pentru caress foloses,te insa si denumirea de catafora (cf. K?sik 1989). Antecedenta e judecata in planul linear al discursului, chiar daca ceea ce conteaza de fapt este ierarhia sintactica; catafora zero (subiect neexprimat, pro) poate anticipa "sursa" care apare in regenta; "Daca 0] vorbeste, [Dan] s ii convinge pe toti". Repetarea in discurs a unor expresii referentiale autosuficiente (de tipul numeliri, propriu) nu este un fenomen de tipul anaforei; aceasta din urma are inscrisa in forma sa incompletitudinea referentiala, semnalandu-s.i deci relatia cu un alt segment al discursului. j 2.1. Anafora este strans legata de deixis, cele doua fenomene avand drept trasatura comuna necesitatea de a prelua interpretarea referentiala a unui element lingvistic de laun altul, aflat in context: in contextul lingvistic, in cazul anaforei, sau in eel situational, cazul deixisului. i inventarul de rnijloace lingvistice este in buna masura cornun: rnul elemente pot avea atat o functie deictica cat si una anaforica. De altfel, se presupunec^ este o tendinta universala a evolutiei lingvistice convertirea reperelor deictice instrumente anaforice (ca in cazul demonstrativului latin devenit articol in romanice) si ulterior chiar in conectori cu sens abstract. 7 Diferentele sunt totusj mari: cele doua mecanisme lingvistice au functii specifice] (ancorare in situatia de comunicare vs. continuitate si coerenta a discursului), au mijl( de expresie specializate si, mai ales, reguli diferite de stabilire a referintei. Regulile stabilesc coreferentialitatea anaforica, instituind lanturi anaforice, intinse adesea pe lungimea textului, sunt mult mai complexe decat cele ale deixisului. Sunt insa si situatii'ul care cele doua fenomene interfereaza si chiar se suprapun: deixisul textual, fenoma] metadiscursiv (Lyons 1977: , Conte 1988: 13-23, Jonescu-Ruxandoiu ) are caracteristici duble: trimite la un element prezent material in situatia comunicare, dar care este de natura textual-iingvistica ("Au venit Dan si [Aristotel]i; acesta din urma } e un nume mai lung"). Mai mult, exista forme mixte de mentionare( mentionnels, la Corblin 1998), predominant anaforice, care trimit la materialitatea spatia sau temporala a textului, insa folosesc acest mijloc pentru a identifica referentu! ("Auve Dan s.i [AristotelJ!; acesta din urma\ e prietenul meu"). De asemcnea, daca se considera! referentul e in constiinta locutorilor (chiar elementul aratat gestual in situatia comunicare fund pronominalizat lingvistic prin intermediul numelui, asa cum o dove acordul gramatical: "Da-mi-/!"; "Arunc-o!") si ca in multe cazuri nu apare explicit nidi text, nici in contextul extern, diferentele dintre cele doua fenomene se atenueaza; s ca5ii cazul referentului imaginat (deixisul "ad phantasma". de care vorbea Karl Bui 240

3 iimetriilc sunt doar aparente: daca pentru folosirea adverbului acwn e tipica folosirea pur fectica, corespondentul sau atunci e raportat la un alt element trecut intr-un mod tipic inafonc. 12, Anafora se rcalizeaza prin mai multe mijloace gramaticale si lexicale. O posibila jupare functionala a lor trebuie sa distinga substitutele anaforice (in romana acestea pot fi in unele dintre utilizarile lor - pronume personale, reflexive i reciproce de persoana a B-a, pronume semiindependente, adjective posesive de persoana a Ill-a, unele pronume eraonstrative, nehotarate, relative, adverbe demonstrative, numerale, verbul a face insotit ecliticul dc acuzativ o, adjective i locutiuni adjectivale i adverbiale; in plus, ca mijloace psite de suport lexical, anafora pronominala zero s,i elipsa) de expresiile nominate care wtm indici anaforici (respectiv articolul hotarat, adjectivul demonstrativ); in asemenea rupuri nominale cu functie anaforica, elementul nominal intra cu anteccdentul?ntr-o :latie semantics de repetitie lexicala, de sinonimie, de hipo- sau hiperonimie, sau se leaga :acesta exclusiv pragmatic, inferential, pe baza unor informatii contextuale suplimentare: Exemplele(l) sj (2) ilustreaza cele dona tipuri principale de expresii anaforice: (1) A trecut testul [un doctor],. Despre acesta^/ el\ ti-am vorbit de multe ori. (2) Au trecut testul [un doctor], i un economist?. Doctorul\!Medicul_\l Chirurguh / Barbatuli I Moldoveanul\ era la a doua Inccrcarc. desea, descrierile anaforci pun accentul pe relatiile semantice si enciclopedice dintre ementele lexicale (vorbindu-se in acest sens de o anafora semantica si de una agmatica, cf. Conte 1988), desi rolul decisiv in declansarea interpretarii anaforice Tl aca indicele. Desigur, elementul cu rol de indice poate avea i alte functii decat cea lafbrica (de exemplu: generica: "Doctorid e un om cu o meserie frumoasa"), dupa cum si petitia poate fi non-anaforica ("A trecut testui un doctor. Un doctor