Vadim CUJBĂ Aspecte geopolitice şi geoeconomice ale formării şi destrămării sistemului colonial englez Iaşi, 2009 1
Vadim CUJBĂ Aspecte geopolitice şi geoeconomice ale formării şi destrămării sistemului colonial englez Editura Lumen este acreditată CNCSIS sub nr. 003 www.edituralumen.ro, www.librariavirtuala.com Redactor: Morariu Irina Maria Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale: CUJBĂ, Vadim Aspecte geopolitice şi geoeconomice ale formării şi destrămării sistemului colonial englez/ Vadim CUJBĂ - Editura Lumen, Iaşi Bibliografie Pag. 141 ISBN- 978-973-166-158-2 32.01:913(410) 2
Vadim CUJBĂ Aspecte geopolitice şi geoeconomice ale formării şi destrămării sistemului colonial englez Iaşi, 2009 3
Pagină lăsată goală intenţionat 4
Cuprins: Introducere...7 CAPITOLUL I. Imperiul colonial englez după Marile descoperiri Geografice...11 I.1 Organizarea politică şi economică a coloniilor din America de Nord... 12 I.2 Companiile comerciale şi rolul lor în realizarea obiectivelor politicii coloniale engleze... 16 CAPITOLUL II. Apogeul imperiului de la începutul secolului XIX... 23 II.1 Schimbările harţii politice din Asia de Sud şi Sud-Est.. 25 II.2 Dezvoltarea economică a Asiei de Sud şi Sud-Est în perioada regimului colonial englez... 30 II.3 Viaţa social-economică din China... 34 II.4 Schimbările harţii politice în Asia de Sud-Vest... 35 II.5 Organizarea politică a Africii de Nord şi Nord-Est... 36 CAPITOLUL III. Sistemul colonial englez în perioada anilor 1900-1938... 41 III.1 Forţa economică britanică în perioada interbelică... 45 III.2 Dominaţia imperialistă engleză în Africa... 61 III.3 Importanţa economică a canalului De Suez... 64 III.4 Dominaţia imperialistă engleză în China... 75 III.5 Asia de Sud-Vest... 81 III.5.1 Iraq... 87 III.5.2 Iordania... 89 5
III.5.3 Yemen... 91 III.5.4 Imamatul Oman şi sultanatul Mascat... 92 III.5.5 Omanul Unit... 93 III.5.6 Qatar... 93 III.5.7 Bahrain... 94 III.5.8 Iran... 95 CAPITOLUL IV. Egiptul şi Liga statelor arabe... 97 CAPITOLULV. Malaysia după cel de-al doilea război mondial...103 CAPITOLUL VI. Imperiul colonial britanic după anul 1947...107 CAPITOLUL VII. Anul 1960 pentru sistemul colonial britanic... 111 VII.1 Aspecte economico-geografice ale fostelor colonii engleze din Asia de Sud-Est... 113 VII.1.1 Particularităţile utilizării resurselor naturale în Asia de Sud-Est... 119 VII.2 Aspecte economico-geografice ale fostelor colonii engleze din Africa... 123 CAPITOLUL VIII. Aspecte geopolitice ale Imperiului Britanic...129 Concluzii...135 Bibliografie selectivă...137 Anexă...141 6
Aspecte geopolitice şi geoeconomice ale formării şi destrămării sistemului colonial englez Introducere Scopul lucrării este de a reda prin aspectele economice şi geopolitice ale sistemului colonial britanic mecanismul de funcţionare a unui organism politic complex prin structura sa, care a reflectat etapele de dezvoltare ale imperiului din punct de vedere politic şi economic şi inclusiv al relaţiilor cu alte puteri coloniale. Totodată prin studierea acestei teme am urmărit schimbările de pe harta politică de-a lungul timpului istoric, şi influenţa Marii Britanii ca putere colonială asupra acestor modificări spaţiale. Actualitatea studierii. Problema colonialismului englez se leagă de multiple probleme existente în statele aflate în proces de dezvoltare-foste colonii, dar şi de un alt fenomen care în perioada de faţă este important-cel al migraţiunii. Apărut într-un moment crucial al dezvoltării Europei şi al afirmării supremaţiei mondiale a Europei, colonialismul englez a reprezentat un exemplu şi un model în ceea ce priveşte dezvoltarea societăţilor europene coloniale la un anumit moment istoric. De-a lungul vremii colonialismul a devenit un element indispensabil al societăţii engleze iar unui dintre elemente care a dus la conflicte cu vecinii săi a fost tocmai existenţa unui sistem care asigura funcţionalitatea acestui colonialism. Ca orice alt sistem sau formă a manifestărilor politice colonialismul în general, şi colonialismul englez în special a avut momentul de început, apogeu, declin şi apoi sfârşit organic, care cu unele excepţii este adevărat. Obiectivul general urmărit, vizează un studiu aprofundat al sistemului colonial englez, în care se vor desemna factorii care au determinat apariţia, apogeul şi declinul imperiului. De asemenea prin studiul efectuat am urmărit şi shimbările de pe harta politică de-a lungul istoriei, care au căzut sub incidenţa 7
