untitled

Transcriere

1 8 PROTETICĂ DENTARĂ FACTORII IMPLICAŢI ÎN ANALIZA ESTETICĂ A ZONEI FRONTALE MAXILARE Factors involved in the esthetic analysis of the maxillary anterior region Drd. Dr. Claudiu Ciortea 1, Asist. Univ. Dr. Luminiţa Oancea 2 1 Facultatea de Medicină Dentară, Universitatea de Medicină şi Farmacie Carol Davila, Bucureşti 2 Catedra de Protetică Fixă şi Ocluzologie, Facultatea de Medicină Dentară, Universitatea de Medicină şi Farmacie Carol Davila, Bucureşti REZUMAT Evaluarea aspectului şi esteticii dento-faciale este difi cilă, întrucât acestea sunt subiectiv cuantifi cabile, percepţia medicului şi pacientului putând fi diferită. Faţa reprezintă partea cea mai expresivă a corpului uman, fi ind un factor determinant în integrarea socio-profesională. Pierderea dinţilor afectează aspectul facial general şi conduce frecvent la traume psihologice, alterând totodată funcţia fonatorie şi masticatorie. Prin urmare, este esenţial ca lucrările protetice să furnizeze un rezultat favorabil din punct de vedere estetic şi funcţional. Obţinerea unor restaurări protetice funcţionale şi integrate natural în estetica feţei reprezintă o pro vocare constantă pentru medicul dentist. Scopul acestei lucrări a fost identifi carea principalilor factori implicaţi în analiza estetică a zonei frontale maxilare, investigând relaţiile dintre dinţii frontali maxilari şi diverse structuri şi repere faciale. În acest sens a fost analizată literatura de specialitate utilizând următoarele baze de date: Medline, ScienceDirect, Wiley Online Library. Criteriile de includere pentru selectarea materialelor au fost: articole publicate în reviste cu factor de impact, articole al căror conţinut a fost accesat full-text, articole relevante pentru tema aleasă, articole şi cărţi scrise în limba engleză sau română sau al căror text a putut fi accesat într-una dintre aceste două limbi. Cuvinte cheie: estetică, forma feţei, dinţi frontali maxilari, repere faciale ABSTRACT Assessment of dento-facial appearance and esthetics is difficult as they are subjectively quantified, a patients and doctors perception being often different. The face is the most expressive part of the human body and a key factor in the socio-professional integration. Losing teeth affects the overall facial appearance and frequently results in psychological trauma, altering mastication and phonetics. It is therefore essential that prosthetic treatment provides a favorable esthetic and functional outcome. Achieving functional and naturally integrated prosthodontic restorations is a constant challenge for the dentist. The purpose of this paper was to identify the main factors involved in the esthetic analysis of the maxillary anterior region, investigating the relationship between maxillary anterior teeth and different facial features and landmarks. In this regard, a literature review was conducted using the following databases: Medline, ScienceDirect, Wiley Online Library. The inclusion criteria were: articles that were published in journals with impact factor, full-text articles, relevant articles to the chosen topic, articles and books written in English or Romanian or whose text could be accessed in one of these two languages. Keywords: esthetics, face form, maxillary anterior teeth, facial landmarks INTRODUCERE Termenul estetică a fost introdus de Alexander Gottlieb Baumgarten în anul 1750, în lucrarea Aesthetica (1). Baumgarten defineşte estetica ca fiind ştiinţa cunoaşterii senzoriale. Conform acestuia, cunoaşterea senzorială se deosebeşte de cea a gândirii prin opoziţia dintre obiectivul esteticii şi a logicii: prima urmăreşte frumosul, a doua adevărul. În prezent, conotaţiile termenului estetică variază în raport cu gradele diferite de percepţie estetică legate de sex, vârstă, naţionalitate şi rasă. Adresă de corespondenţă: Asist. Univ. Dr. Luminiţa Oancea, Universitatea de Medicină şi Farmacie Carol Davila, Str. Dionisie Lupu, Nr. 37, Bucureşti lumioancea@yahoo.com 34

