Utilizarea sistemului de indicatori sintetici în analizele la nivel microeconomic Drd. Doina AVRAM (doina.avram@gmail.com) Academia de Studii Economice din București Drd. Daniel DUMITRU (dumitru.teticdaniel@gmail.com) Academia de Studii Economice din București Abstract Indicatorii sintetici ai activității firmei în Sistemul Conturilor Naționale se caracterizează prin faptul că depăşesc granițele unei ramuri, fiind comuni tuturor agenților economici, indiferent de profilul de activitate. indicatorii sintetici sunt grupați în: Indicatori sintetici care măsoară rezultatele activității firmei; indicatori sintetici care evidențiază relațiile cauzale din interiorul firmei; indicatoti sintetici care evaluează eficiența activității unei firme. Prezentarea şi analiza acestor indicatori are drept scop realizarea unei diagnose menite să îmbunătățească performanțele fi rmei, în calitatea sa de sistem investigat, deschis şi adaptabil. Factorii de management implicați în activitatea fi rmei urmăresc prin cunoaşterea, măsurarea, evaluarea rezultatelor economice, îndeplinirea următoarelor obiective: maximizarea sau satisfacerea în cât mai mare măsură a cerințelor utilizatorilor (patroni, acționari, salariați, stat, clienți); estimarea corectă a evoluțiilor prezente şi viitoare a factorilor din mediu ce pot infl uența nivelul rezultatelor; coordonarea tuturor factorilor ce infl uențează acest sistem fi rmă prin elaborarea unui plan fl exibil şi adaptabil de activitate; dimensionarea corespunzătoare a resurselor antrenate pentru a obține cantitatea şi calitatea dorită de satisfacție economică. Cuvinte cheie: indicator, fi rmă, Sistemul Conturilor Naționale, factor, estimare Clasificarea JEL: C13, E01 Introducere Indicatorii de măsurare a rezultatelor şi de evidențiere a relațiilor cauzale la nivelul firmei sunt specifici Sistemului Conturilor Naționale, sistem de evidență economică caracteristic țărilor dezvoltate, recomandat de Organizația Națiunilor Unite şi adoptat în cadrul Sistemului European al Conturilor. Potrivit teoriei şi practicii statisticii economice şi ale analizei economico - financiare, măsurarea rezultatelor activității de producție şi comercializare se face prin utilizarea următorului sistem de indicatori băneşti: 54
Cifra de afaceri; Cifra de afaceri vândută şi încasată; Cifra de afaceri din activitatea de bază sau valoarea producției marfă vândută; Producția marfă fabricată; Producția marfă vândută şi încasată; Valoarea adăugată; Producția exercițiului; Valoarea adăugată brută); Valoarea adăugată netă; Circulația globală; Circulația intemă; Marja comercială; Excedentul brut de exploatare; Excedentul net de exploatare; Profitul. Aceşti indicatori băneşti ai rezultatelor activității economice s-au omogenizat în condițiile utilizării Sistemului Conturilor Naționale, devenind comuni tuturor agenților economici, indiferent de ramura în care şi desfăşoară activitatea. Literature review Anghel, Anghelache și Stoica (2019) au studiat indicatorii eficienței potențialului economic. Anghel (2014) a prezentat și a aplicat un sistem indicatori utilizabili în analiza activității desfășurate de un agent economic. Anghelache, Mitruț, și Voineagu (2013) au prezentat indicatorii utilizați în analizele macroeconomice. Anghelache, Șerban și Ghețu (2009) au analizat indicatorii sintetici ai eficienței utilizării mijloacelor materiale circulante. Anghelache (2008), precum și Anghelache și Capanu (2003) au evidențiat principalii indicatori statistici utilizați în analizele economice. Capanu, Wagner şi Secăreanu (2000) au considerat că excedentul brut de exploatare evidențiază profitul şi amortizarea capitalului. Koszegi și Rabin (2007) au examinat atitudinea față de risc. Slade (2004) a analizat modele de profitabilitate la nivel de firmă. ten Raa (2004) au studiat agregarea indicilor de productivitate. White (2008) a cercetat aspecte privind tratamentul capitalului fix. Metodologia