Vadim CUJBĂ luptelor dintre marile puteri coloniale, inclusiv şi urmările acestora asupra hărţii politice actuale. Drept bază informativă a servit literatura istorică şi geografică a autorilor sovietici şi celor români din perioada anilor 1937-1985, şi câteva surse ale autorilor ruşi Максаковский В.П., Голубчик М.М., şi Тарле Е., dintre anii 1997-2000. La realizarea acestui studiu am utilizat metode precum analiza, comparaţia, metoda grafică, etc. Metoda statistică - în baza acestei metode au fost analizate diferite date statistice care reflectau situaţia economică ale imperiului colonial englez, coloniilor sau a statelor foste colonii. Metoda matematică - aplicarea ei a permis prelucrarea şi generalizarea datelor privind suprafeţele colonizate între anii 1900-1960. Metoda cartografică - a fost utilizată la examinarea hărţilor tematice pentru a putea determina arealul de extindere a imperiului colonial englez. Metoda istorică - aplicarea acesteia a permis evidenţierea etapelor de început, apogeu, şi declin ale imperiului colonial englez. Începută de Columb şi Vasco da Gama, expansiunea europeană a atins apogeul la sfârşitul secolului XIX, când marile puteri occidentale au creat imperii coloniale uriaşe, dominând întreaga lume. Coloniile capătă o importanţă sporită în epoca imperialismului, iar lupta pentru colonii un caracter nou, mai acut. În perioada colonialismului lumea era împărţită între marile puteri. Termenul colonialism a apărut abia la începutul secolului XIX, până atunci vorbindu-se doar de misiunea civilizatoare a omului alb pe alte continente. Paralel cu lupta pentru colonii statele occidentale mari posesoare de colonii au promovat şi o politică imperialistă ce urmărea extinderea propriilor dominaţii politice şi economice asupra altor ţări. De altfel imperialismul ca termen a fost introdus în anii 60-70 ai secolului XIX în Anglia victoriană şi Franţa celui de-al doilea imperiu. Politica imperialistă 8
Aspecte geopolitice şi geoeconomice ale formării şi destrămării sistemului colonial englez şi politica colonială sunt de fapt două fenomene diferite care uneori coincid la una şi aceeaşi putere (Franţa şi Anglia) şi atunci se poate vorbi despre un imperialism colonial. Imperiile coloniale au fost iniţial create din mai multe motive, printre care rivalităţile între puteri, expansiunea planificată sau neplanificată, prin implicarea în conflictele locale şi nevoia de a asigura materii prime şi pieţe de desfacere pentru produsele celor mai mari puteri. Natura guvernării coloniale varia foarte mult de la o regiune la alta. Aceasta s-a întâmplat în special cu conducerea britanica, care se manifesta fie prin exercitarea unui control direct şi emiterea legilor (ca şi în cadrul unei colonii ce aparţinea Coroanei), fie prin grade diferite de "protecţie", asigurată de un tratat, prin care conducătorul local accepta un consilier britanic. În secolul XIX puterile coloniale inclusiv şi Marea Britanie se considerau responsabile de aducerea civilizaţiei în regiunile îndepărtate ("datoria albului"). Într-adevăr, în colonii au fost introduse căile ferate, medicamentele si alte facilitaţi, însa economia acestora era menită să aducă beneficii puterii guvernamentale mai degrabă decât să satisfacă nevoile locale, iar instruirea popoarelor supuse în vederea unei guvernări proprii a cunoscut un ritm atât de lent, încât independenţa coloniilor era practic amânata la infinit. Fără îndoiala că, în istorie, cea mai mare ţară colonială a fost Regatul Unit al Marii Britanii, despre care - la sfîrşitul domniei reginei Victoria - se spunea ca pe teritoriile sale nu apune niciodata soarele. De-a lungul istoriei Marea Britanie şia extins imperiul în mai multe etape, acesta fiind spaţial-geografic răsfirat, însă la nivel regional aceste teritorii erau relativ compacte, create prin expansiuni teritoriale ale zonelor învecinate. Imperiul colonial britanic îşi implica propria dominaţie asupra popoarelor îndepărtate, ne-europene. Cuprinzând mai bine de jumătate din suprafaţa colonizată guvernul metropolitan se baza pe superioritatea sa economică şi tehnologică. Apogeul acestui proces, atins în secolul XIX este adesea denumit Epoca Imperialismului. 9
