Sisteme de migraþie internaþionalã. Între teorie ºi realitate socialã

Sociologie Româneascã, Volumul IV, Nr. 1, 2006 Sisteme de migraþie internaþionalã. Între teorie ºi realitate socialã Universitatea Bucureºti Articolul porneºte de la o întrebare de metodologie. Care este secvenþa în care se elaboreazã ipotezele: înainte de plecarea în teren sau în contactul cu realitatea socialã? Astfel, articolul analizeazã jocul între realitatea socialã ºi apariþia de noi teorii ºi de aceea se focalizeazã pe trei perspective în analiza migraþiei: teoria sistemelor, reþelele sociale ºi migraþia transnaþionalã. Având acest punct de plecare ºi o analizã asupra migraþiei româneºti, articolul construieºte un model de analizã care, dupã cum voi demonstra pe parcurs, reprezintã teoria reþelelor sociale. Motto: Istoria are un talent anume în a demoda lucrurile comune. Aceasta se poate vedea, de exemplu, în dezvoltarea istoricã a sociologiei. Stereotipul teoreticianului plecând în imperiul ideilor pure, necontaminate de fapte lumeºti, a devenit repede nu mai puþin demodat decât stereotipul cercetãtorului echipat cu chestionar ºi creion, pasionat de culegerea datelor statistice izolate ºi lipsite de sens. Aceasta pentru cã, de-a lungul ultimelor decenii [...] teoreticianul ºi cercetãtorul de teren au învãþat sã lucreze împreunã. Mai mult decât atât, au învãþat sã-ºi vorbeascã unul altuia în timpul activitãþii lor comune. Robert K. Merton Teoria sistemelor a început sã aibã aplicabilitate în sociologie în anii 70, când Mabogunje a preluat-o pentru a explica migraþia internã. Însã scopul acestuia a fost acela de a oferi migraþiei o dimensiune spaþialã cu o formã ºi structurã geograficã clarã (Massey et al., 1997). În timp, teoria a devenit aplicabilã ºi asupra migraþiei internaþionale. Sistemele de migraþie sunt favorizate de internaþionalizarea pieþii muncii ºi semnarea de înþelegeri între state, fiind susþinutã de reþelele de migranþi. Reþelele sociale sunt folosite în contextul analizei fluxurilor de migraþie pentru a explica continuitatea în timp a migraþiei, încã din 1920, odatã cu clasica cercetare Þãranul polonez în America ºi Europa (Znaniecki ºi Thomas 1918-1920). Numai în anul 1989, Douglas Massey ºi colaboratorii sãi au identificat reþelele sociale ca fãcând parte din capitalul social. Reþelele

78 sunt alcãtuite din relaþii interpersonale care leagã foºti migranþi, actuali migranþi ºi nonmigranþi de la origine ºi destinaþie prin legãturi de rudenie, prietenie, sau prin faptul cã provin din aceeaºi comunitate de origine (Massey et al., 1999). Conceptul cel mai recent între acestea privind într-o secvenþialitate temporarã este cel de comunitãþi transnaþionale. În 1960, termenul de transnaþionalism era utilizat, pentru prima oarã, în politicã ºi relaþii internaþionale pentru a caracteriza toate tipurile de interacþiuni ºi instituþii care se desfãºoarã deasupra fenomenelor ºi relaþiilor naþionale. În sociologie, el a fost introdus de Nina Glick-Schiller în anii 80. Aspectul care a favorizat dezvoltarea comunitãþilor transnaþionale a fost amploarea pe care a cunoscut-o tehnologia din transport ºi comunicare. Mai târziu, conceptul a depãºit graniþele în care se afla ºi a fost preluat ºi de cãtre teoreticienii migraþiei. Atunci când este vorba de spaþii transnaþionale, migraþia nu este un act izolat, ci se încadreazã într-un flux de acte de acest tip dintr-o localitate sau regiune, flux care se desfã- ºoarã repetat între douã puncte. Spaþiul transnaþional poate fi definit în termenii unei circulaþii permanente de indivizi, bunuri ºi servicii care traverseazã graniþele naþionale ºi care stabilesc legãturi între migranþii ºi nonmigranþii atât de la origine, cât ºi de la destinaþie. Este important de menþionat faptul cã teoriile explicative asupra migraþiei nu sunt exclusiviste. Acest lucru este întãrit de faptul cã, deºi formele de migraþie s-au schimbat, teoriile clasice încã persistã ºi sunt folosite ºi azi. Dar realitatea socialã aratã reconfigurarea unor forme de migraþie datoritã dezvoltãrii tehnologiei, apariþiei corporaþiilor transnaþionale ºi aceasta determinã o schimbare de paradigmã, pentru a folosi conceptul lui Thomas Kuhn 1. Articolul porneºte de la o întrebare de metodologie. Care este secvenþa în care se elaboreazã ipotezele: înainte de plecarea pe teren, sau în contactul cu realitatea socialã? Plecând de la aceastã întrebare, odatã analizatã de literatura de specialitate (Portes, 1997; Merton, 2003), gândul m-a dus la apariþia teoriilor ºi a inovaþiei. Cum apare o nouã teorie? Care este aportul cercetãrii sociologice, al realitãþii sociale cu care intrãm, ca sociologi, în interacþiune ºi care este importanþa literaturii deja existente? În încercarea de a rãspunde la aceastã întrebare, articolul se focalizeazã pe trei perspective în analiza migraþiei: teoria sistemelor, reþelele sociale ºi migraþia transnaþionalã. Scopul este reducerea celor trei modele teoretice la unul singur, fapt care rezultã prin reducerea fiecãreia dintre teorii. Astfel cã esenþa care rãmâne este de fapt, aºa cum voi demonstra pe parcursul articolului, teoria reþelelor sociale. În prima parte voi discuta teoriile critic ºi le voi contextualiza, arãtând cum marile teorii au apãrut dintr-un puzzle empiric. Pentru o înþelegere mai clarã a abordãrii teoretice voi face referire la o analizã a migraþiei circulatorii pentru muncã formã de migraþie care este în principal discutatã ºi care face obiectul celor trei abordãri raportându-mã la o cercetare anterioarã la care am participat (i.e. Recensãmântul Comunitar al Migraþiei, cercetare realizatã în 2003 în nouã comunitãþi rurale din România). Astfel, articolul se contureazã ca o analizã secundarã, încercând sã arate cum pot fi reductibile cele trei teorii la una singurã, sau restructurate într-un nou model de analizã.

