Microsoft Word - Rezumat teza dr Dragomir Ctin.doc.doc

Transcriere

1 Universitatea Lucian Blaga din Sibiu Facultatea de Ştiinţe Economice Departamentul Doctorate - Rezumat - Managementul instituţiilor de protecţia mediului în contextul integrării europene şi globalizării Conducător ştiinţific Prof.univ.dr. Emanoil Muscalu Doctorand Constantin Dragomir Sibiu, 2011

2 Universitatea Lucian Blaga din Sibiu Facultatea de Ştiinţe Economice - Rezumatul tezei de doctorat - Managementul instituţiilor de protecţia mediului în contextul integrării europene şi globalizării Conducător ştiinţific Prof.univ.dr. Emanoil Muscalu Doctorand Constantin Dragomir 2

3 Managementul este principala cale de creştere economică şi,,nu există ţări bogate şi ţări sărace, există ţări bine conduse şi ţări prost conduse. Peter F. Drucker Pentru prima dată o civilizaţie consumă din capitalul naturii, în loc să trăiască din dobânzile pe care le dădea acest capital. Alvin Toffler 3

4 Cuprins INTRODUCERE 6 PARTEA I: PREVENIREA ŞI COMBATEREA POLUĂRII MEDIULUI RAŢIUNEA EXISTENŢEI INSTITUŢIILOR DE PROTECŢIA MEDIULUI ŞI GESTIONAREA ACESTUI FENOMEN CAPITOLUL 1: POLUAREA MEDIULUI: CONCEPT, PRINCIPALELE CAUZE, CONSECINŢELE GENERALE ALE POLUĂRII ŞI NECESITATEA COMBATERII ACESTEIA Fenomenul poluării mediului Conceptul de poluare Tipologia poluării mediului Caracteristicile poluanţilor Poluarea factorilor de mediu Poluarea apei Principalele materii poluante şi efectele acestora Principalele surse de poluare a apelor Poluarea atmosferei Principalii poluanţi ai aerului Surse de poluare a aerului Poluarea solului Principalii agenţi poluanţi ai solului Surse de poluare a solului şi subsolului Poluarea biosferei Alte forme de manifestare a poluării Cauze principale ale poluării mediului Din industrie Din sectorul energetic Din transporturi Din agricultură Consecinţe ale poluării mediului Externalităţile de mediu Efectele poluării asupra sănătăţii CAPITOLUL 2: MANAGEMENTUL INSTITUŢIILOR DE PROTECŢIA MEDIUL ŞI CERINŢELE PERFECŢIONĂRII ACESTUIA Situaţia actuală a gestionării problematicii de mediu la nivelul UE Stadiul actual al managementului instituţiilor de protecţia mediului Măsuri de perfecţionare a managementului instituţiilor de protecţia mediului Măsuri de perfecţionare a managementului instituţiilor internaţionale şi europene de protecţia mediului Reducerea birocraţiei şi o mai bună reglementare de mediu Dezvoltarea expertizei de mediu Promovarea achiziţiilor publice ecologice Susţinerea consumului şi producţiei durabile Crearea unor pieţe mondiale pentru produse durabile

5 Protejarea biodiversităţii:îndatorire morală şi imperativ economic Măsuri de perfecţionare a managementului instituţiilor naţionale de protecţia mediului Integrarea obiectivelor de mediu în politica energetică creşterea eficienţei energetice şi utilizarea resurselor regenerabile Susţinerea implementării tehnologiilor de mediu Auditul de mediu ecoexpertiza Susţinerea îmbunătăţirii performanţei de mediu în organizaţiile economice Gestionarea urgenţelor ecologice şi a altor tipuri de dezastre Informarea, educarea, instruirea populaţiei şi a agenţilor economici CAPITOLUL 3: STRUCTURI INSTITUŢIONALE IMPLICATE ÎN CONTROLUL POLUĂRII MEDIULUI Tipologia generală a instituţiilor naţionale din domeniu şi impactul ei în management Instituţii semnificative la nivel global şi European Impactul crizei economico - financiare mondiale asupra managementului instituţiilor de protecţia mediului CAPITOLUL 4: ELEMENTE DE MANAGEMENT COMPARAT, IMPLICATE ÎN ECONOMIA GENERALĂ A TEZEI Conceptul de management comparat şi importanţa lui în lumea contemporană Implicaţiile multiculturalismului în managementul organizaţiei şi managementul instituţiilor de protecţia mediului Conceptul de cultură şi implicaţiile ei în management Principalele abordări ale dimensiunii culturale şi impactul lor în managementul organizaţiei şi managementul instituţiilor de protecţia mediului Abordarea Fons Trompenaars Abordarea lui Geert Hofstede Elemente definitorii ale managementului european şi implicaţii în managementul instituţiilor de protecţia mediului Mediul cultural european Modelul de management european în perspectivă globală Practici europene în domeniul protecţiei mediului Elemente definitorii ale managementului mediului în SUA Trăsături esenţiale ale culturii şi managementului american Particularităţi ale managementului american Practici de mediu în SUA Elemente definitorii ale managementului mediului în Japonia Particularităţi ale culturii şi managementului japonez Practici nipone de protecţia mediului CAPITOLUL 5: CONCLUZII PARŢIALE ŞI CONTRIBUŢII PERSONALE PARTEA II : ELEMENTE CONCEPTUALE DE BAZĂ, PRIVIND MANAGEMENTUL INSTITUŢIILOR DE PROTECŢIA MEDIULUI CAPITOLUL 6: PROBLEMATICA DE BAZĂ A MANAGEMENTULUI INSTITUŢIILOR DE PROTECŢIA MEDIULUI DIN PERSPECTIVA COMBATERII POLUĂRII MEDIULUI Prejudiciul ecologic Principiul poluatorul plăteşte

