BIBLIOGRAFIE 1. Jalencu M. Managementul Resurselor Umane. Chişinău 2003. 2. Lazăr Ioan, Mortan Maria; Lazăr, Paul-Sorin. Management general. Alba Iulia. STAR SOFT, 2000. 3. Manolescu Aurel, Managementul resurselor umane, ed. Economica, Bucureşti, 2001. 4. Păunescu Ion, Managementul resurselor umane, ed. AISTEDA, Bucureşti, 2000. 5. Margareta Vîrcolici Perfecţionarea managementului resurselor umane ca factor al creşterii eficienţei activităţii întreprinderii Chişinău 2007. 6. Movilă Irina Managementul strategic ca factor al formării şi realizării efective a potenţialului uman al întreprinderii, Chişinău 2007. METODE DE DETERMINARE A PIERDERILOR DE PRODUCŢIE AGRICOLĂ ELENA NIREAN Universitatea Agrară de Stat din Moldova Abstract. For agricultural enterprises to operate efficiently, we need to determine the basic risks that may arise in the production and performance, to determine as accurately as possible the probability of its occurrence and size of possible losses, to justify the system of prevention and avoidance them. Risk losses in agricultural activities are classified into: material, labor, financial, temporal, special. Risk assessment methods used in agriculture: statistics, expert analytical calculation. INTRODUCERE Pierderile reprezintă reduceri ale beneficiilor economice, ce pot sau nu să apară în activităţile curente ale întreprinderii. Exemple: pierderile din calamităţi sau cel din lichidarea activelor imobilizate. pierderile constatate sau nerealizate cum sunt cele rezultate din diferenţele nefavorabile de curs valutar, sconturile acordate clienţilor, pierderile nete din cumpărarea / vânzarea de titluri de plasament. Recunoaşterea pierderilor în contul de rezultate impune, de regula, evidenţierea lor separată, informaţia fiind necesară în luarea deciziilor economice. MATERIAL ŞI METODĂ Pentru relevarea problemei în cauză a fost folosită literatura de specialitate, precum şi datele obţinute în urma cercetărilor efectuate de autor. În calitate de metode de cercetare s-au folosit: analiza, metoda statistică, metoda expert, metoda analitică de calcul, metoda grafică, metoda tabelară. REZULTATE ŞI DISCUŢII Pierderile cauzate de risc în activitatea agricolă se clasifică în: materiale, de muncă, financiare, de timp, speciale. Pierderile materiale apar sub formă de cheltuieli suplimentare sau pierderi directe de obiecte materiale (clădiri, edificii, echipamente, producţie, materiale, materie primă, energie, ş.a.). De exemplu, la cultivarea cartofului, în rezultatul condiţiilor climaterice 152
nefavorabile, a fost nevoie de prelucrarea suplimentară a suprafeţei cultivate neprevăzută în harta tehnologică. În rezultat s-a consumat suplimentar combustibil şi uleiuri în cazul dat acestea reprezintă pierderile de resurse materiale. Un alt exemplu ar fi afectarea de incendiu a fermei de vite. Pierderile cauzate de risc în activitatea agricolă materiale de muncă financiare de timp speciale Fig. 1. Pierderile cauzate de risc în activitatea agricolă Pierderile materiale se măsoară în aceleaşi unităţi de măsură ca şi resursele materiale date, adică unităţile fizice a masei, volumului, suprafeţei, lungimii sau unităţi. Pentru a determina pierderile materiale totale, se efectuează calculul în unităţi valorice, pentru care mărimea pierderilor în unităţi fizice se înmulţeşte la preţul unei unităţi de resurse corespunzătoare. Pierderile de muncă reprezintă pierderile te timp lucrat, care apar în rezultatul situaţiilor neprevăzute. La această categorie se pot atribui pierderile de muncă tractoriştilor maşinişti la executarea suplimentară a unor operaţiuni neprevăzute în harta tehnologică la prelucrarea semănăturilor, pierderile de timp a lucrătorilor din construcţii din cauza neacordării la timp a materialelor de construcţie, ş.a. Pierderile de muncă sunt exprimate în om ore sau om zile. Transformarea pierderilor de muncă în unităţi valorice se efectuează prin înmulţirea numărului de om ore (zile) la preţul unei ore (zile) de lucru. Pierderile financiare apar în rezultatul pierderilor băneşti directe legate de necesitatea unor plăţi neprevăzute de proiectul antreprenorial, achitarea unor impozite adăugătoare, penalităţi, pierderi de mijloace financiare sau hârtii de valoare. Ele apar de asemenea şi în cazul în care nu