CULESUL DE LA RAPIȚĂ PRILEJ DE STIMULARE ȘI DE PRODUCȚIE O variantă a acestui articol a fost publicată sub titlul CULESUL DE LA RAPIȚĂ PRILEJ DE STIMULARE ȘI DE PRODUCȚIE în Revista România apicolă nr.4, APRILIE 2019 pag.16 la 20 Fig.1 Cultură de rapița înflorită la Crevedia Mare, jud.giurgiu în aprilie 2018 În perioada aprilie - mai, pe mari suprafeţe agricole din România (476.936 ha însămânțate în toamna 2019) ar trebui să înflorească o plantă meliferă cu foarte mare pondere economico-apicolă: rapiţa de toamnă. Susţin că aceasta este cu foarte mare pondere (FM), cu toate că până acum ea era clasificată ca fiind numai cu mare pondere (M), pe baza unor argumente, cred eu, solide: Suprafeţele cultivate cu rapiţă în România au crescut an de an datorită faptului că cerinţa de ulei de rapiţă, pentru consumul alimentar şi pentru carburantul biodiesel, este mai mare decât oferta, întreaga recoltă putând fi valorificată la preţuri satisfăcătoare. Astfel, pe viitor, se estimează că cererea pentru uleiul de rapiţă va deveni din ce în ce mai mare, datorită utilizării acestuia în special pentru obţinerea biocombustibililor. De altfel, în conformitate cu Directiva 2003/30/EC, România ar fi trebuit să înlocuiască până în 2010 5,75% din combustibilii fosili utilizaţi în transporturi cu biocombustibili; În perioada anilor 2004-2018, suprafaţa cultivată cu rapiţă a crescut astfel: 49,7 mii ha în 2004 la 476mii ha.; În scopul reducerii riscului de impact asupra sănătăţii oamenilor şi animalelor, precum şi pentru protecţia albinelor şi a mediului înconjurător, conform prevederilor Regulamentului UE nr.485/ 2013, ce interzice utilizarea a trei substanţe active din clasa neonicotinoidelor și Ordonanţei de Guvern nr.4/1995 privind fabricarea, comercializarea si utilizarea produselor de uz fitosanitar pentru combaterea bolilor, a dăunătorilor şi 1
buruienilor în agricultură şi silvicultură, sunt interzise aplicarea tratamentelor, atât la plantele melifere, cât şi la cele care îşi realizează polenizarea cu ajutorul albinelor, cu produse toxice pentru albine în perioada înfloritului. În luna martie 2018, Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară (EFSA) a confirmat că pesticidele sunt dăunătoare pentru albine, sprijinind astfel rezultatele unor studii contestate de industrie. Aceste analize arată că folosirea neonicotinoidelor reprezintă un risc pentru populaţiile de albine sălbatice şi domestice. Astfel, UE a interzis, de la finalul anului 2018, folosirea în exterior a trei substanţe active: imidacloprid, dezvoltat de Bayer CropScience, clothianidin, dezvoltat de Takeda Chemical Industries şi thiamethoxam, dezvoltat de companiile Bayer şi Syngenta. Totuși, nu putem trece cu vederea că autoritățile române, în contradicție cu concluziile cvasi acceptate referitoare la acțiunile toxice asupra populațiilor de albine și asupra menținerii biodiversității naturii, fermierii români din sectorul vegetal, prin organizațiile care-i reprezintă, au cerut mereu aprobare temporară pentru tratarea semințelor de porumb, floarea soarelui, rapiță cu neonicotinoide, eficiente împotriva anumitor dăunători și au obținut această aprobare. Sper că pe viitor să nu mai primească această derogare. Trebuie știut că în UE activează peste 620 000 de apicultori, iar sectorul apicol contribuie cu 14,2 miliarde euro pe an la economia europeană, pe lângă contribuţia semnificativă la menţinerea biodiversităţii. Din studierea cărții Plante melifere de foarte mare și mare pondere economicoapicolă, autori Petre Iordache, Ileana Roșca și Mihai Cismaru, publicată în Editura Lumea apicolă, București 2008) am extras denumirile botanice, descriirele și caracterizarea meliferă ale rapiței. Astfel, din punct de vedere botanic rapița este din ordinul Capparales (syn.rhoeadales), face parte din familia Brassicaceae (Cruciferae), genul Brassica și are denumirile latinești : - Pentru rapița mare Brassica napus oleifera L. și - Pentru rapița mică Brassica rapa oleifera L. Acestea sunt două specii de plante anuale ierboase semănate primăvara sau toamna. a) Inflorescență de rapiță b) Componență rapiță c) Floare de rapiță Fig.2 Componentele rapiței Rapiţa mare (fig.2) este o plantă erbacee, anuală şi cultivată care preferă aluviunile, cernoziomurile şi solurile brun-roşcate. 2
