O metodă de rafinare a unor inegalităţi geometrice Temistocle BÎRSAN 1, Marius DRĂGAN 2, Neculai STANCIU 3 Abstract. This paper presents a method to o

Documente similare
Teoreme cu nume 1. Problema (Năstăsescu IX, p 147, propoziţia 5) Formula lui Chasles Pentru orice puncte M, N şi P avem MN + NP = MP.

Universitatea Politehnica din Bucureşti 2019 Disciplina: Geometrie şi Trigonometrie G1 * Varianta A 1. Ştiind cos x = 3 2, atunci sin2 x

Gheorghe IUREA Adrian ZANOSCHI algebră geometrie clasa a VII-a ediţia a V-a, revizuită mate 2000 standard EDITURA PARALELA 45 Matematică. Clasa a VII-

www. didactic.ro Aplicaţii ale trigonometriei în geometrie Trecem în revistă următoarele rezultate importante: 1) Teorema sinusurilor: Teorema cosinus

Microsoft Word - cap1p4.doc

Matematica VI

Cursul 12 (plan de curs) Integrale prime 1 Sisteme diferenţiale autonome. Spaţiul fazelor. Fie Ω R n o mulţime deschisă şi f : Ω R n R n o funcţie de

RecMat dvi

Prelegerea 4 În această prelegere vom învăţa despre: Algebre booleene; Funcţii booleene; Mintermi şi cuburi n - dimensionale. 4.1 Definirea algebrelor

Pachete de lecţii disponibile pentru platforma AeL

CERCURI REMARCABILE ASOCIATE UNUI TRIUNGHI CERCURI EXÎNSCRISE Natura vorbeşte în limbajul matematicii: literele acestei limbi sunt cercuri, tri

Microsoft Word - Programa finala olimpiadei matematica 2007 gimnaziu.doc

I

Facultatea de Matematică Anul II Master, Geometrie Algebrică Mulţimi algebrice ireductibile. Dimensiune 1 Mulţimi ireductibile Propoziţia 1.1. Fie X u

BAC 2007 Pro Didactica Programa M1 2 Rezolvarea variantei 36 versiune finală Redactia Pro Didactica Suportul pe net:

DAN LASCU ADRIANA-LIGIA SPORIŞ ANDA OLTEANU PAUL VASILIU MATEMATICĂ. CULEGERE DE PROBLEME TIP GRILĂ PENTRU ADMITEREA ÎN ACADEMIA NAVALĂ MIRCEA CEL BĂT

OLM_2009_barem.pdf

Coordonate baricentrice Considerăm în plan un triunghi ABC şi un punct Q în interiorul său, fixat arbitrar. Notăm σ c = aria ( QAB) σ a = aria ( QBC),

Distanţa euclidiană (indusă de norma euclidiană) (în R k ). Introducem în continuare o altă aplicaţie, de această dată pe produsul cartezian R k XR k,

PROGRAMA CONCURSULUI NAŢIONAL

MD.09. Teoria stabilităţii 1

D.Rusu, Teoria măsurii şi integrala Lebesgue 6 MĂSURA LEBESGUE Cursul 5 Teorema 6.26 Există submulţimi ale lui R care nu sunt măsurabile Lebesgue. Dem

Şiruri de numere reale Facultatea de Hidrotehnică Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi Iaşi, 2015 Analiză Matematică Lucian Maticiuc 1 / 29

Cursul 8 Funcţii analitice Vom studia acum comportarea şirurilor şi seriilor de funcţii olomorfe, cu scopul de a dezvălui o proprietate esenţială a ac

CONCURSUL NAŢIONAL DE MATEMATICA PANAITOPOL EDIŢIA a X-a, TULCEA, 21 aprilie 2018 Clasa a VII - a 1. Se consideră numerele reale x, y şi z, cel puţin

INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI III.5.2. PROBLEME RECAPITULATIVE PROPUSE SPRE REZOLVARE 2 ALGEBRĂ 1. x 16 y 8y x 16 x 4 x 16 y 4 x x 4 Condiţiile radica

gaussx.dvi

CONCURSUL NAŢIONAL DE MATEMATICA PANAITOPOL EDIŢIA a X-a, TULCEA, 21 aprilie 2018 Clasa a VII - a Soluţii orientative şi bareme Problema 1. Se conside