6 Conceptul şi specificitatea prejudiciului ecologic Cadrul legal al prevenirii şi reparării prejudiciului asupra mediului Răspunderea juridică în condiţiile reglementărilor actuale, privind protecţia mediului Răspunderea contravenţională Răspunderea penală Instrumente economico - financiare pentru combaterea poluării mediului Taxele de mediu Sistemul comunitar de comercializare a emisiilor Fondul pentru mediu Ajutoare de stat pentru protecţia mediului în Europa Cheltuieli destinate ajutoarelor de stat pentru protecţia mediului în statele C.E Politica de coeziune a UE instrument financiar al protecţiei mediului CAPITOLUL 7: IMPLICAŢIILE INTEGRĂRII EUROPENE ŞI GLOBALIZĂRII ASUPRA MANAGEMENTULUI ORGANIZAŢIILOR DE PROTECŢIA MEDIULUI DIN ROMÂNIA Impactul integrării europene în managementul instituţiilor de protecţia mediului Politici şi strategii comunitare de mediu Programele de acţiune cadrul pentru implementarea politicilor de mediu Strategii ale politicii de mediu Strategia dezvoltării durabile Strategii tematice Implicaţiile globalizării asupra mangementului instituţiilor de protecţia mediului Dezvoltarea durabilă în contextul globalizării Managementul instituţiilor de protecţia mediului CAPITOLUL 8: SPECIFICITATEA MANAGEMENTULUI ORGANIZAŢIILOR DE PROTECŢIA MEDIULUI Elemente definitorii ale managementului public cu impact în managementul instituţiilor de protecţia mediului Opinii ale unor personalităţi de renume privind definirea şi rolul managementului în lumea contemporană Evoluţii şi delimitări conceptuale: management public administraţie publică serviciu public Caracteristici şi funcţii ale managementului public implicaţiile lor majore în managementul instituţiilor de protecţia mediului Specificitatea componentelor sistemului de management al instituţiilor de protecţia mediului Sistemul informaţional Modalităţi de obţinere a datelor de mediu Informaţia de mediu Sistemul organizaţional Organizarea procesuală Organizarea structurală Sistemul decizional Decizia de mediu Particularităţi ale deciziei de mediu în Agenţiile pentru Protecţia Mediului Sistemul metodologic Managementul resurselor umane în instituţiile de protecţia mediului Managementul formării şi perfecţionării funcţionarului public Motivarea resurselor umane în instituţiile de protecţia mediului Elemente de specificitate ale inspecţiei şi controlului în domeniul protecţiei mediului

7 Tipologia inspecţiei de mediu Etapele inspecţiei de mediu CAPITOLUL 9: ECONOMIA, ORGANIZAŢIA ŞI MANAGEMENTUL BAZATE PE CUNOŞTIINŢE ŞI IMPLICAŢIILE LOR ASUPRA ORGANIZAŢIILOR DE PROTECŢIA MEDIULUI ŞI MANAGEMENTULUI ACESTORA Schimbarea - trăsătură dominantă a secolului XXI şi impactul ei în management Mutaţii previzibile în organizaţia viitorului Implicaţii ale economiei bazate pe cunoştinţe în managementul instituţiilor de protecţia mediului Implicaţii ale organizaţiei bazate pe cunoştinţe în managementul instituţiilor de protecţia mediului Implicaţii ale mangementului bazat pe cunoştinţe în managementul instituţiilor de protecţia mediului CAPITOLUL 10: CONCLUZII PARŢIALE ŞI CONTRIBUŢII PERSONALE PARTEA III: CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ SELECTIVĂ PRIVIND MANAGEMENTUL INSTITUŢIILOR DE PROTECŢIA MEDIULUI ÎN CONTEXTUL INTEGRĂRII EUROPENE ŞI GLOBALIZĂRII : REALITĂŢI ŞI CERINŢE CAPITOLUL 11: NECESITATEA ŞI TIPOLOGIA CERCETĂRII Fundamentarea necesităţii cercetării Tipologia cercetării CAPITOLUL 12: METODOLOGIA CERCETĂRII, COLECTIVITATEA CERCETATĂ ŞI MARJA DE EROARE Metodologia cercetării Colectivitatea cercetată Categorii de erori susceptibile de a influenţa cercetarea CAPITOLUL 13: PRELUCRAREA DATELOR ŞI INFORMAŢIILOR ŞI VALORIFICAREA ACESTORA CAPITOLUL 14: CONCLUZIILE CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE SELECTIVE PARTEA IV: SINTEZA CONCLUZIILOR, OPINIILOR ŞI CONTRIBUŢIILOR PERSONALE CAPITOLUL 15: CONCLUZII FINALE BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ CUVINTE CHEIE LISTA FORMELOR GRAFICE ANEXE

8 Consideraţii preliminare Creşterea economică rapidă, bazată pe profitul pe termen scurt, afectează ireversibil mediul şi totodată echitatea socială. Dezvoltarea la scară mondială a economiei a generat un consum ridicat de resurse neregenerabile, exploatarea iraţională a resurselor naturale, precum şi crearea unor dezechilibre globale grave, prin despăduriri excesive, poluarea mediului, etc., comportamente care au condus la diminuarea biodiversităţii şi degradarea ecosistemelor, uneori chiar iremediabile. Globalizarea constituie o forţă puternică pentru susţinerea creşterii mondiale şi asigurarea mijloacelor de gestionare a problemelor internaţionale. Însă, forţele pieţei determină şi sporesc inegalităţile şi excluziunea şi pot cauza pagube ireversibile mediului. Globalizarea este un factor favorabil, dar şi de risc în acelaşi timp, în dezvoltarea durabilă. Ca urmare, globalizarea trebuie să fie însoţită de măsuri care vizează prevenirea sau reducerea acestor efecte şi un management performant al instituţiilor de protecţia mediului, care să răspundă provocărilor secolului XXI, schimbarea, globalizarea, integrarea europenă, economia, organizaţia şi managementul bazat pe cunoştinţe şi să asigure o dezvoltare echilibrată din punct de vedere ecologic, economic şi social. Strategia europeană privind dezvoltarea durabilă, stabileşte orientările privind punerea în aplicare a dezvoltării durabile în Uniunea Europeană şi acoperă aspectele economice, sociale, de mediu şi financiare, precum şi coerenţa politicilor europene şi guvernanţa la toate nivelurile, inclusiv exploatarea globalizării (comerţul pentru dezvoltarea durabilă); lupta împotriva sărăciei şi promovarea dezvoltării sociale; gestionarea durabilă a resurselor naturale şi de mediu (inversarea tendinţei de pierdere a resurselor de mediu până în 2015, precum şi dezvoltarea obiectivelor intermediare în sectorul apei, terenurilor şi solurilor, energiei şi biodiversităţii); o mai bună guvernare la toate nivelurile (ceea ce presupune consolidarea participării societăţii civile şi legitimitatea, coerenţa şi eficienţa guvernării economice, sociale şi de mediu mondiale), precum şi finanţarea dezvoltării durabile. Un obiectiv general al Strategiei de Dezvoltare Durabilă pentru o Uniune Europeană extinsă, este îmbunătăţirea continuă a calităţii vieţii pentru generaţiile prezente şi viitoare prin crearea unor comunităţi sustenabile, capabile să gestioneze şi să folosească resursele în mod eficient şi să valorifice potenţialul de inovare ecologică şi socială al economiei în vederea asigurării prosperităţii, protecţiei mediului şi coeziunii sociale. 1. De asemenea, o condiţie esenţială în vederea îndeplinirii angajamentelor asumate pentru aderarea la Uniunea Europeană, o constituie realizarea unui nou tip de creştere economică - o creştere inovativă, regenerativă şi protectoare atât pentru mediu, cât şi pentru individ, însoţită de dezvoltarea schimburilor comerciale, cooperării economice şi utilizării de tehnologii curate. Deşi costisitoare 2 şi solicitantă, implementarea Aquis-ului comunitar de mediu reprezintă o SCHIMBARE radicală în politicile naţionale, în managementul instituţiilor de protecţia mediului şi în modul de abordare a problematicii în domeniul protecţiei mediului. Schimbarea, trăsătură dominantă a acestui secol, vizează toate organizaţiile, indiferent de tipologia lor, deci şi organizaţiile guvernamentale, neguvernamentale, instituţiile publice, etc. Toate sunt sisteme în schimbare, iar autoreglarea lor se face prin management. Universalitatea managementului este o realitate incontestabilă. Este pe deplin întemeiată 1 (accesat în mai 2010) 2 Totalul costurilor estimate pentru implementarea aquis-ului cominitar de mediu, până la sfârşitul anului 2018 este de circa 29,3 miliarde euro sursa (accesat în iunie 2010) 8