se obţin anumite surse financiare din unele izvoare planificate, prin nereturnarea unor datorii, neachitarea de către cumpărător a producţiei agricole livrate, reducerea venitului din vânzări în rezultatul reducerii preţului de vânzare a producţiei agricole din cauze neprevăzute. Alături de pierderile capitale mai există şi pierderi temporare financiare cauzate de îngheţarea conturilor, majorarea termenilor de returnare a datoriilor, ş.a. Pierderile de timp apar în cazul în care procesul de producţie se realizează mai lent decât a fost prevăzut. Ele apar de exemplu, în legătură cu faptul, că utilajul pentru măcinarea cerealelor a ajuns la întreprinzător mai târziu decât s-a prevăzut, care a dus la neobţinerea producţiei în termenii stabiliţi şi în final la reducerea veniturilor. Evaluarea acestor pierderi se efectuează în ore, săptămâni, luni de întârziere a obţinere a rezultatului propus. Pentru a le evalua în unităţi valorice e necesar de determinat la care pierderi de venituri pot duce pierderile întâmplătoare de timp. Pierderile speciale în activitatea agricolă se referă la producerea prejudiciilor sănătăţii şi vieţii oamenilor ( traume cauzate de încălcarea tehnicii securităţii, ş.a.), mediului înconjurător, imaginii întreprinzătorului, şi de asemenea, în rezultatul altor factori nefavorabili sociali, moral psihologici. Deseori pierderile speciale e dificil de evaluat în unităţi fizice şi cu atât mai mult în unităţi valorice. 153
Pentru evaluarea riscului în agricultură se utilizează următoarele metode: statistică, expert, analitică de calcul. Esenţa metodei statistice constă în faptul că, se analizează statistica pierderilor, ce au avut loc în genuri analogice a activităţii de antreprenoriat şi se determină frecvenţa apariţiei nivelului anumit al pierderilor. Dacă masivul statistic este destul de reprezentativ, atunci frecvenţa apariţiei acestui nivel al pierderilor se poate de egalat cu probabilitatea apariţiei lor şi în această bază de construit curba probabilităţii pierderilor, care şi este curba necunoscută a riscului. Dacă se cunosc datele statistice despre nivelul de facto al pierderilor relative (în raport cu suma totală a venitului din vânzări posibil) pentru 30 cazuri de secetă în întreprinderile agricole (tabelul 1). Tabelul 1 Nivelul pierderilor din activitatea agricolă şi frecvenţa apariţiei acestora (după datele statistice) Nivelul pierderilor, % din venit Indicatorii Total > 20 20-40 40-60 60-80 80-100 < 100 Numărul cazurilor de secetă 7 10 5 4 3 1 30 Frecvenţa apariţiei 0,23 0,33 0,17 0,13 0,10 0,03 1 Dacă împărţim numărul de cazuri de secetă la numărul total de cazuri (30), se poate de determinat frecvenţa apariţiei pierderilor cauzate de aceasta. În continuare, dacă admitem, că probabilitatea apariţiei acestor pierderi este aproape egală cu frecvenţa apariţiei acestora, se construieşte graficul frecvenţei şi curba pierderilor posibile prognozate luând în consideraţie caracterul acestei curbe. (graficul 1). 0,35 Frecvenţa şi probabilitatea pierderilor 0,3 0,25 0,2 0,15 0,1 0,05 0 0-20 20-40 40-60 60-80 80-100 100-140 Nivelul pierderilor, % Graficul 1. Graficul frecvenţei şi curba pierderilor probabile (după datele statistice) În baza prognozării după datele statistice a curbei pierderilor probabile se poate de determinat, că în exemplul analizat cele mai probabile pierderi sunt între 23-25 % din venit, iar frecvenţa acestor pierderi este de 0,3-0,33. Tot din acest grafic rezultă că probabilitatea apariţiei riscului critic (venitul din vânzări total) orientativ constituie 0,03, ceea ce nu este acceptabil pentru antreprenor. Dacă această mulţime de date lipseşte se aplică metoda expert, care poate fi realizată prin analiza opiniilor antreprenorilor cu experienţă sau a specialiştilor. Persoana 154