c in genere un om cu meserie frumoasa, care ii ajuta pe oameni") Intre cele doua mari tipuri de expresii anaforice diferentele sunt considerable: bstitutele pronominale nu au sens lexical i referinta proprie i orienteaza univoc codarea spre sursa deja cunoscuta (ex.: el = baiatul, Dan, un om etc.); expresiile dexate sunt lexical pline, aducand adesea o reinterpretare a referentului, furnizand formatii noi si fiind in principiu interschimbabile cu sursa (ex.: acest ins dezorientat = ietenul animalelor ~ trecatorul etc.). Tinand cont de diferentele care apar i in interiorul celor doua categorii, se irbeste adesea de o ierarhie a marcarii semantice: de la un minimum de marcare (anafora ro), trecand prin pronume, demonstrativ, pana la grupul nominal plin. Ca regula agmatica generala, forrnele slab marcate indica o coreferentialitate imediata, previzibila [Dan], i! 2 asteapta pe Ion 2?i 0] bea bere": anafora zero - ca subiect al unei propozitii ordonate - indica identitatea referentiala cu subiectul primei propozitii), in vreme ce rmele mai puternic marcate o contrazic ("[Dan], il 2 asteapta pe Ion 2 si acesta^bea bere"; Dan], i\ 2 asteapta pe Ion 2 si profesorul n bea bere"). }. Intre distinctiile necesare, ramane desigur importanta aceea, deja anuntata, dintre afora gramaticalizata si cea discursiva. Anafora gramaticalizata ("legata") se realizeaza 241

4 prin clitice reflexive propriu-zise si reciproce, pronume si adverbe relative sau ca anafora zero. Id entitle area referentului este certa, depinzand de reguli stride, aplicabile in interiorul structurilor sintactice; de exemplu, cliticul in acuzativ reflexiv sau reciprocal forma accentuata corespunzatoare au referent identic cu eel al subiectului verbului-centnl ("[Danji se\ considera (pe sine } /pe el insu i\) superior"; "[Fratii], se\ suspecteaza (unul\ t pe altul ]b / intre ei\)", relativul este identic referential cu regentul propozitiei ("Admiri [casa]] care t ' m i place si mie"), subiectul neexprimat al conjunctivului este identic cucel I al anumitor categorii de verbe regentc ("[Dan]] stie 0, sa cante") etc. Formele accentuate ale reflexivului si ale reciprocului nu sunt la fel del grama ticalizate ca formele neaccentuate: pot fi substitute prin nereflexive echivalente I functional ("[Dan], se vedepe el } ") si pot aparea la distanta ("[Dan], crede ca despres/w] I au vorbit prea multi"). Anafora discursiva ("libera") se realizeaza prin pronume personale, demonstrative, I posesive, adverbe pronominale, ca anafora zero etc. Identificarea referentului, la nivel I frastic si interfrastic, se bazeaza in primul rand pe conditii contextuale si preferinte ale I uzului: depinde de numarul potentialilor antecedenti si de distanta textuala care ii desparte I de anaforic, de pregnanta referentului in constiinta vorbitorilor. Exista restrictii care I pornesc chiar de la relatiile sintactice din interiorul propozitiei; de exemplu, pronumele I clitic obiect direct sau indirect, daca nu este reflexiv, are obligatoriu alt referent decat I subiectul ("[Dan], i/ 2 considera superior"); contextul mai larg stabileste care anumeesle I acest referent. Anafora discursiva e in general ambigua, permitand mai multe interpretari. In I exemplul (3) [Dan], a fost ieri la [Ion] 2, care se intalnise cu [Mircea] 3. [El]]/2/3/ n [i]]/2/3-a spuscs I [acela]]/2/3/ n vorbise deja cu nepotul [lui]i/ 2 /3/ n - fiecare dintre formele pronominale el, i, acela si lui poate fi coreferentiala eu oricaredin I cei trei antecedenti (,,2,3) sau chiar cu un alt element din contextul anterior (n); anumite I restrictii privesc Insa repartizarea reciproca a interpretarilor, in functie de stabilirea I referentilor pentru celelalte pronume: unele alegeri le conditioneaza (le exclud) pe altele; daca subiectul va fi 'V', obiectul indirect si demonstrative 1 din subordonata vor fi I obligatoriu diferite de ",". O marca gramaticala a anaforei este acordul, concordanta unor categ gramaticale (gen, numar) la antecedent si la anaforic (si la elementele acordate cu acesta "[Dan], vorbeste cu [Maria] 2 si ii 2 spune ca (ea 2 /el ] } trebuie sa fie aleasa/ales pre edint Acordul este in primul rand semantic (pentru referenti animati, in functie de sexul ni "[Victimaji se numeste Vasile, 0, are 30 de ani si o barba lunga. 0, A fost dus imediat spital") si se manifesta pur gramatical doar la inanimate: "[Caietul]i nu mai era la lui], langa [agenda] 2. 0, A fost/wra/ odata cu aceasta^' In orice caz, in decodarea anaforei discursive joaca un rol fundamental semanlifl predicatelor, ansamblul enuntului i cunoa^terea de baza, comuna, despre lume: 242 (4) [Dana], f/ r a adus la noi [pisica] 2. Acum 0 2 e in co ul ei 2 i 0 2 toarce. (5) [Dana], f( r a adus la noi [pisica]^. Acum 0] e la biroul eii i 0, cite te.