9 opinia specialiştilor, potrivit cărora, managementul este mai necesar în organizaţiile nonprofit, întrucât acestea nu au instrumentul - profit şi, respectiv valoarea, pentru autoreglare 3 : managementul, în forma actuală, a apărut într-adevăr mai întâi în marile organizaţii economice. Ne-am dat, însă, curând seama că managementul este necesar în toate organizaţiile moderne, indiferent dacă acestea sunt sau nu economice. De fapt, am realizat că acesta este mai necesar în organizaţiile care nu au caracter economic, precum cele care nu urmăresc profitul financiar ( aşa zisul sector social), sau în instituţiile de stat. Ele au nevoie de management pentru faptul că nu sunt supuse disciplinei impuse de profit şi pierdere. 4 Totodată, părintele managementului modern, P. Drucker, în lucrarea Management the Non Profit, exprimă menirea managementului astfel: Managementul este principala cale de creştere economică şi,,nu există ţări bogate şi ţări sărace, există ţări bine conduse şi ţări prost conduse. 5 Schimbarea, trebuie să pornească de sus în jos, deci rolul managementului schimbării este esenţial. Managementul schimbării trebuie să remodeleze gândirea managerilor de la orientarea pur economică, axată pe goana după profit, la noi dimensiuni valorice de tip ecologic, social. Elementele cheie ale performanţelor viitoare ale organizaţiilor, vor fi recunoaşterea necesităţii schimbării, iniţierea schimbării şi nu în ultimul rând, un management performant al schimbării. Raţiunea acestei teze de doctorat rezidă primordial din necesităţile reale arătate şi, din impactul efectelor actuale asupra domeniului cercetat, ale evoluţiei lumii contemporane, globalizarea în toate domeniile, integrarea europeană, economia, organizaţia şi managementul bazate pe cunoştinţe, capitalul de cunoştinţe, toate, sub spectrul general al schimbării. Considerăm că aceste mutaţii majore, cu impact în domeniul cercetat, impun complexitatea deosebită a temei abordate, actualitatea şi perspectiva soluţiilor determinate şi, mai ales, dificultăţile pe care le antrenează realizarea ei. Suntem convinşi că abordarea unei asemenea teme, MANAGEMENTUL INSTITUŢIILOR DE PROTECŢIA MEDIULUI ÎN CONTEXTUL INTEGRĂRII EUROPENE ŞI GLOBALIZĂRII, complexă şi interdisciplinară, ar fi reprezentat un eşec, fără a avea jaloane conceptuale şi pragmatice, respectiv obiective clar prestabilite, care să asigure elaborarea unei lucrări ştiinţifice coerente şi fundamentate. Această lucrare prezintă un caracter specific pronunţat, de mare complexitate, dar şi de actualitate şi perspectivă, presupunând cunoştinţe interdisciplinare. Teza de doctorat este nu numai de actualitate, importanţă şi originalitate, ci şi de mare complexitate. Pentru realizarea unei asemenea teze de doctorat, şi mai ales, pentru conturarea structurii logice şi eficiente a acesteia, a fost necesară, deci, stabilirea unui set de obiective (probleme) care să contureze această necesitate şi realitate. Astfel, obiectivele au fost stabilite şi fundamentate sub valoroasa îndrumare a distinsului conducător ştiinţific, Prof. univ.dr. D.H.C. Ioan Bogdan, iar urmare noilor prevederi legislative, finalizarea tezei de doctorat s-a realizat sub îndrumarea distinsului Prof. univ.dr. Emanoil Muscalu. Pentru a semnala importanţa acestor jaloane, pentru construcţia conceptuală a tezei de doctorat, şi pentru structurarea acesteia, redăm, doar unele dintre acestea: conceptul de poluare a mediului, opinii actuale şi de perspectivă în domeniu ; instituţii de protecţia mediului - realităţi şi cerinţe ; structuri actuale de control al poluării mediului - realităţi şi cerinţe; implicaţii ale managementului comparat în managementul instituţiilor de protecţia mediului; 3 Bogdan, I., Management în organizaţia viitorului, sinteze şi comentarii difuzate doctoranzilor 4 Drucker, P., Management the Non Profit, Butterworth Heinemann, Drucker, P., Management the Non Profit, Butterworth Heinemann,1990 9