Are rădăcina pivotantă, nelignificată, slab-ramificată, adâncă până la 60-80 cm şi prezintă o tulpină erectă, înaltă de 120-160 cm şi bine ramificată. La formele de toamnă alungirea tulpinii începe primăvara. Frunzele sale sunt glabre, brumate, verzui-albăstrui; cele bazale peţiolate, lirate, penatsectate; cele mijlocii sesile, lanceolate şi cele superioare sesile, oblong-lanceolate, cu baza cordat-amplexicaulă, înconjurând tulpina numai pe jumătate. Rapiţa mare prezintă flori galbene, cu polenizare entomofilă, care sunt grupate în raceme alungite, cu cele nedeschise aşezate mai sus decât cele deschise şi soiurile de primăvară înfloresc în perioada iulie-august, iar cele de toamnă la sfarşitul lunii aprilie-începutul lunii mai, în ambele cazuri cu o perioadă de înflorire de aproximativ 45 de zile, iar fructele ei sunt de tip silicvă cu poziţie apropiată de orizontală. Perioada de vegetaţie a rapiţei mari este de 270-300 de zile, pentru soiurile de toamnă şi 110-130 zile, pentru soiurile de primăvară. Rapiţa mare a fost cultivată încă din antichitate de popoarele din jurul Mării Mediterane şi în Orientul Apropiat de unde s-a răspândit în India şi alte ţări din Asia şi, actualmente, este cultivată pe suprafeţe mari în India, China, Pakistan, Canada, Polonia, Franţa, Suedia, Germania ş.a., iar in Romania este cultivată, începând din 1900. Planta este cultivată, în primul rând, pentru seminţele ei care sunt utilizate pentru obţinerea uleiului vegetal, pentru fabricarea vopselelor, lacurilor, unor săpunuri și în industria textilă. Mai nou, din uleiul obţinut se elaborează biocarburant care înlocuieşte cu succes motorina şi, de asemenea, prin combinarea cu sulf se obţine un material elastic care înlocuieşte cauciucul, iar paiele ei se pot utiliza pentru fabricarea unor plăci aglomerate utilizate în construcţii. Trebuie remarcată rezistenţa plantei la temperaturile scăzute astfel că rozeta de frunze de la soiurile de toamnă rezistă până la 15-25 o C, sub protecţia zăpezii dar, pe solurile cu exces de umiditate şi fără strat protector de zăpadă, rozetele pot fi distruse începând de la minus 7-10 o C. De asemenea, rapiţa este sensibilă primăvara la alternanţă îngheţ şi dezgheţ şi brumele târzii, apărute în faza de îmbobocire şi înflorire, compromit parţial sau total cultura. Planta are cerinţe moderate în privinta umidităţii şi suma temperaturilor pozitive medii zilnice pentru vegetaţia soiurilor de toamnă trebuie să fie de 2100-2500 o C şi de 1500-1800 o C pentru soiurile de primăvară. Rapiţa mică este o plantă erbacee şi poate fi anuală sau bianuală existând şi în stare salbăticită prin locuri ierboase, uneori întâlnită ca buruiană în culturile de cereale, floarea-soarelui, mazăre, soia, în locuri ruderale, pe lângă drumuri etc. Rapiţa mică este răspândită în Europa, Asia şi Africa de Nord, unde seminţele ei sunt utilizate pentru extragerea unui valoros ulei industrial, iar planta în sine în combinaţie cu alte plante poate servi ca furaj pentru vite rumegătoare. Rădacina sa este pivotantă, are tulpină înaltă de 30-40(100) cm, ramificată, suriu-glaucă şi cu frunzele inferioare peţiolate, penat-sectate, cu lobul terminal mai mare, iar cu cele tulpinale mijlocii şi superioare sesile, întregi, cu baza cordat-sagitată. 3
Are flori viu-galbene, grupate în raceme umbeliforme care înfloresc în perioada aprilieiulie şi prezintă fructe de tip silicvă comprimată lungă de 4-6 cm conţinând seminţe sferice, brunînchise până la negru şi reticulate. O plantă poate produce până la 1000-20000 seminţe. De asemenea, privind caracterizarea meliferă, cele două specii de rapiţă constituie plante melifere clasificate cu pondere economico-apicolă mare (M) mai ales în cazul rapiţei mari de toamnă care asigură un cules timpuriu contribuind la dezvoltarea familiilor de albine în scopul fructificării cu succes ale culesurilor de producţie la salcâm, care urmează. Florile de rapiţă sunt intens cercetate de albine, începând de la ora 8, intensitatea maximă de vizitare