cercetării, date, rezultate şi discuții În accepțiunea metodologiilor Institutului Național de Statistică, cifra de afaceri este constituită din veniturile totale înregistrate de către întreprindere în perioada de referință, provenite atât din activitatea principală, cât şi din activitățile secundare exercitate de aceasta. Cifra de afaceri nu include TVA şi veniturile din vânzarea sau transferul de mijloace fixe. Cifra de afaceri reprezintă volumul total al afacerilor unei firme, evaluate la prețurile factorilor de producție. Include valoarea afacerilor realizate de către agentul economic cu terții, prin exercitarea curentă a obiectului de activitate. Indicatorul se calculează prin însumarea veniturilor realizate din livrările de bunuri, executarea de lucrări şi prestarea de servicii, precum şi a altor venituri din exploatare. Cifra de afaceri face parte din categoria indicatorilor de rezultate economico - financiare, contribuind la diagnosticarea şi evaluarea economică a întreprinderii, la estimarea eficienței managementului practicat, totodată permite determinarea poziției pe piață a unei societăți, oferă informații Revista Română de Statistică - Supliment nr. 6 / 2019 55
despre dinamica activității, şansele de extindere a afacerii sau importanța întreprinderii în cadrul sectorului. Sursa de informații se află în contabilitate, în documentul contabil contul Profit şi pierdere, cifra de afaceri determinându-se prin însumarea rulajului creditor al conturilor din grupa 70. Cifra de afaceri reprezintă valoarea facturilor întocmite de întreprindere în perioada de referință, pentru vânzarea de produse şi prestarea de servicii. În valoarea cifrei de afaceri se mai pot include: vânzarea (facturarea) energiei electrice, termice, a gazelor şi a apei; vânzarea de deşeuri şi rebuturi; concesionări şi închirieri de clădiri, bunuri aflate în proprietate; patente, taxe, licențe. În cifra de afaceri nu se includ: elemente de circulație şi consum intem; vânzarea de terenuri şi active aflate în proprietate: vânzarea de acțiuni; dobânzi, dividende. Cifra de afaceri exclude T.V.A. facturată de producător clientului, dar include toate celelalte cheltuieli facturate. Institutul Național de Statistică, prin Ancheta Statistică Anuală realizată prin intermediul Direcțiilor Județene de Statistică, întreprinde cercetări în scopul realizării de statistici armonizată la standardele Uniunii Europene, privind activitățile industriale, de servicii şi construcții desfăşurate de întreprinderile de pe teritoriul României. În acest sens, conform Regulamentului Uniunii Europene nr.1165/1998 privind indicatorii pe termen scurt, cifra de afaceri reprezintă instrumentul principal pentru calculul indicilor cifrei de afaceri din industrie şi servicii şi este definită astfel: Cifra de afaceri (exclusiv T.V.A.) se calculează prin însumarea veniturilor facturate rezultate din vânzări de bunuri, vânzări de mărfuri, executarea de lucrări şi prestarea de servicii, mai puțin rabaturile, remizele şi alte reduceri acordate clienților. Nu sunt incluse în cifra de afaceri: valoarea ambalajelor restituite după livrare;subvențiile primite de la autoritățile publice sau instituții ale UE; vânzarea propriilor terenuri şi a activelor fixe. Pentru efectuarea unei analize economico - financiare aprofundate a cifrei de afaceri, se pot utiliza următorii indicatori de aprofundare: a) Cifra de afaceri netă reprezintă, conform Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 1802/2014, un indicator al contului Profit şi pierdere și înseamnă sumele obținute din vânzarea de produse şi prestarea de servicii după deducerea reducerilor comerciale şi a taxei pe valoarea adăugată şi a altor impozite direct legate de cifra de afaceri. b) Cifra de afaceri medie (CA M ), reprezintă venitul pe unitate de produs sau tip de prestație / serviciu (prețul mediu de vânzare) şi se determină pe baza relației: 56