Sisteme de migraþie internaþionalã. Între teorie ºi realitate socialã 79 Sisteme de migraþie Pentru a discuta sistemele de migraþie, mã voi opri mai întâi asupra teoriei sistemelor ºi suprasistemelor în sociologie în general. Citind definiþia profesorul Cãtãlin Zamfir (1999) despre suprasisteme, tind sã consider cã migraþia poate fi mai bine abordatã ca suprasistem, ºi nu ca sistem: Suprasistemul este rezultatul interacþiunii unei mulþimi de sisteme, în cazul sãu sunt doar elemente componente (sistemele) cu finalitãþi proprii. Starea sa reprezintã nu materializarea unei orientãri finaliste globale, ci rezultatul echilibrãrilor, compunerilor, agregãrilor acþiunilor sistemelor componente. Am optat pentru termenul de «suprasistem» pentru a indica faptul cã acesta nu este un sistem cu finalitãþi proprii, ci este un sistem de sisteme. În cazul sãu, spre deosebire de sistemul finalist, elementele au preeminenþã asupra întregului. Suprasistemele au o logicã diferitã de logica sistemelor finaliste. Ele se constituie nu «de sus în jos» de la finalitãþi spre structurã, ci de «jos în sus», de la sistemele componente care acþioneazã în sensul realizãrii finalitãþilor lor proprii, care genereazã stãri structurale, rezultate, echilibrãri. Acþiunile cumulate emergente care, la rândul lor, modificã situaþia în care acþioneazã fiecare sistem component (Zamfir, 1999, 123). Aºa cum am menþionat iniþial, teoria sistemicã a fost preluatã în abordarea migraþiei în contextul migraþiei interne, caz în care era vorba de un sistem, cel naþional, în care se manifestau fluxuri. Citatul anterior ne conduce astfel la aprecierea cã migraþia internaþionalã, spre deosebire de cea naþionalã, poate fi abordatã prin conceptele puse la dispoziþie de suprasisteme, statele fiind sistemele componente cu finalitãþi proprii, acþionând într-un suprasistem caracterizat printr-o configuraþie politicã, economicã ºi socialã. Aceastã afirmaþie este întãritã de faptul cã unele dintre þãrile membre ale Uniunii Europene, ca, de exemplu, Marea Britanie, adoptã politici de migraþie distincte faþã de Uniunea Europeanã. Acest lucru se datoreazã tocmai faptului cã statele-naþiune au finalitãþi proprii care intrã în conflict, sau se pot alinia finalitãþilor de la nivel de suprasistem. Contextul internaþional este unul de interdependenþã politicã, socialã ºi economicã între statele-naþiune. Perspectiva sistemicã nu se focalizeazã numai pe origine sau destinaþie, ci face posibilã captarea schimbãrilor fluxurilor ºi tipurilor migraþiei internaþionale contemporane care cere o perspectivã dinamicã (Kritz, Lin, Zlotnik, 1992, 2). Astfel, sistemele de migraþie se definesc ca un grup de þãri ce schimbã un numãr relativ mare de migranþi între ele. Un sistem de migraþie include minimum douã þãri, deºi ideal ar fi sã includã toate þãrile unite de fluxuri mari de migraþie (Kritz, Lin, Zlotnik, 1992, 3). Pentru o mai bunã înþelegere a teoriei sistemice trebuie sã luãm în discuþie elementele componente ale sistemelor: stoc, fluxuri ºi dinamicã. În contextul dinamicii fluxurilor trebuie sã avem în vedere alte câteva elemente de inventariere, i.e. temporalitatea fluxurilor ºi, în consecinþã, a sistemelor pe care acestea le susþin, spaþiul intern vs. internaþional ºi categoriile sociale care sunt cuprinse în fluxuri. Acestea ne particularizeazã analiza migraþiei ºi de fapt sunt categoriile care au condus la formularea ºi întãrirea teoriei. Astfel cã, migraþia se caracterizeazã printr-o succesiune de valuri de migraþie, fiecare cu specificul sãu. De cele mai multe ori în primul val nu existã încã reþele sociale care se construiesc în timp ºi faciliteazã migraþia celor care intrã în valul al doilea. În acelaºi context se poate discuta de

80 prevalenþa migraþiei. Cu cât numãrul de migranþi dintr-o localitate este mai mare, cu atât probabilitatea unei persoane de a migra este mai mare. Fluxurile de migraþie se pot limita la teritoriul naþional, ºi atunci este vorba de migraþie internã, sau pot depãºi graniþele þãrii, vorbindu-se de migraþie internaþionalã, care, atunci când se stabilizeazã, se transformã în migraþie transnaþionalã. Fluxurile interne ºi internaþionale nu sunt însã parte din sisteme total separate ºi nu sunt atât de diferite unele de altele pe cât ar pãrea la prima vedere. Se poate ca migraþia internã sã nu fie decât un prim pas în iniþierea unui act de migraþie de distanþã mai mare. O ultimã componentã a fluxurilor, la fel de importantã ca ºi precedentele, se referã la categoriile sociale implicate în procesul de migraþie. Indivizii care migreazã sunt agregaþi în fluxuri pânã la dispariþie, dar totodatã sunt abstractizaþi în categorii sociale ºi etnice. Componenta etnicã are o valoare deosebitã mai ales pentru reþelele de migraþie. Asemãnãtor, se contureazã ºi componenta religioasã: reþele de protestanþi, baptiºti, penticostali, care se asociazã ºi au anumite destinaþii, sau componenta etnicã maghiarii, germanii din Ardeal, turcii din Dobrogea, ºi exemplele pot continua. Aceste reþele sau proximitãþi culturale preexistente au fãcut ca ºi populaþia de altã etnie sã cãlãtoreascã cãtre aceste destinaþii. O asemenea situaþie este cea a migraþiei cãtre Germania a celor din Ardeal, sau cãtre Turcia a celor din Dobrogea. Astfel, România genereazã mai multe sisteme de migraþie. Harta elaboratã de profesorul Dumitru Sandu în articolul Recensãmântul comunitar al migraþiei (2000 a) contureazã câteva direcþii clare ale migranþilor pentru muncã în strãinatate: i.e. Italia, Spania, Franþa, Anglia ºi Germania, fiind direcþiile predominante pentru acest tip de migraþie. Totodatã, reþelele sociale se contureazã pe aceste destinaþii, fapt ce ne face legãtura cu teoria care constituie centrul urmãtoarei pãrþi. Reþele sociale Teoria reþelelor prezintã câteva trãsãturi ce pot fi uºor testate: Dacã cineva a migrat, are o probabilitate mai mare de a migra a doua oarã. De asemenea, probabilitatea migraþiei transnaþionale se configureazã la migranþii de al doilea val sau mai mare. Un tip important de reþele care faciliteazã migraþia este cel pe bazã de rudenie. Cu cât sunt mai dificil de depã- ºit barierele internaþionale ale migraþiei, cu atât reþelele joacã un rol mai important. Reþelele sociale, considera Coleman, odatã ce sunt pãrãsite de o persoanã, se destramã, iar persoanele nu pot reveni în reþele; cu alte cuvinte ele sunt dependente de un spaþiu. El nu ia în considerare faptul cã reþelele depãºesc spaþiul fizic trasat de graniþele comunitãþii sau al þãrii în care îºi au originea ºi pot transcende aceste dimensiuni. De exemplu, reþelele de migraþie fac legãtura între locul de origine ºi cel de destinaþie. Intrarea în circuitul migrator ºi deci pãrãsirea reþelei de la origine se asociazã mai degrabã cu o creºtere a capitalului social ºi cu întãrirea apartenenþei la reþea, decât cu destrãmarea acesteia. Circulaþia fluxului de informaþie este facilitatã de reþele. Toate acestea concurã la buna desfãºurare a activitãþii pe piaþã. Tot reþelele ºi legãturile sociale stabilite în baza lor reduc costurile. În ceea ce priveºte influenþa pe care o poate avea o persoanã asupra procesului de decizie,