Vadim CUJBĂ Pagină lăsată goală intenţionat 10
Aspecte geopolitice şi geoeconomice ale formării şi destrămării sistemului colonial englez CAPITOLUL I Imperiul colonial englez după Marile descoperiri Geografice Împărţirea lumii de către portughezi şi spanioli, cu toate că nu era acceptată de Franţa şi Marea Britanie, le limita mult posibilităţile de a controla acele teritorii de peste mare. În special se referă la Anglia, care într-un timp a cunoscut şi o perioadă de întărire politică. În lupta cu statele pirineice pentru sfere de influenţă, a început utilizarea pe larg a pirateriei şi a comerţului de contrabandă. Treptat aceste contradicţii de ordin comercial, colonial şi religios între Anglia şi Spania, au căpătat forme tot mai rigide, ducând în fine la lupta care a intrat în istorie cu denumirea de Marea Armadă. Aceste contradicţii după părerea unor istorici au survenit în urma decapitării reginei catolice Maria Stuart a Scoţiei de către regina Angliei Elisabeta care era de religie protestantă, precum şi a jafului întreprins de escadra lui Frensis Dreik asupra portului spaniol Cadiz. Pentru realizarea unei campanii împotriva Angliei, Filip II a adunat o armată destul de însemnată pentru acele timpuri flota unită a Spaniei şi a Portugaliei (recent aderată la Spania). Flota spaniolă nu a reuşit să o înfrângă pe cea engleză, care, cu toate că era mai mică din punct de vedere numeric era mult mai rapidă şi calificată decât cea spaniolă, în cele din urmă armata spaniolă a fost îngenunchiată definitiv după două săptămîini de luptă. Înfrângerea Marii Armade a slăbit influenţa maritimă a Spaniei, oferind astfel Angliei noi posibilităţi în lărgirea spaţiului său colonial. După aceste evenimente istorice are loc întemeierea primelor aşezări coloniale din America de Nord. Colonii ale Angliei devin insulele Bermude, insulele Bahamas, Barbados, Antilele Mici, o parte din litoralul Guyanei. 11
Vadim CUJBĂ Imperiul colonial francez, la fel, îşi are începutul în secolul XVII, atunci intrau Noua Franţă în America de Nord, insulele Guadelupa şi Martinica din Vest-India, părţi mici din litoralul Guyanei în America de Sud şi Guyanei din Africa, precum şi insulele Franz şi Burbon (Mauritius şi Reunion) în Oceanul Indian, care pînă la francezi erau deţinute de portughezi apoi de către olandezi. I.1 Organizarea politică şi economică a coloniilor din America de Nord În a doua jumătate a secolului XVII, descoperirile geografice de pe continentul nord-american, au fost efectuate mai mult în partea de est. http://commons.wikimedia.org/wiki/file:map_thirteen_colonies_1775-fr.svg 12
Aspecte geopolitice şi geoeconomice ale formării şi destrămării sistemului colonial englez Englezii au cercetat în special partea de nord a Golfului Hudson, pînă în regiunile centrale ale Canadei. Mai la sud de Noua Franţă, englezii s-au penetrat începând cu Virginia, îndreptându-se spre vest. Compania Golfului Hudson, în căutarea unui acces spre Oceanul Îngheţat, a cercetat o bună parte din teritoriul Canadei. În secolul XVIII pe harta politică a Americii de Nord au survenit schimbări radicale. În primul rând Franţa şi-a pierdut majoritatea domeniilor sale coloniale, ducând la creşterea numărului domeniilor coloniale ale Angliei. Însă rolul principal în evoluţia politică a continentului fără îndoială că l-au jucat anume coloniile engleze de pe litoralul Oceanului Atlantic. În anii 30 ai secolului XVIII pe litoralul Oceanului Atlantic de-a lungul brâului situat între munţii Appalachi şi ocean s-a finisat procesul de formare ale celor 13 colonii engleze: cinci nordice (Noua Anglie, New Hempshire, Massachusets, Conecticut, Rod-Island), patru centrale (New York, Pensilvania, New-Jersy, Delawer) şi cinci sudice (Virginia, Marylend, Carolina de Nord, Carolina de Sud, Georgia), unele din ele au fost instaurate de comunităţi religioase, altele de companii comerciale, sau de persoane particulare. De aici şi decurgea diferitele