în care Q reprezintă volumul fizic al vânzărilor. Se poate utiliza în cazul unei producții omogene. c) Cifra de afaceri marginală (CAm) reflectă variația veniturilor din vânzări, generată de creşterea cu o unitate a volumului fizic al vânzărilor: d) Cifra de afaceri critică (CA cr ) evidențiază pragul de rentabilitate a întreprinderii şi constituie acel nivel al veniturilor din vânzări necesar acoperirii integrale a cheltuielilor de exploatare. Relația de calcul este stabilită de la ipoteza conform căreia profitul este nul în momentul atingerii pragului de rentabilitate, iar cheltuielile totale în raport cu volumul de activitate se grupează în cheltuieli fixe şi cheltuieli variabile: în care, Chf =suma cheltuielilor fixe; Rv=rata cheltuielilor variabile, respectiv cheltuielile variabile medii la un leu cifră de afaceri, respectiv: Un indicator care reflectă situația reală a decontărilor comerciale cu clienții este cifra de afaceri vândută şi încasată (CAvî) care reprezintă concretizarea bănească a afacerilor realizate de o firmă pe parcursul unui exercițiu financiar. Relația de calcul a acestui indicator este : Considerăm că acest indicator este relevant pentru starea firmei şi că ar fi de preferat pentru agentul economic ca şi determinarea şi virarea datoriilor către bugetul de stat să se facă ținându-se seama de acest ultim indicator, care exprimă gradul de realizare a afacerilor unui întreprinzător la sfârşitul exercițiului financiar. Cifra de afaceri din activitatea de bază sau valoarea productiei marfă vândută (PV) se obține numai prin însumarea veniturilor realizate din desfăşurarea activității de bază a agentului economic. Revista Română de Statistică - Supliment nr. 6 / 2019 57
Producția marfă fabricată (PM) reprezintă valoarea bunurilor realizate destinate livrării. Producția marfă fabricată include, pe lângă cifra de afaceri, şi valaorea bunurilor constituite în stocuri, bunuri ce își aşteaptă vânzarea în perioadele următoare, pentru ele neexistând comenzi ferme. Este un indicator care se doreşte a fi cât mai apropiat de cifra de afaceri. El reprezintă rezultatul direct şi util al activității industriale productive, exprimând valoarea produselor fabricate, lucrărilor executate şi serviciilor prestate în cursul unei perioade de timp şi care urmează a fi vândute. Pentru stabilirea volumului valoric al producției marfă fabricate se utilizează informațiile din contabilitatea de gestiune a întreprinderii, respectiv rulajele debitoare ale conturilor 345 Produse finite şi 341 Semifabricate şi rulajele creditoare ale conturilor 704 Venituri din lucrări executate şi servicii prestate, 705 Venituri din studii şi cercetări şi 708 Venituri din activități diverse. Producția marfă fabricată se poate determina prin următoarea relație: unde ) PM = producția marfă obținută destinată livrării; Vpf = valoarea produselor fabricate (produse finite, semifabricate destinate livrării şi produse reziduale); Vle = valoarea lucrărilor executate şi obiective ale planului tehnic; Vsp = valoarea serviciilor prestate, valoarea prelucrării materiei prime a clienților; (S f-si ) sau ΔQs = modificarea stocurilor de produse de la sfârşitul şi respectiv de la începutul perioadei sau variația producției stocate. Producția marfă vândută și încasată (PMVI) (Producția marfă livrată și decontată) reprezintă concretizarea bănească a activității de producție şi comercializare, materializată în încasările realizate într-o anumită perioadă prin vânzarea producției aferente perioadei respective. Acest indicator reflectă finalitatea activității de producție şi comercializare, relațiile de decontare ale producătorului cu beneficiarii săi. (1.35) în care: = stocurile de produse finite la începutul (1) și sfârșitul (2) perioadei; Sold final debitor cont 345 Sold inițial debitor cont 345 + Sold final debitor cont 341 Sold inițial debitor cont 341. diferența de stoc de facturi neîncasate de la sfârşitul şi respectiv începutul perioadei de analiză, sold final debitor cont 411-sold inițial debitor cont 411. 58