Sisteme de migraþie internaþionalã. Între teorie ºi realitate socialã 81 explicaþia îºi are originea în teoria referitoare la formele pe care le pot lua reþelele ºi poziþiile pe care le poate ocupa cineva în aceste reþele. Aceste elemente coreleazã pozitiv cu puterea pe care o au recomandãrile unei persoane. Ca ºi apartenenþa la un anumit grup, apartenenþa la o anumitã reþea socialã constituie, în sine, o recomandare ºi o carte de vizitã. Nu în cele din urmã, legãturile sociale au rolul de a întãri identitatea ºi recunoaºterea socialã. Aceastã recunoaºtere permite accesul la resurse de aici ºi necesitatea ei. Coleman pune în relaþie capitalul social cu acþiunea colectivã. Societatea nu este altceva decât un set de indivizi care acþioneazã, fiecare, pentru atingerea, în mod independent, a unor scopuri. Coleman considerã cã funcþionarea sistemului social se bazeazã pe interacþiunea dintre aceºti actori separaþi. Plecând de la concepþia lui Coleman, Portes defineºte capitalul social ca fiind capacitatea individului de a dispune de resurse limitate în virtutea apartenenþei la diferite reþele sau structuri sociale mai ample. Resursele însele nu constituie capital social; conceptul se referã, în schimb, la abilitatea individului de a mobiliza resursele atunci când are nevoie de ele (Portes, 1995, apud Vertovec, 2001, 10). Accentul în cazul capitalului social la nivel comunitar-regional nu mai cade asupra individului, care interacþioneazã ºi se angajeazã în reþele sociale cu scopul de a obþine profit, ci se plaseazã asupra elementelor ºi proceselor care au rol în producerea ºi menþinerea bunului comun (Lin, 2001, 22). Persoanele individuale îºi amplificã propria putere ºi abilitãþile de acþiune prin respectarea regulilor de cooperare care le constrâng propria libertate de alegere, le faciliteazã comunicarea cu alþii ºi le cordoneaza acþiunile. (Fukuyama, 2000, 14-15). Unele studii empirice asupra migraþiei au ajuns la concluzia cã migraþia internaþionalã este o opþiune puþin fezabilã pentru locuitorii din mediul rural. Mijloacele financiare capabile sã suporte decizia de a migra ºi informaþiile necesare nu sunt suficiente (Hammar, Brochann, Tamas ºi Faist, 1997, 98). Pentru a acoperi aceste neajunsuri ºi pentru ca ºansele sã fie egale pentru locuitorii din mediul urban ºi din cel rural, reþelele preiau funcþia financiarã, respectiv cea de informare. Monica Boyd concentreazã perspectiva reþelelor sociale în abordarea migraþiei prin urmãtoarea frazã: Reþelele conecteazã migranþii în timp ºi spaþiu. Odatã iniþiate fluxurile de migraþie, acestea ajung sã se autosusþinã, reflectând instituþionalizarea unor reþelele de informare, ajutor ºi obligaþii care se dezvoltã între migranþi în societatea gazdã ºi prietenii ºi rudele din zona de emigrare. Aceste reþele leagã populaþia din þãrile de origine ºi de la destinaþie ºi se asigurã ca mobilitatea populaþiei sã nu fie limitatã în timp, unidirecþionalã ºi permanentã (apud Vertovec, 2001, 13). Reþelele sociale sunt esenþiale pentru migranþi în: gãsirea unui loc de muncã la destinaþie; asigurarea unui loc de cazare; circulaþia bunurilor (transportarea ºi distribuirea pachetelor de la migranþi cãtre rudele ºi prietenii din þarã); circulaþia informaþiei; suport psihologic la destinaþie. Reþelele sociale direcþioneazã migranþii în anumite locuri ºi/sau ocupaþii. Piaþa muncii de la origine ºi cea de la destinaþie pot fi legate prin reþele de legãturi interpersonale ºi organizaþionale specifice migranþilor (Poros, 2001, apud Vertovec, 2001, 13).