5 2.4. Alte distinctii, care nu sc fac totdeauna in mod clar, privesc referentialitatea si relatia de coreferentialitate. Anaforcle nu cuprind doar expresii referentiale, iar intre ele nu este neaparat un raport de coreferentialitate. 10 Sub denumirea de anafora sunt incluse adesea doua fenomene pro fund diferite: a) Continuitatea referentiala s.i b) similitudinea calegoriala (reluarea semantica). Diferenta dintre cc!e doua sc poate observa in exemplelede mai jos: (6) Am vorbit cu [un domn simpatic],. Acesta\ mi-a povestit totul. (7) Am vorbit cu [un domn] ]a [sirnpatic] ]b. Unul ]a lcifel ]b a tepta in aula. AStul^^ era pe ho!. In primul caz, anafora e un substitut care trimite la un anume referent, in cazui dat total identic cu eel deja introdus in discurs. In al doilea, un sens deja activat este reluat pentru a fi aplicat altui referent, in baza unei similitudini. Un caz particular al continuitatii referentiale priveste coreferentialitatea potentials aanaforicului cu o variabila (cf. Huang 2000a: 6, Sells & Wasow 1998: 25): "[Cine]i va ca'^tiga, ace/a, trebuie sa multumeasca"; "[Aceia], care\ au gresit vor plati"; "[Nimeni], nu-^'i dispretuieste inteligenta" etc Continuitatea referentiala se poate clasifica in functie de tipul de referent: indivizi. repere temporale, spatiale, entitati abstracte. In stransa relatie cu aceste tipuri. antecedentul anaforei referentiale poate fi: un grup nominal 14 ("Au venit [trei prieteni din Bucure ti]i, care\ raman aici pana luni"); un circumstantial (grup prepozitional sau adverbial: "Au venit [la ora 3] l5 cand\ se termina cursul"; "A ajuns [sus],. Acoloi erau doua uji"); un grup verbal ("Dan [a alergat toata ziua] b ceea ce\ 1-a obosit ingrozitor") sau chiarun enunt ("[Maria e de teapta.} } Toti spun asta"}. Continuitatea referentiala se poate realiza ca: a) identitate; b) relatie cwmtlativa*, c) relatie partitiva\ d) asociere cognitiva, a) Anafora identitatii referentiale reia integral referentul antecedentului: "Am vizitat [o casa de vacanta cu doua etaje],. Peretii acesteia } erau vopsiti in roz". In cadrul anaforei referentiale a fost observata a a-numita anafora evolutiva, ai carei referenti se modifica pe parcursul discursului (Charolles 1993): "[Copilul], a crescut, 0! a devenit la randul sau tata. Azi el t e bunic". Din punct de vedere textual i cognitiv, referentul e mtotdeauna modificat (ca obiect al cunoasterii) pe masura ce informatiile sj evaluarile se acumuleaza, in progresia enimturilor. tyanafora cumulativa (rezumativa,globalizanta) reiaprintr-o expresie unica mai multi referenti diferiti, chiar din mai multe enunturi: "Am vizitat [o vila] la, apoi [un apartament debloc],b- Dan ne-a condus si la [o casuta cu gradina]i t. Toate locuintele vazute labc erau msa foarte scumpe". Reluarea poate fi relativ simpla (insumare de elemente similare, pnntr-un termen plural sau cu sens colectiv; in masura in care echivalarea e completa, aceasta anafora ar putea apartine primei categorii, a identitatii referentiale), sau mult mai complexa, atunci ca'nd rezuma continuturi propozitionale, uneori din paragrafe intregi. O lunga naratiune poate ft urmata de enuntul cu anaforic: "[...]] Asta\ a fost tot". Se realizeaza astfel procesui denumit de Conte 1996 incapsulare anaforica. 243

6 Exista un numar limitat de substitute anaforice care pot indeplini acest rol rezumativ. c) Anafora partitiva reia doar o paite din referentui antecedentului sau: "Am vazut [invite case}\ &. Una\\, era destul de ieftina". E de discutat daca in asemenea eazuri substitutele specializatc au intr-adevar sens partitiv sau daca rolul anaforic nu ar trebui atribuit unei an afore zero a constructiei partitive: una = una dintre 0. d) Anafora asociativa (Kleiber 2001} se ba/eaza pe cunostintele despre lume sj pe inferentele stabilite de destinatar: se presupune ca intre referentui nou introdus de o exprcsie lingvistica i unul deja prezent in discurs se manifesta legatura referentiala cea mai directa care este posibila in contextul dat (parte-intreg, posesor-obiect posedat etc.), Accst tip de anafora se rcalizeaza in mod obligatoriu lexical, nu pronominal (un referent non-evocat in enunt nu poate fi pronominalizat, cf. Mybill 1992): "Am vizitat [o casa destul de spatioasa]i a. Feretii^ erau cam subtiri"; "[AndreiJ ]a a intrat in sala de mese. AI puspaltonul^ in cui") Similitudinea categoriala (reluarea semantica) poate tl descrisa, in functie de clasele functionale implicate, ca avand doua tipuri principale: eel care reia sensul unor norninale (potential sau real referentiale) i eel care echivaleaza predicatii logice (grupuri predicative, adjective). Pro-formele cu aceasta functie (as.a-numitele lazy pronouns] au rolul de a evita repetitia unui nominal. Primul tip se poate realiza prin anumite uzuri ale unor pronume: demonstrative (acela), semiindependenle (eel, al}, nebotarate (unul, allul}'. "A luat [valiza], neagra i pe aceea } Icea\ /una.