Gabriela Grosu / EDCO 1 SEMINAR NR. 9, REZOLV ¼ARI EDCO, AIA 1:5: Ecuaţii diferenţiale liniare de ordinul întâi şi ecuaţii reductibile la acestea: ecu

Documente similare
Slide 1

Microsoft Word - D_ MT1_II_001.doc

Olimpiada de Fizică Etapa pe judeţ 14 februarie 2015 Subiecte 1. Lespedea şi palanul Mihai ridică o lespede de masă m într-o mişcare uniformă la înălţ

Lucrarea nr

Microsoft Word - Tema_FIR.doc

I

Curs 10 Aplicaţii ale calculului diferenţial. Puncte de extrem 10.1 Diferenţiale de ordin superior S¼a trecem acum la de nirea diferenţialelor de ordi

Microsoft Word - Indrumar2008_v6.doc

MD.09. Teoria stabilităţii 1

Microsoft Word - CAN si CNA.doc

Analiz¼a Matematic¼a - Curs 6 M¼ad¼alina Roxana Buneci

rrs

ETTI-AM2, , M. Joița & A. Niță Notițe de Adrian Manea Seminar 11 Transformarea Laplace Aplicații Transformarea Z Ecuații și sisteme diferenți

Microsoft PowerPoint - Radulescu -econfirme.ppt [Compatibility Mode]

Microsoft Word CursAppAnNum08

Microsoft Word - 3_bratu_ro.doc

C:/Octavian/proiecte_TeXandFriends_mai2015/Alte_tutoriale/asimpt/book.dvi

SCCECE

Microsoft Word - Tema 01 - Terminologie, valori sintetice, forma generica.doc

VBS_ro_2012_ pdf

Aero-BCD, , Prof. L. Costache & M. Olteanu Notițe de Adrian Manea Seminar 5 Șiruri și serii de funcții. Serii de puteri 1 Șiruri de funcții D

TRANSFER DE CÃLDURÃ ŞI MASÃ

UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE MATEMATICĂ ŞI INFORMATICĂ Concurs MATE-INFO UBB 6 aprilie 2019 Proba scrisă la MATEMATICĂ NOTĂ IM

Microsoft Word - PI-L8r

GHEORGHE PROCOPIUC PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ ŞI ECUAŢII DIFERENŢIALE IAŞI, 2007

UTILIZAREA METODEI VAR PENTRU ANALIZA MODULUI ÎN CARE ELASTICITATEA CERERII FAŢĂ DE VENITURI INFLUENŢEAZĂ REACŢIA CERERII LA ŞOCURI SURVENITE ÎN VENIT

Seminar 6 1. Reprezentaţi printr-o integrală Fourier funcţia f : R R, f (x) = e x cos 2x. Soluţie: Funcţia dată satisface condiţiile teoremei de repre

SEMNALE ŞI SISTEME CURSUL 3 SEMNALE ANALOGICE Obiectivele acestui curs: Distribuţii. Funcţii singulare Distribuţii utile în studiul semnalelor. Transf

2

GHID PENTRU REALIZAREA RAPORTULUI ANUAL DE MONITORIZARE A PJGD ARAD Contractul de servicii nr. 9978/ privind Elaborarea Planului Judetean de

Microsoft Word - L5 - Studiul invertoarelor monofazate de tip paralel.doc

Cursul 12 (plan de curs) Integrale prime 1 Sisteme diferenţiale autonome. Spaţiul fazelor. Fie Ω R n o mulţime deschisă şi f : Ω R n R n o funcţie de

Isaic2.doc

{ 3x + 3, x < 1 Exemple. 1) Fie f : R R, f(x) = 2x + 4, x 1. Funcţia f este derivabilă pe R\{1} (compunere de funcţii elementare), deci rămâne să stud

Tiberiu Trif Analiză matematică 2 Calcul diferențial și integral în R n

MECANICA FLUIDELOR

Matematici Speciale - Ingineria Sistemelor Seminar 1 Probleme rezolvate 1. Studiaţi convergenţa integralelor improprii: Z 1 p Z 3 2x 2 a) I

Algebr¼a liniar¼a, geometrie analitic¼a şi diferenţial¼a B¼arb¼acioru Iuliana Carmen Seminarul 2

Cursul 8 Funcţii analitice Vom studia acum comportarea şirurilor şi seriilor de funcţii olomorfe, cu scopul de a dezvălui o proprietate esenţială a ac

rrs

20 SUBIECTE DE EXAMEN - De fapt, în pofida acestor probleme, până la urmă tot vom logaritma, căci aceasta este tehnica naturală în context. Trebuie do

Untitled

Universitatea Lucian Blaga din Sibiu Facultatea de Inginerie Departamentul de Calculatoare şi Inginerie Electrică FIŞA DISCIPLINEI * Valabil an univer

Transformata Laplace

Subiecte

Modelarea deciziei financiare şi monetare

Autoevaluare curs MN.doc

Microsoft Word - L02_SampleAndHold

C:/Users/Lenovo/Dropbox/activitate matematica/cursuri/MS ETTI /msetti.dvi

Aproximarea functiilor prin metoda celor mai mici patrate

COMENTARII ÎN LEGĂTURĂ CU ANUMITE PROBLEME PROPUSE SPRE REZOLVARE ÎN GAZETA MATEMATICĂ PARTEA I AUTOR: PROFESOR COTEA MARIANA EUGENIA MARTIE 2019

Microsoft Word - cap1p4.doc

Ecuatii si sisteme de ecuatii neliniare 1 Metoda lui Newton Algorithm 1 Metoda lui Newton pentru ecuaţia f(x) = 0. Date de intrare: - Funcţia f - Apro

