232 ASSERTIVENESS IN COMMUNICATION Elena Oliviana Epurescu Assist. Prof., PhD, Politehnica University of Bucharest Abstract: Assertiveness is the ability: direct communication, open and honest, which makes us have confidence in ourselves and gain the respect of friends and colleagues; expression of emotions and thoughts in a way that satisfy our needs and desires, without disturbing them those of the other party; to initiate, maintain and end a conversation in a nice way; to share opinions and experiences with others; to express negative emotions without feeling offended or to attack it on the other ; to request or refuse requests ; the expression of positive emotions ( joy, pride, bud someone affinity, attraction ); to say no without feeling guilty or embarrassed. Assertiveness is the way in which the individual develops self-esteem and respect, openly expresses personal opinions also allows acknowledgment of responsibility towards others, respect the rights of others. Keywords: communication, assertiveness, ability, principles, rights assertive. 1. Comunicarea - motive, obiective, conținuturi, competențe, strategii Abilitatea de a comunica se formează și se dezvoltă în timp. Pentru aceasta trebuie să existe în primul rând preocupare, dar și un plan de acțiune ce cuprinde motive, obiective, conținuturi, competențe, strategii de realizare ale unei comunicări eficiente ( curs, Casa Corpului Didactic, 2006). Motive pentru a studia comunicarea: evitarea monotoniilor; depășirea stării de timiditate; evitarea singurătății; aprofundarea înțelegerii celuilalt; informarea; formarea abilității de comunicare; exersarea răbdării; eliminarea zvonurilor; dezvoltarea relațiilor interpersonale; animarea grupurilor și reconfigurarea acestora; diminuarea fenomenelor de devianță care pot amenința coeziunea grupurilor; facilitarea dialogului interpersonal și inter/intragrupal; exprimarea emoțiilor negative și pozitive; favorizarea unor alegeri personalizate; cooperarea
233 interpersonală; clasificarea problemelor; exersarea unor tehnici de comunicare; medierea; negocierea și rezolvarea problemelor. Obiective: analizarea motivelor pentru care este important studiul comunicării; evidențierea componentelor și formelor comunicării; identificarea propriile stiluri de comunicare; exersarea ascultării active și oferirea feed-back-ului pozitiv; găsirea unor modalități asertive de rezolvare a situațiilor problematice. Conținuturi: motivele pentru a studia comunicarea; componentele și formele comunicării; stilurile de comunicare; ascultarea activă și feed-back-ul pozitiv; comunicarea asertivă. Competențe: de comunicare, de relaționare, de cunoaștere, de auto/intercunoaștere; de identificare a stilului de comunicare, de exersare a tehnicilor de ascultare activă; de oferire a feed-back-ului pozitiv, de exprimare a emoțiilor pozitive și negative; de abordare asertivă a situațiilor; de empatizare. Strategii de realizare: exerciții de comunicare, filme didactice, fișe de lucru, jocul de rol, lucrul pe diade/grupe, realizarea de postere, metoda proiectelor, colaje, tehnici de empatie predictivă. 2. Comunicarea asertivă - comportamentul asertiv Asertivitatea este abilitatea de a ne comunica opiniile, convingerile, emoțiile, nevoile fără a afecta și ataca drepturile celorlalți; este o abilitate care se poate învăța. Comunicarea asertivă este o abilitate care se poate învăța. Asertivitatea reprezintă o modalitate de a ne comporta astfel încât să avem mai multă încredere în propria persoană. Atitudinea față de propria persoană și față de ceilalți se exprimă prin atitudine asertivă. O persoană asertivă când solicită ceva o face direct și deschis, adecvat, respectând propriile opinii și drepturi, așteptând ca și cei din jur să facă la fel. Sunt situații în viață, când ne este foarte difil să acționăm: când un coleg este insistent, când ceri înapoi cuiva un lucru pe care l-ai imprumutat, când comunici emoțiile tale celor din jur, când interacționezi la supărarea sau furia cuiva, etc.