cu experienţă, cu cunoştinţe profunde poate intuitiv să analogic să evalueze pierderile cele mai probabile care pot apărea în orice tip de activitate. Să presupunem, că un grup de experţi (10 persoane) au evaluat cele mai probabile pierderi conform tabelului 2. Tabelul 2 Nivelul pierderilor şi frecvenţa apariţiei acestora(după metoda expert) Mărimea celor mai probabile Indicatorii pierderi, % din vânzări Total >10 10-20 20-30 Numărul experţilor care au dat apreciere 3 5 2 10 Frecvenţa aprecierilor 0,3 0,5 0,2 1 În baza datelor tabelului 2 frecvenţa aprecierilor se determină prin raportul numărului total de experţi care au dat aceeaşi apreciere la numărul total de experţi. Aceasta permite de reprezentat grafic frecvenţa pierderilor posibile. 0,6 0,5 Frecvenţa aprecierilor 0,4 0,3 0,2 0,1 0 0--10 10--20 20--30 Nivelul pierderilor, % Graficul 2. Graficul frecvenţei şi curba pierderilor probabile (după metoda expert) În exemplul analizat cele mai probabile pierderi sunt între 10-20 % din venit, iar frecvenţa acestor pierderi este de 0,3-0,5. Metoda analitică de calcul de construire a curbei de repartizare a probabilităţii pierderilor şi evaluarea în această bază a indicatorilor riscului de antreprenoriat se bazează pe elementele teoriei jocului, care este aplicabilă, în principiu, pentru toate tipurile de risc antreprenorial. În luarea deciziilor în asemenea cazuri se folosesc metodele matematice. CONCLUZII 1. Pentru aplicarea metodei statistice este nevoie de multă informaţie în ceea ce priveşte datele iniţiale, de aceea se poate de recurs la o altă metodă metoda expert. 2. În aplicarea metodei expert trebuie de luat în considerare că evaluarea riscului în mare măsură depinde de perceperea individuală, dar în cea mai mare măsură de faptul că tinde antreprenorul spre succes sau îi este frică de eşec. 3. Numărul de experţi trebuie să fie suficient, ceea ce ar permite evaluarea obiectivă a deciziei antreprenoriale şi riscul cauzat de aplicarea şi realizarea acesteia. 155
4. În situaţii complicate omul de obicei este mai predispus spre luarea deciziilor în condiţii de risc. În afară de aceasta, pregătirea lui de a recurge la risc se determină în mare parte prin rezultatele aplicării deciziilor anterioare. 5. Pierderile suportate în situaţiile analogice din trecut dictează alegerea unei strategii mai eficiente, şi invers, succesul obţinut anterior induce la risc. BIBLIOGRAFIE 1. Coicoiu N. C. Managementul riscului în afaceri şi proiecte Ed. ASE Bucureşti 2006; 2. Абчук В. А., «Риски в бизнесе, менеджменте и маркетинге», Санкт - Петербург 2006. MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE DOMENIU PROFESIONAL ÎN SECTORUL AGROALIMENTAR ADRIAN SÎRBU Universitatea Agrară de Stat din Moldova Abstract. The article gave definitions were identified and analyzed, the concept of Human Resource Management and the most important areas of Human Resource Management. Key words: Human Resources Management, general, field, specialists, economic efficiency, enterprise, activity, make decisions, professional, staffing, performance evaluation. MATERIAL ŞI METODĂ Tot mai frecvent se evidenţiază şi se analizează importanţa resurselor umane în cadrul întreprinderilor agricole, importanţa lor fiind majoră, din cauza că omul este principala sursă de dezvoltare, perfecţionare şi succes a întreprinderii în mediul actual de piaţă şi concurenţă înaltă. Resursele umane este singura resursă din cadrul unei întreprinderi care poate avea capacitatea de a-şi mări valoarea sa odată cu trecerea timpului, spre deosebire de toate celelalte resurse a întreprinderii, care se uzează dacă nu fizic, atunci moral. În acest articol au fost folosite metodele de analiză şi sinteză, au fost subliniate definiţiile şi conceptul de management al resurselor umane în cadrul întreprinderilor. REZULTATE ŞI DISCUŢII Privită ca organism social, unitatea economică are anumite funcţii, printre care şi pe cea de management a resurselor umane. Managementul resurselor umane înseamnă acţiunile şi deciziile care determină natura şi conţinutul relaţiilor între organizaţie şi angajaţii săi, precum şi cele care oferă o perspectivă asupra sistemului de angajare, caracterizat prin alinierea la strategiile şi politicile organizaţiei. Managementul resurselor umane nu se mai poate limita la o schemă de gestiune socială corespunzând unui mod stabil de funcţionare a organizaţiei. Complexitatea actuală a conducerii economice şi implicit a resurselor umane pe planul politicilor, structurilor, a activităţilor şi a instrumentelor a dus la producerea şi accelerarea unor mutaţii şi apariţia unor discontinuităţi, care face din ce în ce mai dificil de a identifica factorii care predetermină viitorul şi care obligă întreprinderea la un comportament creativ şi previzional. 156