Clasa IX 1. O lăcustă face salturi, fiecare salt în linie dreaptă şi de două ori mai lung ca precedentul. Poate vreodată lăcusta să revină în punctul

Dorel LUCHIAN Gabriel POPA Adrian ZANOSCHI Gheorghe IUREA algebră geometrie clasa a VIII-a ediţia a V-a, revizuită mate 2000 standard EDITURA PARALELA

Concursul de Matematică Upper.School ediția 2019 Etapa III - Clasa a 7-a Lista de probleme PROBLEMA 1 / 4 punctaj: 7 Aflați numerele prime p, q, r car

Microsoft Word - Concursul SFERA.doc

Microsoft Word - Matematika_kozep_irasbeli_javitasi_0911_roman.doc

Microsoft Word - Diplome_ doc

Lucian L. TURDEANU Georgeta D. POP (MANEA) BAZELE GEOMETRICE ALE FOTOGRAMETRIEI CONSPRESS BUCUREŞTI 2009

Geometrie afină Conf. Univ. Dr. Cornel Pintea cpintea math.ubbcluj.ro Cuprins 1 Săptămâna Endomorfismele unui spaţiu afin Transla

{ 3x + 3, x < 1 Exemple. 1) Fie f : R R, f(x) = 2x + 4, x 1. Funcţia f este derivabilă pe R\{1} (compunere de funcţii elementare), deci rămâne să stud

Noțiuni matematice de bază

BAC 2007 Pro Didactica Programa M1 2 Rezolvarea variantei 61 versiune finală Redactia Pro Didactica Suportul pe net:

Examenul de bacalaureat 2012

Examenul de bacalaureat 2012

COMENTARII FAZA JUDEŢEANĂ, 9 MARTIE 2013 Abstract. Personal comments on some of the problems presented at the District Round of the National Mathemati

Copyright c 2001 ONG TCV Scoala Virtuala a Tanarului Matematician 1 Ministerul Educatiei si Stiintei Examenul de bacalaureat la

O teoremă de reprezentare (II) Marian TETIVA 1 Abstract. In this paper some (in general well-known) results on complete sequences are exposed, with ap

Microsoft Word - C05_Traductoare de deplasare de tip transformator

Microsoft Word - Programa_Evaluare_Nationala_2011_Matematica.doc

MergedFile

Similitudini în plan şi puncte Torricelli asociate Cătălin ŢIGĂERU 1 Subiectul lucrării îl reprezintă operaţia de compunere a similitudinilor aplicată

Microsoft Word - Evaluare_initiala_Matematica_Cls07_Model_Test.doc

Curs 10 Aplicaţii ale calculului diferenţial. Puncte de extrem 10.1 Diferenţiale de ordin superior S¼a trecem acum la de nirea diferenţialelor de ordi

MergedFile

FIŞA DISCIPLINEI 1. Date despre program 1.1 Instituţia de învăţământ superior Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi 1.2 Facultatea Facultatea de

Analiz¼a Matematic¼a - Curs 6 M¼ad¼alina Roxana Buneci

Marian Tarina

U.T.Cluj-Napoca, C.U.N. Baia Mare Facultatea: Inginerie PLAN de INVĂŢĂMÂNT Domeniul: Calculatoare şi Tehnologia Informaţiei anul univ Progr

GHEORGHE PROCOPIUC PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ ŞI ECUAŢII DIFERENŢIALE IAŞI, 2007

Probleme date la examenul de logică matematică şi computaţională. Partea a II-a Claudia MUREŞAN Universitatea din Bucureşti Facultatea de Matematică ş

FIŞA DISCIPLINEI 1. Date despre program 1.1 Instituţia de învăţământ superior Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iasi 1.2 Facultatea Facultatea de

RecMat dvi

Capitolul MD. 10 Metoda funcţiilor Liapunov Fie sistemul diferenţial x = f (t, x), t t 0, x D R n. (10.1) Presupunem că x = 0 este punct de echilibru,