234 În funcție de context, ne adaptăm comportamentul la ce se întâmplă în jurul nostru, la persoanele cu care ne întalnim și cu care interacționăm. Dacă încrederea în noi este diminuată, atunci vom dezvolta, cu timpul, fie un comportament pasiv, fie unul agresiv. Indiferent dacă tendința noastră se manifestă spre pasivitate sau agresivitate, comportamentul, respectiv comunicarea asertivă, se poate învăța. Redăm în tabelul de mai jos, analiza comparativă privind comportamentul pasiv și agresiv în comparație cu cel asertiv (Proiect Tineri pentru democrație, Ce înseamnă să fii cetățean activ!, 2007). 4 tipuri de comportament Pasiv Agresiv Pasiv-agresiv Asertiv sindromul preșul de deseori confundat cu la ușa - caracterizat asertivitatea pentru printr-un sentiment că își susține de neajutorare și drepturile, dar le inabilitatea de a lua încalcă pe ale controlul asupra celorlalți; propriei vieți; gândește în termeni stima de sine sca zuta de pierdere - și tendința de a se câștig ; sacrifica pentru stima de sine binele celorlalți; sca zuta, își evita asumarea protejeaza stima de responsabilității sine atacând pe alții pentru propriile și sunt greșit înțeleși sentimente și acțiuni; deseori renunța ; ca având prea multa încredere în ei; neagă importanța își exprimă propriile drepturilor sale. nevoi în moduri neadecvate. dificil de identificat pentru ca este mai subtil; neaga atunci când e confruntat; aduna puncte dupa care își exprimă nemulțumirile în mod agresiv; evita orice exprimare directa a gândurilor și sentimentelor; stimă de sine scăzuta ; extrem de manipulativ. drepturile mele și ale celuilalt sunt egale; exprimarea deschisă și onestă a sentimentelor și opiniilor; sscopul său este de a răspunde adecvat nevoilor ambelor părți implicate; presupune luarea inițiativei decât a aștepta să se întâmple ceva; aceasta determină un sentiment de încredere în sine și abilitatea de a lua controlul asupra propriei vieți; își asuma responsabilitatea pentru propriile gânduri și sentimente în loc să acuze sau să judece pe ceilalți;
235 își susține drepturile ținând cont ca și celălalt are drepturi; stimă de sine crescută, mult mai dispus să își asume greșelile răspunde adecvat confruntărilor.
236 3. Principiile și drepturile asertive Principiile de dezvoltare a comunicării asertive (A. Băban, 2009): 1. Spune NU atunci când este încălcat un drept sau o valoare personală! 2. Motivează-ţi afirmaţia fără să te justifici nu te scuza! 3. Exprimă-ţi opiniile personale specific şi clar evită formulările generale! 4. Acceptă și oferă complimente! 5. Fii direct! 6. Cere feed-back pentru prevenirea greşelilor de interpretare! 7. Schimbă discuţia sau evită persoana atunci când nu poţi comunica asertiv! 8. Fă referiri la comportamentul neadecvat al unei persoane cu o remarcă pozitivă! 9. Focalizează-te pe comportament şi nu pe persoană atunci când vrei să faci o remarcă! 10. Scoate în evidenţă consecinţele negative ale comportamentului său asupra ta! 11. Precizează comportamentul dorit, oferă alternative comportamentului pe care doreşti să-l schimbi! Analizează costurile și beneficiile comportamentului! Drepturile asertive pot fi formulate astfel, dreptul de: a decide care sunt scopurile şi priorităţile personale; a avea valori, convingeri, opinii proprii; a nu te justifica şi a nu da explicaţii privind viaţa ta; a spune celorlalţi cum ai dori să se poarte cu tine; a te exprima fără să-i răneşti pe ceilalţi; a spune NU, NU ŞTIU, NU ÎNŢELEG sau NU MĂ INTERESEAZĂ! a cere informaţii şi ajutor; a face greşeli; a te răzgândi; a fi acceptat ca imperfect; a avea uneori performanţe mai scăzute decât potenţialul tău; a avea relaţii de prietenie cu persoane cu care te simţi confortabil;