2 35 Astfel, ne putem aştepta la abilităţi de recunoaştere şi aprecieri diferite în ceea ce priveşte o estetică dento-facială optimă din partea pacienţilor edentaţi parţial sau total. Timp de secole, literatura şi arta au indicat faptul că zâmbetul posedă propria sa frumuseţe şi că acesta prezintă un rol esenţial în estetica facială (Fig. 1). Din cele mai vechi timpuri, dinţii au fost frecvent prelucraţi pentru a modifica fizionomia, pentru a indica poziţia unui individ într-o ierarhie sau chiar pentru a specifica starea civilă. Aborigenii îşi decorau dinţii cu încrustaţii din aur sau cu bijuterii, annamiţii îşi lăcuiau dinţii în negru pentru a arăta respectabilitate, iar femeile din Indonezia obişnuiau să îşi aplice lacuri de culoare roşie pe dinţi pentru a sugera faptul că au dobândit vârsta la care se pot căsători. (1) Caracteristicile esteticii dentofa ciale sunt oarecum legate de civilizaţie, de origine şi de zona geografică. EVALUAREA ESTETICII ORO-FACIALE De-a lungul timpului, numeroase cercetări şi stu dii de specialitate au fost întreprinse pentru a sta bili care este viziunea pacienţilor asupra esteticii dento-faciale şi care sunt conceptele după care aceştia se ghidează în evaluarea esteticii. Printre factorii importanţi în evaluarea esteticii faciale se numără: dimensiunea şi forma feţei, proporţia etajelor figurii, profilul facial, lungimea şi forma comi surilor bucale, forma, lungimea şi grosimea buze lor, privirea, lăţimea narinelor, poziţia nasului şi a ochilor. (1) Larsson P. et al au întreprins un studiu cu scopul de a dezvolta o scală de evaluare a esteticii oro-faciale. (2,3) Această scală a fost creată pe baza opiniilor pacienţilor, dar şi cu aportul unor profesionişti în domeniul stomatologiei. Specialiştii în estetică den tară au ales opt elemente reprezentative pentru evaluarea-diagnostic a aspectului oro-facial (Fig. 2). Metoda aleasă de autori pentru a exprima percepţia subiecţilor a fost una simplă şi directă, prin utilizarea unei scale numerice de evaluare cu numere de la 0 la 10, 0 însemnând complet nemul ţumit, iar 10 foarte mulţumit. Scala ar putea constitui o metodă standardizată de evaluare a esteticii oro-faciale cu eforturi minime din partea pacientului şi a medicului dentist. Această metodă a demonstrat scoruri precise şi valide la pacienţii care necesită tratament protetic şi la subiecţii sănătoşi. (3) Acest sistem poate fi util pentru a caracteriza pe scurt necesităţile, aşteptările sau nevoile legate de estetică ale pacienţilor în cadrul tratamentului protetic, fiind potrivit pentru utilizarea în practica de zi cu zi, precum şi în domeniul cercetării. Un studiu realizat de Zagar şi Zlataric (4) a indicat faptul că femeile şi bărbaţii evaluează aspectul dinţilor frontali maxilari folosind repere diferite, femeile luând în considerare mai mulţi parametri faciali şi dentari în aprecierea unui zâmbet estetic. Prezenţa următoarelor elemente determină un efect negativ asupra esteticii dento-faciale: asimetrii a) b) b) FIGURA 1. Zâmbetul în artă: a) Zâmbetul arhaic caracteristic sculpturilor greceşti din secolul al VI-lea î.hr. refl ectă o stare de fericire şi prosperitate, umanizând operele de artă; b) Mona Lisa (Leonardo Da Vinci) este cea mai cunoscută pictură din lume, fi ind studiată de numeroşi oameni de ştiinţă şi critici de artă pentru zâmbetul ei enigmatic; c) Zâmbetul din statuile şi picturile cu Buddha este unul simplu şi meditativ, ce evocă pace şi bucurie.