Prelegerea 3 În această prelegere vom învăţa despre: Clase speciale de latici: complementate. modulare, metrice, distributive şi 3.1 Semi-distributivi

Cursul 7 Formula integrală a lui Cauchy Am demonstrat în cursul precedent că, dacă D C un domeniu simplu conex şi f : D C o funcţie olomorfă cu f cont

Logică și structuri discrete Relații. Funcții parțiale Marius Minea marius/curs/lsd/ 20 octombrie 2014

Cursul 6 Cadru topologic pentru R n În continuarea precedentei părţi, din cursul 5, dedicată, în întregime, unor aspecte de ordin algebric (relative l

ExamView Pro - Untitled.tst

CURBE BÉZIER În CAGD se utilizează adesea curbele polinomiale, adică acele curbe definite de o parametrizare polinomială: C : [a, b] R 3 C(t) = (x(t),

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVAŢARE 1. Cunoaşterea şi înţelegerea conceptelor, a terminologiei şi a procedurilor de calcul Obi

MergedFile

C:/Users/Lenovo/Dropbox/activitate matematica/cursuri/MS ETTI /msetti.dvi

20 SUBIECTE DE EXAMEN - De fapt, în pofida acestor probleme, până la urmă tot vom logaritma, căci aceasta este tehnica naturală în context. Trebuie do

Soluţiile problemelor propuse în nr. 1/2014 Clasele primare P.283. Scrieţi + sau în fiecare pătrăţel din = astfel încât să obţineţi o

Microsoft Word - Adela_Programa_Matematici speciale_2015_2016 (1).doc

TEST DE PROMOVARE ÎN CLASELE DE EXCELENȚĂ Clasa a V-a BAREM SUBIECTUL I a) Determinați numărul natural a din egalitatea: 315 :

Microsoft Word - Matematika_kozep_irasbeli_jav_utmut0513V28_roman.doc

Aproximarea functiilor prin metoda celor mai mici patrate

Microsoft Word - D_ MT1_II_001.doc

Cursul 1 1. Introducere Corpul numerelor complexe Dezvoltarea istorică a gândirii matematice a urmărit îndeaproape evoluţia ideii de număr. Această ev

Analiză de flux de date 29 octombrie 2012

CONCURSUL DE MATEMATICĂ APLICATĂ "ADOLF HAIMOVICI" ETAPA JUDEȚEANĂ 18 martie 2017 Filiera Tehnologică : profilul Tehnic Clasa a IX -a Problema 1. 2 Se

Slide 1

Inspectoratul Şcolar Judeţean Suceava Şcoala Gimnazială Luca Arbure CONCURSUL DE MATEMATICǍ ISTEŢII D ARBORE EDIŢIA a VIII a 29 APRILIE 2017 Clasa a I

Microsoft Word - 03 Dominica MOISE.doc

FIŞA DISCIPLINEI 1. Date despre program 1.1 Instituţia de învăţământ superior Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi 1.2 Facultatea Facultatea de

ROMÂNIA MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANŢA FACULTATEA DE MATEMATICĂ ŞI INFORMATICĂ PLAN DE ÎNVĂŢĂMÂNT (conţine 11 pagi

TEORIA MĂSURII Liviu C. Florescu Universitatea Al.I.Cuza, Facultatea de Matematică, Bd. Carol I, 11, R Iaşi, ROMANIA, e mail:

Logică și structuri discrete Limbaje regulate și automate Marius Minea marius/curs/lsd/ 24 noiembrie 2014

Examenul de bacalaureat 2012

Fisa disciplinei_Utilizarea_Calc_CFDP_ _var2_

FIŞA DISCIPLINEI

Laborator 3 - Simulare. Metode de tip Monte Carlo. I. Estimarea ariilor şi a volumelor RStudio. Nu uitaţi să va setaţi directorul de lucru: Session Se

1. Teorema lui Ceva Ene Mihai+Radu Vlad+Budacu Vlad

Slide 1

Prezentarea cursului Didactica Matematicii Oana Constantinescu

LOGICA MATEMATICA SI COMPUTATIONALA Sem. I,

PROIECT DIDACTIC

Notiuni de algebra booleana

DETERMINAREA CONSTANTEI RYDBERG

Teoria Grafurilor şi Combinatorică recapitulare Principii de numărare Reţineţi că: P (n, r) este numărul de şiruri (sau r-permutări) de forma A 1,...,