Microsoft Word - Matematika_kozep_irasbeli_javitasi_0911_roman.doc

Microsoft Word - ORDIN nr doc

C10: Teoria clasică a împrăștierii Considerăm un potențial infinit în interiorul unui domeniu sferic de rază a și o particulă incidentă (Figura 1) la

1

CONCURSUL DE MATEMATICĂ APLICATĂ "ADOLF HAIMOVICI" ETAPA JUDEȚEANĂ 18 martie 2017 Filiera Tehnologică : profilul Tehnic Clasa a IX -a Problema 1. 2 Se

Şiruri de numere reale Facultatea de Hidrotehnică Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi Iaşi, 2015 Analiză Matematică Lucian Maticiuc 1 / 29

Cursul 7 Formula integrală a lui Cauchy Am demonstrat în cursul precedent că, dacă D C un domeniu simplu conex şi f : D C o funcţie olomorfă cu f cont

BAC 2007 Pro Didactica Programa M1 2 Rezolvarea variantei 61 versiune finală Redactia Pro Didactica Suportul pe net:

Curs 8 Variabile aleatoare continue 8.1 Funcţia caracteristică Definiţia Fie X o v. a. cu densitatea de probabilitate f. Funcţia ϕ X (t) = M [ e

Limbaje de ordinul I LOGICA DE ORDINUL I Un limbaj L de ordinul I este format din: o mulţime numărabilă V = {v n n N} de variabile; conectorii şi ; pa

PROGRAMA CONCURSULUI NAŢIONAL

Examenul de bacalaureat 2012

Cursul 6 Cadru topologic pentru R n În continuarea precedentei părţi, din cursul 5, dedicată, în întregime, unor aspecte de ordin algebric (relative l

02. Analiza matematica 3 - MI 2

BAC 2007 Pro Didactica Programa M1 2 Rezolvarea variantei 36 versiune finală Redactia Pro Didactica Suportul pe net:

0 Probleme pentru pregătirea examenului final la Analiză Matematică 1. Să se calculeze următoarele integrale improprii: dx a) x 4 ; b) x 3 dx dx

Probleme rezolvate 1) Să se calculeze limitele următoarelor şiruri: 1 a) x n n = ( n+ 1)( n+ 2 )...( n+ n), n 2 n ( 1) 1 n n b) 2 3 n 5 n... ( 2

Calcul Numeric

Dependenţă funcţională n Cursul 9 Fie funcţiile f : A R R, i 1, m. A mulțime nevidă. i Definiţia 1. Spunem că funcţia g: A R depinde de funcţiile f1,

PROBLEME PRIVIND INSTABILITATEA UNOR CALCULE ALE MECANISMELOR

Microsoft Word - C05_Traductoare de deplasare de tip transformator

Examenul de bacalaureat 2012

CERCURI REMARCABILE ASOCIATE UNUI TRIUNGHI CERCURI EXÎNSCRISE Natura vorbeşte în limbajul matematicii: literele acestei limbi sunt cercuri, tri

Examenul de bacalaureat 2012

Analiză 2 Notițe de seminar Adrian Manea Curs: A. Niță 11 mai 2019

Fizica fluidelor Cursul 5

2

8

Universitatea Transilvania din Braşov Facultatea de Matematică şi Informatică ERNEST SCHEIBER ANALIZĂ NUMERICĂ Braşov

Programare Delphi Laborator 2 a. Serii. Elaboraţi câte un program pentru sumarea primilor 100 de termeni ai seriilor următoare şi verificaţi numeric e

Limite de funcţii reale

ALGORITMICĂ. Seminar 3: Analiza eficienţei algoritmilor - estimarea timpului de execuţie şi notaţii asimptotice. Problema 1 (L) Să se determine număru

FIŞA UNITĂŢII DE CUR S/MODULULUI MD-2012, CHIŞINĂU, STR. 31 AUGUST, 78, TEL: FAX: , Matematica economică 1. Date d

2

Slide 1

Cursul 1 1. Introducere Corpul numerelor complexe Dezvoltarea istorică a gândirii matematice a urmărit îndeaproape evoluţia ideii de număr. Această ev

Dorel LUCHIAN Gabriel POPA Adrian ZANOSCHI Gheorghe IUREA algebră geometrie clasa a VIII-a ediţia a V-a, revizuită mate 2000 standard EDITURA PARALELA

Investeşte în oameni

Distanţa euclidiană (indusă de norma euclidiană) (în R k ). Introducem în continuare o altă aplicaţie, de această dată pe produsul cartezian R k XR k,

PowerPoint Presentation

ETTI-AN1, , C. Ghiu Notițe de Adrian Manea Seminar 4 Serii Fourier și recapitulare 1 Serii Fourier Pentru dezvoltarea în serie Fourier (care

Transcriere:

Gabriela Grosu / EDCO SEMINAR NR. 9, REOLV ¼ARI EDCO, AIA :5: Ecuaţii diferenţiale liniare de ordinul înâi şi ecuaţii reducibile la acesea: ecuaţii Bernoulli, ecuaţii Riccai :5:: Ecuaţii diferenţiale liniare de ordinul înâi Forma general¼a a unei ecuaţii diferenţiale liniare de ordinul înâi : 0 () = a () () + b () sau () d d = a + b (0 ) unde a : I R! R, b : I R! R sun dou¼a funcţii coninue. Rezolvare: Penru I I, variabil¼a independen¼a din domeniul de de niţie al soluţiei, c¼au¼am = () funcţie necunoscu¼a, soluţie penru ecuaţiile () sau ( 0 ). Uilizând eplicaţiile eoreice din curs schiţ¼am dou¼a meode de rezolvare a acesei ecuaţii diferenţiale. Meoda variaţiei consanelor (Lagrange) : Eapa : Deermin¼am soluţia general¼a a ecuaţiei omogene aaşae ecuaţiei (), 0 () = a () () ; () care ese o ecuaţie cu variabile separabile, şi obţinem o (; c) = ce R a()d ; 8 I şi c R: (3) Eapa : Deermin¼am o soluţie paricular¼a a ecuaţiei neomogene (), folosind meoda variaţiei consanelor, de forma p () = u () e R a()d ; 8 I. (4) u : I! R ese o funcţie derivabil¼a care se deermin¼a impunând ca p da¼a de (4) s¼a veri ce (). Se înlocuieşe epresia lui u în (4) şi se obţine p () = b () e R a()d d e R a()d ; 8 I. (5) Eapa 3 : Soluţia general¼a a ecuaţiei neomogene () ese da¼a de (; c) = o (; c) + p () ; 8 I şi c R: (6 0 ) Înlocuind în formula anerioar¼a relaţiile (3) şi (5) se obţine (; c) = e R a()d c + b () e R a()d d ; 8 I şi c R: (6) Ulima relaţie reprezin¼a soluţia general¼a a ecuaţiilor () sau ( 0 ), sub form¼a eplici¼a. Domeniul de de niţie a soluţiei ese chiar I = I. Convenţie : În calculul inegralelor nede nie ce apar în formulele (3), (5) şi (6) se cosider¼a oae consanele 0. În formulele (3) şi (6) apare o singura consan¼a c, deoarece formulele respecive sun penru soluţii generale ale unor ecuaţii diferenţiale de ordin înâi. În formula (4) nu apare nici o consan¼a deoarece formula d¼a o soluţie paricular¼a penru ecuaţia diferenţial¼a (). Meoda facorului inegran : În curs s-a demonsra c¼a ecuaţia () ese reducibil¼a la o ecuaţie cu diferenţial¼a eac¼a, folosind facorul inegran () = e R a()d ; 8 I. (7) Se înmulţeşe ecuaţia () cu (), se rec ermenii ce conţin, 0 în membrul sâng şi se resrâng ca şi derivaa unei funcţii ( () ()) 0, se inegreaz¼a ecuaţia şi se obţine formula (6). La pasul în care se inegreaz¼a ecuaţia se pune în evidenţa consana c R. Penru formula (6) se uilizeaz¼a Convenţia. În calculul inegralei nede nie ce apare în formula (7) se cosider¼a consana 0, deoarece se uilizeaz¼a un singur facor inegran.

Gabriela Grosu / EDCO Eerciţiul : S¼a se deermine soluţiile generale ale urm¼aoarelor ecuaţii diferenţiale liniare a) 0 () = () + 3 ; I; b) 0 () = () + ; I ; c) d d () = () cg + sin ; I; d) () = () + sin ; I ; d d Rezolvare : a) Fie ( LN ) 0 () = () + 3 ; I: Penru I D, variabil¼a independen¼a din domeniul de de niţie al soluţiei, c¼au¼am = () funcţie necunoscu¼a, soluţie penru ecuaţia ( LN ). Se observ¼a c¼a ecuaţia ( LN ) ese ecuaţie diferenţial¼a liniar¼a de ordin înâi neomogen¼a, cu a : R! R; a () = ; b : R! R; b () = 3 : Meoda variaţiei consanelor (Lagrange) : Eapa : Deermin¼am soluţia general¼a a ecuaţiei omogene aaşae ecuaţiei (), ( LO ) 0 () = () ; R, care ese o ecuaţie cu variabile separabile. Se observ¼a c¼a : R! R; () = 0; ese soluţie penru ecuaţia ( LO ), numi¼a soluţie singular¼a. C¼au¼am şi ale soluţii decâ cea singular¼a. ( LO ) ) 0 () () = ; 8 I R a.î. () 6= 0 0 () () d = d ) ln j ()j = + ln k; 8 I a.î. () 6= 0 şi k > 0 ) j ()j = ke ; 8 I a.î. () 6= 0 şi k > 0 ) () = ce ; 8 I a.î. () 6= 0 şi c R : Ulima relaţie reprezin¼a soluţia general¼a a ecuaţiei () sub form¼a eplici¼a, unde I ese domeniul de de niţie a soluţiei. Aunci oae soluţiile ecuaţiei ( LO ) sun dae eplici de o (; c) = ce ; 8 R şi c R: Eapa : Deermin¼am o soluţie paricular¼a a ecuaţiei neomogene ( LN ), folosind meoda variaţiei consanelor, de forma p () = u () e ; 8 R. u : R! R ese o funcţie derivabil¼a care se deermin¼a impunând ca p da¼a anerior s¼a veri ce ( LN ), adic¼a u 0 () e + u () e = u () e + 3 ; 8 R ) u 0 () = 3 e ; 8 R R u 0 () d = 3 e d ) Deermin¼am I (; c) = 3 e d = e 0 d = e e 0 d = e e +c; 8 R şi c R:

Gabriela Grosu / EDCO 3 Aunci u () = e e + 0; 8 R. S-a ales consana 0 deoarece se cau¼a o singur¼a soluţie paricular¼a p. Se înlocuieşe epresia lui u în cea a lui p şi se obţine p () = e e e = ; 8 R. Eapa 3 : Soluţia general¼a a ecuaţiei neomogene ( LN ) ese da¼a de (; c) = o (; c) + p () ; 8 R şi c R; adic¼a (; c) = ce + ; 8 R şi c R: Ulima relaţie reprezin¼a soluţia general¼a a ecuaţiiei ( LN ), sub form¼a eplici¼a. de niţie a soluţiilor ese chiar I = R, penru ecare c R. Domeniul de Meoda variaţiei consanelor -redus¼a la formul¼a : Aplicând direc formula (6) şi convenţia se obţine (; c) = e R ( )d c + 3 e R ( )d d ; 8 R şi c R ) (; c) = e +0 c + 3 e +0 d ; 8 R şi c R ) h i (; c) = e c + e e + 0 ; 8 R şi c R: Meoda facorului inegran : Deermin¼am facorul inegran () = e R d = e +0 = e ; 8 R. În calculul inegralei nede nie ce apare în formula anerioar¼a se cosider¼a consana 0, deoarece se uilizeaz¼a un singur facor inegran. Se înmulţeşe ecuaţia ( LN ) cu () = e ) 0 () e = () e + 3 e ; 8 R: Se rec ermenii ce conţin, 0 în membrul sâng ) 0 () e + () e = 3 e ; 8 R ) d () e = 3 R e ; 8 R d () e = 3 e d; 8 R folosim I(;c) )

Gabriela Grosu / EDCO 4 h i (; c) = e e e + c ; 8 R şi c R: Ulima relaţie reprezin¼a soluţia general¼a a ecuaţiiei ( LN ), sub form¼a eplici¼a. de niţie a soluţiilor ese chiar I = R, penru ecare c R. Domeniul de b) Fie 0 () = () + ; I: Aducem ecuaţia anerioar¼a la forma normal¼a ( LN ) 0 () = () + ; 8 I a.î. 6= 0. Penru I D, variabil¼a independen¼a din domeniul de de niţie al soluţiei, c¼au¼am = () funcţie necunoscu¼a, soluţie penru ecuaţia ( LN ). Se observ¼a c¼a ecuaţia ( LN ) ese ecuaţie diferenţial¼a liniar¼a de ordin înâi neomogen¼a, cu a : I! R; a () = ; b : I! R; b () = : I ese un inerval ce nu conţine = 0, adic¼a I ] ; 0[ sau I ]0; +[. Meoda variaţiei consanelor (Lagrange) : Eapa : Deermin¼am soluţia general¼a a ecuaţiei omogene aaşae ecuaţiei ( LN ), ( LO ) 0 () = () ; I, care ese o ecuaţie cu variabile separabile. Se observ¼a c¼a : I! R; () = 0; ese soluţie penru ecuaţia ( LO ), numi¼a soluţie singular¼a. C¼au¼am şi ale soluţii decâ cea singular¼a. ( LO ) ) 0 () () = ; 8 I R a.î. ( 6= 0 şi () 6= 0) 0 () () d = d ) ln j ()j = ln jj + ln k; 8 I a.î. ( 6= 0 şi () 6= 0) şi k R + ) j ()j = k jj ; 8 I a.î. ( 6= 0 şi () 6= 0) şi k R + ) () = c; 8 I a.î. ( 6= 0 şi () 6= 0) şi c R : Ulima relaţie reprezin¼a soluţia general¼a a ecuaţiei () sub form¼a eplici¼a, unde I ese domeniul de de niţie a soluţiei. Aunci oae soluţiile ecuaţiei ( LO ) sun dae eplici de o (; c) = c; 8 I şi c R: Eapa : Deermin¼am o soluţie paricular¼a a ecuaţiei neomogene ( LN ), folosind meoda variaţiei consanelor, de forma p () = u () ; 8 I. u : R! R ese o funcţie derivabil¼a care se deermin¼a impunând ca p da¼a anerior s¼a veri ce ( LN ), adic¼a u 0 () + u () = u () + ; 8 I ) u0 () = ; 8 Ij R R u 0 () d = R d ) u () = + 0; 8 I. S-a ales consana 0 deoarece se cau¼a o soluţie paricular¼a p. Se înlocuieşe epresia lui u în cea

Gabriela Grosu / EDCO 5 a lui p şi se obţine p () = ; 8 I. Eapa 3 : Soluţia general¼a a ecuaţiei neomogene ( LN ) ese da¼a de (; c) = o (; c) + p () ; 8 I şi c R; adic¼a (; c) = (c + ) ; 8 I şi c R: Ulima relaţie reprezin¼a soluţia general¼a a ecuaţiiei ( LN ), sub form¼a eplici¼a. de niţie a soluţiilor ese chiar I, penru ecare c R. Domeniul de Meoda variaţiei consanelor -redus¼a la formul¼a : Aplicând direc formula (6) şi convenţia se obţine () = e R c d + e R d d ; 8 I şi c R ) () = e c lnjj+0 + e lnjj+0 d ; 8 I şi c R ) () = jj c + jj d ; 8 I şi c R: Aunci, penru I ]0; +[, (; c) = (c + + 0) ; 8 I şi c R şi, penru I ] ; 0[ ; (; c) = (c + 0) = ( c + ) ; 8 I şi c R: Meoda facorului inegran : Deermin¼am facorul inegran () = e R d = e lnjj+0 = ; 8 I. jj În calculul inegralei nede nie ce apare în formula anerioar¼a se cosider¼a consana 0, deoarece se uilizeaz¼a un singur facor inegran. Penru 8 I ]0; +[ se înmulţeşe ecuaţia ( LN ) cu () = ) 0 () = () + ; 8 I: Se rec ermenii ce conţin, 0 în membrul sâng) 0 () + () = ; 8 I ) d () d R = ; 8 I