3 36 Scala de evaluare a esteticii oro-faciale (OES Orofacial Esthetic Scale) Sunteţi mulţumit de aspectul feţei, al gurii, dinţilor şi lucrărilor protetice (coroane, punţi, implanturi)? 0 foarte nemulţumit 10 foarte multumit 1. Aspectul feţei 2. Aspectul profilului 3. Aspectul gurii (zâmbetul, buzele, dinţii vizibili în timpul surâsului) 4. Aspectul arcadelor dentare 5. Forma dinţilor 6. Culoarea dinţilor 7, Aspectul gingiilor 8. Aspectul general al feţei, gurii şi dinţilor. FIGURA 2. Chestionarul privind scala de evaluare a esteticii oro-faciale (2) ale înălţimii gingivale, triunghiurile negre (apărute în urma pierderii papilelor interdentare), decolorarea ginigiilor, leziuni parodontale severe, mobilitate dentară, expunerea furcaţiilor, restaurări supraconturate, atriţie, înghesuiri dentare, discromii dentare, diastemă, fracturi şi fisuri dentare (5,6). a) PROPORŢIA DE AUR În literatura de specialitate se menţionează faptul că cel mai armonios raport dintre dinţi este dat de proporţia divină sau raportul de aur (5,7-11). Acest raport are valoarea de 1:1.618, iar semnificaţia estetică a acestuia a fost descrisă pentru prima dată în Grecia antică (9). Numărul este reprezentat prin simbolul şi este denumit phi, provenind de la numele sculptorului grec Phidias (11). Raportul de aur a fost definit ca fiind cel mai atractiv ochiului şi minţii umane, putând fi găsit atât în artă şi natură, cât şi în medicină, astronomie sau alte ştiinţe (10). Faţa trebuie să fie în conformitate cu proporţia divină pentru ca aspectul facial general să fie considerat unul estetic. De exemplu, dacă distanţa dintre punctele antropometrice Alare (Al) este 1, atunci distanţa dintre punctele Cheilion (distanţa intercomisurală) este (Fig. 3a). De asemenea, dacă distanţa dintre punctele antropometrice Al (Alare) şi Me (Menton) este 1, distanţa dintre Alare şi Trichion (Tr) este 1.618; iar dacă distanţa dintre Cheilion (Ch) şi Menton (Me) este 1, atunci distanţa dintre punctele Exocanthion (Ex) şi Cheilion este (5,10) (Fig. 3b). La nivelul zonei frontale maxilare, dinţii anteriori priviţi din normă frontală trebuie să îndeplinească următoarele condiţii conform regulii de aur: incisivul centralul superior trebuie să aibă o lăţime de ori mai mare decât a incisivului lateral superior, incisivul lateral superior trebuie să aibă o lăţime de ori mai mare decât porţiunea b) FIGURA 3. Proporţii faciale: a) în plan transversal; b) în plan vertical vizibilă a caninului superior, iar zona vizibilă a caninului superior trebuie să fie de ori mai mare decât porţiunea vizibilă a primului premolar maxilar (5) (Fig. 4). FIGURA 4. Raportul dintre lăţimea dinţilor frontali maxilari conform regulii de aur PROFILUL FACIAL Profilul facial poate fi drept, convex sau concav, evidenţiind normalitatea sau diferite anomalii (12, 13). Un profil convex stă la baza unui retro gna tism mandibular, prognatism maxilar sau ambelor anomalii, în timp ce profilul concav se traduce printr-un prognatism mandibular, retrognatism maxilar sau ambele (12).