Teme pentru Gradul I ( V

Transcriere:

O metodă de rafinare a unor inegalităţi geometrice Temistocle BÎSAN 1, Marius DĂGAN, Neculai STANCIU 3 Abstract. This paper presents a method to obtain some refined geometric inequalities in a triangle, based on Blundon s inequality. Keywords: Blundon s inequality, best constant, Gerretsen s inequality, Bilčev s inequality. MSC 010: 51M16. Metoda pe care o propunem are la bază inegalitatea lui Blundon [1]. Aceasta, numită şi inegalitatea fundamentală a triunghiului, este formulată în Teorema 1. În orice triunghi ABC avem: (1) + 10r r È ( r) 3 p + 10r r + È ( r) 3, unde, r, p au semnificaţiile uzuale. În prima inegalitate egalitate dacă şi numai dacă ABC este echilateral sau este isoscel cu unghiul din vârf mai mare ca π, iar în a doua avem egalitate dacă şi numai 3 dacă ABC este echilateral sau este isoscel cu unghiul din vârf mai mic ca π 3. În cele ce urmeză, va fi util următorul rezultat [], [4]: Teorema. Fie ABC un triunghi şi C(O, ), C(I, r) cercurile sale circumscris, respectiv înscris a) Există un triunghi isoscel T 1 înscris în C(O, ) şi circumscris lui C(I, r), cu unghiul din vârf mai mare ca π 3 şi astfel încât p 1 p, unde p 1 este semiperimetrul triughiului T 1. b) Există un triunghi isoscel T înscris în C(O, ) şi circumscris lui C(I, r), cu unghiul din vârf mai mic ca π 3 şi astfel încât p p, unde p este semiperimetrul triughiului T. Metoda pe care o propunem se referă la inegalităţi de forma () (3) p f 1 (, r, k), p f (, r, k), unde funcţiile f 1, f sunt omogene de gradul doi în, r şi liniare în parametrul k, real şi pozitiv. Pentru determinarea valorilor lui k pentru care are loc inegalitatea 1 Profesor dr., Univ. Tehnică,,Gh. Asachi, Iaşi; t birsan@yahoo.com Profesor, Colegiul Tehnic,,Mircea cel Bătrân, Bucureşti 3 Profesor, Şcoala Gimnazială,,George Emil Palade, Buzău; stanciuneculai@yahoo.com 9

(), sau inegalitatea (3), cât şi a celei mai bune dintre aceste valori, se procedează astfel: 1. se consideră inegalităţile (4) (5) + 10r r È ( r) 3 f 1 (, r, k), + 10r r + È ( r) 3 f (, r, k), care sunt echivalente cu (), respectiv (3) în sensul că au loc pentru aceleaşi valori ale parametrului k (Teorema 3);. se pune x =, x [, ), în ecuaţiile precedente, obţinându-se formele: r (6) (7) x + 10x 1 Èx (x ) 3 f 1 (x, 1, k), x + 10x 1 + Èx (x ) 3 f (x, 1, k), care sunt ecuaţii algebrice în x pe intervalul [, ) şi liniare în k > 0; 3. se rezolvă în k şi se află mulţimile de valori ale lui k pentru care (6), respectiv (7) au loc oricare ar fi x [, ) (echivalent cu faptul că (), respectiv (3) au loc pentru orice triunghi); 4. cel mai bun k pentru care inegalităţile () sau (3) au loc se găseşte ca supremul mulţimilor respective de valori determinate la punctul precedent. Justificarea trecerii de la inegalitatea () la inegalitatea (4) şi de la (3) la (5), trecere realizată având în vedere inegalitatea lui Blundon, este dată de rezultatul: Teorema 3. Inegalităţile () şi (4) au loc pentru aceleaşi valori ale parametrului k. Aceeaşi afirmaţie este valabilă şi în privinţa inegalităţilor (3) şi (5). Demonstraţie. Vom dovedi numai prima parte. Fie k o valoare pentru care (4) are loc. Combinând cu prima inegalitate din (1), rezultă că p f 1 (, r, k), adică () are loc pentru valoarea k considerată. Invers, fie k o valoare pentru care () este adevărată. Să presupunem, prin absurd, că (4) nu are loc. Deci există un triunghi T pentru care avem ( ) + 10r r È ( r) 3 < f 1 (, r, k). Conform Teoremei, punctul a), pentru triunghiul T există un triunghi isoscel T 1 cu unghiul din vârf mai mare ca π 3 şi având 1 =, r 1 = r, p 1 p. Pentru T 1, ca pentru orice triunghi, avem: ( ) p 1 f 1 ( 1, r 1, k). Pe de altă parte, ţinând seama şi de Teorema 1, relativ la T 1 putem scrie: p 1 = 1 + 10 1 r 1 r 1 È 1 ( 1 r 1 ) 3 = + 10r r È ( r) 3 ( ) < f 1 (, r, k) = f 1 ( 1, r 1, k), 10