Gabriela Grosu / EDCO 6 () = + c; 8 I ) (; c) = ( + c) ; 8 I şi c R: Penru 8 I ] ; 0[ se înmulţeşe ecuaţia ( LN ) cu () = (; c) = ( + c) ; 8 I şi c R: Domeniul de de niţie a soluţiilor ese chiar I, penru ecare c R. ) c) Fie ( LN ) d () = () cg + sin ; I: d Penru I D, variabil¼a independen¼a din domeniul de de niţie al soluţiei, c¼au¼am = () funcţie necunoscu¼a, soluţie penru ecuaţia ( LN ). Se observ¼a c¼a ecuaţia ( LN ) ese ecuaţie diferenţial¼a liniar¼a de ordin înâi neomogen¼a, cu a : I! R; a () = cg ; b : I! R; b () = sin : I R ese un inerval ce nu conţine fl; l g, adic¼a I ] ; 0[ sau I ]0; [ ş.a.m.d. Meoda variaţiei consanelor (Lagrange) : Eapa : Deermin¼am soluţia general¼a a ecuaţiei omogene aaşae ecuaţiei (), ( LO ) 0 () = () cg ; 8 I; care ese o ecuaţie cu variabile separabile. Se observ¼a c¼a : I! R; () = 0; ese soluţie penru ecuaţia ( LO ), numi¼a soluţie singular¼a. C¼au¼am şi ale soluţii decâ cea singular¼a. ( LO ) ) 0 () () = cg ; 8 I R a.î. ( = fl; l g şi () 6= 0) 0 () () d = cg d ) ln j ()j = ln jsin j + ln k; 8 I a.î. ( = fl; l g ; () 6= 0) şi k R + ) j ()j = k jsin j ; 8 I a.î. ( = fl; l g ; () 6= 0) şi k R + ) () = c sin ; 8 I a.î. ( = fl; l g ; () 6= 0) şi c R : Ulima relaţie reprezin¼a soluţia general¼a a ecuaţiei () sub form¼a eplici¼a, unde I ese domeniul de de niţie a soluţiei. Aunci oae soluţiile ecuaţiei ( LO ) sun dae eplici de o (; c) = c sin ; 8 I şi c R: Eapa : Deermin¼am o soluţie paricular¼a a ecuaţiei neomogene ( LN ), folosind meoda variaţiei consanelor, de forma p () = u () sin ; 8 I; u : I! R ese o funcţie derivabil¼a care se deermin¼a impunând ca p da¼a anerior s¼a veri ce ( LN ), adic¼a u 0 () sin + u () cos = u () sin cg + + sin ; 8 I ) u 0 () = ; 8 Ij R u () = + 0; 8 I: S-a ales consana 0 deoarece se cau¼a o soluţie paricular¼a p. Se înlocuieşe epresia lui u în cea a lui p şi se obţine

Gabriela Grosu / EDCO 7 p () = sin ; 8 I: Eapa3 : Soluţia general¼a a ecuaţiei neomogene ( LN ) ese da¼a de (; c) = o (; c) + p () ; 8 I şi c R; adic¼a (; c) = (sin ) c + ; 8 I şi c R: Ulima relaţie reprezin¼a soluţia general¼a a ecuaţiiei ( LN ), sub form¼a eplici¼a. de niţie a soluţiilor ese chiar I, penru ecare c R. Domeniul de Meoda variaţiei consanelor -redus¼a la formul¼a : Aplicând direc formula (6) şi convenţia se obţine (; c) = e R cg d c + (sin ) e R cg d d ; 8 I şi c R ) (; c) = e c lnjsin j+0 + (sin ) e lnjsin j+0 d ; 8 I şi c R ) (; c) = jsin j c + sin jsin j d ; 8 I şi c R: Fie I, inerval ales asfel încâ sin > 0; 8 I. Aunci (; c) = (sin ) c + ; 8 I şi c R: Fie I, inerval ales asfel încâ sin < 0; 8 I. Aunci (; c) = sin c + 0 ; 8 I şi c R ) (; c) = (sin ) c + ; 8 I şi c R: Meoda facorului inegran : Deermin¼am facorul inegran () = e R cg d = e lnjsin j+0 = ; 8 I: jsin j În calculul inegralei nede nie ce apare în formula anerioar¼a se cosider¼a consana 0, deoarece se uilizeaz¼a un singur facor inegran. Fie I, inerval ales asfel înc¼a sin > 0; 8 I. Aunci se înmulţeşe ecuaţia ( LN ) cu () = sin ) 0 () sin = () cg + ; 8 I: sin Se rec ermenii ce conţin, 0 în membrul sâng)