Considerăm că, pentru un agent economic şi pentru o economie eficientă, ideal ar fi ca între cifra de afaceri şi producția marfă vândută şi încasată să existe o relație de egalitate, iar producția martă fabricată să depăşească valoarea primilor doi indicatori numai atât cât să asigure o continuitate a activității comerciale, în condițiile în care pentru restul producției există comenzi ferme. Producția exercițiului sau producția globală (brută) (PE sau PG) este indicatorul care dimensionează întreaga activitate a firmei şi anume producția vândută adică cifra de afaceri exprimată în prețuri de vânzare, exclusiv T.V.A., creşterea sau descreşterea producției stocate, în care se includ stocurile de produse finite şi semifabricate şi producția imobilizată, respectiv imobilizările corporale şi necorporale realizate în regie proprie. Producția exercițiului este un indicator care reflectă în expresie valorică, volumul total al activității de producție desfăşurată de către firmă pe perioada unui exercițiu financiar. Acest indicator prezintă importanță în analiza activității în întreprinderile cu ciclu lung de fabricație unde producția neterminată are un volum însemnat, iar finalizarea produselor se realizează după o perioadă lungă de timp. (1.36) în care: = producția vândută, Total sume creditoare cont 701+Total sume creditoare cont 702; = variația producției stocate, Sold final debitor cont 345- Sold inițial debitor cont 345 + Sold final debitor cont 341 - Sold inițal debitor 341 +Sold final debitor cont 331 - Sold ini~al debitor cont 331; = producția imobilizată, Total sume creditoare cont 721+Total sume creditoare 722. = Total sume creditoare cont 704 +Total sume creditoare cont 705 = Total sume creditoare cont 708. Producția de imobilizări reprezintă costul lucrărilor şi cheltuielilor efectuate de o unitate economică pentru ea însăşi, care se înregistrează ca active corporale sau necorporale. Variația producției stocate şi producția imobilizată sunt evaluate în costuri de producție, potrivit cerințelor principiului prudenței, ceea ce distorsionează comparabilitatea datelor, datorită faptului că producția vândută este exprimată în prețuri de vânzare, exclusiv T.V.A. Specialiştii în domeniu propun înlăturarea acestui inconvenient prin evaluarea tuturor elementelor în costuri standard sau prestabilite. Revista Română de Statistică - Supliment nr. 6 / 2019 59
De aici rezultă că producția exercițiului se utilizează pentru determinarea capacităților de producție, a numărului de utilaje, a volumului resurselor de muncă şi a normelor de muncă, a dimensiunii activelor circulante. De asemenea serveşte pentru determinarea şi analiza dinamicii volumului de activitate, precum şi a mutațiilor structurale care au loc în activitatea de exploatare industrială a firmei. Producția exercițiului evidențiază corelațiile cu alți indicatori valorici ai activității de producție şi comercializare a firmei şi serveşte la calculul productivității muncii. Producția globală (brută) este definită ca fiind indicatorul ce măsoară volumul rezultatelor din activitatea industrial desfășurată într-o perioadă de timp de o întreprindere. Relațiile de calcul sunt: sau în care: produsele finite livrate și destinate livrării; semifabricate; = semifabricate consumate productiv; = semifabricate livrate pentru terți; = diferența de stoc de semifabricate; = diferența de stoc de producție neterminată; = diferența de stoc de matrițe, dispozitive, verificatoare; = lucrările cu caracter industrial executate pentru terți; L = lucrări industriale executate; = lucrări industriale executate pentru sectoarele productive; = lucrările de cercetare ştiințifică; R = reparații capitale şi periodice; a = reparații curente; = contravaloarea prelucrării materiilor prime, materialelor aduse de clienți; = valoarea materialelor clienților aduse pentru prelucrare. Ținând seama de legătura dintre producția globală şi producția marfă, precum şi de notatiile utilizate în exprimarea producției globale, s-a propus următoarea relație de calcul pentru obținerea producției marfă: (1.45) 60