82 Robert Bach (1995) propune ca migraþia sã fie conceptualizatã ca proces de construire a reþelelor, proces care este dependent de ele ºi, în schimb, întãreºte relaþiile sociale peste barierele spaþiale. Migraþia este un proces care se bazeazã pe ºi creeazã, în acelaºi timp, reþele sociale. (Bach, apud Vertovec, 2000, 13). Fie cã în analiza capitalului social se pleacã de la ideea cã el se poate afla la diferite nivele ale structurii sociale (individual, comunitar-regional, sau la nivelul întregii societãþi), fie cã nivelul unde se întoarce profitul este luat ca unitate de analizã, capitalul social rãmâne un element ubicuu al realitãþii sociale prezente ºi o condiþie pentru succesul unei strategii. Reþelele sociale fac legãtura între sistemele de migraþie ºi comunitãþile transnaþionale. Acestea sunt esenþiale pentru ambele perspective. Gurak ºi Caces (apud Kritz, Lin, Zlotnik, 1992) aratã cã reþelele trebuie privite ca relaþii dinamice ºi aranjamente sociale care variazã între grupãrile etnice ºi, în timp, contureazã fluxurile de migraþie ºi evoluþia acestora (Kritz, Lin, Zlotnik, 1992:6, 151). Forma de capital pe care se bazeazã reþelele sociale este capitalul social. Pentru Pierre Bourdieu însã, orice formã de capital poate lua forma capitalului economic. Ca ºi celelalte forme de capital, ºi cel social este oricând convertibil în capital economic. Diferenþa constã însã în aceea cã, dacã orice formã de capital poate fi transformatã în capital economic, ca de altfel ºi în cazul migraþiei, prezenþa capitalului social este o cerinþã pentru acumularea ºi mobilizarea capitalului economic sau cultural. Lipsa oricãrei forme de acces la reþelele sociale face foarte dificilã investirea celorlalte resurse, cum ar fi banii sau cunoºtinþele, într-o manierã care sã aducã profit ºi beneficii. Apartenenþa la o reþea socialã în þara de destinaþie, înainte ca migranþii sã ajungã acolo, faciliteazã gãsirea unui loc de cazare ºi de muncã. De asemenea, reþeaua socialã trebuie sã fie ramificatã înainte ca migranþii sã foloseascã resursele financiare de care dispun, precum ºi cunoºtinþele ºi abilitãþile dobândite. Majoritatea formelor de capital social, între care ºi încrederea, reprezintã ceea ce Alfred Hirchman numea resurse morale resurse care mai degrabã sporesc decât scad atunci când sunt folosite intens, dar se epuizeazã atunci când nu sunt folosite. (Hirchman, apud Putnam 2001, 190). De exemplu, încrederea creºte ca urmare a manifestãrii ei repetate, pe când neîncrederea împiedicã oamenii sã interacþioneze, deci sã-ºi dea ºansa de a-ºi dovedi încrederea ºi prin aceea cã ea are capacitatea de a se autosatisface, de a se întãri. Sistemele ºi reþelele de migraþie însã, nu existã prin ele însele; pe lângã fluxuri exista câþiva actori esenþiali ce trebuie luaþi în discuþie: instituþiile care faciliteazã sau inhibã migraþia; organizaþii care, de asemenea, faciliteazã migraþia ºi indivizii. Însã nici pe aceºtia nu-i putem pune într-o singurã categorie vastã cu denumirea de migranþi, ci, cum am menþionat, sunt împãrþiþi în categorii sociale, în funcþie de diferite criterii. Dar care sunt instituþiile? Dacã tot în accepþiunea migraþiei ca sistem apar ºi statele- -naþiune, rezultã cã statul însuºi reprezintã o primã instituþie în reglementarea fluxurilor de migraþie. Prin legislaþie ºi acorduri bilaterale statele au puterea de a facilita migraþia între þãri sau, din contrã, de a o inhiba. Acest fapt este mai dificil de realizat în condiþiile migraþiei ilegale. În lipsa reþelelor, indivizii care doresc sã migreze apeleazã la organizaþii care faciliteazã migraþia. Dezechilibrul între oferta de muncã limitatã ºi cererea foarte mare de persoane care doresc sã migreze, creeazã

Sisteme de migraþie internaþionalã. Între teorie ºi realitate socialã 83 premisele pentru un tip de antreprenoriat. Acestea sunt instituþii care promoveazã migraþia ºi creeazã o piaþã neagrã a migraþiei (Massey, et al., 1999, 44). Gloss ºi Lindquist privesc instituþiile facilitatoare ale migraþiei ca fiind structural complementare reþelelor de migraþie, argumentând cã legãturile interpersonale nu sunt singurul mijloc prin care este perpetuatã migraþia internaþionalã (apud Massey et al., 1999, 44). Migraþia transnaþionalã Persistenþa migraþiei asociatã cu dezvoltarea tehnologiei care face posibilã deplasarea pe mari distanþe determinã, în configuraþia viitoare, apariþia unui alt tip de migraþie: migraþia transnaþionalã. Aceasta are o serie de consecinþe semnificative asupra comunitãþilor de apartenenþã, dar ºi asupra celor de destinaþie. Alejandro Portes (1997) defineºte comunitãþile transnaþionale ca reþele dense peste graniþele naþionale, create de migranþi în cãutarea lor de avansare economicã ºi recunoaºtere socialã (812). Mediaþi de aceste reþele oamenii pot trãi vieþi duale. Deosebirea faþã de alte forme de migraþie constã în investiþiile ºi contactele puternice cu þara de origine. Acest tip de comunitate în miºcare prezintã câteva caracteristici: i.e. numãr mare de oameni, caracterul aproape instant al comunicãrii în spaþiu ºi faptul cã se ajunge la o participare normativã datoritã caracterului cumulativ. Apariþia comunitãþilor transnaþionale constã în aceea cã migranþii internaþionali conduc în timp la formarea de comunitãþi, care însã nu sunt simple extensii ale comunitãþilor de origine. Ele sunt grupuri sociale calitativ noi ºi construiesc punþi de legãturã între regiuni (Pries, 2001, 35). La aceasta se adaugã ºi faptul cã migraþia transnaþionalã conduce la emergenþa, mai mult decât a circulaþiei de oameni, la a circulaþiei unor bunuri, capitaluri ºi servicii între douã puncte, care sunt concomitent origine ºi destinaþie. Migraþia poate avea diferite unitãþi de referinþã: de exemplu, atunci când se discutã de migraþie definitivã este luat ca unitate de referinþã individul, iar atunci când se discutã despre migraþia transnaþionalã este luat ca reper satul sau chiar oraºul ca o comunitate caracterizatã prin populaþie, localizare ºi resurse. Migraþia este transnaþionalã în mãsura în care reu- ºeºte sã asocieze modele culturale transnaþionale ºi stiluri de viaþã duale (Portes, 1989; 1997; 1999). Accentul, în acest caz, cade asupra întregii comunitãþi ºi nu numai asupra unui individ. De aceea, analiza acestei forme de migraþie este dependentã de modificãri ale unei întregi comunitãþi umane. Migraþia transnaþionalã este un fenomen aproximativ nou, asociat procesului de globalizare ºi dezvoltãrii raþionale a capitalismului contemporan (Portes apud Sandu 2001, 8). Apariþia ºi proliferarea migraþiei transnaþionale este explicatã pe douã filiere. Pe de o parte de jos provenind deci de la individ care nu-ºi face un calcul asupra avantajelor iar pe de altã parte de sus dinamica expansiunii capitalismului. Capitalismul a avut drept consecinþã o mare nevoie de forþã de muncã ieftinã ºi disponibilã care nu putea proveni decât din þãrile în curs de dezvoltare, dar concomitent, prin aceastã circulaþie a forþei de muncã, cât ºi prin dezvoltarea mass-mediei, a determinat pãtrunderea în þãrile sãrace a unui comportament de consum ºi a unei culturi populare care este specificã þãrilor dezvoltate. În cazul comunitãþilor transnaþionale este necesar sã operãm distincþia între spaþiu ºi comunitate transnaþionalã.