Gabriela Grosu / EDCO 8 0 () sin + () cos sin = ; 8 I ) d () d sin R = ; 8 I () sin = + c; 8 I şi c R ) (; c) = (sin ) + c ; 8 I şi c R: Fie I, inerval ales asfel înc¼a sin < 0; 8 I. Aunci se înmulţeşe ecuaţia ( LN ) cu () = (; c) = (sin ) + c ; 8 I şi c R: d) analog cu c). :5:: Ecuaţii diferenţiale Bernoulli-nu se cer în 07-08. :5:3: Ecuaţii diferenţiale Riccai-nu se cer în 07-08. sin ) : PROBLEME CAUCHY ŞI PROBLEME LA LIMIT ¼A Eerciţiul : S¼a se deermine soluţiile penru + e () a) problema Cauchy 0 () = e (0) = ; Rezolvare : eapa : Deermin¼am soluţia general¼a a ecuaţiei () + e () 0 () = e : Penru I I, variabil¼a independen¼a din domeniul de de niţie al soluţiei, c¼au¼am = () funcţie necunoscu¼a, soluţie penru ecuaţia (). Se observ¼a c¼a () ) () 0 () = e + e ; 8 I R () 0 () d = e + e d; 8 I ) () () = ln + e + c; 8 I şi c R: Ulima relaţie reprezin¼a soluţia general¼a a ecuaţiei () sub form¼a implici¼a. Menţion¼am c¼a () nu are soluţii singulare. Deci () reprezin¼a oae soluţiile penru () : Soluţia general¼a a ecuaţiei () ese da¼a sub form¼a eplici¼a, penru ecare c R, de urm¼aoarele dou¼a familii de funcţii : I! R; () = p (ln ( + e ) + c); : I! R; () = p (ln ( + e ) + c); unde domeniul de de niţie a soluţiei, depinde de consana c. Penru ecare c R, I = I = I = R; ln + e + c 0 : eapa : Deermin¼am acea soluţie paricular¼a a ecuaţiei () (dac¼a eis¼a, dac¼a e unic¼a) ce veri c¼a CI : (0) =. Înlocuim CI în () şi obţinem = ln + e0 + c ) c = ln : Înlocuim aceas¼a consan¼a în () şi obţinem () = ln + e + ln ; 8 I: Ulima relaţie reprezin¼a soluţia paricular¼a a ecuaţiei () ce veri c¼a CI : (0) =, sub form¼a implici¼a(acea ramur¼a cu () 0 din (0) = 0). Soluţia paricular¼a a ecuaţiei () ese da¼a sub form¼a eplici¼a de q : I! R; () = ln ( + e ) + ln ; 8 I; unde domeniul de de niţie a soluţiei, I = I se obţine din ln + e + ln 0:

Gabriela Grosu / EDCO 9 + b) problema Cauchy + 0 = 0 () = 0; Rezolvare: eapa : Deermin¼am soluţia general¼a a ecuaţiei () + + 0 = 0: Penru I I, variabil¼a independen¼a din domeniul de de niţie al soluţiei, c¼au¼am () =?, funcţie necunoscu¼a, soluţie penru ecuaţia (). Se observ¼a c¼a () ) () 0 () + () = ; 8 I R, a.î. 6= 0 () 0 () + () d = d; 8 I, a.î. 6= 0 ) ln + () = ln jj + ln k; 8 I ; a.î. 6= 0 şi k > 0: () + () = c ; 8 I ; a.î. 6= 0 şi c R +: Ulima relaţie reprezin¼a soluţia general¼a a ecuaţiei () sub form¼a implici¼a. Menţion¼am c¼a () nu are soluţii singulare. Deci () reprezin¼a oae soluţiile penru () : Soluţia general¼a a ecuaţiei () ese da¼a sub form¼a eplici¼a, r penru ecare c R +, r de urm¼aoarele dou¼a familii de funcţii c c : I! R; () = ; : I! R; () = ; unde domeniul de de niţie a soluţiei, I = I = I, depinde de consana c: Penru ecare c R, I = R; c 0; 6= 0 : eapa : Deermin¼am acea soluţie paricular¼a a ecuaţiei () (dac¼a eis¼a, dac¼a e unic¼a) ce veri c¼a CI : () = 0. Înlocuim CI în () şi obţinem + 0 = c ) c = : Înlocuim aceas¼a consan¼a în () şi obţinem + () = ; 8 I: Ulima relaţie reprezin¼a soluţia paricular¼a a ecuaţiei () ce veri c¼a CI : () = 0, sub form¼a implici¼a. Soluţia paricular¼a r a ecuaţiei () ese da¼a r sub form¼a eplici¼a de : I! R; () = + ; : I! R; () = ; unde domeniul de de niţie a soluţiei, I = I [ ; 0[ [ ]0; ] se obţine din 0:

Gabriela Grosu / EDCO 0 ( 3 0 () sin () = c) problema la limi¼a lim () =!+ : Rezolvare: c) eapa : Deermin¼am soluţia general¼a a ecuaţiei () 3 0 () sin () = : Penru I I, variabil¼a independen¼a din domeniul de de niţie al soluţiei, c¼au¼am () =?, funcţie necunoscu¼a, soluţie penru ecuaţia (). Se observ¼a c¼a () ) (sin ()) 0 () = 3 ; 8 I R, cu 6= 0 (sin ()) 0 () d = 3 d ) () cos () = + c; 8 I, cu 6= 0 şi c R: Ulima relaţie reprezin¼a soluţia general¼a a ecuaţiei () sub form¼a implici¼a. Soluţia general¼a a ecuaţiei () ese da¼a sub form¼a eplici¼a, penru ecare c R, de : I! R; () = arccos c ; 8 I, unde domeniul de de niţie a soluţiei, I, depinde de consana c (penru ecare c se obţine o soluţie cu un anumi domeniu de de niţie şi o anumi¼a lege de asociere) (se impune c [ ; ] şi 6= 0). eapa : Deermin¼am acea soluţie paricular¼a a ecuaţiei () (dac¼a eis¼a, dac¼a ese unic¼a) ce veri c¼a CL : lim () =!. Uiliz¼am CL în () şi obţinem cos = lim + c ) c = 0:!+ Înlocuim aceas¼a consan¼a în () şi obţinem cos () = ; 8 I. Ulima relaţie reprezin¼a soluţia paricular¼a a ecuaţiei () ce veri c¼a CL : lim () =, sub form¼a! implici¼a. Soluţia paricular¼a a ecuaţiei () ese da¼a sub form¼a eplici¼a de : I! R; () = arccos ; 8 I, unde domeniul de de niţie a soluţiei, I = I [ ; 0[ [ ]0; ] se obţine din [ ; ] şi 6= 0: Eerciţiul. S¼a se deermine soluţia problemei Cauchy () e () 4 d + e () d () = 0 () =