adică ( ) p 1 < f 1 ( 1, r 1, k). elaţiile ( ) şi ( ) indică o contradicţie. În concluzie, (4) are loc pentru k luat. Consecinţă. Inegalităţile () şi (4) au aceeaşi cea mai bună constantă pentru care sunt adevărate. Acest rezultat este valabil şi în privinţa inegalităţilor (3) şi (5). Aplicaţii. Vom utiliza metoda expusă mai sus în scopul rafinării unor inegalităţi cunoscute. I. afinarea inegalităţii lui Gerretsen, adică a inegalităţilor (8) 16r 5r p 4 + 4r + 3r ([], p. 50). Ne propunem să găsim cele mai bune constante pozitive k 1 şi k astfel încât inegalităţile (9) 16r 5r + k 1 r ( r) p 4 + 4r + 3r k r ( r) să fie adevărate în orice triunghi. Mai întâi, să ne ocupăm de prima inegalitate din (9), adică (10) p 16r 5r + k 1 r ( r), ceea ce este este echivalent cu a ne ocupa cu inegalitatea (11) + 10r r È ( r) 3 16r 5r + k 1 r ( r) sau, introducând x =, x [, ), cu inegalitatea r Selectând k 1, obţinem: x + 10x 1 Èx (x ) 3 16x 5 + k 1 (x ) x. 3i x (1) k 1 h (x ) (x ) (x 1) Èx (x ), de unde, pentru x, vom avea k 1 1. În acest moment, pentru a arăta că (10) în care luăm k 1 = 1 este cea mai bună inegalitate de această formă, avem două posibilităţi: fie arătăm că infimul funcţiei din partea dreaptă a inegalităţii (1) este 1, fie verificăm că pentru k 1 = 1 inegalitatea (11) este adevărată. Evident, este mai simplă a doua cale. 11

Să arătăm, deci, că avem sau că + 10r r È ( r) 3 16r 5r + r ( r) x + 10x 1 Èx (x ) 3 16x 5 + Aceasta se scrie succesiv în formele: (x 1) Èx (x ) x x (x ) x, x [, ). x (x 1) (x ) x Èx (x ) 1x 3 7x 4x + 4 0 7x (x 1) + x 3 + 4 x 3 1 Š + 4 0, ceea ce este adevărat pentru x [, ). Să ne ocupăm acum de inegalitatea (13) p 4 + 4r + 3r k r ( r), procedând la fel. Trecem la inegalitatea (14) + 10r r + È ( r) 3 4 + 4r + 3r k r ( r) şi apoi, prin x = r, la x + 10x 1 + Èx (x ) 3 4x (x ) + 4x + 3 k k x x x h(x 1) Èx (x )i, de unde, pentru x, obţinem k 1. Valoarea k 1 = 1 va fi cea mai bună, dacă arătăm că (14), în care luăm k = 1, este adevărată. Aceasta revine la 1 h(x x 1) Èx (x )i x Èx (x ) x 3 x x + x 1x 3 7x 4x + 0 7x (x 1) + x 3 + 4x x 1 Š + 0, adevărat pentru x [, ). În concluzie, am obţinut următoarea rafinare a inegalităţilor lui Gerretsen: (15) 16r 5r + r ( r) p 4 + 4r + 3r r ( r). Observaţie. În [], p.166, 3.5, sunt indicate inegalităţile 4r 1 11r + r (16) p 3 r 1 (4 + r) ( r),