modalităţi de conducere a coloniilor, în general însă, puterea de conducere a coloniilor se afla în mîinele regelui, care şi numea aceşti gubernatori. Din aceste colonii, 3 la nivel juridic rămâneau în proprietatea unor persoane, se referă în primul rând la Pensilvania, care era considerată ca domeniu al lui William Penn, Marylend fostul domeniu al lordului de Baltimore şi Delawer - colonie ce purta numele altui lord ce deţinea postul de conducător pe viaţă ale domeniilor Companiei Londoneze. Mulţi autori caracterizează cu lux de amănunte deosebirile social-economice existente între coloniile nordice şi cele sudice, care au la bază caracterul fluxului migraţiilor din Anglia. Grupul de colonişti care s-au stabilit în statele de nord, era alcătuit din elemente democratice, emigrând în America din principii politice şi religioase, cel mai clasic exemplu ar servi 13
Vadim CUJBĂ Noua Anglie. Grupul de colonişti care s-au stabilit în statele sudice, era alcătuit în mare parte din reprezentanţi ai curţii regale roialişti, care au emigrat încă din perioada revoluţiei engleze din Anglia. Din această cauză, încă din prima fază a dezvoltării social-economice ale statelor sudice în comparaţie cu cele nordice au fost alese căi diferite, ducând la apariţia divergenţelor între aceste state. Burghezia engleză, privea coloniile nord-americane doar ca pe o sursă de materie primă şi piaţă de desfacere a mărfurilor sale industriale, impunând obstacole împotriva oricărei tentative a coloniilor de a obţine autonomie în dezvoltarea economică. Acestor colonii le era interzis de a exporta ţesături din lână şi de a crea întreprinderi de prelucrare a metalului, de asemenea coloniilor le era interzis de a coloniza ţinuturile la vest de munţii Alleghani. Comerţul cu Anglia şi cu alte state era supus unui control strict, însă situaţia care a stimulat cel mai mult nemulţumirea coloniştilor, a fost anume impunerea taxelor pentru ceaiul importat în colonii de compania Indiilor de Est, ceea ce a dus la apariţia unei crize, cînd un grup de colonişti mascaţi în indieni au aruncat în mare legăturile de ceai de pe navele maritime engleze. După acest caz autorităţile engleze, au suspendat activitatea portului maritim din Boston, introducând o situaţie excepţională, ceea ce a determinat apariţia revoltelor din majoritatea coloniilor, care a şi servit drept motiv pentru începerea războiului de independenţă, între anii 1775-1783, apoi crearea SUA. Momentul de cotitură în acest război, este considerat capitularea armatei engleze la Saratoga de la 1777, iar victoria decisivă asupra englezilor a fost obţinută în toamna anului 1781, la Yorktown, şi doar la 1783, conform unui tratat de la Versailles, Anglia este nevoită să recunoască noul stat SUA. Odată cu obţinerea independenţei, SUA avea deja acces liber de aşi extinde hotarele spre vest. După expansiunea tot mai activă spre vest şi sudul continentului, ca urmare a achiziţionării 14
Aspecte geopolitice şi geoeconomice ale formării şi destrămării sistemului colonial englez unor întinse spaţii ce au aparţinut Franţei şi Spaniei, SUA îşi îndreaptă atenţia spre ţinuturile Oregonului din partea de nord-vest, ce aparţineau Angliei pînă la 1846. Acest teritoriu includea aproximativ statele Oregon, Washington, Idaho şi o parte din statul Woming. În Canada, Anglia se stabileşte în urma războiului de 7 ani, 1756-1763 cu Franţa, iar înainte de acest război, ea participă la împărţirea domeniilor din America de Nord ce au aparţinut Spaniei, astfel la 1713, Anglia obţine Noua Scoţie, Newfaudlend şi un imens spaţiu din regiunea golfului Hudson, ce a devenit dominion al companiei engleze, dominionul Compniei golfului Hudson. În urma acestor evenimente, întreaga Canadă, devine dominion al coroanei engleze. La sfîrşitul secolului XVI, ea a fost împărţită în două colonii: Canada Superioară- Ontario, vorbitoare de limbă engleză şi Canada Inferioară- Quebec, vorbitoare de limbă franceză, iar la mijlocul secolului XIX, ea a fost iarăşi unificată într-o singură colonie cu numele de Canada. 15
Continuarea acestui volum o puteţi lectura achiziţionând volumul de pe www.edituralumen.ro www.lumenpublishing.com sau din librăriile noastre partenere.