Gabriela Grosu / EDCO Rezolvare : Eapa :Deermin¼am soluţia general¼a a ecuaţiei () () e () 4 d + e () d () = 0; I: Penru I I, variabil¼a independen¼a din domeniul de de niţie al soluţiei, c¼au¼am () =?, funcţie necunoscu¼a, soluţie penru ecuaţia (). Folosind Convenţiile şi : () ) e 4 d + e d = 0. No¼am D domeniu simplu cone, D R şi P : D! R; P (; ) = e 4 Q : D! R; Q (; ) = e : Eapa 8 : : Sudiem dac¼a ecuaţia () ese cu diferenţial¼a eac¼a. >< @P (; ) = e 4 + e ; 8 (; ) D @ @Q >: @ (; ) = e + e ; 8 (; ) D. Aunci @P @Q (; ) (; ) = 0; 8 (; ) D ) ecuaţia () poae cu diferenţial¼a eac¼a. Cum D @ @ ese ales domeniu simplu cone) ecuaţia () ese cu diferenţial¼a eac¼a. Eapa : : Deermin¼am acea funcţie (eis¼a conform Eapei :) F : D R! R, de clasa C pe D, din 8 a c¼arei diferenţial¼a s¼a provin¼a ecuaţia, adic¼a >< (:) @F @ (; ) = e 4 ; 8 (; ) D, >: (:) @F @ (; ) = e ; 8 (; ) D: Sisemul anerior ese un sisem de ecuaţii cu derivae parţiale în necunoscua F (; ). Îl rezolv¼am. modul. (:)j R () d ) @F (; ) d = e 4 d ) F (; ) = e + ' () ; 8 (; ) D, @ unde ' () ese o funcţie necunoscu¼a, consan¼a în rapor cu variabila de inegrare. Deermin¼am ' folosind şi (:) din sisem. Deriv¼am ulima relaţie în rapor cu ) @F (; ) = e @ Înlocuim (:) ) (e ) = e + d' d + d' () ; 8 (; ) D. d Înlocuim în epresia lui F ) F (; ) = e + c ; 8 (; ) D şi c R. modul. (:)j R () d ) () ; 8 (; ) D ) d' d () = 0 ) ' () = c ; c R: @F (; ) d = (e )d ) F (; ) = e + () ; 8 (; ) D, @ unde () ese o funcţie necunoscu¼a, consan¼a în rapor cu variabila de inegrare. Deermin¼am folosind şi (:) din sisem. Deriv¼am ulima relaţie în rapor cu ) @F (; ) = e 4 + d d @ Înlocuim (:) ) (e 4) = e 4 + d () ; 8 (; ) D. () ; 8 (; ) D ) d d () = 0 ) () = c ; c R: d Înlocuim în epresia lui F ) F (; ) = e + c ; 8 (; ) D şi c R Eapa :3 : Cu F deermina¼a la Eapa, obţinem c¼a soluţia generala a ecuaţiei () ese daa sub

Gabriela Grosu / EDCO forma implici¼a de F (; ) = c 3 ; c 3 R, adic¼a, noând c = c 3 c sau c = c 3 c ; de () e = c; 8 (; ) D şi c R. Local, s-ar puea eplicia : I! R;unde domeniul de de niţie a soluţiei, I, depinde de consana c (penru ecare c se obţine o soluţie cu un anumi domeniu de de niţie şi o anumi¼a lege de asociere). Eapa : Impunem asupra soluţiei generale g¼asie condiţia iniţial¼a CI : () = şi g¼asim acea soluţie paricular¼a ce veri c¼a CI. Înlocuim în () condiţia iniţial¼a () = ) e = c ) c = e 8: Înlocuim aces c în () ) e = e 8; 8 (; ) D. Ulima relaţie reprezin¼a soluţia paricular¼a a ecuaţiei () ce veri c¼a CI : () =. 8 < Eerciţiul 3: S¼a se deermine soluţia problemei Cauchy 0 = : + ( + ) ; 8 I (0) = 3: Rezolvare: Deermin¼am soluţia general¼a a ecuaţiei ( LN ) 0 () = () + ( + ) ; I: Penru I I, variabil¼a independen¼a din domeniul de de niţie al soluţiei, c¼au¼am = () funcţie necunoscu¼a, soluţie penru ecuaţia ( LN ). Se observ¼a c¼a ecuaţia ( LN ) ese ecuaţie diferenţial¼a 8 liniar¼a de ordin înâi neomogen¼a, cu < a : I! R; a () = : ; b : I! R; b () = ( + ) : I R ese un inerval ce nu conţine f ; g, adic¼a I ] ; [ sau I ] ; [ sau I ]; +[. Meoda variaţiei consanelor dealia-em¼a Meoda variaţiei consanelor redus¼a la formula (6) penru ecuaţia în necunoscua () şi Convenţia. Se obţine : R 3 () = e d 6 4c + ( + ) e d 7 d5 ; 8 I şi c R ) () = e lnj + j+0 c + () = + c + ( + ) ( + ) e lnj +j+0 d ; 8 I şi c R ) + d ; 8 I şi c R: Penru I ] ; [ sau I ]; +[ ) ( ) (; c) = + c + + 0 ; 8 I şi c R:

Gabriela Grosu / EDCO 3 Penru I ] ; [, (; c) = + c + + 0 ; 8 I şi c R ) ( ) (; c) = + c + ; 8 I şi c R: Relaţiile ( ) şi ( ) dau cele dou¼a familii de soluţii generale ale ecuaţiei ( LN ). Meoda facorului inegran : Deermin¼am facorul inegran: R () = e d = e lnj +j+0 = + ; 8 I. () = + = + ; dac¼a I, I ] ; [ sau I ]; +[ + ; dac¼a I, I ] ; [ Deoarece în eapa vom impune CI : (0) = 3; sudiem cazul în care 0 I, adic¼a I ] ; [ : Penru 8 I ] ; [ se înmulţeşe ecuaţia ( LN ) cu () = h i h i h i + ) 0 () + = ( )(+) () + + ( + ) + ; 8 I: Se rec ermenii ce conţin, 0 în membrul sâng) i i + () = ( ) ; 8 I 0 () h + () h + i = = ( ) ; 8 I ) d h () (+) d + h i + c; 8 I ) (; c) = + ( ) (; c) = + + c ; 8 I şi c R: Penru 8 I, I ] ; [ sau I ]; +[ se înmulţeşe ecuaţia ( LN ) cu () = R + c ; 8 I şi c R: + )analog. eapa : Impunem asupra soluţiei generale condiţia iniţial¼a (0) = 3, adic¼a ( 0 ; 0 ) = (0; 3). Cum 0 = 0 I ] ; [ înlocuim ( 0 ; 0 ) = (0; 3) în ( ) ) 3 = 0 + 0 c + 0 0 ) c = 3: Înlocuim c = 3 în ( ) ) (; 3) = + 3 + ; 8 I: Ulima relaţie reprezin¼a soluţia paricular¼a a ecuaţiiei ( LN ), sub form¼a eplici¼a, ce veri c¼a (0) = 3 8 < d b) S¼a se deermine soluţia penru d () sin () cos = sin : lim () = 0:!+ Rezolvare: eapa : Deermin¼am soluţia general¼a a ecuaţiei d d () sin () cos = sin ; I ) ( LN ) 0 sin () = (cg ) () ; I: Penru I I, variabil¼a independen¼a din domeniul de de niţie al soluţiei, c¼au¼am = () funcţie necunoscu¼a, soluţie penru ecuaţia ( LN ). Se observ¼a c¼a ecuaţia ( LN ) ese ecuaţie diferenţial¼a liniar¼a de ordin înâi neomogen¼a, cu

Gabriela Grosu / EDCO 4 ( a : I! R; a () = cg ; b : I! R; b () = sin : I R ese un inerval ce nu conţine nici 0, nici fl; l g, adic¼a I ] ; 0[ sau I ]0; [ ş.a.m.d. La aces eerciţiu vom uiliza direc formula (6) penru ecuaţia în necunoscua () şi Convenţia: (; c) = e R R (cg )d sin c + e (cg )d d ; 8 I şi c R ) (; c) = e c lnjsin j+0 sin + e lnjsin j+0 d ; 8 I şi c R ) (; c) = jsin j c + jsin j d ; 8 I şi c R: sin Penru I asfel încâ sin > 0; 8 I ) ( ) (; c) = (sin ) c + + 0 ; 8 I şi c R: Penru I asfel încâ sin > 0; 8 I ) (; c) = ( sin ) c + 0 ; 8 I şi c R ) ( ) (; c) = (sin ) c + ; 8 I şi c R: Relaţiile ( ) şi ( ) dau cele dou¼a familii de soluţii generale ale ecuaţiei ( LN ). Puem grupa cele doua epresii în () (; c) = (sin ) c + ; 8 I a.î. sin 6= 0 şi c R: eapa : Impunem Condiţia la limi¼a lim () = 0: Cum recerea la limi¼a penru! + în!+ epresia lui () presupune alegerea unui inerval de de niţie a soluţiei de forma I = ]d; +[ iar sin ese funcţie periodic¼a (adic¼a eis¼a inervale ]d ; +[ pe care sin > 0 şi eis¼a inervale ]d ; +[ pe care sin < 0) nu puem şi în care din relaţiile ( ) sau ( ) s¼a recem la limi¼a. Deoarece penru ecuaţii diferenţiale liniare, deci şi la eces eerciţiu, soluţiile po grupae sub (), convenim s¼a impunem asupra soluţiei generale () condiţia la limi¼a lim () = 0, adic¼a!+ lim () = lim (sin ) c +!+!+ Cum limia din membrul drep al relaţiei anerioare nu eis¼a ) nu g¼asim nici un c din relaţia anerioar¼a ) nu eis¼a nici o soluţie paricular¼a a ecuaţiei ( LN ) care s¼a veri ce condiţia la limi¼a () = 0. lim!+ Dac¼a s-ar ceru lim () =, consideram I = ] ; 0[ şi I = ]0; [, impuneam 8!0 8 < lim () = < lim (sin ) c + "0;I "0;I = ) : lim () = : lim (sin ) c + ) c #0;I #0;I = R şi c R adic¼a lim () = 0 e veri ca¼a de oae soluţiile de nie pe I şi lim () = 0 e veri ca¼a de oae "0 #0 soluţiile de nie pe I.