84 Spaþiile transnaþionale sunt cadre de referinþã multi-locale care modeleazã practicile zilnice, poziþiile sociale, reþele ocupaþionale ºi biografiile precum ºi identitãþile umane (Pries, 2001, 69). Transnaþionalismul trebuie sã fie înþeles prin intensificarea legãturilor ºi interacþiunilor între origine ºi destinaþie, acestea legând oamenii sau instituþiile peste graniþele statelor naþiune. El devine o noua formã de interacþiune umanã. Comunitãþile, chiar dacã preiau din caracteristicile spaþiilor, reprezintã o unitate de analizã mai micã. Dacã sistemele de migraþie pot fi suprapuse ca amplitudine peste spaþiul transnaþional, fluxurile care capãtã constanþã ºi cãrora li se adaugã un flux de obiecte ºi bani pot fi, la rândul lor, suprapuse peste comunitãþile transnaþionale. Ipoteze sau implicaþii empirice Chiar dacã nu ne-am propus un demers de naturã empiricã, ci o evaluare criticã a teoriilor asupra migraþiei cu accent pe teoria sistemelor internaþionale, am formulat câteva ipoteze plecând de la întrebãrile prezentate în introducere. Astfel, o primã ipotezã este cã schimbãrile în realitatea socialã conduc la o regândire a perspectivelor teoretice. A doua ipotezã îºi are originea în întrebarea Cum se poate evita efectul de generalizare, abstractizare, sau agregare a indivizilor?. Concentrându-ne asupra culturii materiale ºi a fluxului de obiecte, pãstrãm ipotetice în analizã dimensiunea teritorialã, importanþa reþelelor, diferenþele culturale, raportul integrare vs. neadaptare, iar individul devine o imagine centralã. Analizã Având în vedere ipoteza de la care s-a plecat, ºi anume, pe de o parte, importanþa reþelelor sociale ºi, pe de altã parte, faptul cã, spre deosebire de alte resurse, capitalul social nu se consumã pe mãsurã ce este folosit, ci este amplificat în ceea ce priveºte dezvoltarea capitalurilor, atunci când se discutã despre reþelele sociale, este studiatã întreaga lor evoluþie, pornindu-se de la declanºarea migraþiei ºi rolul jucat de reþele în acest proces. Pentru a arãta dependenþa atât a abordãrii sistemice, cât ºi a comunitãþilor transnaþionale de teoria reþelelor sociale voi prezenta rolul reþelelor sociale în migraþia internaþionalã româneascã. Datele provin dintr-o cercetare 2 amplã asupra migraþiei româneºti în nouã sate din România. Cea mai mare parte a celor care lucreazã în strãinãtate au plecat prin intermediul unor reþele sociale constituite la origine. Aceste reþele însã depãºesc graniþele ºi ajung sã includã nu numai persoane din comunitatea de apartenenþã a migrantului, dar ºi de la destinaþie. De multe ori, aceste persoane care intrã în reþea la destinaþie sunt persoane care au naþionalitatea þãrii unde a ajuns migrantul ºi îl ajutã pe acesta sã obþinã actele necesare pentru a locui legal sau pentru a se stabili acolo, îi intermediazã angajarea, îi oferã recomandãri ºi aºa mai departe. În mod obiºnuit, aceastã persoanã este denumitã în mod obiºnuit de migranþi neamþul meu, spaniolul meu, francezul meu, sau oricare altã naþionalitate are respectiva persoanã. În funcþie de criteriul în baza cãruia s-au constituit reþelele, putem vorbi de mai multe tipuri: 1. Reþele de rudenie ºi de cunoºtinþe:

Sisteme de migraþie internaþionalã. Între teorie ºi realitate socialã 85 Ginerele a plecat printr-o excursie, mai avea un frate care lucra acolo, de fapt sunt mai mulþi cunoscuþi de-ai lui acolo: încã doi colegi de facultate ºi un coleg de servici, stau toþi în acelaºi bloc ºi se ajutã între ei (Interviu, profesoarã, pentru Italia Comuna Podu Turcului, Satul Podu Turcului) Frati-meu îmi spunea: o sã vezi tu cât e de greu, eu îþi dau bani sã vii dar sã vezi cât de greu o sã fie. ªi el v-a ajutat? Da, el mi-a dat banii sã mã duc... (Interviu, P.M., pentru Italia Comuna Podu Turcului/Satul Podu Turcului) În Italia plecarea se face în prezent pe baza relaþiilor de rudenie ºi prietenie. În Italia, fiind români acolo, fiind C. din Zlãtunoaia... ãºtia i-o dat când o venit acasã numãrul de telefon, totul... El o dorit sã ajungã în Italia. ªi din Italia ãºtia l-or adunat ºi l-or dus la Roma. [...] La destinaþie a avut un grup din Zlãtunoaia care îl aºtepta. Din Zlãtunoaia cei care erau plecaþi de pe timpul lui Ceauºescu erau amplasaþi în Roma... (Interviu Primar Zlãtunoaia Comuna Lunca, Sat Zlãtunoaia). Maistorii la care a lucrat erau vecini ºi prieteni cu gazda ºi l-au recomandat ºi pe el, totodatã gazda i-a mai recomandat ºi pe niºte brãileni care lucreazã de multã vreme acolo. Nu se desparte de brãilenii ãia ai lui, are toatã încrederea în ei. I-a plãcut ºi cum au lucrat ºi cum au muncit. Era bãrbatul ºi femeia cu un cumnat. El zice «n-am ce sã spun de oamenii ãºtia». Acum cunosc toatã lumea din sat, n-am lucrat la ei, dar o cunosc toatã (P.O., migrant în Serbia, 48 de ani Comuna Gogoºu, Sat Gogoºu). 2. Reþele etnice alþi români stabiliþi în oraºul respectiv ªi aºa, locul de muncã, vi l-aþi gãsit dumneavoastrã singurã, sau...? Nu, prin intermediul românilor.[ ] Pe urmã a plecat la Cremona, mai erau români acolo la Cremona... ªi de aici din sat? Da, mai era un bãiat. Au fost ei colegi de clasã. ªi l-a ajutat acolo? Da, acuma pot sã spun cã în Cremona, numai în Cremona, de aici din Podu Turcului sunt 26. Sunt mulþi, te întâlneºti pe stradã cu ei, te simþi ca acasã. (Interviu P.M., pentru Italia Comuna Podu Turcului, Satul Podu Turcului) Plecãrile în Serbia au loc, de regulã, prin intermediul unor reþele locale (etnice în cazul þiganilor ºi rudarilor), care, în timp, iau forma reþelelor bazate pe relaþii de rudenie (în sensul cã, dupã un timp, pleacã mai mulþi membri ai familiei în vederea mãririi capitalului economic al gospodãriei). Reþele se formeazã ºi la destinaþie (în Serbia ele au rolul de a-i asigura locuitorului din Gogoºu accesul la muncã sezonierã în fiecare an sau la alte destinaþii, ca de exemplu: Austria, Italia etc.). Un rol important îl joacã legãturile între români ºi gazdele din Serbia. Întreþinerea de relaþii cu gospodãriile din Serbia ºi câºtigarea încrederii constituie o garanþie a locului de muncã. 3. Reþele religioase: Plecãrile în reþea, la o persoanã cunoscutã care se aflã deja în Spania, par sã caracterizeze în primul rând componenta adventistã a fluxului. Dat fiind faptul cã zona vizatã cu predilecþie de migranþii din Þigãneºti este cea madrilenã unde emigranþii bãrbaþi pot gãsi de lucru în construcþii, ºi femeile ca menajere, iar comunitatea de români din zona respectivã de destinaþie e dominatã de prezenþa adventistã, este explicabil de ce plecãrile în