10 impactul multiculturalismului în managementul instituţiilor de protecţia mediului; rolul managementului în lumea contemporană; stadiul actual al managementului instituţiilor de protecţia mediului - realităţi şi cerinţe; funcţiile managementului instituţiilor de protecţia mediului; integrarea europeană şi implicaţiile ei în managementul instituţiilor naţionale de protecţia mediului; impactul schimbării-caracteristica dominantă a secolului XXI- în management; globalizarea şi impactul acesteia în managementul instituţiilor de protecţia mediului; conceptele actuale şi de persectivă economia, organizaţia şi managementul bazate pe cunoştinţe şi impactul lor în managementul instituţiilor de protecţia mediului; impactul crizei economico financiare mondiale asupra managementului instistuţiilor de protecţia mediului; specificitatea managementului instituţiilor de protecţia mediului ; date de sinteză privind instituţiile de protecţia mediului; metodologii de control - realităţi şi cerinţe; soluţionarea constatărilor controlului - realităţi şi cerinţe; resursele umane şi rolul lor în instituţiile de protecţia mediului; sistemul de pregătire şi formare a specialiştilor; elemente de modelare şi stimulare a personalului; validarea conceptelor, soluţiilor, opiniilor prin cercetarea ştiinţifică selectivă privind percepţia specialiştilor şi practicienilor asupra stadiului actual al managementului instituţiilor de protecţia mediului şi cerinţele de modernizare ale acestuia, derivate din transformările fundamentale ale lumii contemporane, arătate. Aceste obiective ne-au facilitat construirea unei structuri a tezei cu o tematică distinctă, actuală şi de largă perspectivă. Conţinutul tezei de doctorat este structurat, în patru părţi,15 capitole şi 34 subcapitole, care ne-au permis o abordare actuală şi cât mai apropiată de necesitatea reală a tematicii complexe a tezei de doctorat. Am încercat o abordare coerentă a obiectivelor prin îmbinarea aspectelor teoretice cu cele practice, obţinute în cadrul cercetării ştiinţifice selective efectuate, pe baza obiectivelor stabilite. Ne-am propus să conturăm o imagine unitară a cercetării ştiinţifice selective din domeniu şi a realităţilor aferente tematicii cercetate, precum şi tendinţele previzibile în lumea contemporană. Acest mod de lucru, ne-a permis validarea conceptelor şi soluţiilor, precum şi racordarea acestora la practica de specialitate. Astfel, prima parte a tezei de doctorat, intitulată Prevenirea şi combaterea poluării mediului raţiunea existenţei instituţiilor de protecţia mediului şi gestionarea acestui fenomen, a fost destinată soluţionării următoarelor aspecte fundamentale: OBIECTIVUL 1: Conceptul de poluare a mediului, opinii actuale şi de perspectivă în domeniu a fost stabilit ca prim obiectiv în construcţia tezei de doctorat pentru că prevenirea, combaterea şi controlul acesteia, reprezintă esenţa şi raţiunea existenţei instituţiilor de protecţia mediului la nivel mondial. O definiţie cuprinzătoare a poluării este dată la Conferinţa mondială a O.N.U. asupra mediului de la Stockholm în anul 1972: modificarea componenţilor naturali sau prezenţa unor componente străine, ca urmare a acţiunii omului şi care în lumina cunoştinţelor noastre actuale provoacă prin natura lor, prin concentraţia în care se găsesc şi prin timpul cât acţionează, efecte nocive asupra sănătăţii, creează disconfort sau impietează asupra diferitelor utilizări ale mediului la care acesta putea servi în forma sa anterioară. 10

11 O primă formă de modificare a cadrului natural este cauzat de intervenţia omului asupra mediului, semnalată de marele savant S. Mehedinţi 6 astfel: Alături de răspândirea cosmopolită, de număr, omul ocupă un loc excepţional şi prin energia cu care a intervenit şi intervine în modificarea planetei. Apoi, din secolul XVII-lea, industrializarea a intervenit din ce în ce mai puternic în mediul natural, deteriorându-l prin exploatarea resurselor naturale şi prin prelucrarea lor prin diverse tehnici, prin intensificarea traficului şi creşterea demografică. În prezent, şi probabil şi în perspectivă industria rămâne sectorul economic cu cea mai mare contribuţie la poluarea mediului, prin cantitatea mare de poluanţi gazoşi, solizi şi lichizi eliminată în aer, apă şi sol. Astfel, colaborarea dintre politica industrială şi mediu este şi va fi esenţială, pentru elaborarea unor măsuri care să aibă în vedere elemente şi principii precum: prevenirea poluării, în special prin aplicarea celor mai bune tehnici disponibile (Best avaibles technics); reducerea cantităţii de deşeuri produse, valorificarea acestora, iar dacă acest lucru nu este posibil tehnic sau economic, eliminarea acestora, astfel încât să se evite sau să se reducă orice impact asupra mediului; utilizarea eficientă a energiei; Un alt aspect al abordării obiectivului, vizează problema efectelor directe şi indirecte pe care poluarea le generază în economie. În lipsa unui proprietar asupra factorilor de mediu care să răspundă pentru modul în care este utilizat, apa, aerul etc., acestea sunt folosite în mod necorespunzător. Esenţa externalităţilor, în practică şi în consum, constă în observaţia că nici costurile şi nici avantajele, nu sunt reflectate în costurile pieţei şi astfel decizia consumatorului sau a unităţii care creează externalităţi, nu ia în considerare efectul de amploare al activităţii generatoare de costuri sociale precum poluarea mediului. Aspectele menţionate şi alte elemente ale abordării obiectivului se găsesc, mai ales, în subcapitolele 1.1.,1.2.,1.3., ale tezei de doctorat. OBIECTIVUL 2 : Instituţii de protecţia mediului - realităţi şi cerinţe, a fost fixat pentru a identifica măsura în care, în prezent, instituţiile de protecţia mediului sunt pregătite să răspundă provocărilor actuale în domeniul protecţiei mediului şi s-a abordat, în special, subcapitolele 3.1., şi 3.2. ale lucrării. La nivel naţional, primul departament de protecţia mediului s-a format în decembrie 1989, ulterior au avut loc ample transformări în domeniul admistrativ, astăzi funcţionarea instituţiilor din domeniul protecţiei mediului este reglementată în principal de O.U.G. nr. 195/2005 privind protecţia mediului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 265/2006, în care este stipulat coordonarea, reglementarea şi implementarea în domeniul protecţiei mediului revin autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Medului, agenţiilor regionale şi judeţene pentru protecţia mediului, Administraţiei Biosferei Delta Dunării. Sistemul relaţional instituţional în domeniul mediului, la nivel naţional, este redat sub formă tabelară, (Tabelul 3.1. al lucrării). Astfel, Ministerul Mediului şi Pădurilor este organul de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, direct responsabil pentru iniţierea strategiilor naţionale de mediu şi crearea cadrului de implementare al acestora. Misiunea Ministerului Mediului şi Pădurilor este de a elabora strategia Guvernului în domeniul protecţiei mediului şi de a coordona aplicarea acesteia la nivel naţional, pentru asigurarea unei dezvoltări durabile. Ministerul Mediului şi Pădurilor acţionează pentru a proteja mediul şi resursele naturale, pentru a garanta generaţiei actuale şi celor viitoare un mediu curat, în armonie cu dezvoltarea economică şi progresul social. De asemenea, am prezentat instituţiile de protecţia mediului la nivel internaţional şi atribuţiile ce le revin 6 Mehedinţi, S., Ethnos, Editura Terra, Focşani, 2008, pp