Legătura dintre producția marfă şi producția globală poate fi reflectată şi prin relația: în care: produsele finite livrate și destinate livrării = semifabricate livrate; lucrările cu caracter industrial executate pentru terți; = lucrările de cercetare ştiințifică și recepționate; = contravaloarea prelucrării materiilor prime, materialelor aduse de clienți. La nivel național, potrivit metodologiei Institutului Național de Statistică, valoarea producției industriale totale reprezintă, în expresie valorică, producția executată în perioada analizată, indiferent de destinația acesteia. Acest indicator evidențiază pe totalul activităților industriale, resursele inteme de care dispune economia, precum şi modul lor de utilizare. Valoarea adaugată (VA) este indicatorul valoric care exprimă măsura bogăției realizate de activitatea firmei, ea dimensionând capacitatea întreprinderii de a produce avere sau avuție prin utilizarea factorilor de producție. Valoarea adăugată se poate determina de regulă, ca diferență între valoarea producției exercițiului şi consumurile intermediare, adică producția obținută (globală sau a exercițiu lui, exclusiv subvenții de exploatare) minus totalul consumurilor de bunuri şi servicii furnizate de terți. Valoarea adăugată prezintă importanță atât pentru aprecierea performanțelor economico-financiare ale întreprinderii, cât şi pentru calculul indicatorilor în sistemulfiscalității. Astfel, asigură legătura dintre contabilitatea întreprinderii şi contabilitatea națională, însumarea tuturor valorilor adăugate formând Produsul Intern Brut. Valoarea adăugată se poate determina prin două procedee: a) VA=Producția exercițiului - Consum intermediar + Marja comercială Consumul intermediar reprezintă totalitatea consumurilor provenind de la terți: materii prime, materiale,energie, combustibil, apă, servicii externe. b) VA=Cheltuielile cu personalul+cheltuieli cu impozite și taxe+cheltuieli financiare +Dividende plătite+ Capacitatea de autofinanțare Prin acest din urmă procedeu se explică faptul că valoarea adăugată remunerează participanții direcți şi indirecți la activitatea firmei : personalul, statul, creditorii, acționarii. Deoarece valoarea adăugată reprezintă surplusul de încasări peste nivelul consumurilor provenind de la terți, obiectivul oricărei Revista Română de Statistică - Supliment nr. 6 / 2019 61
firme este de a crea valoare adăugată cât mai mare, ca expresie a potențialului productiv al unei firme. Valoarea adăugată prezintă două variante. Valoarea adăugată brută (VAB) reprezintă aportul brut adus de agentul economic la obținerea bunurilor şi serviciilor executate de el. Valoarea adăugată netă (VAN) exprimă valoarea nou creată într-o perioadă de timp şi se determină deducând din valoarea adăugată brută cheltuielile cu amortizarea. unde: VAN=valoarea adăugată netă; VAB=valoarea adăugată brută; Am=amortizarea imobilizărilor necorporale şi corporale. Circulatia globală (CG) reprezintă indicatorul care măsoară întregul volum determinat de activitate al întreprinderii, considerând fiecare secție sau sector de producție ca o entitate. Pornind de la acest aspect, circulația globală se calculează prin însumarea volumului de activitate exprimat valoric de la toate verigile componente ale întreprinderii: în care: C i = circulația internă Circulatia internă (CI) este formată din consumul intern productiv. în care: s = valoarea semifabricatelor consumate productiv; 1 = valoarea lucrărilor industriale executate pentru nevoi proprii. Coeficientul de combinare al producției (K) se determină astfel:, Acest coeficient este mai mare în cazul firmelor cu un flux tehnologic complex, în cadrul căruia sunt necesare mai multe secții tehnologice, ceea ce înseamnă că au loc numeroase înregistrări repetate pentru a se ajunge la produsul finit. Marja comercială (MC) este un indicator specific agenților economici care vând produsele în starea în care le-au achiziționat. Marja comercială se determină astfel: (1.55) unde: CA = cifra de afaceri; 62