4 37 În analiza unui zâmbet estetic, din punct de vedere al profilului facial vor fi luate în considerare următoarele repere: unghiul nazo-labial, unghiul mento-labial, linia estetică Ricketts (5,6,14) (Fig. 5). Unghiul nazo-labial se măsoară între columela nazală şi buza superioară, are o valoare de şi depinde de poziţia antero-posterioară a in ci sivilor maxilari, poziţia vârfului nasului în plan ver - tical şi de morfologia buzei superioare (12). Va lori mai mici indică un maxilar proeminent şi un profil convex, în timp ce valori mai mari se traduc printr-un maxilar retrudat şi un profil concav (6,13). Unghiul mento-labial se formează între buza infe rioară şi menton. Acesta depinde de înclinarea inci sivilor inferiori şi de înălţimea facială anterioară, având o valoare medie de (12). Într-un stu diu realizat de Owens et al (14) pe 253 de subiecţi din şase grupuri rasiale diferite, unghiul mento-la bial a fost singurul reper statistic semnificativ pen tru toate cele şase rase investigate, fiind considerat astfel un parametru de referinţă în analiza estetică a profilului facial. Linia estetică Ricketts trece prin vârful nasului şi bărbie. Se măsoară distanţa dintre această linie şi buze. În mod normal, buza superioară se află la o distanţă de 4 mm de linia estetică Ricketts, iar buza inferioară este situată la o distanţă de 2 mm de aceasta (6,12). gime de mm (12, 15-19). În plan vertical, o dezvoltare în exces a maxilarului poate determina un zâmbet gingival, în timp ce subdezvoltarea maxi larului conduce la o expunere redusă a in ci sivilor. Expunerea incisivilor maxilari este diminuată şi de: dezvoltarea redusă a maxilarului în plan sagital, proclinarea accentuată a incisivilor, leziuni de uzură dentară (12). Este cunoscut faptul că buzele şi dinţii se influenţează reciproc (20). În timpul zâmbetului, buza superioară nu trebuie să acopere mai mult de ¼ din suprafaţa dinţilor, iar buza inferioară trebuie să fie paralelă cu linia care trece prin marginile incizale ale dinţilor maxilari (21). Expunerea în plan vertical a incisivilor maxilari faţă de buza superioară în repaus trebuie să fie de 2-4 mm, pe când în timpul zâm betului se vizualizează întreaga coroană a incisivilor superiori şi 1-2 mm din gingie (12,19) (Fig. 6). Într-un zâmbet spontan, involuntar, buza superioară are tendinţa de a se ridica puţin mai mult decât într-un zâmbet voluntar. Printre factorii de care depinde relaţia dintre buze şi incisivii maxilari se numără: lungimea bu zei superioare, dezvoltarea maxilarului în plan vertical, poziţia maxilarului în sens antero-posterior, înclina rea incisivilor maxilari şi înălţimea coroanei incisi vilor maxilari (12). Buza superioară are o luna) FIGURA 5. Analiza profi lului facial: unghiul nazo-labial, unghiul mentolabial şi linia estetică Ricketts RELAŢIA BUZE DINŢI b) FIGURA 6. Expunerea incisivilor maxilari: a) în repaus; b) în timpul zâmbetului

5 38 RELAŢIA DINŢI FRONTALI MAXILARI FORMA FEŢEI Numeroşi autori au investigat relaţia dintre forma dinţilor frontali maxilari şi forma feţei (22-28) (Fig. 7). Williams a introdus legea armo niei, susţinând că există o legătură semnificativă între forma feţei şi forma inversată a incisivilor centrali maxilari, pe care i-a clasificat ca fiind pătraţi, ovali sau triunghiulari (22). Un studiu întreprins de Brodbelt a infirmat validitatea clinică a conceptului propus de Williams, nefiind stabilită nici o relaţie semni ficativă statistic între forma feţei şi conturul răsturnat al incisivului central maxilar (24). Într-un alt studiu, Silva et al (25) au scos în evidenţă faptul că forma