datorate lui S.J. Bilčev, care rafinează inegalităţile lui Gerretsen. Comparând inegalităţile (15) şi (16), constatăm următoarele: 1) prima inegalitate din (16) este mai tare ca prima inegalitate din (15); ) dacă r 5 + 1 Š r, atunci a doua inegalitate din (16) este mai tare decât corespunzătoarea ei din (15); 3) dacă 5 + 1 Š r, atunci a doua inegalitate din (15) este mai tare decât corespunzătoarea ei din (16). II. O rafinare a inegalităţii (17) p (4 + r) ( r), adică a celei de-a doua inegalităţi din (16). Să găsim cea mai bună constantă pozitivă k astfel încât inegalitatea (18) p (4 + r) ( r) k ( r) r să fie adevărată în orice triunghi. Această problemă este echivalentă cu a găsi cea mai bună constantă pozitivă k pentru valabilitatea inegalităţii (19) + 10r r + È ( r) 3 Punând x = r, obţinem: x + 10x 1 + Èx (x ) 3 k x x (4x + 1) x k x 8x 1x + 1 (x 1) k (4 + r) ( r) x (4x + 1) (x 1) k x x ( r) r k. x + 10x 3 Š 3 1 Èx (x ) (x 1) Èx (x ) x x (x 1) + x 3x Èx x 1 (x ) şi, prin trecere la limită pentru x, obţinem k 1 4. Punem k 1 4 în (18) şi obţinem: (0) p (4 + r) ( r) ( r) r. 4 Să demonstrăm că (0) este adevărată, pentru a arăta că 1 este cea mai bună 4 valoare a lui k pentru care este valabilă (18). Echivalent, să arătăm că are loc + 10r r + È ( r) 3 13 (4 + r) ( r) ( r) r, 4

obţinută luând k = 1 în (19). Această inegalitate, scrisă în x, ia succesiv formele: 4 x + 10x 1 + Èx (x ) 3 x (4x + 1) (x 1) x 4x Èx (x ) 8x 1x + 1 (x 1) 1 4x 8x (x 1)Èx (x ) 16x 3 4x + 1 160x 3 48x + 1 0, ultima inegalitate fiind evident adevărată pentru x. Aşadar, (0) este cea mai bună inegalitate de forma (18) şi ea reprezintă o rafinare a inegalităţii (17). În încheiere, propunem să se rezolve cu aceeaşi metodă următoarele probleme: III Arătaţi că în orice triunghi are loc inegalitatea Š Š (1) p + 3 3 4 r 3 r 3 5 ( r), unde k = 3 3 5 este cea mai bună constantă pozitivă pentru inegalitatea de această formă. Acest rezultat a fost stabilit pe o altă cale în [4], formula (16). IV Arătaţi că inegalitatea () p 43 r r 3 r este cea mai bună printre inegalităţile de forma p 43 r r 3 r 4 V Arătaţi că inegalitatea (3) a + b + c 36 44 + 3r 18 4 5r este cea mai bună printre inegalităţile de forma a + b + c 36 44 + 3r Bibliografie k r ( r). 18 5r k r ( r). 1. W.J. Blundon Inequalities associated with the triangle, Can. Math. Bull. 8(1965), 615-66.. D.S. Mitrinović, J.E. Pečaric, V. Volenec ecent Advences in Geometric inequalities, Kluwer Academic Publishers, Dordrecht Boston London, 1989. 3. S. ădulescu, M. Drăgan, I.V. Maftei Some Consequences of W.J. Blundon s inequality, omanian Mathematical Gazette 1(011), 3-9. 4. S-H. Wu, Y-M Chu Geometric interpretation of Blundon s inequality and Ciamberlini s inequality, J. of Ineq. Appl., 014, 014:381. 14