C = costul de achiziție al mărfurilor; PC = prețul de cumpărare al mărfurilor vândute; CHA = cheltuieli de achiziție aferente: DS = variatia stocurilor. În practica economică, marja comercială are corespondent adaosul comercial, care trebuie să acopere cheltuielile de circulație şi să asigure firmei o profitabilitate normală. Excedentul brut de exploatare (CEBE) exprimă care sunt sumele care rămân la sfărşitul exercițiului financiar la dispoziția firmei pentru a achita impozitele directe, a plăti dividende şi a reinvesti o parte din profit sau din sumele recuperate din amortizare. Se calculează scăzând din valoarea adăugată brută exprimată la prețurile pieței (include impozitele indirecte), cheltuielile cu remunerarea personalului şi cu impozitele indirecte. Relația de calcul este: sau Excedentul brut de exploatare se poate calcula şi cu formula: Când valoarea sa este negativă, EBE se numeşte insuficiență brută din exploatare. EBE ne arată mărimea resurselor de finanțare rezultate din activitatea de exploatare. El pune în evidență fluxurile de numerar implicate în activitatea de exploatare, mărimea lui fiind dată de diferența dintre fluxurile pozitive (intrări) şi cele negative (ieşiri). Formula de calcul este: Excedentul net de exploatare (ENE) reprezintă diferența dintre excedentul brut de exploatare şi amortizare. Revista Română de Statistică - Supliment nr. 6 / 2019 63
Profitul (P) net aferent activității de producție se determină scăzând din excedentul net de exploatare cheltuielile aferente impozitelor, dobânzilor, taxelor. ) Profitul net, respectiv brut, se poate determina pe baza documentului contabil care furnizează informații pentru calculul rezultatului exercițiului financiar şi care se numeşte contul Profit şi pierdere. Profitabilitatea poate fi definită ca fiind capacitatea unei întreprinderi de a genera profit, acesta urmând a servi la dezvoltarea întreprinderii şi/sau la remunerarea capitalurilor investite. Etapele formării rezultatului unui exercițiu financiar, precum şi modul de folosire a resurselor materiale, financiare şi umane în activitatea întreprinderii sunt evidențiate de Tabloul soldurilor intermediare de gestiune (SIG). Analiza contului de rezultate prin analiza soldurilor intermediare de gestiune este o analiză sugerată de modelul continental de contabilitate, model practicat şi în România. Indicatorii solicitați lunar de Institutul Național de Statistică prin Direcțiile Județene de Statistică, întreprinderilor din domeniul industrial, servicii şi construcții pentru elaborarea de statistici armonizata la standardele Uniunii Europene, privind indicatorii pe termen scurt sunt: - Industrie: Cifra de Afaceri; Valoarea comenzilor pentru bunurile şi serviciile livrate, inclusiv cheltuielile de ambalare şi transport facturate clientului,chiar dacă acestea sunt înregistrate pe o factură separată; Producția realizată în luna curentă reprezintă cantitățile totale fabricate în perioada analizată, indiferent de destinația lor. Sunt considerate realizate acele produse a căror prelucrare a fost terminată în unitatea industrială care le-a fabricat şi care corespund condițiilor tehnice prevăzute în normele interne sau în contractele încheiate cu beneficiarii; Număr persoane ocupate şi timpul de lucru; Sumele brute plătite şi câştigul salarial; Investițiile nete se solicită trimestrial şi includ: lucrările de construcții; utilajele cu şi fără montaj; mijloace de transport; lucrările geologice şi de foraj; alte cheltuieli de investiții: achiziții de animale de muncă, producție şi reproducție, a obiectelor de inventar, plata studiilor de cercetare şi proiectare pentru obiective de investiții. - Servicii de piață prestate populației: Cifra de Afaceri; Număr persoane ocupate şi timpul de lucru; Sumele brute plătite şi câştigul salarial; Investițiile nete (se solicită trimestrial). - Servicii prestate în principal întreprinderilor: Cifra de Afaceri; Număr persoane ocupate şi timpul de lucru; Sumele brute plătite şi câştigul salarial; Investițiile nete (se solicită trimestrial); 64