predominantă a feţei şi a incisivului central maxilar este cea de pătrat. Totuşi, procentele de coincidenţă dintre forma feţei şi cea a incisivilor centrali maxilari au fost identice doar în 10% dintre cazuri. Forma feţei şi cea a incisivilor centrali maxilari au fost similare în 42% dintre cazuri, în timp ce majoritatea (48%) nu au prezentat nici o similaritate între acestea (25). Concluziile reflectă faptul că legea armoniei propusă de Williams nu a putut fi confirmată în cele mai multe cazuri, eficienţa ei nefiind astfel justificată. Rezultatele unui alt studiu (26) au evidenţiat faptul că atât subiecţii de sex feminin, cât şi cei de sex masculin prezintă o formă predominant ovală a incisivului central maxilar drept. Forma de pătrat a fost cea mai puţin prevalentă, fiind descoperită mai frecvent la femei decât la bărbaţi. În cazul formei triunghiulare, situaţia a stat invers, aceasta fiind mai preponderentă la sexul masculin. FIGURA 7. Corelaţie între forma feţei şi cea a incisivului central maxilar: a) formă similară; b) formă diferită (23) Pedrosa et al (27) au descoperit o corelaţie semni ficativă între forma feţei şi forma incisivului central maxilar. La subiecţii cu faţa ovală şi pătrată, forma predominantă a incisivului central maxilar a fost cea ovală, în timp ce subiecţii cu faţa triunghiulară au prezentat o formă pătrată a dinţilor în 60% dintre cazuri. Astfel, se poate afirma că forma ovală a fost cel mai frecvent întâlnită la ambele sexe. Forma triunghiulară a fost cea mai puţin do- minantă în studiul actual. Nu a fost observată nici o relaţie semnificativă între forma feţei şi cea a in ci sivului central maxilar în asocierea acestora cu sexul pacienţilor. Nu s-a stabilit nici o preferinţă le gată de sex în ceea ce priveşte forma incisivilor maxilari. DIMENSIUNEA DINŢILOR FRONTALI MAXILARI Dimensiunea dinţilor frontali maxilari are un rol esenţial în asigurarea esteticii în zona frontală maxilară (29-32). Mavroskoufis (29) a elaborat un studiu pentru a analiza variaţiile de formă şi dimensiune ale inci sivilor centrali maxilari drepţi şi stângi, precum şi diferenţele care există între cele două sexe. S-a demonstrat că aproximativ 90% dintre subiecţi nu au prezentat incisivi centrali maxilari identici ca for mă şi dimensiune, 60% dintre aceştia prezentând diferenţe notabile între incisivul central drept şi cel stâng. Un studiu realizat de Rosenstiel et al (32) a avut obiectivul de a examina fotografii realizate înainte şi după tratamente protetice şi de a calcula anumiţi parametri care ar putea caracteriza o îmbunătăţire estetică: raportul lăţime/înălţime calculat pentru incisivii centrali, raportul dintre lăţimea incisivului central şi lăţimea incisivului lateral şi raportul dintre lăţimea incisivului lateral şi cea a caninului maxi lar. Rapoartele menţionate s-au calculat cu aju torul unui software pe calculator. Comparând situaţia iniţială a pacienţilor cu cea finală, după tratament, s-au constatat diferenţe statistic semni fi cative pentru toate rapoartele investigate în acest studiu, cu excepţia raportului dintre lăţimea incisivului central şi cea a incisivului lateral. În ceea ce priveşte raportul lăţime/înălţime calculat pentru incisivii centrali, cele mai notabile modificări s-au de pistat în cazul tratamentelor în care au fost implicaţi dinţi abrazaţi sau fracturaţi şi în cazul co rectării unor diasteme. Concluzia generală a studiului a fost că, în urma tratamentelor protetice realizate de 198 de dentişti diferiţi, au rezultat restaurări cu o diminuare a raportului lăţime/înălţime al incisivilor centrali maxilari, ajungându-se la un raport mai apropiat de 80% în cazul incisivului central şi caninului, raport descris în literatura de specialitate ca fiind sugestiv unui zâmbet estetic (33). SELECŢIA DINŢILOR FRONTALI MAXILARI ARTIFICIALI Selecţia adecvată a dimensiunii fiecărui dinte frontal maxilar poate oferi variabilitate şi indi-