86 reþea se regãsesc în special în cazul persoanelor de religie adventistã. Avantajele acestui tip de plecare sunt multiple. Nou-sositul are un loc unde poate dormi ºi, mai ales, are pe cineva care îl poate lua la lucru, îi poate gãsi de lucru sau îl poate recomanda. Cele douã aspecte nu sunt deloc de neglijat. Dacã nu ai unde dormi, pentru cã, de regulã, cei care pleacã nu au bani pentru a apela la serviciile unui hotel spre exemplu, cresc ºansele problemelor cu poliþia. Dacã nu ai pe cineva trebuie sã dormi pe stradã («nimeni nu are bani de hotel ºi, oricum, nu dai cã e scump!», pentru cã te «duci sã-þi faci o treabã», nu sã cheltui), iar a dormi pe stradã creºte riscul problemelor cu poliþia (riscul expulzãrii) (Note de interviu, I.O., baptistã, 42 ani Comuna Þigãneºti, Sat Þigãneºti). Plecãrile în Spania au început la Þigãneºti imediat dupã 1990. Printre primele persoane plecate se numãrã o femeie (L.G.) de religie adventistã, a cãrei sorã (persoana locuieºte undeva în Argeº) fusese la muncã în Spania. Sora ei i-a povestit despre cum stau lucrurile în Spania ºi L.G. a decis sã plece. Dupã 8-9 luni, a venit ºi soþul ei sã munceascã în Spania. Treptat, a migrat toatã familia, inclusiv rudele mai îndepãrtate. În þarã nu mai sunt acum decât bãtrânii. Dacã am plecat din momentul anului 1991-1992. Atunci a plecat o doamnã sau o sorã de-a noastrã pe care o cheamã L.G. deoarece sora dânsei, sora de corp, este de undeva din Argeº ºi plecase deja acolo. A fost chematã acolo, dupã care o perioadã de 6 luni, 8-9 luni, nu a mai plecat nimeni. A fost singura care a plecat, a reuºit sã supravieþuiascã acolo ºi, mai mult, a reuºit sã determine pe soþul ei sã plece. Soþul ei având un frate la Timiºoara care având un frate în Occident pe vremea lui Ceauºescu. Fiind în Occident, ºtiind condiþiile de acolo ºi la îndemnul fratelui, la chemarea soþiei a plecat, dupã el a plecat fratele lui, dupã fratele lui au plecat copiii acestuia, ºi a plecat, cum se spune aici la þarã, tot neamu. Încet, încet toatã familia lor a plecat, au rãmas doar pãrinþii bãtrâni care merg ºi ei aproape în fiecare varã, merg în vizitã la copii, acolo. (Interviu, D.G., adventist, 26 ani Comuna Þigãneºti, Sat Þigãneºti) 4. Reþele comunitare: În funcþie de þara de destinaþie pot apãrea reþele specializate pentru fiecare þarã sau reþele difuze (reþelele sociale comune sunt folosite pentru orice destinaþie, deci nu existã o reþea unicã de plecare în fiecare þarã). Totuºi, se poate vorbi de mai multe reþele, mai mult sau mai puþin structurate, pe care indivizii le folosesc ca strategii de plecare ºi la destinaþie. Acest tip de reþele este cel care defineºte caracterul sistemic al migraþiei, unind originea ºi destinaþia prin fluxuri repetate. În ceea ce priveºte Italia, primul plecat reprezintã un element-cheie al reþelei, pentru cã el aduce ºi alþi consãteni la muncã, îi gãzduieºte o perioadã ºi le gãseºte un loc de muncã. În Italia fiind români acolo, fiind C. din Zlãtunoaia... ãºtia i-o dat când o venit acasã numãrul de telefon, totul...el o dorit sã ajungã în Italia. ªi din Italia ãºtia l-or adunat ºi l-or dus la Roma[...]. Zice: «Bãi, i-am dat telefon imediat lui C. ªi m-a aºteptat. Dupã aceea am mai stat 2 sãptãmâni pe capul lui. Nu-i aºa uºor. Cã am împãrþit patul amândoi. Dupã care m-am desprins de el ºi m-a repartizat la patron, m-a pus la probe de încercare...». Cã tre sã ai pe cineva. Altfel mergi în derivã (Interviu, Primar Zlãtunoaia Comuna Lunca, Sat Zlãtunoaia).

Sisteme de migraþie internaþionalã. Între teorie ºi realitate socialã 87 Constituirea reþelelor a avut consecinþe reprezentative asupra migraþiei. O primã consecinþã a prezenþei reþelelor, cel puþin pânã la începutul lui 2002, o reprezintã creºterea progresivã a numãrului de migranþi prin reducerea riscurilor ºi a costurilor de migraþie. Tot astfel, creºte probabilitatea de apariþie a comunitãþilor transnaþionale. Acestea, dupã cum am arãtat în capitolul teoretic, sunt calitativ diferite de reþelele sociale; totuºi, nu pot exista în afara acestora. Dupã cum se vede, sistemele care sunt formate din fluxurile de migraþie ce leagã douã sau mai multe þãri se raporteazã, de asemenea, la existenþa unor reþele sociale. Cu alte cuvinte, numitorul comun este constituit de reþelele sociale. Concluzie Argumentarea rãspunsului la întrebãrile formulate iniþial ºi la care articolul încearcã sã rãspundã, se bazeazã în mare mãsurã pe articolul lui Portes (1997) care trateazã în principal limitele teoriilor migraþiei. Un prim punct se referã la faptul cã teoriile nu cresc prin adãugire, iar simpla acumulare de date nu conduce la inovaþie teoreticã. Simplele evidenþe empirice nu sunt teorii, iar prezenþa informaþiei nu conduce la inovaþie. Important este ca, plecând de la o serie de date, cercetãtorul sã formuleze întrebãri cu privire la ele, iar puzzle-ul care emerge sã fie rezolvat prin acumularea anterioarã de evidenþe (Portes, 1997, 801). Portes oferã câteva exemple. Se ºtia cã magazinele de bãuturi din SUA sunt ale migranþilor evrei ºi italieni. Dar doar Edna Bonacich a pus întrebarea: De ce este atât de rãspândit antreprenoriatul de micã anvergurã (small entrepreneurship) între migranþii din prima generaþie?. De aici a rezultat teoria middleman minorities (Bonacich, 1973). Într-o manierã asemãnãtoare, analiza oraºelor mari care atrag migranþi a condus-o pe Saskia Sassen la observarea scãderii sectorului de producþie ºi creºterea sectorului de servicii în oraºele globale concepte utile în analiza angajãrii imigranþilor din ultimii ani. Dupã cum se observã, în aceste cazuri realitatea socialã este cea care duce la formularea unor întrebãri, iar explicaþiile constituie teorii. Cercetãri clasice, cum ar fi cele ale lui Durkheim ºi Weber, ne aratã importanþa observãrii realitãþii sociale ºi a evoluþiilor care au loc. Plecând de la observaþii asupra ciclicitãþii ºi constanþei ratelor de sinucidere, Emile Durkheim introduce conceptul de anomie ºi dezvoltã o teorie explicativã. Plecând tot de la o regularitate empiricã apariþia ºi dezvoltarea capitalismului în comunitãþile protestante, Max Weber creeazã o teorie a «spiritului capitalist». Rezultã din toate acestea importanþa cunoaºterii sociale în formularea teoriilor explicative. Totuºi, dacã discutãm despre cercetarea de teren, este nevoie ca premergãtor acesteia sã ne documentãm foarte bine asupra temei de cercetare ºi sã cunoaºtem studiile anterioare. O întrebare la care trebuie sã rãspundem înainte de orice raport de cercetare este relevanþa temei. Rãspunsul este încadrat între teorie ºi practicã. Pe de o parte, tema trebuie sã aibã un aport faþã de studiile precedente, iar pe de altã parte, ea trebuie sã rãspundã la contextul social al timpului (a nu se înþelege cã cercetãrile istorice nu sunt importante). Acest lucru este uºor de observat dacã facem un inventar al articolelor dintr-o revistã de sociologie sau al materiilor de studiu dintr-o facultate de profil. Vom observa prezenþa crescândã a studiilor despre globalizare, Uniunea Europeanã, politici ºi integrare europeanã, pentru a numi doar câteva. Alte teme au