12 acestora (Tabelul 3.2. al lucrării), ca un ghid general, pentru toate ţările componente ale U.E., şi nu numai. Rolul instituţiilor internaţionale, europene şi naţionale de protecţia mediului este esenţial pentru implementarea programelor, proiectelor şi convenţiilor internaţionale în domeniu. Cu toate acestea, timpul a dovedit că nu întotdeuana aceste convenţii, tratate şi-au atins obiectivul urmărit ( un exemplu este dat de Protocolul de la Kyoto). Stabilirea OBIECTIVULUI 3 : Structuri actuale de control a poluării mediului - realităţi şi cerinţe, a avut ca motivaţie, identificarea stadiului actual al structurilor şi funcţionării instituţiilor de control în domeniul protecţiei mediului faţă de cerinţele şi necesităţile practice din domeniu, şi a fost tratat, în mod special, în subcapitolele 3.1., 3.2., şi parţial, în subcapitolele 8.1. şi 8.2. ale lucrării. Astfel, conform prevederilor legale, Garda Naţională de Mediu (GNM) este autoritatea de inspecţie şi control al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, aflată în subordinea Ministerului Mediului şi Pădurilor. Misiunea Gărzii Naţionale de Mediu la nivelul celor 8 Regiun,i ca şi a celor 41 de comisariate judeţene (CJ), este asigurarea implementării şi aplicării legislaţiei comunitare de mediu, transpusă în legislaţia românească de mediu. Atribuţiile şi competenţele generale ale GNM sunt prezentate în anexa lucrării. La nivel european, ca o consecinţă a dobândirii personalităţii juridice a Uniunii Europene, începând din anul 2009, în fiecare din statele membre, Uniunea are cea mai largă capacitate juridică, recunoscută persoanelor juridice de către legislaţiile interne. Domeniul mediului, nu intră în competenţele exclusive ale Uniunii Europene, ci în cele partajate, între Uniune şi statele membre. Drept urmare, competenţele Uniunii Europene, coexistă cu politicile naţionale din acest domeniu. Cu toate acestea, politica unională prevalează asupra celor naţionale, dar politicile naţionale pot reglementa aspecte în afara celor reglementate de UE, dar,niciodată, împotriva acestora. Funcţia de control asupra modului de punere în aplicare a dreptului Uniunii, este exercitată de Comisia Europeană, denumită şi gardian al tratatelor. Comisia Europeană are ca atribuţii respectarea tratatelor UE, asigură aplicarea lor, precum şi a măsurilor adoptate de instituţii în temeiul acestora. Comisia supraveghează aplicarea dreptului Uniunii, sub controlul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Gestionarea şi administrarea problemelor de mediu la nivel mondial a presupus o guvernare globală, ecologică cu scopuri specifice şi modalităţi particulare de realizare. În sens larg, acest rol este asumat la nivel global de structurile ONU şi implică, în special, posibilitatea de a formula strategii sau de a iniţia procesul de reglementare internaţională. Dintre instituţiile ONU, Adunarea Generală este cea mai implicată în dreptul internaţional al mediului. OBIECTIVUL 4: Impactul multiculturalismului în managementul instituţiilor de protecţia mediului a fost stabilit, pentru a contura rolul multiculturalismului în perceperea şi tratarea problematicii de mediu şi implicaţiile acestuia în managementul instituţiilor de protecţia mediului, aspecte abordate în subcapitolele 4.2., , ale tezei de doctorat. Obiectivele multiculturalismului se referă la înţelegerea rolului culturii naţionale în abordarea managementului organizaţiilor, respectiv de a cunoaşte şi a înţelege una din caracteristicile de bază ale societăţii contemporane, şi anume, diversitatea interculturală. Atitudinea individului faţă de natură este sursa uneia dintre cele şapte dimensiuni culturale elaborate de profesorul olandez Fons Trompenaars şi, implicit, a similarităţii şi diferenţelor între culturi. 7 Există două extreme ale atitudinii omului faţă de natură: 7 Burduş, E., Management comparat, Editura Economică, Bucureşti, 1998 şi în Management comparat internaţional, Editura Economică, Bucureşti,

13 în unele culturi, se consideră că omul trebuie să controleze natura, să o domine, să preia maximul de resurse din natură, să le folosească în circuitul economic, în ţări precum Brazilia, China; în alte culturi, se consideră că, dimpotrivă, omul trebuie să se încadreze în legile naturii şi să evolueze în armonie cu ea, exemplificat prin ţări precum Suedia, Japonia. În ceea ce priveşte relaţia dintre cultura managerială şi mediul ambiant, în opinia specialistului I.Mihuţ 8, opinie pe care o susţinem fără rezerve, din păcate... nu există suficiente preocupări privind estimarea costului real, pe termen mediu şi lung, al comportamentului antiecologic. OBIECTIVUL 5: Implicaţii ale multiculturalismului şi managementului comparat în managementul instituţiilor de protecţia mediului a fost stabilit, pentru a contura implicaţiile managementului comparat în managementul instituţiilor de protecţia mediului. Astfel, pe fondul expansiunii instituţiei managementului, pe măsură ce aceasta devine indispensabilă la nivelul tuturor organizaţiilor, din ansamblul a ceea ce numim ştiinţa managementului, se individualizează diverse ramuri, printre care se numără în prezent şi managementul comparat. Am prezentat repere ale conceptului managementului comparat, importanţa acestuia fiind subliniată în mod concis de reputatul specialist O. Nicolescu 9, în opinia căruia, managementul comparat are un obiectiv pragmatic să favorizeze transferul internaţional de know-how managerial, adică un posibil import de cunoştinţe de management care să fie apoi aplicate de cei interesaţi (firme şi ţări/naţiuni). De asemenea, emblematică este şi afirmaţia lui R. Farmer: Importul de cunoştinţe de management poate fi mai productiv decât importul de tehnologie. În opinia reputatului specialist, pe de o parte tehnologiile moderne importate pot fi utilizate necorespunzător dacă nivelul managementului este scăzut, pe de altă parte, însuşirea celor mai noi cunoştinţe manageriale asigură un cadru adecvat inovării şi creativităţii personalului, activităţilor legate de cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, cu valabilitate şi aplicabilitate evidentă şi în managementul instituţiilor de protecţia mediului. Teza nu putea fi concepută, fundamentată şi realizată fără OBIECTIVUL 6 : Rolul managementului în lumea contemporană. Abordarea acestui obiectiv s-a făcut pe tot parcursul tezei de doctorat şi, cu elemente concrete, în subcapitolul Teoreticieni şi practicieni consideră în unanimitate că managementul este soluţia pentru găsirea metodelor eficiente de obţinere a performanţelor, în orice organizaţie. În acest context, cu riscul de a ne repeta, dorim să atragem atenţia asupra motto-ului tezei de doctorat, şi anume: Managementul este principala cale de creştere economică şi nu există ţări bogate şi ţări sărace, există ţări bine conduse şi ţări prost conduse, opinii ale părintelui managementului modern, P. Drucker, confirmate în totalitate de evoluţiile economiilor naţionale şi economiei globale. OBIECTIVUL 7: Stadiul actual al managementului instituţiilor de protecţia mediului - realităţi şi cerinţe a fost ales a pentru a identifica măsura în care, în prezent, atât literatura de specialitate, cât şi practica de management a instituţiilor de protecţia mediului este pregătită să implementeze şi să gestioneze un nou tip de management, al problematicii globalizate de mediu şi să răspundă cerinţelor Aquis-ului comunitar de mediu. Analiza gradului în care conceptele cu care operează acest subsistem al managementului constituie punctul de pornire al oricărui demers ştiinţific. Obiectivul a fost urmărit pe tot parcursul tezei de doctorat, însă, elemente concrete se regăsesc în subcapitolele 2.1., 2.2. şi Prin transpunerea directivelor europene din domeniu, România a adoptat noi legi şi standarde privind mediul. Implementarea acestora reprezintă o SCHIMBARE radicală în politicile naţionale, în managementul instituţiilor de protecţia mediului şi în modul de 8 Mihuţ, I., Euromanagement, Editura Economică, Bucureşti, 2002, p Nicolescu, O., Management comparat, Editura Economică, Bucureşti, 1998, p.30 13