6 39 vidualitate lucrării protetice, în special la pacienţii edentaţi parţial. Prin asigurarea unei relaţii optime între frontalii maxilari, rezultatul estetic din cadrul tratamentului va fi îmbunătăţit. Determinarea unui aranjament dentar adecvat, care să îmbunătăţească stabilitatea protezei, confortul, estetica şi funcţiona litatea, a fost discutată timp de mulţi ani în literatura de specialitate. În cazul pacienţilor edentaţi parţial, care prezintă un spaţiu limitat în zona frontală, lăţimea dinţilor artificiali trebuie să corespundă perfect dimensiunilor acestui spaţiu redus, să fie în armonie cu dinţii naturali şi să asigure atât o poziţie corespunzătoare pe arcada dentară, precum şi o relaţie de funcţionalitate ocluzală cu dinţii anta gonişti şi favorabilă cu părţile moi. În acest caz, înlocuirea dinţilor anteriori este o procedură relativ complexă. Potrivit unor studii, se pare că seturile de dinţi artificiali de la diferite firme producătoare prezintă dimensiuni mai mici comparativ cu dinţii naturali pe care îi înlocuiesc (34-36). Trebuie urmărit îndeaproape câmpul protetic edentat total deoarece structura osoasă craniană rămâne aproximativ la aceleaşi dimensiuni faţă de arcade, care se modifică prin pierderea dinţilor în mai multe sensuri. Dinţii artificiali înlocuitori trebuie să îi reproducă fidel pe cei naturali pentru a satisface în totalitate cerinţele este tice ale pacienţilor edentaţi. Au fost investigate mai multe repere faciale cărora li se atribuie un rol important în alegerea unei dimensiuni adecvate a dinţilor frontali maxilari artificiali: distanţa interpupilară, distanţa bizigomatică, distanţa interalară, distanţa intercomisurală, dis tanţa intercantală (37-44). O parte din studii a descoperit o legătură semnificativă între lăţimea frontalilor maxilari şi reperele faciale analizate doar la sexul feminin (37,38). Este relatat faptul că raportul distanţei interpupilare cu lăţimea incisivului central este egal cu 6.6, iar raportul dintre lăţimea incisivului central cu distanţa bizigomatică este 1/16 (40). Distanţa interalară este egală cu distanţa măsurată între vârfurile caninilor maxilari (40,41). Într-un studiu întreprins de Isa (42) au fost stabilite următoarele ecuaţii de regresie pentru a estima lăţimea dinţilor frontali maxilari: lăţimea incisivului central maxilar = (0.07 x distanţa interpupilară); lăţimea incisivului lateral maxilar = (0.07 x distanţa interpupilară) + (0.02 x distanţa interalară); lăţimea caninului maxilar = (0.05 x dis tanţa interpupilară) + (0.02 x distanţa interalară). Este indicată utilizarea mai multor repere faciale ca ghiduri preliminare în alegerea dimensiunii frontalilor maxilari pentru obţinerea celui mai favorabil rezultat estetic (39,40,45). CONCLUZII Medicii dentişti posedă o capacitate relativ mare de a recunoaşte şi a aprecia la un pacient dentat acele valori fizice majore ale dinţilor şi feţei care contribuie la aspectul estetic şi caracterul personal individual. Se pare că o astfel de abilitate nu este la fel de bine dezvoltată atunci când este nevoie de recunoaşterea la un pacient edentat a acestor relaţii care indică forma şi dimensiunea dintelui artificial necesare pentru a restabili aspectul facial şi funcţia fizionomică. Acest deficit este cauzat, în parte, de