fiind în intervalul orelor de 11-14. Mierea de rapiţă este galbenă, uneori aproape incoloră, cu aromă specifică şi cristalizează repede, uneori chiar în faguri, motiv pentru care nu este indicată ca rezervă pentru iernarea familiilor de albine. Cantitatea de miere obţinută la culesurile de la rapiţă este extimată la 40-50 kg/ha, după unii autori chiar până la 100kg/ha, şi cantitatea de nectar generată de o floare este de 0,3-0,8 mg, pentru rapiţa mare şi 0,1-0,5 mg, pentru rapiţa mică. Totodată, din discuțiile avute cu practicieni apicoli, cercetători științifici în domeniul agriculturii în general și plantelor melifere în special și pe baza observațiilor personale, au rezultat o serie de considerente pentru care rapița poate fi considerată o plantă benefică pentru apicultură și anume: Rapiţa, ca plantă meliferă, începe să pună la dispoziţia albinelor culegătoare polen la 9 C şi nectar la 14 C, astfel încât apare o dezvoltare timpurie a forţei familiilor de albine într-o perioadă a primăverii când oferta meliferă este încă destul de redusă; Dezvoltarea în forţă a familiilor de albine la culesul de rapiţă se explică prin faptul că în perioada culesului nectaro-polenifer de la rapiţă depunerea de ouă de către reginele familiilor de albine pe ramele stupilor este de 1800 la 2200 ouă pe zi, cu o creştere la valori de peste 2500, în condiţii de temperatură de 25-28 C; Referitor la durata perioadei de înflorire a rapiţei şi la producţiile de miere obţinute, este de remarcat că tijele florale au de cele mai multe ori trei etaje de înflorire şi că la fiecare etaj florile secretă nectar şi polen 8 zile consecutiv, astfel că se poate spune că înflorirea rapiţei durează 24 de zile. Mai mult, în cazul condiţiilor optime, cu precipitaţii moderate şi temperaturi peste 25 C, poate apărea al patrulea etaj de flori, caz în care înflorirea rapiţei durează 32 zile; Producţiile de miere care se pot înregistra zilnic la culesurile de rapiţă sunt de 2-3 kg miere / familia de albine, astfel că până la înfloritul salcâmului se pot extrage, ca producţie marfă, cantităţi de aproximativ 10 kg. miere / familia de albine; Ca un element în plus, care recomandă rapiţa ca o importantă plantă meliferă, este acela că nectarul de rapiţă conţine o substanţă numită quercitină şi, după părerea Prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, fostului director al Institutului de Cercetări Alimentare, quercitina este un flavonoid antioxidant puternic, cu rol în combaterea tulburărilor circulatorii, a bolilor cardiovasculare şi chiar a cancerului ; Alte afirmaţii ale cercetătorilor în domeniu susţin că, quercitina poate încetini sau chiar opri procesul de degenerare a celulelor cerebrale care pot cauza, printre altele, instalarea bolii Alzheimer şi că, de asemenea, consumul acestei substanţe, stimulează sistemele imunitare ale organismelor. Aşa s-ar explica de fapt şi dezvoltarea în forţă a familiilor de albine în timpul culesurilor de la rapiţă; 4
Fig.3 Stupină în pastoral la rapiță O problemă sensibilă o reprezintă tratamentele fitosanitare ale rapiţei, care pot avea repercusiuni negative asupra familiilor de albine. Culturile de rapiţă sunt foarte vulnerabile la atacurile dăunătorilor, astfel că tratamentele fitosanitare ale acestora sunt uneori inevitabile, chiar în perioadele înfloritului, când albinele vizitează florile şi această situaţie poate provoca intoxicaţii ale familiilor de albine, care pot determina depopulări masive sau moderate ale acestora. Pentru preîntâmpinarea acestor aspecte negative, apare necesitatea unor legături amiabile între stuparii din pastoral la rapiţă şi fermierii cultivatori ai acesteia, pentru a evita fenomenele negative ale culesului și referitor la aceste legături nu trebuie să uităm că vorba dulce mult aduce.! Observație importantă: Se pare că în acest an suprafețelor cultivate cu rapiță care vor înflorii în această primăvară pe teritoriul Românie vor fi diminuate cu circa 60% datorită întoarcerii acestora fiind neviabile datorită deficitului de umiditate sau înghețării parțiale a acestora nefiind acoperite suficient cu zăpadă pe perioadele de temperaturi scăzute. 5
6