14 abordare a problematicii în domeniul protecţiei mediului. Conceptul de conformare de mediu, presupune următoarele: 10 transpunerea Aquis-ului comunitar de mediu în legislaţia românească aplicarea, în sensul de realizare a prevederilor acestei legislaţii urmărirea continuă a modului de aplicare a acestei legislaţii Trebuie să ne pregătim pentru marile provocări viitoare: definirea unei viziuni strategice pe termen lung referitoare la consumul şi producţia durabilă, adaptarea la schimbările climatice inevitabile şi protejarea biodiversităţii, care pot reprezenta grave ameninţări la adresa calităţii vieţii, a mediului natural şi a economiei, dacă nu sunt gestionate corespunzător. OBIECTIVUL 8: Funcţiile managementului instituţiilor de protecţia mediului a fost stabilit pornind de la certitudinea că exercitarea funcţiilor manageriale reprezintă esenţa managementului instituţiilor de protecţia mediului, şi că performanţele instituţiilor publice în general şi cele ale instituţiilor de protecţia mediului în special, sunt o reflectare directă a modului în care funcţiile managementului sunt exercitate de managerii publici, aleşi sau numiţi în funcţii publice de conducere. Astfel, pe parcursul subcapitolului al tezei de doctorat, am semnalat importanţa pe care cele cinci funcţii ale managementului - previziune, organizare, coordonare, antrenare şi control evaluare - o au în realizarea unui management performant al instituţiei de protecţia mediului. Ele au ca fond conceptul funcţiilor managementului general, dar se particularizează în domeniul protecţiei mediului cu activităţile specifice ale acesteia. De asemenea, particularităţile sectorului public, influenţează semnificativ conţinutul managementului public şi modul de exercitare a funcţiilor acestuia, în instituţiile de protecţia mediului : 11 obiectivul fundamental al managementului public este creşterea gradului de satisfacere a intereselor publice generale şi specifice, exercitarea funcţiilor publice de conducere şi de execuţie se face de către membri ai corpului funcţionarilor publici şi reprezentanţi ai partidelor politice câştigătoare în scrutinul electoral, influenţa majoră a cadrului legislativ asupra conţinutului proceselor de management şi de execuţie şi asupra unor componente importante ale sistemului de management din instituţiile publice, existenta unui cadru legislativ unic care precizează drepturile şi obligaţiile funcţionarilor publici de carieră într-o ţară, indiferent de domeniul în care aceştia activează, existenţa unei ierarhii bine determinate pentru funcţionarii publici integraţi în sistemul carierei etc. Firesc, nu am omis din analiza noastră nici neofuncţiile managementului, de care trebuie să ţină seama şi managerii instituţiilor de protecţia mediului: evaluarea cunoştinţelor accesibile firmei, previzionarea necesităţilor şi surselor de cunoştinţe, obţinerea cunoştinţelor necesare firmei; gestionarea, utilizarea şi dezvoltarea cunoştinţelor; valorificarea cunoştinţelor; protejarea cunoştinţelor organizaţiei. Fixarea OBIECTIVULUI 9 : Impactul crizei economico financiare mondiale asupra managementului instituţiilor de protecţia mediului, este ancorată profund în realitatea evidentă a zilelor noastre şi credem noi, nu are nevoie de nici un argument în plus. Unda de şoc creată în urma recentei crize economice s-a făcut simţită peste tot în lume, afectând sistemul economic la toate nivelurile. Tratarea obiectivului în subcapitolul 3.3. al lucrării, arată că, urmare crizei economico financiare, sectorul public a trebuit să ia în considerare schimbări structurale, disponibilizări, restricţionări legislative privind recrutarea şi promovarea resurselor umane, lipsa fondurilor pentru instruiri periodice, toate pe fondul 10 Petrescu, I., Managementul mediului, Editura Expert, 2005, p Matei L., Servicii publice, Editura Economica, 2004, p

15 creşterii cerinţelor de performanţă în îndeplinirea sarcinilor de serviciu a funcţionarilor publici, de creativitate, de loialitate. În opinia specialiştilor, opinie pa care o susţinem fără rezerve, în contextual crizei economico financiare, sistemul trebuie să dovedească rezistenţă, competitivitate, adaptabilitate şi creativitate: 12 o rezistenţă în sensul de a fi un sistem bine construit, cu cei mai buni profesionişti selectaţi să constituie masa critică; o competitivitate sistemul trebuie să reţină oamenii cei mai buni şi să-i absoarbă pe profesioniştii existenţi, indiferent de zona din administraţia publică unde aceştia sunt angajaţi; o adaptabilitate starea naturală a lucrurilor este schimbarea, indiferent de circumstanţe, dar mai ales în actualul context global; o creativitate chiar dacă administraţia publică apare acum ca un mediu steril, restricţionat, aceasta nu înseamnă că nu poate adapta bunele practici din sectorul privat, în speţă externalizarea recrutării forţei de muncă şi, respectiv, a recrutării de talente. Totodată, criza poate reprezenta o oportunitate de a ecologiza economia şi de a pune bazele unei creşteri economice caracterizate de reducerea emisiilor de carbon şi de utilizarea eficientă a resurselor, acestea conducând la beneficii ecologice şi economice. Parte a II- a a tezei de doctorat: Elemente conceptuale de bază, privind managementul instituţiilor de protecţia mediului, este dedicată tratării problematicii de bază a managementului instituţiilor de protecţia mediului, şi este fundamentată de 11 obiective, (obiectivele 10-20), abordate pe parcursul capitolelor 6,7,8,9 ale tezei de doctorat. OBIECTIVUL 10: Integrarea europeană şi implicaţiile ei în managementul instituţiilor naţionale de protecţia mediului, a fost stabilit pornind de la realitatea că procesul integrării europene în domeniul protecţiei mediului, a fost şi este în continuare, un proces complex, cu numeroase dificultăţi, ce a presupus schimbări radicale în politicile naţionale, în managementul instituţiilor de protecţia mediului şi în abordarea problematicii de mediu în ansamblu. Toate aceste cerinţe, derivate din procesul integrării europene, au condus la transformări esenţiale în managementului instituţiilor de mediu, cu impact deosebit la nivelul componentelor managementului general, a proceselor, relaţiilor, sistemelor de management ale acestor organizaţii. Aceste aspecte au fost abordate în subcapitolele , , ale lucrării. Redăm, în continuare, doar câteva dintre ele: Sistemul informaţional a cunoscut transformări esenţiale, prin crearea sistemului de monitorizare a factorilor de mediu; baze de date on line; standardizarea datelor; disponibilizarea informaţiei de mediu pe paginile web ale instituţiilor; conectare intranet, internet; realizarea unui sistem propriu de comunicaţii; realizarea de softuri unitare care să ducă la elaborarea de rapoarte, sinteze şi analize unitare. Toate aceste noutăţi au generat beneficii dar şi dificultăţi, în special din cauza caracterului precar al sistemului informatic existent şi a nivelului de cunoştinţe privind operarea sistemului cât şi un flux informaţional fără precedent. Sistemul organizaţional a fost restructurat în totalitate, prin înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, înfiinţarea celor 8 agenţii regionale şi 42 agenţii judeţene pentru protecţia mediului, subordonarea Gărzii Naţionale de Mediu Ministerului Mediului. Toate aceste schimbări au condus la creşterea numărului de personal, la necesitatea instruirii acestuia şi la dificultăţi create de insuficienţa dotărilor necesare: spaţii, sistem informatic, etc., implementarea fluxurilor informaţionale adaptate necesitaţilor de raportare către UE. 12 Gheorghe, I.O., România: Abilităţi pe timp de criză în administraţia publică. Calea de urmat, (accesat în mai 2011) 15