} /alta\ rosje"; "A luat [valizaj, lui Dan;i pe a\ Mariei". In anumite contcxte paralele, chiar cliticele personale pot avea aceasta functie: "Dan sj-a terminat [teza], ieri, iar Maria s.i-a termmat-o, azi". Al doilea tip cuprinde indici ai similitudinii de genul: la fel, asemenea, to! 074 astfel de, precum s.i elipsa. Mijlocul eel mai putin echivoc este tocmai elipsa, care presupune paralelismul sintactic si reeupereaza semnificatia elementului absent: "Dan [a plecat], la munte, Maria 0, la mare". Celelalte constructii ridica uneori problcme speciale. atunci cand expresiile antecedente contin la randul lor anafore care pot produce lectun ambigue: "[Dan], [nuse intelege cu bunicul /«/,] 2 i Maria la fel 2 ". Anafora la fel poate presupune in interiorul segmentului reluat identitatea relatiei (= "Maria nu se intelege cu bunicul ei") sail identitatea referentului (= "Maria nu se mlelege cu bunicul lui Dan"). 3. Anafora este un fenomen universal care cunoas.te realizari specifice in diferite limbi, din punctul de vedere al inventarului de mijloace si al regulilor de apiicare. in conditiile unor cercetari insuficient dctaliate, e prematur sa facem generalizari perspective tipologica - asupra anaforei in IJmba romana. Avansam aci doar catcva ipotez: care ar putea fi testate in viitor. Huang 2000a. 2000b eompara anafora engleza i cea chineza, ajungand concluzia ca in chineza exista o prefcrinta pentru anafora pragmatics (avand ca suport grupul nominal lexical repetat), in engleza pentru cea sintaetica. Intr-o asemenea tipologit foarte generala, romana artinde, ca majoritatea limbilor europene, catre tipul sintactic

7 E sigur ca trebuie facuta o diferenta neta intre anafora din textele orale, din conversatia spontana - si cea din textele culte, scrise. In textele orale spontane, anafora zero sj pronumele personale de pcrsoana a Ill-a domina clar, cu toate ambiguitatile pe care lepotprovoca: (8) "M-am gindit ca [0 } ] sta... [ \\fiind in zona, [0J aparfine cu medicul de familie de... de Vitan. Chiar daca [0 n ] nu este medicul luij, un prim ajutor, acolo, ii ]/x dai ceva sa nu... ei, vreau sa spun c& l r a luat cetateanu ala?-n masina, am mers i eu cu el /2, li-am dus la cinci medici. I r a dat baiatul ala?/ y... cinzeci de mii, in eventualitalea cazului cind [0,] sa-ntoarce [0]] sa la vrun taxi sau [0J sa mi mai stea a a, si li-am dus $i io la... medici de familie, la care mi-a iesjt cabinetu-n fata, la aja am vrut sa intru. Sa~i\ ia o tensiune, sa-i t dea o pastiluta, sa-i\faca ceva, o apa si un zahar, ceva. Sa-\\... sa-l^niinda pe un scaun, pe o masa, pa o banca..." [...] "Da J3-am cxplicat inainte toate cele. Domnule, am dat de ej3, uitati a a, uitati a a, i]-am facut a a, i r am dres as,a, [0,] a avut a a, transpiratie, cutare, i^-am explicat. Restu ocupati-va. $i la... la... luji i]-am spus... tataie, ia ia de aici inca cinzeci de mii... I]-am mai dat i io cinzeci de mii, daca e ceva de a..., de plata" pcntru domnu doctor^ s-aveti bani sa platiti. Adica l^-am obligat: ba, vrei bani, uite-ti platesc, da fa-i, ceva. Ce ij-[03] o fi facut c5 a... [0]/j] a ram as in cabinet acolo cu e/ 3 /." (IVRA, p ; citat modiflcat prin transpunere in ortografie standard) Ede presupus ca in asemenca texte functioneaza in primul rand pregnanta si persistenta referentului, ca si cunoasterea de baza a scenariilor prototipice. Nu atat regulile pamaticale si nu numai structurile tematico-discursive atribuie unui pronume coreferentialitatea cu un mime, ci mai ales compatibilitatea semantica a actiunilor in care referentul e implicat: in secventa "Ce i -[03] o fi facut", cliticul se referii la paeient i anafora zero la medic, pentru ca acesta este raportul agentual normal in scenariul dat ("cabinet medical"); in vremc ce in secventa "[0]/ 3 ] a ramas in cabinet acolo cu e/ 3/] " particlparea la scena statica lasa deschise ambele interpretari (atat anafora zero cat si pronumele se pot referi atat la medic cat i la pacient; desigur, cu o probabilitate mai mare caagentul care ramdne in cabinet sa fie bolnavul). La nivel discursiv, trebuie facuta diferenta intre norma i uz: prima vizeaza sa eiimine sau macar sa rednca ambiguitatea, pe care uzul o tolereaza, chiar cu riscul de a crea confuzii. Multe din regulile sj regularitatile anaforicelor romanesti au corespondente perfecte in alte limbi. Posibilitatea de a alege, in anumite puncte ale discursului, intre anaforice cu grade diferite de marcare (zero / el / acesta) e larg intalnita si regulile semantico-pragmatice care o determina sunt similare. Cateva trasaturi caracteristice ale anaforei romanesti actuale ar fi urmatoarele: a) Domina anafora nelexicalizata, anafora zero si elipsa. Anafora zero este in primul rand cea a subiectului, limba romana fiind de tipul pro-drop; in plus, si obiectul direct cu sens general, abstract, global este de preferinta neexprimat ("Vad", "Inteleg", "^tiu" = Vad / Inteleg / $tiu [acest lucruj); v. Iliescu Fata de alte limbi romanice (franceza, italiana), romana nu are pronume adverbiale (fr.y, en, it. ne); si in acest caz, 245