88 constituit front-page-ul în urmã cu zece ani. În al doilea rând, teoriile trebuie sã fie distanþate de cunoaºterea comunã, altfel spus, ele nu corespund în mod necesar percepþiilor oamenilor. O teorie presupune simplificare ºi abstracþie. Iar indivizii nu sunt la curent cu ceea ce se întâmplã la nivel global, sau pot avea o alta concepþie. De exemplu, un grup poate fi considerat într-un proces rapid de asimilare din punctul de vedere al unor standarde externe, în timp ce membrii sãi se considerã uitaþi sau marginalizaþi de societatea-gazdã. În al treilea rând, tipologiile nu funcþioneazã sau nu îndeplinesc rolul explicativ al teoriilor. Funcþionalitatea lor este mai mult practicã ca de exemplu, pentru categoriile administrative folosite de Serviciul de Imigrãri ºi Naturalizare. Ele nu au însã valoare teoreticã pentru cã afirmã diferenþele fãrã a specifica originea sau a anticipa consecinþele. Portes ºi Rumbaut (1996) au dezvoltat o tipologie a muncitorilor manuali imigranþi, distingând între migranþi cu pregãtire profesionalã, imigranþi antreprenori, refugiaþi politici, ca explicaþie pentru imigraþia americanã contemporanã. Aceste categorii au un scop descriptiv, ºi nu explicativ. Ele numai capteazã realitatea aºa cum apare ea la un moment dat. Avantajul explicaþiei sistemice pentru migraþie constã în faptul cã acoperã o varietate de forme de migraþie internã ºi internaþionalã, elucidând caracteristicile, cauzele ºi implicaþiile lor (Kritz, Lin, Zlotnik, 1992, 15). De acemenea, perspectiva reþelelor se plaseazã la un nivel care încorporeazã în analizã multiple forme de migraþie: migraþie internã, transfrontalierã, sezonierã, circulatorie, definitivã, diasporele ºi altele. Abordarea transnaþionalã este singura limitatã din acest punct de vedere. Existã comunitãþi ºtiinþifice transnaþionale, comunitãþi transnaþionale alcãtuite din migranþii pentru muncã, dar mobilitatea teritorialã permanentã sau plecãrile refugiaþilor nu pot fi explicate cu ajutorul acestui concept. Totuºi, pentru a reveni la ipoteza articolului, trebuie sã observãm cã apariþia conceptului de comunitãþi transnaþionale a apãrut ca o necesitate de a explica o formã emergentã de mobilitate teritorialã, ºi nu pentru a acoperi un gol în explicarea altor forme de migraþie. Toate cele trei abordãri se raporteazã la o origine ºi o destinaþie, mai puþin migraþia transnaþionalã, în cazul cãreia atât originea, cât ºi destinaþia sunt puncte în care se desfãºoarã viaþa membrilor respectivei comunitãþi. În al doilea rând, schimbarea este conturatã, în mare mãsurã, de toate cele trei abordãri. Sub aspectul sistemelor de migraþie, acestea sunt afectate de modificãrile de la nivel politic sau economic. Acestea pot face ca un sistem sã disparã ºi sã emeargã un altul sau pot determina variaþii ale fluxurilor. Aceste schimbãri se repercuteazã asupra reþelelor de migraþie care se reorienteazã cãtre noi destinaþii. Dintre acestea, numai comunitãþile transnaþionale, prin însãºi denumirea lor de comunitãþi, presupun o anumitã constanþã în timp, ele neavând aceeaºi libertate de redirecþionare. Articolul care aratã evident fluiditatea cu care termenii de sisteme de migraþie, reþele de migraþie ºi migraþie transnaþionalã pot fi interºanjabili aparþine lui Fawcett. Acesta nu este ºi scopul autorului, însã din punctul meu de vedere mesajul transpare când este citit articolul, publicat, de altfel, timpuriu, în 1989. Acesta identificã patru tipuri de categorii ºi trei tipuri de legãturi sau reþele esenþiale pentru analiza migraþiei ca sistem. Chiar dacã nu se poate pune semnul egal