16 Sistemul decizional a cunoscut de asemenea ample transformări, primordial prin noutatea procesului de luare a deciziilor în sfera protecţiei mediului, ce implică consultarea publicului în luarea deciziilor, prevăzut prin ratificarea Convenţiei de la Aarhus - Legea 86/2000 privind accesul publicului la luarea deciziei de mediu şi accesul publicului la justiţie în probleme de mediu. O particularitate a deciziei de mediu fiind justificarea acesteia, prin obligaţia de a preciza în actul emis modalitatea în care s-a ţinut seama de observaţiile publicului şi cum s-au soluţionat problemele pertinente formulate de acesta. Sistemul metodologic s-a îmbogăţit prin sisteme, metode şi tehnici manageriale inedite, precum evaluarea impactului asupra mediu, evaluarea strategică de mediu, metoda evaluării ciclului de viaţă, etc., dar şi prin aplicarea adecvată a arsenalului metodologic, existent, al managementului. Una dintre provocarile majore în domeniul protecţiei mediului este şi va fi asigurarea surselor de finanţare necesare acoperirii costurilor antrenate de implementarea Acquis-ului comunitar de mediu până la sfârşitul anului 2018 (ultimul an acordat ca perioadă de tranziţie pentru implementarea tuturor prevederilor aquis-ului comunitar de mediu), costuri estimate la circa 29,3 miliarde Euro. 13 Fixarea OBIECTIVULUI 11 : Implicaţii ale globalizării asupra managementului organizaţiilor de protecţia mediului, este motivată tot de actualitatea problematicii, a formelor contemporane de manifestare a globalizării mediului şi necesitatea managementului instituţiilor de protecţia mediului la nivel mondial, abordate în subcapitolul al tezei de doctorat. Specialiştii 14 arată că formele actuale de degradare a mediului sunt mai globale decât oricând în istoria umanităţii, astfel, conceptul bunurilor publice globale sugerează nevoia pentru cooperare internaţională, într-o economie globalizată. O asigurare eficientă a acestor bunuri necesită dezvoltarea şi implemetarea unor reguli acceptate la nivel internaţional, precum şi o finanţare adecvată. Strategia europeană de dezvoltarea durabilă prevede inclusiv exploatarea globalizării (comerţul pentru dezvoltarea durabilă); gestionarea durabilă a resurselor naturale şi de mediu (inversarea tendinţei de pierdere a resurselor de mediu până în 2015, precum şi dezvoltarea obiectivelor intermediare în sectorul apei, terenurilor şi solurilor, energiei şi biodiversităţii); o mai bună guvernare la toate nivelurile (ceea ce presupune consolidarea participării societăţii civile şi legitimitatea, coerenţa şi eficienţa guvernării economice, sociale şi de mediu mondiale), precum şi finanţarea dezvoltării durabile 15, toate cu impact major în managementul organizaţiilor de protecţia mediului Definirea influenţelor globalizării asupra administraţiei publice se poate rezuma, în opinia specialiştilor (Osborne, 2002), opinie la care subscriem, în următoarea afirmaţie: Globalizarea tinde să promoveze elite. Într-un stat minimal, profesionalizarea administraţiei publice devine obligatorie. În atare circumstanţe dezvoltarea talentelor şi a profesioniştilor de calitate nu mai este un capriciu, ci o necesitate. 16 OBIECTIVUL 12 : Impactul schimbării - trăsătură dominantă a secolului XXI- în management, s-a fixat având ca reper realitatea zilelor noastre. SCHIMBAREA, în opinia specialiştilor 17, accentuează reînnoirea, dar şi incertitudinea şi riscul, iar reînnoirea, 13 (accesat în iunie 2010) 14 Held, D.; McGrew, A. Goldblatt,D.; Perraton,J., Transformări globale, Editura Polirom, Iaşi, (accesat în mai 2011) 16 Gheorghe, I.O., România: Abilităţi pe timp de criză în administraţia publică. Calea de urmat, (accesat în mai 2011) 17 Bogdan, I., Management în organizaţia viitorului, sinteze şi comentarii difuzate doctoranzilor 16