8 mai des decat exprimarea prin adverb sau grup prepozitional (aid, din aceslea), apare ana fora zero ("Am ajuns" = Am ajuns [aid]', "Mai vreau"' = Mai vreau [din acestea})m b) Pronumele semiindependente (articolul demonstrativ si eel gcnitival) sunt specializate (in unele dintre utilizarile lor) pentru a marca similitudinea categoriala: "dictionard mare si eel mic", "pahanil plin si eel din dreapta", "varu! meu si a! Danei'', in situatiiin care in alte limbi se folosesc articolul hotarat, demonstrativul sau chiar repe nominalului; anaforicul al este adesea ambiguu, osciland intre valoarea co-re ferenti (varul meu = varul Danei) si cea de similitudine categoriala (varul meu / varul Danei). c) Genul anaforicelor pronominale rezurnative, globale. abstracte este feminmu! (o, ask aces tea). d) Un fenomen diacronic care a lasat urme puternice m romana este importanta reflexivul in combinarea cu mai multe tipuri de anaforice (pentru a forma elemente functio. diferite): formele de intarire si cele de identitate sunt legate ethnologic de reflexiv, fiii compuse cu cliticul -$/ (insu$i, acela$i). Aceasta particularitate apropie romana situatia din limbile germ an ice (himself, selbst)\ limbileromanice folosesc pentru mtarii si identitate o marca speciaia, nelegata etimologic de reflexiv (fr. meme. sp. mismo,\ siesso}. In romana veche. marca reflexiva aparea in compunerea cu numeroase fo. pronominale- elu$i (lui$i), cineyi, carele$i, ace$ta$i etc.-- foarte probabil (eel puji intr-o prima faza) pentru a indica o relatie de coreferentialitate. e) Dativul posesiv este extrem de interesant din punct de vedere anafonc. pentru ca impui forme de coreferentialitate dezambiguizate din punctul de vedere al relatiei d subiectul: structurile corespondente cu genitiv al pronumelui sau cu posesiv arfil limba deazi ambigue; de f apt nu se folosesc decat pentru non-coreferentialitateal subiectul. in vrcrne de constructiile cu dativ-posesiv impun alegerea clara a unuicla reflexiv sau personal: (9) [Dan]i e multumit ca pastreaza casa lui n - n _ (10) [Dan]! e multumit ca? /, pastreaza casa. (11) [Dan]] e multumit ca J( n pastreaza casa. In (9), lui ar fi putut trimite la subiectul Dan sau la un alt antecedent dm discut! fapt, in masura in care apare ca marcata fata de cea normaia (cu dativ posesi constructia trimite la interpretarea non-coreferentiala. Exemplele (10) si (11) sunt $i nt clare, ilustrand regulilc cliticelor reflexive si pronominale intrapropozitionale. f) Semnificativa este i frecventa in limba romana a corclativelor anaforice: a^i atdti... cati, acolo.-.unde: acestea asigura coeziunea enuntului, dar sunt adesea variab care isi primesc sensul din contextul global, nu de la un antecedent, g) Prin specializare lexicala, se constata aparitia unor anaforice noi, cu circulatie deom limitata la anumite registre stilistice; forma respecting, de excmplu, tinde sa capt valoare pronominala stabila (Halvorsen 2002): (12),,Cu ocazia perchezitiei efectuate in biroul consilierului s-au gasit si alte bunuri valoare de peste 5 milioane lei pe care respectivul le pnmise dc la difd persoane" (EZ , ap. Halvorsen 2002) 246

9 Alte elemente cu functie similara sunt impricinatul, in cauza etc. h) Dubia posihilitate de plasare a demonstrativelor romanesti - in fata sau in urma substantivului centru e o trasalura speciflca. pe care Tasmowski a explicat-o prin difcrentc de natura tematica/rematica; faptul ca formele populare si-au stabi!izat pozitia in postpunere (omul asta, fata asta), in weme ce stilul cult standard aproape a generalizat antepunerea formelor sale (aces! om, aceasta fata, v. infra) contrazice totusi (sauce! putin neutralizeaza) ipoteza functiei tematice differentiate. i) In schimb, demonstativclc sunt in limba actuala surprinzator de diferit reprezentate ca frecvenla in uz. Ne vom opri asupra acestei observatii, pentru a incerca sa lamurim daca cste vorba de o trasatura speciflca limbii romane sau de una mai gcnerala. 0 investigate statistics efectuata asupra unui numar de ziar Evenimentul zilei, seoate in evidenta catcva asimetrii mari in foiosirea demonstrativelor. In labelul de mai jos, etichelelc I aces t a! si lacelal se rcfera la intreaga paradigma a celor doua demonstrative ("de apropiere'v'de departare"). Demonstrative /acesta/ /ace la/ Promime 38_(+6) 4 (+5) antepuse Adjective post pus e 1 - Total Din 152 de aparitii ale demonstrativului acesta, am izolat sintagma fixa, cu probleme speciale de interpretare, toate acestea (6 aparitii), considerand-o totusi manifcstare a pronumelui (adaugata in paranteza in label). Cazurile clare reprezinta 38 dc OCtirente pronominale si 108 adjeetivale. Din cele 108 adjective, 107 sunt antepuse si doar unul (in grupul "anul acesta 11 ) postpus. Semnificativ este si raportul dintre acesta sj ace/a: 1 52 acesta, fata de doar 12 acela. i daca din inventarul pronumelui acela excludem locutiunilc care cuprind forma sa de feminin (1 ocurenta dupa aceea, 3 de aceea) i o sintagma gramatical ambigua (toti aceia), ram an 4 promnne i 3 adjective, toate antepuse. Se constata asadar preponderenta clara a demonstrativului ' L de apropicre' 1. In interiorul ambelor paradigme, se observa o anume tcndinta de folosire adjectivala a demonstrativelor in defavoarca celei pronominale - si mai ales preferinta zdrobitoare, in cazul adjectival, pentru antepunere. Raportul de frecventa dintre demonstrative in limba actuala reflecta diferente mari inirc functiile lor anaforice. Acestea sunt fundamental asimetrice - nu numai in romana, ci inmaimulte limbi in care cxista un cuplu similar de demonstrative. In esenta, acesta este mi anaforic referential, reluand elemcntul disponibil eel mai apropiat din textul precedent rdupa ce am vorbit cu [Ion],, m-am adresat lui [Danj 2. Acesta 2 a mteles imediat cum stau krurile), dar si clementul eel mai prezent/pregnant in discurs. Adesea semnaleaza o schimbare tematica, aducand in pozitia de tern a un element initial rematic, earuia i se modificain accla$i timp functia sintactica: "in multe situatii infractorii au fost ajutati chiar de [oameni din sistemul politic]], ace$tia\ primind in schimb «atentii»" (RL 3617, 2002 : 1). Diferenta pare a proven! in acest caz din slructura tematica a succesiunii de enunturi: torm;i mai marcata (demonstrativul acesta} e posibila doar in caz de schimbare tematica 247