faptul că faţa pacientului edentat suferă modificări fizice şi funcţionale considerabile, astfel încât vizua lizarea valorilor estetice normale este îngreunată semnificativ. Este foarte important ca medicul dentist să cunoască şi să înţeleagă dorinţele estetice ale pa cientului înainte de începerea tratamentului, ţinând cont şi de faptul că pacienţii de sex feminin iau în considerare mai multe repere faciale şi dentare pentru aprecierea unui zâmbet estetic. Astfel, printr-un tratament individualizat cresc semnificativ şansele de a obţine un rezultat final optim din punct de vedere estetic şi funcţional. Printre factorii esenţiali implicaţi în analiza estetică a zonei frontale maxilare se numără forma feţei, profilul facial, dimensiunea şi forma dinţilor frontali maxilari. BIBLIOGRAFIE 1. Young H.A. Denture Esthetics. J Prosthet Dent 1956;6: Larsson P., John M.T., Nilner K., Bondemark L., List T. Development of an Orofacial Esthetic Scale in Prosthodontic Patients. Int J Prosthodont 2010;23: Larsson P., John M.T., Nilner K., Bondemark L., List T. Reliability and Validity of the Orofacial Esthetic Scale in Prosthodontic Patients. Int J Prosthodont 2010; 23: Zagar M., Zlataric D.K. Influence of esthetic dental and facial measurements on the Caucasian patients satisfaction. J Esthet Restor Dent 2011;23: Goldstein R.E. Esthetics in Dentistry 2nd ed. Vol.1. Hamilton: BC Decker Inc; 1998: Patnaik V.V.G., Singla R., Bala S. Anatomy of a beautiful face and smile. J Anat Soc India 2003; 52(1):74-80.

7 40 7. Levin E.I. Dental eshtetics and the dental proportion. J Prosthet Dent 1978; 40(3): Ricketts R.M. Divine proportion in dental esthetics. Clin Plast Surg 1982; 9(4): Mancuso A. Esthetic dentistry and the golden proportion. Oral Health Jefferson Y. Facial beauty establishing a universal standard. Int J Orthod Milwaukee 2004; 15(1): Naini F.B., Gill D.S. Facial Aesthetics 1: Concepts and canons. Dent Update 2008; 35: Naini F.B., Gill D.S. Facial Aesthetics 2: Clinical Assessment. Dent Update 2008;35: Dorobăţ V., Stanciu D. Ortodonţie şi ortopedie dento-facială. Bucureşti: Editura Medicală; 2009: Owens E.G. et al. A multicenter interracial study of facial appearance. Part 1: A comparison of extraoral parameters. Int J Prosthodont 2002;15: Sachdeva K., Singla A., Mahajan V., Jaj H.S., Negi A. Esthetic and smile characteristics at rest and during smiling. J Ind Orthod Soc 2012;46(1): Daenecke S., Bianchini E.M.G., Da Silva A.P.B. Anthropometrical measurements of the height of the upper lip and length of the philtrum. Pró-Fono Revista de Atualização Científi ca 2006; 18(3): Abdul-Ameer F.M. The correlation between upper lip length, amount of freeway space and visible portion of anterior teeth at rest position. Mustansiria Dental Journal 2009; 6(4): Sabri R. The eight components of a balanced smile. J Clin Orthod 2005;39(3): Roe P., Rungcharassaeng K., Kan J., Patel R., Campagni W., Brudvik J. The infl uence of upper lip length and lip mobility on maxillary incisal exposure. Am J Esthet Dent 2012; 2: Ricketts R.M. Esthetics, environment, and the law of lip relation. Am J Orthod 1968; 54(4): Silberberg N., Goldstein M., Smidt A. Excessive ginigival display etiology, diagnosis, and treatment modalities. Quintessence Int 2009;40: Williams J.L. A new classifi cation of human tooth forms with special reference to a new system of artificial teeth. Dent Cosmos 1914; 56: Mavroskoufis F., Ritchie G.M. The face form as a guide for the selection of maxillary central incisors. J Prosthet Dent 1980; 43(5): Brodbelt R.H., Walker G.F., Nelson D., Seluk L.W. Comparison of