Sisteme de migraþie internaþionalã. Între teorie ºi realitate socialã 89 între analiza sistemicã ºi analiza de reþea, totuºi reþelele joacã un rol esenþial în funcþionarea unui sistem. Un alt aspect pe care îl prezintã articolul lui Fawcett (1989, 672-673) se referã la ºase caracteristici ale analizei migraþiei ca sistem. În urmãtoarea parte le voi discuta în legãtura cu celelalte douã modele explicative: reþelele de migraþie ºi comunitãþile transnaþionale. Sistemele de migraþie direcþioneazã atenþia cãtre ambele capete ale fluxului de migraþie, cu o necesitate corespondentã de a explica stabilitatea ºi mobilitatea în fiecare locaþie (672). Migraþia transnaþionalã îndeplineºte aceeaºi funcþie de a se concentra pe constanþa în timp a unui flux de migraþie între o origine ºi o destinaþie, în care persistenþa duce la formarea unei comunitãþi. În al doilea rând, ea examineazã un flux de migraþie în contextul altor fluxuri de migraþie sau o destinaþie în relaþie cu altele. Sub acest aspect, comunitãþile transnaþionale au caracteristici comune, în discuþie rãmânând doar originea ºi destinaþia, ca locaþii unite de o comunitate. Sistemele subliniazã diversele legãturi între locuri, inclusiv fluxuri de informaþie, bunuri, servicii, idei, precum ºi oameni. De asemenea, migraþia transnaþionalã aratã modul în care se produc schimbãri la origine prin aportul de capitaluri economic, social, cultural ºi simbolic de la destinaþie cãtre origine. Sistemele subliniazã disparitãþile între locaþii, atrãgând astfel atenþia asupra disparitãþilor ºi dezechilibrelor care sunt o sursã de energie în sistem. Chiar dacã putem considera cã aceastã caracteristicã derivã din teoriile clasice economice de tipul push-pull, ea se apropie, în acelaºi timp, ºi de perspectiva transnaþionalã. Abordarea sistemicã, dar ºi cea globalizantã sau transnaþionalã aratã cã sistemul este sensibil la schimbãrile care au loc, astfel încât, schimbãrile într-o parte a sistemului aduc cu ele modificãri în alte pãrþi. În cele din urmã, subliniazã caracterul dinamic al procesului de migraþie ca o succesiune de evenimente care au loc în timp. Cu privire la locul pe care îl ocupã individul în analizã, toate cele trei perspective îi acordã o importanþã redusã. Individul este agregat ºi se vorbeºte despre fluxuri, reþele în care indivizii îndeplinesc diferite roluri, sau comunitãþi transnaþionale în care gãsim indivizii identificaþi etnic, sau prin rolurile lor în a media legãtura cu comunitatea de la origine. În concluzie, realitatea socialã ne conduce la formularea de noi teorii, dar se întâmplã ca vechi teorii sã fie reconfigurate ºi sã primeascã o nouã denumire pentru a explica un nou tip de migraþie. Astfel cã migraþia transnaþionalã este doar o formã de analizã sistemicã. Note 1. Kuhn, Thomas S. (1990). Structura revoluþiilor ºtiinþifice. Chicago: University of Chicago Press. 2. Cercetarea intitulatã Studiul migraþiei la nivel comunitar a fost organizatã de Organizaþia Internaþionalã pentru Migraþie ºi coordonatã de profesorul Dumitru Sandu. Bibliografie Coleman, James. S. (1990). Foundations of Social Theory. Cambridge, MA: Harvard University Press.

90 Fawcett, James T. (1989). Networks, Linkages and Migration Systems. International Migration Review, vol. 23, 3, Autumn. Fukuyama, Francisc. (2000). The Great Disruption: Human Nature and the Reconstitution of Social Order. New York: Touchstone. Guarnizo, Luis Eduardo, Portes, Alejandro ºi Haller, William. (2000). From Assimilation to Transnationalism: Determinants of Political Action between Contemporary Migrants. Working Paper Series. Kritz, Mary M., Keely, Charles B. ºi Tomasi, Silvano M. (eds) (1981). Global Trends în Migration: Theory and Research on International Population Movements. A. Bell and Howell Company. Kritz, Mary M., Lim, Lin Lean ºi Zlotnik, Hania. (1992). International Migration Systems: A Global Aproach. Oxford: Clarendon Press; New York: Oxford University Press. Lin, Nan. (2001). Social Capital. A Theory of Social Structure and Action. Cambridge: Cambridge University Press. Massey, Douglas, Arango, Joaquin, Hugo, Graeme, Kouaouci, Ali, Pellegrino, A. ºi Taylor, J. Edward. (1999). Worlds în Motion: Understanding International Migration at the End of the Millennium. Oxford: Clarendon Press. Merton, Robert K. (2003). Influenþa cercetãrii empirice asupra teoriei sociologice. Sociologie Româneascã, vol. 1, 3. Portes, Alejandro, Guarnizo, Luis E. ºi Landolt, Patricia. (1999). The Study of Transnationalism: Pitfalls and Promisse of an Emergent Research Field. Ethnic and Ratial Studies, vol. 22, 22. Portes, Alejandro. (1997). Immigration Theory for a New Century: Some Problems and Opportunities. International Migration Review, 31, 799-825. Portes, Alejandro ºi Borocz, Jozsef. (1989). Contemporary Immigration: Theoretical Perspective on its Determinants and Modes of Incorporation. International Migration Review, vol. 23, 3. Pries, Ludger. (1999). Migration and Transnational Social Spaces. Aldershot: Ashgate. Putnam, Robert D. (1993/2001). Cum funcþioneazã democraþia. Tradiþiile civice ale Italiei moderne. Iaºi: Editura Polirom. Brenda, S.A. ºi Willis, Katie (eds) (2004). State/Nationa/Transnation. Perspectives on Transnationalism în the Asia-Pacific. Londra: Routhledge. Sandu, Dumitru. (2000a). Migraþia transnaþionala a românilor din perspectiva unui recensãmânt comunitar. Sociologie Româneascã, 3-4. Sandu, Dumitru. (2000b). Migraþia circulatorie ca strategie de viaþã. Sociologie Româneascã, 2. ªerban, Monica ºi Grigoraº, Vlad. (2000). Dogenii din Teleorman în þarã ºi în strãinãtate. Un studiu asupra migraþiei circulatorii în Spania. Sociologie Româneascã, 2. Szanton-Blanc, Cristina, Basch, Linda ºi Glick Schiller, Nina. (1995). Transnationalism and Culture. Current Anthropology, vol. 36, 4. Vertovec, Steven. (2001). Transnational social formations: Towards conceptual cross-fertilization. Paper presented at Workshop on Transnational Migration: Comparative Perspectives, June 30-July 1, Princeton University. Zamfir, Cãtãlin. (1999). Spre o paradigmã a cercetãrii sociologice. Iaºi: Editura Cantes. Zlotnik, Hania. (1987). Workshop on International Migration Data: Their Problems and Use. International Migration Review, vol. 21, 4, Special Issue: Measuring International Migration: Theory and Practice. Abstract The article was triggered by a methodological question: Which is the moment in a research when the hypothesis are elaborated: before leaving in the fieldwork, or in the contact with the social reality? In other words, the article analyses the interplay between

Sisteme de migraþie internaþionalã. Între teorie ºi realitate socialã 91 the social reality and the appearance of a new theory and focuses on three approaches in the study of migration: system theory, social networks, and transnational migration. Having this as a starting point and an analysis of the Romanian migration, the article builds a scheme of analysis, that, as I will show along the article, is mainly based on social networks theory. Primit la redacþie: decembrie 2005