10 (trailsformarea irnui element rematic al propozitiei anterioare intr-o noua tema; cf. fr. celuici, in descrierea din Tasmowski-De Ryck 1994: 467). De aceea acesta e posibil in "M-am mtalnit cu [Andrei],. Acesta^ mi-a povestit ceva interesant", dar nu este tocmai acceptabil in secventa: "[Andrei], tocmai a venit. *Acesta\ mi-a povestit ceva interesant". Acestai este foarte folosit pentru reluarea globala a unui continut complex al enunturilor anterioare ("[Au lucrat impreuna, s-au certat, s-au impacat i acum sunt iar dus.mani],. Acesta\ e] lucrul pe care, nu 1,-ai inteles"). Acela este in multe cazuri un anaforic semantic, de similitudine categoriala: reluand sensul, nu?i referentul anterior, si stabilindu-i alte restrictii referential ("S-al mtalnit cu prirnul [client], i cu acela\ trimis de Maria"), alteori functioneaza ca o variabi (,,[Acela]! care] lupta de obicei castiga"), deei nu anaforic. Utilizarile pur anaforice mai frecvente sunt fie de referire la un al doilea element ca importanta sau ca distanta in text (,,Daca, printr-o mtamplarei, pentru [Iocuitorul 2a altei planete 2 b sau al altui mileniu 2c ]2 n-ar ramane ca marturie 3 a omului actua! 4 decat Strainu! 5, acela 2 i-ar putea face o idee suficient 'de exacta despre lume", Blandiana, CM), fie, In context narativ, de raportare la un reper, trecut ("Eram m [1950],. Aceea\ era perioada cea mai grea de dupa razboi"). Principala specializare a demonstrativelor este urmatoarea: acesta (= "eel despre care vorbesc") realizeaza in primul rand coeziunea anaforica; acela (= "eel care era atunci") marcheaza mai ales distanta narativa. De aceea cele doua sunt substituibi!e in context narativ (13), dar nu in enunturile care iau ca reper momentul comunicarii (14): (13) Atunci ma mtalnisem cu Andrei. {Acesta I Acela} mi-a povestit ceva interesant, I (14) M-am mtalnit cu Andrei. [Acesta I *Acela] mi-a povestit ceva interesant. Intr-un eseu de tip confesiv cult (Ana Blandiana, Calitatea de martor), diferit deci de stilul jurnalistic, acela este ceva mai bine reprezentat, dar diferenta ramane considerabila: acesta apare cu 233 ocurente, acela cu doar 49. Statistic} mai vechi au inregistrat pentru limba veche procente de frecventa foarte diferite: in secolele XV-XVIII acest si acel puteau avea frecvente sensibil egale, chiarcuun avantaj pentru acel (Tudose 1970: 126). tntr-adevar, o verificare efectuata asupra primelorso de pagini din cronica lui Neculce, L confirma aceasta situatie: acesta apare cu 44 ocurente; acel cu 81. E totusi mult mai probabil ca diferenta fata de situatia discutata anterior sa provina nu dintr-o evofutie in timp a anaforicelor, ci din tipul de text: cronicile au in mod evident stil narativ, in care se actualizeaza functia specifica a demonstrativului de departare. Tipul anaforic al limbii romane pare a fi unul puternic cocziv, dispunand de mijloace de exprimare numeroase, oriental sintactic, dar permitand si numeroasf Eunbiguitati rezolvate la nivel pragmatic. NOTE: 1 O sinteza recenta - Huang 2000a - grupeaza in trei categorii abordarile anaforei: sintactice, scniantio pragmatice. Incercand sa stabileasca unele trasaturi tipologice aie fenomenului. Cercetarile romane ti de lingvistica computationala care privesc coreferinta 5! lanturile anaforice SD«predominant teoretice i numai in parte exemplificate prin procedee specifice limbii romane. Cf. Crisis, D., Idc, N., & Romary, L., 1998: "Veins theory: a model of global discourse cohesion and coherence",ii 248

11 Proceedings of the 17 Coling ami the 36 Annual Meeting of the ACL (COLING-ACL'98), Montreal, Canada; Crislca, D., Ide, N., Marcu, D., & Tabian, V., 2000: "Discourse structure and co-reference: an empirical study", Proceedings of the 18 ' COLING 2000, Luxembourg etc. J 0 definitie operationala a termenului anafora este de exemplu urmatoarea: "In contemporary linguistics, it is commonly used to refer to a relation between two linguistic elements, wherein the interpretation of one (called an anphor) is i n some way determined by the interpretation of the other (called an antecedent)" (Huang 2000a: 1). 