17 comprimarea incertitudinii şi gestiunea riscului, nu se pot face decât prin amplificarea cunoaşterii. Schimbarea, trebuie să pornească de sus în jos, deci rolul managementului schimbării este esenţial. Managementul schimbării caută să remodeleze gândirea managerilor de la orientare pur economică, axată pe goana după profit, la noi dimensiuni valorice de tip social, ecologic. Aceste schimbări au un impact major asupra organizaţiilor şi asupra managementului, aspect urmărit pe tot parcursul tezei de doctorat şi, în mod special, în subcapitolele 9.1 şi 9.2. Schimbările reprezintă oportunităţi sau ameninţări? este dilema managerilor, care trebuie abordată şi avută în vedere. Neprevăzutul poate fi o sursă pentru inovare. OBIECTIVUL 13: Conceptele actuale şi de perspectivă economia, organizaţia şi managementul bazate pe cunoştinţe şi impactul lor în managementul instituţiilor de protecţia mediului, a fost impus de realitatea evidentă a zilelor noastre, şi anume cunoştinţele, ele au devenit factor cheie în toate organizaţiile, indiferent de activitatea desfăşurată. Astfel, în noul context, cunoştinţele au următoarele roluri sau funcţii economice: 18 materie primă, factor de producţie, produs finit, capital, fără de care, noua economie nu ar putea funcţiona. Afirmarea organizaţiei bazate pe cunoştinţe, sustenabile, care, pe baza abordării echilibrate din punct de vedere economic, ecologic şi social, valorifică la nivel superior cunoştinţele şi celelalte resurse de care dispune şi pe care le atrage, generează pentru perioade îndelulngate eficienţă şi performanţă, validate pe piaţă şi recunoscute de societate 19. Asigurarea sustenabilităţii economiei bazate pe cunoştinţe, trebuie să fie fundamentată de un consum şi producţie durabile, de bioeconomie. Considerăm că implementarea la nivel naţional a strategiei de orientare a întregului sector public spre societatea informaţională, 20 spre societatea bazată pe cunoaştere, (e-guvernare) va avea implicaţii, majore asupra managementului instituţiilor de protecţia mediului, aşa cum rezultă din obiectivele şi avantajele domeniului E-mediu, dintre care exemplificăm : cultivarea sentimentului de responsabilitate faţă de mediul înconjurător şi natura din România; clarificarea cetăţeanului în ceea ce priveşte abordarea problemei de mediu la nivelul administraţiei; clarificarea modului de rezolvare a problemelor de mediu întâmpinate de cetăţean, prin indicarea legislaţiei de mediu care reglementează rezolvarea acestora; cunoaşterea posibilităţilor de formare a cetăţeanului prin accesarea directă a informaţiilor furnizate de principalii factori cu responsabilităţi în problema mediului înconjurător; realizarea unui punct de acces la informaţii publice pentru găsirea unei rezolvări a problemelor de mediu cu care se confruntă cetăţeanul; reducerea riscurilor de poluare a apei, aerului şi solului; creşterea calităţii actului decizional în gestionarea situaţiilor de criză; întărirea cooperării interinstituţionale şi o mai bună participare a publicului în cazul managementului evenimentelor externe; creşterea capacităţii instituţionale şi păstrarea,,memoriei tehnico-administrative" a instituţiilor implicate în managementul apelor şi protecţia mediului în general; 18 Nicolescu O., Nicolescu L., Economia, firma şi managementul bazate pe cunoştinţe, Editura Economică, Bucureşti, 2005, p Nicolescu, O.,Nicolescu, L., Economia, firma şi managementul bazate pe cunoştinţe, Editura Economică, Bucureşti, p Guvernul României, Strategia naţională,,e-românia" , şi Hotărârea nr. 195 din 9 martie 2010, privind aprobarea Strategiei naţionale,,e-românia" 17

18 Actualul context european şi mondial impune României necesitatea stringentă de creştere a competitivităţii economiei. Trecerea la societatea, economia, organizaţia şi managementul bazate pe cunoştinţe şi dezvoltarea lor, depind, în contextul actual din ţara noastră de: crearea de noi cunoştinţe prin cercetare ştiinţifică; transmiterea acestora prin educaţie şi formare; utilizarea cunoştinţelor în procese industriale şi în servicii, de fapt transformarea cunoaşterii în inovaţie pentru dezvoltare, o administraţie publică care să promoveze şi susţină aceste transformări. Însă, considerăm că, toate acestea trebuie să se facă în concordanţă deplină cu legile naturii, cu un consum şi produse durabile, ecoinovaţii, organizaţii eficiente din punct de vedere economic şi ecologic. Toate aceste aspecte, sunt tratate în subcapitolele 9.3., 9.4., 9.5. ale tezei de doctorat. Alegerea OBIECTIVULUI 14: Specificitatea managementului instituţiilor de protecţia mediului, credem noi, nu are nevoie de nici un argument în plus, decât o logică firească a abordării problematicii analizate. Astfel, tratarea obiectivului s-a realizat, pornind de la obiectul Managementului general, componentele sale generale şi cele ale sistemului de management al organizaţiei, funcţiile Managementului general şi funcţiunile organizaţiei, toate, particularizate la specificul managementului instituţiilor publice, şi anume, cele de protecţia mediului, singura abordare ştiinţifică în opinia specialiştilor. 21 Scopul general al managementului mediului, în opinia specialistului I. Petrescu 22, opinie pe care o susţinem în totalitate, constă în coexistenţa armonioasă a factorului uman, societăţii şi naturii, în condiţiile satisfacerii nevoilor vitale ale generaţiilor prezente, fără a prejudicia viitorul. Tratarea obiectivului s-a făcut pe tot parcursul tezei de doctorat şi, cu elemente concrete, în capitolul 8, respectiv subcapitolele 8.1. şi 8.2. ale acesteia. OBIECTIVUL 15: Date de sinteză privind instituţiile de protecţia mediului a fost fixat din necesitatea unei analize a măsurilor de combatere a poluării mediului, cuprinse în politica de mediu statală. Îndeplinirea obiectivelor politicii de mediu necesită fundamentarea, elaborarea şi aplicarea unor instrumente prin care să se stimuleze preocupările agenţilor economici şi a autorităţilor publice, pentru prevenirea şi combaterea acolo unde este posibil, a fenomenelor de poluare şi a daunelor ecologice. Se poate vorbi de trei tipuri de instrumente ale politicii de mediu: legislative, tehnice (standarde, norme, etc.) şi instrumente economico financiare. Instrumentele economico financiare au fost tratate pe larg, pe parcursul subcapitolelor 6.2., respectiv , , şi ale lucrării. Astfel, am abordat principalele instrumente economice (incitaţii economice) taxele de mediu, implementate la nivel naţional, în principal, prin Legea Fondului pentru Mediu, permisele de poluare - certificate de emisii de gaze cu efect de seră şi instrumente financiare Programul LIFE+, Fondul de coeziune, concepute pentru a motiva poluatorii să reducă riscurile pe care le produc activităţile, procesele sau produsele lor asupra sănătăţii şi mediului. OBIECTIVUL 16 : Metodologii de inspecţie - realităţi şi cerinţe. Alegerea acestui obiectiv, este motivată de necesitatea de a identifica măsura în care, în prezent, metodologia de control aplicată de către instituţiile abilitate de protecţia mediului, răspunde cerinţelor actuale din domeniu. Astfel, abordarea obiectivului în subcapitolele 8.2., respectiv, , ale tezei de doctorat, a debutat cu prezentarea unor elemente de specificitate a instituţiei principale de control din domeniu, Garda Naţională de Mediu, corp specializat de control şi inspecţie, responsabil cu asigurarea implementării efective a politicii de mediu. De asemenea, am prezentat şi analizat tipologia inspecţiei de mediu (inspecţii planificate şi neplanificate), etapele şi metodologia realizării acesteia. Specificitatea inspecţiei de mediu este dată de activităţile componente: verificarea conformării obiectivelor controlate cu cerinţele legislaţiei de protecţia mediului; verificarea 21 Bogdan, I. (coord.), Managementul afacerilor internaţionale, Editura Universităţii Lucian Blaga din Sibiu, Petrescu, I. Managementul mediului, Editura Expert, 2005, pp