face shape with tooth form. J Prosthet Dent 1984; 52(4): Silva F.A.P., Almeida N.L.F., Ferreira D.F., Mesquita M.F., Negreiros W.A. Digitized study of the correlation between the face and tooth shapes in young adult individuals. Braz J Oral Sci 2007; 6(22): Brunetto J., Becker M.M., Volpato C.M. Gender differences in the form of maxillary central incisors analyzed using AutoCAD software. J Prosthet Dent 2011; 106: Pedrosa V.O., Franca F.M.G., Florio F.M., Basting R.T. Study of the morpho-dimensional relationship between the maxillary central incisors and the face. Braz Oral Res 2011; 25(3): Varjão F.M., Nogueira S.S., Russi S., Arioli Filho J.N. Correlation between maxillary central incisor form and face form in four racial groups. Quintessence Int 2006; 37: Mavroskoufis F., Ritchie G.M. Variation in size and form between left and right maxillary central incisor teeth. J Prosthet Dent 1980; 43(3): Gonçalves L.C., Gomes V.L., De Lima Lucas B., Monteiro S.B. Correlation between the individual and the combined width of the six maxillary anterior teeth. J Esthet Restor Dent 2009; 21(3): Gillen R.J., Schwartz R.S., Hilton T.J., Evans D.B. An analysis of selected normative tooth proportions. Int J Prosthodont 1994; 7(5): Rosenstiel S.F., Pappas M., Pulido M.T., Rashid R.G. Quantification of the esthetics of dentists before and after photographs. J Dent 2009; 37: Chiche G.J., Pinault A. Esthetics of anterior fixed prosthodontics. Chicago: Quintessence; 1994: Srivastava R. Denture tooth selection: size matching of natural anterior tooth width with artificial denture teeth. Int J of Dental Clinics 2010; 2(3): LaVere A.M., Marcroft K.R., Smith R.C., Sarka R.J. Denture tooth selection: Size matching of natural anterior tooth width with artificial denture teeth. J Prosthet Dent 1994; 72(4): Woodhead C.M. The mesiodistal diameter of permanent maxillary central incisor teeth and their prosthetic replacements. J Dent 1977; 5(2): Hasanreisoglu U., Berksun S., Aras K., Arslan I. An analysis of maxillary anterior teeth: facial and dental proportions. J Prosthet Dent 2005; 94: Sülün T., Ergin U., Tuncer N. The nose shape as a predictor of maxillary central and lateral incisor width. Quintessence Int (8): Latta G.H. Jr, Weaver J.R., Conkin J.E. The relationship between the width of the mouth, interalar width, bizygomatic width, and interpupillary distance in edentulous patients. J Prosthet Dent 1991; 65: Scandrett F.R., Kerber P.E., Umrigar Z.R. A clinical evaluation of techniques to determine the combined width of the maxillary anterior teeth and the maxillary central incisor. J Prosthet Dent 1982; 48: Hoffman W. Jr, Bomberg T.J., Hatch R.A. Interalar width as a guide in denture tooth selection. J Prosthet Dent 1986; 55(2): Isa Z.M., Tawfiq O.F., Noor N.M., Shamsudheen M.I., Rijal O.M. Regression methods to investigate the relationship between facial measurements and widths of the maxillary anterior teeth. J Prosthet Dent 2010; 103: Gomes V.L., Gonçalves L.C., Do Prado C.J., Junior I.L., De Lima Lucas B. Correlation between facial measurements and the mesiodistal width of the maxillary anterior teeth. J Esthet Restor Dent 2006; 18(4): Gomes V.L., Goncalves L.C., Cost M.M., Lucas Bde L. Interalar distance to estimate the combined width of the six maxillary anterior teeth in oral rehabilitation treatment. J Esthet Restor Dent 2009; 21(1): Zlataric D.K., Kristek E., Celebic A. Analysis of width/length ratios of normal clinical crowns of the maxillary anterior dentition: correlation between dental proportions and facial measurements. Int J Prosthodont 2007; 20(3):