4 Despre divergence existente in definirca anaforci scrie Kleiber 1994: 8; "Disaccord sur la definition nicmc du phenomene anaphorique, disaccord ancore sur la facon de concevoir les processus ^interpretation referentielle et sur le statut des mecanismes d'interpretation, divergences plus ou moms grandes sur la description des donnees anaphonques elles-memes et des differentes expressions, etc.". V. sitasmowski-de Ryck Am adoptat ca sistem de notatie in ce!e ce urmeaza indexarea numerica a elementelor care intra in relalii anaforice si chiar a celor susceptibile de a crea ambiguitati de interpretare; antecedentul este pus intre parantezc drepte, anaforicul apare scris cu caractere cursive. In bibliografia de limba engleza, este folosita adesea denumirea back\vord anaphora. ' E.xplicarca rom. dcci < de aid, initial element de deixis textual, ar putea ilustra perfect o asemenea evolutie. J "Intermediate between the deictic and the anaphoric use there are pronouns referring to an entity neither present in the physical context nor mentioned in the immediately preceding discourse, but one that was mentioned in a previous discourse or that can be easily accessible to H on the basis of shared knowledge" (Mittwoch 1998:242). Blackwell 1998: 609 : "One might say that use of the stressed or «markcd» form promotes an alternative reading (i.e., selects a different antecedent), one other than the usual, expected, or stereotypical interpretation associated with the more minimal unstressed or «unmarked» form." 10 $i Tasmowski-De Ryck 1994: 459 subliniaza ca "«Anaphore» el «corcfcrence» sont des concepts qui ne \ont pas ncccssaircmcnt dc pair en grammaire transphrastique". Mittwoch 1998: 244 sc refera-ja "identity of sense anaphora". $1 Conte 1988: 18 distinge metafora bazata pe "reference identity" de cea care priveste "'sense identity". '"Sells & Wasow 1998: 24 aminresc de interpretarile care diferentiaza Tntre anafora dc adancime ("deep anaphora") i cea de suprafata ("surface anaphora"), bazata pe paralclism sintactic si elipsa. 1! Ptin analogic cu dcixisul personal, spatial, temporal etc. "Nuesle vorba doar de nominalul-centru, ci de intregul grup, asa cum subliniaza si Sells & Wasow Ogeneralizare interesanta, din pacate greu de sustinut in vreun fel, ar fi plasat mai curand romana in zona pragmatica: "In general si celelalte pronume se intrcbuinteaza tot in mare apropiere de substantive, astfel incit lesnc se vcdc dcspre care lucru este vorba: intrebuintarea de multe pronume si plutirea din cauza aceasta in vag este cu desavirsire neromaneasca. (...) Limba romana evita intrebuiniarea deasa a pronumelor si prefera sa vorbeasca despre iucruri cu nurnirile lor proprii, cu substantive." (Al. Philippide, \iwmica elementara a limbii romcine, lasi, 1897, pp ). Aceasta formulare e insa Hpsita de flrice baza obiectiva. Daca avem in vedere anafora zero, cea mai frccventa in romana, nu se poate spune stoc SA aceasta ar fi evitata si ca discursul natural nu ar suferi de ambiguitate. Anumite experimente (Blackwell 2001) au dovedit totusi ca locutorii tind sa nu ia in considerare mbiguitatile, optiind pentru o interpretare sau alta fara ezitarile pe care le-ar presupune analiza obiectiva icontcxtului. Trebuie precizat ca este vorba de un fragment, deci anteccdcntii lipsesc (1= omul caruia i se face rau; 2 = unom care il ajuta pe eel bolnav; 3 = un medic); indicii dubli alternativi marcheaza ainbiguitatea, iar dicii diferiti arata ca in unele puncte se pot presupune si alti agent! decat cci descrisi mai sus (x, y),. Ji:ual generic!. 249

12 BIBLIOGRAFIE BEREA-GAGEANU, Elena, 1983: "Pronumele si adjectivul demonstrativ in limba romana contemporana. Evolutie si sistem", in Limba romana, XXXII, nr. 2, pp BLACKWELL, Sarah Elizabeth, 1998: "Constraints on Spanish NP anaphora: the syntactic versus the pragmatic domain", in Hispania, 81, nr. 2, pp BLACKWELL, Sarah Elizabeth, 2000: "Anaphora interpretations in Spanish utterances and the neo- Gricean pragmatic theory", in Journal of Pragmatics, 32, pp BLACKWELL, Sarah Elizabeth, 2001: "Testing the neo-gricean pragmatic theory of anaphora: The influence of consistency constraints on interpretations of coreference in Spanish", in Journal of Pragmatics, 33, pp BROWN, K., MILIER, J. (eds.), 1 999: Concise Encyclopedia of Grammatical Categories, Elsevir, Amsterdam. CHAROLLES, M., 1993: "Coreference et identite. Le probleme des referents evolutifs", in Langages, 112, pp CHOMSKY, N., 1981: Lectures on Government and Binding, Foris, Dordrecht. CoNTE, Maria Elisabeth, 1988: Condizioni di coerenza. Ricerche di linguistica testuale, Firenze, La Nuova Italia Editrice. CONTE, Maria Elisabeth, 1996:,Anaphoric encapsulation", in De Mulder & Tasmowski 1996, pp CORBLIN, F., 1998: "«Celui-ci» anaphorique: un mentionnel", in Langue Francaise, nr. 120, I CoR-NlLESCU, Alexandra, 1995: Concept of modern grammar, Bucuresti, EUB. CORNILESCU, Alexandra, URDEA, Daniela, 1987: "Relatii si elemente anaforice in limba romanl constructii cu pronumele reflexive se si sine", in Limba romana, XXXVI, nr. 2, pp CRISTEA, Teodora, 1985: "Anaphore - traduction - contrastivite", in Semantique lexicalem semantique enonciative, BSLRR, XV, pp DE MULDHR, Walter, TASMOWSKI, Liliane (eds.), 1996: Coherence and anaphora, Belgian Jomm of Linguistics, nr. 10. DE MULDER, Walter, TASMOWSKI, Liliane, 2000: "Determinant possessif et anaphore associative", in Tasmowski 2000, pp DOBROVIE-SORJN, Carmen, 1994/2000: The Syntax of Romanian. Comparative Studies in Romance, Berlin-New York, Mouton de Gruyter, 