- Construcții și investiții: Valoarea lucrărilor de construcții realizate; Principalele grupe de materiale de contrucții intrate în operă; Număr persoane ocupate şi timpul de lucru; Sumele brute plătite şi câştigul salarial; Investițiile nete (se solicită trimestrial). Pentru realizarea de statistici comparative, pentru analiză se solicită nu numai indicatori de rezultate precum cifra de afaceri, producția realizată, ci mai ales factorii cu influență asupra cantității rezultatelor (valoare contracte şi număr persoane ocupate şi timp de lucru) şi calității acestora (salariile personalului şi investițiile nete). Concluzii Descrierea statistică a activității economice a unei țări se bazează pe date care evidențiază activitatea desfăşurată de agenții economici (subiectele economice). Subiectele economice sunt sistematizate după criterii riguroase, care să permit sintetizări şi generalizări ce facilitează obținerea unor indicatori care satisfac cerințele analizelor macroeconomice şi desprinderea unor concluzii cu privire la starea economiei naționale. Pentru efectuarea unei astfel de sintetizări, activitățile economice sunt separate în patru grupe fundamentale: crearea veniturilor prin producerea de bunuri (materiale şi servicii), care contribuie direct sau indirect la satisfacerea necesităților economice; folosirea veniturilor pentru consum; folosirea veniturilor pentru creşterea patrimoniului (acumulare); acordarea, respectiv angajarea de credite. De asemenea, subiectele economice (agenții economici) sunt grupate pe ramuri (unități cu producție omogenă), deci pe tipuri de activități. Prin utilizarea acestui criteriu, S.C.N. permite alcătuirea unui tablou intrări-ieşiri, pe baza căruia se analizează legăturile dintre ramuri. Pentru analiza fluxurilor de venituri şi cheltuieli în Contabilitatea Națională, activitățile agenților economici sunt grupate pe sectoare: sectorul firmei, sectorul gospodării, sectorul public, sectorul străinătate. Bibliografie 1. Anghel, M.G., Anghelache, C., Stoica, R. (2019). The concept and indicators of the economic potential efficiency. Romanian Statistical Review, Supplement, 3, 58-69 2. Anghel, M.G. (2014). The System of Financial Analysis Indicators Applying to the Activity run by an Economic Agent, Romanian Statistical Review Supplement, 7, 75-83 3. Anghelache, C., Mitruț, C., Voineagu, V. (2013). Statistică macroeconomică. Sistemul Conturilor Naționale, Editura Economică, Bucureşti Revista Română de Statistică - Supliment nr. 6 / 2019 65
4. Anghelache, C., Şerban, G., Ghețu, A. (2009). Indicatorii sintetici ai eficienței folosirii mijloacelor materiale circulante. Revista Română de Statistică Supliment, 9, 181-184 5. Anghelache, C. (2008). Tratat de statistică teoretică şi economică, Editura Economică, Bucureşti 6. Anghelache, C., Capanu, I. (2003). Indicatori macroeconomici: calcul si analiza economica, Editura Economică, București 7. Capanu, I., Wagner, P., Secăreanu, C. (2000). Statistică macroeconomică, Editura Economică, Bucureşti 8. Koszegi, B., Rabin, M. (2007). Reference-Dependent Risk Attitudes. American Economic Review, 97, 1047-1073 9. Slade, M. (2004). Models of Firm-Level Profitability. International Journal of Industrial Organization, 22, 289-308 10. ten Raa, T. (2004). Aggregation of Productivity Indices: The Allocative Efficiency Correction, series Discussion Paper, Tilburg University, Center for Economic Research 11. White, G. (2008). Growth, Autonomous Demand and a Joint-Product Treatment of Fixed Capital. Metronomica Journal, 59 (1), Blackwell Publishing 66