237 4. Aplicații a-ți schimba prietenii; a-ți dezvolta viața așa cum îți dorești. a. Plan de acţiune pentru dezvoltarea asertivităţii Rezervă-ţi câteva minute pentru a te gândi la situaţiile în care te poţi comporta asertiv şi la cele în care ai dificultăţi. 1. Care crezi că sunt beneficiile tale atunci când te comporţi asertiv cu diferite persoane din viaţa ta (acasă, la şcoală, pe stradă etc.). Încearcă să notezi cât mai multe exemple. 2. De ce anume ai nevoie pentru cazurile când îţi este dificil să te comporţi asertiv? Încearcă să notezi cât mai multe exemple. 3. Cum crezi că te va ajuta faptul că ţi-ai dezvoltat asertivitatea? b. Chestionar - Sunt o persoană asertivă? Citeşte cu atenţie situaţiile prezentate mai jos şi, în funcţie de cât de confortabil de simţi în fiecare caz, îţi acorzi următorul punctaj: 1 (pentru inconfortabil), 2 (rezonabil), 3 (foarte confortabil). # Întrebare 1 2 3 1 Vorbeşti tare şi pui întrebări în clasă. 2 Atunci când te întrerupe cineva, îţi exprimi dezacordul. 3 Îţi exprimi opiniile în faţa persoanelor cu autoritate. 4 Intri sau ieşi dintr-o încăpere plină cu oameni. 5 Vorbeşti în faţa unui grup. 6 Menţii contactul vizual în timpul unei conversaţii. 7 Îţi foloseşti autoritatea fără să te consideri nepoliticos sau agresiv. 8 Soliciţi din nou când nu ai primit ceva ce ai cerut. 9 Deşi cineva aşteaptă să te scuzi, nu o faci pentru că simţi că tu ai dreptate. 10 Ceri să ţi se înapoieze ceva ce ai împrumutat, fără să te scuzi. 11 Primeşti un compliment şi spui ceva prin care eşti de acord. 12 Accepţi o respingere. 13 Nu ai obţinut o aprobare de la o persoană importantă pentru tine. 14 Discuţi deschis cu o persoană care te critică. 15 Îi spui cuiva că ceea ce a făcut te deranjează. 16 Refuzi să faci ce ţi se cere atunci când nu doreşti. 17 Refuzi o cerere de întâlnire cu cineva. 18 Îţi exprimi nemulţumirea când crezi că cineva încearcă să te convingă de ceva cu care
238 tu nu eşti de acord. 19 Îţi exprimi supărarea când te supără ceva. 20 Contrazici pe cineva. 21 Răspunzi cu umor atunci când cineva încearcă să te pună la punct. 22 Faci glume pe seama greşelilor pe care le-ai făcut. TOTAL
239 Scor: peste 55: Eşti o persoană foarte asertivă. 46-55: Eşti o persoană aproape de a deveni asertivă. Mai ai de lucru la situaţiile la care ai obţinut punctaj scăzut. 36-45: Asertivitatea ta este la un nivel mediu. 26-35: Ai nevoie să-ţi îmbunătăţeşti abilităţile de comunicare asertivă. Sub 26: Lipsa de asertivitate poate fi o sursă de stres. Concluzii În loc de concluzii, câteva recomandări: să exersăm ascultarea activă; să realizăm exerciții de comunicare; să exersăm o comunicare armonioasă în care comunicarea verbală, cea nonverbală și cea paraverbală să fie congruente; să exersăm acordarea feed-backului, dar și să ne obișnuim să solicităm acest feed-back de la interlocutorii noștri; să ne dezvoltăm capacitatea de a pune întrebări deschise și de-a rezona cu cei cu care comunicăm; să exersăm comunicarea asertivă (centrată pe sine, pe propriile gânduri, emoții și nevoi); să ne dezvoltăm încrederea în noi înșine. Bibliografie 1. Asociația Centrul de Consultanță și Educație pentru Tineret. (2007). Proiect Tineri pentru democrație, Ce înseamnă să fii cetățean activ! București. 2. Băban, A., Petrovei, D., Lemeni, G. (2002). Consiliere și orientare: ghidul profesorului. București: Editura Humanitas Educațional. 3. Băban, A. (2009). Consiliere educațională. Cluj-Napoca: Editura Imprimeria ARDEALUL. 4. Casa Corpului Didactic. (2006). Consiliere și orientare, curs acreditat. București.
240