1994; Siniaxa limbii romdne. Sntdii de sintm comparata a limbilor romanice (trad, rom.), Bucuresti, Univers, Fox. Barbara A., 1987: Discourse Stricture and Anaphora. Written and Conversational En% Cambridge, Cambridge University Press. HALLIDAY, M.A.K., HASAN, R., 1976: Cohesion in English. London, Longman. HALVORSEN, Arnc, 2002: "Le cas du roumain "respectivul". in RomanskForum, 16, 2, 2002,] HUANG, Yan, 2000a: Anaphora. A cross-linguistic approach, Oxford, Oxford University Press. HUANG, Yan, 2000b: "Discourse anaphora: four theoretical models", in Joural of Pragmatics,. pp HlJDDLESTON, Rodney, PULLUM, Geoffrey K., 2002: The Cambridge Grammar of the Language, Cambridge. Cambridge University Press. ILIESCU, Maria, 1988: "Reprise et non reprise pronominale d'un complement d'objet directa neutre", m International Journal of Rumanian Studies, VI, nr. 2, pp lonescu-ruxandoiu, Liliana, 1999: Conversatia: structure i slrategii. Sugestii pragmatica a romanei vorbile, ed. a Il-a, Bucuresti, All. KE-SIK, M., 1989, La cataphore. Pans. PUF. KLEIBER, Georges, 1994: Anaphores etpronoms, Louvain-la-Neuve, Duculot. KLEIBER, Georges, 2001: L 'anaphore associative. Paris, PUT. 250

13 [.FVIS'SQN, Stephen C., 1987: "Pragmatics and the grammar of anaphora 11, in Journal of Linguistics, 23, pp LYONS, John, 1977: Semantics, 2, Cambridge, Cambridge University Press. \hsoi.lu MANHA, Maria, 1968: Sisfematica substilutelor din romana contemporana standard, Bucuresti, EA. MANOLUJ-MANHA, Maria, 1993: Gramatica, pragmasemantica si discurs, Bucuresti, Litera. MANOLIU-MANEA, Maria, 1995:,,From deixis ad oculos to discourse markers via deixis ad phantasma", in Revue Roumaine de Linguistique, XL, nr. 1-3, pp HEY, J.L. (ed.), 1998: Concise Encyclopedia of Pragmatics, Oxford, Elsevier. MOESCHLER, Jacques, RHBOUL, Anne, 1999: Dictionar enciclopedic de pragmatic a (trad, rom.), Cluj, Echinox. MIIIWOCH, A., 1998: "Discourse Anaphora", mmey 1998, pp MVHII.L, John, 1992: Typological Discourse Analysis, Oxford, Blackwell. PANADlNDELEGAN, Gabriela, 1994:,,Pronumele «o» cu valoare neutra i functia cliticelor In limba romana", in Limba $i literatura, XXXIX, 1, pp REINHART, Tanya, 1983: Anaphora and Semantic Interpretation, London, Croorn Helm. SALA,Marius (ed.), 2001: Enciclopedia limbii romane, Bucuresti, Univers Enciclopedic. SANDFELD, Kr., OI.SFN, Hedvig, 1936: Syntaxe roumaine, I, Emploi des mots a flexion, Paris, Droz. ^ iis; DKCKER, Catherine (ed.), 1998: Les correlats anaphoriques, Recherches Linguistiques, n. 22. SELLS, P., WASOW, T. 1998/3999: "Anaphora", in Mey 1998, pp ; reprodus si in Brown & Miller 1999, pp TASMOWSK1, Liliane, 1990: "Les demonstratifs francais ct roumains dans la phrase et dans le texte", mlangages, 97, pp TASMOWSKI, Liliane, 1993: Entre anaphore et deixis: I'emploi des pronoms dans La chronique de Moldavie de Grigore Ureche., in: Actes du Congres international de linguistique et philologie romanes: tome I, section 1, 20 (1993), pp TASMOWSKJ-Dc RYCK, Liliane, 3994: Referents et relations anaphoriques, in Revue Roumaine de linguistique, XXXIX, nr. 5-6, pp lasmowskl, Liliane (ed.), The expression of possession in Romance and Germanic languages, Cluj, Clusium, ZRIB1-HERZ, Anne, 1989:,Anaphor binding and narrative point of view: english reflexive pronouns in sentence and discourse", in Language, 65, nr. 4, p Surse i abrevieri Blandiana, CM = Ana Blandiana, Galitatea de manor, Bucuresti, Cartea Romaneasca, = Bidu-Vranceanu, Angela, Calarasu, Cristina, lonescu-ruxandoiu, Liliana, Mancas, Mihaela, Pana Dindelegan, Gabriela, Dictionar de jtiinte ale limbii (DSL), editia a doua, Bucurejti, Editura Nem ira, EZ = Evenimentul zilei (cotidian, Bucure5ti, anul I: 1992) [\ f RA = L. lonescu-ruxandoiu, coord., Interactiunea verbala in romana acfuala, Bucure ti, EUB, Neculce, L = Ion Neculce, Letopisetul Tarii Moldovei i o sama de cuvinte, ed. a Il-a, ed. I. Jordan. Bucuresti, ESPLA, RL= Romania libera (cotidian, Bucuresti, anul I, s.n.: 1989) 251

14 OBSERVATIONS SUR L'ANAPHORE EN ROUMATN ACTUEL (Resume) L'auteur presente certains dcs problemes et des difficultes qui surgissent dans la definition et dans les classifications des phenomenes anaphoriqucs. Les moyens d'expression dont dispose le murrain actuel sont examines selon quelques lignes organisatives essentielles: substituts anaphoriques vs. indices anaphoriques dans les expressions nominales; anaphore grammaticaliscc vs. anapliore discursive; continuite referenticlle (identite simple, anaphore resumative, partitive, associative) vs. similitude categorielle (reprise semantique). Dans la seconde partie de Particle, on cnumere les traits IB plus importants qui caracterisent le systeme anaphorique du roumain actuel (defini par son appartenance a un type syntaxique et non pragmatique): la frequence de Fanaphore zero, la multitude des formes paralleles, I'utilisation du fcminin pour 1'anaphore globalisante, les constructions desambigu'i'santes avec le datif possessif. Les differences considerables dans la frequence relative des deux demonstratifs acesta (celui-ci) et acela (celui-la) sont expliquees par leurs principales fonctions anaphoriques: pregnancc discursive vs. distance narrative.